Sunteți pe pagina 1din 315

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE Catedra de Istoria economiei şi geografie

SORINA BOTIŞ

TEZĂ

DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific:

PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA

BUCUREŞTI

2003

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Catedra de Istoria economiei şi geografie

SORINA BOTIŞ

TEZĂ

DE DOCTORAT

Apariţia bancnotelor în Transilvania şi circulaţia lor până la primul război mondial ; arta bancherilor”

Conducător ştiinţific:

PROF. UNIV. DR. VASILE BOZGA

BUCUREŞTI

2003

CUPRINS

pagina

Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea, al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea

primelor bancnote austriece;

9

I.1.Caracteristicile sistemului bănesc austriac premergător emisiunii primelor bancnote;

9

I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor sistemului monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania în perioada 1538 - 1762;

15

CAP.II.Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană;

29

II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte;

29

II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece;

34

CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania;

37

III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în Transilvania;

37

III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip mercantilist;

37

III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste;

38

III.4.Evoluţia demografică - factor de dezvoltare a comerţului şi a pieţei interne; CAP.IV.Devalorizarea monetară din anul 1811;efectele acesteia asupra

54

banilor de hârtie aflaţi în circulaţia bănească din Transilvania;

59

IV.1.Emisiunea de bancnote austriece în perioada războaielor napoleoniene;

65

59

IV.2.Devalorizarea monetară; efectul devalorizării monetare asupra circulaţiei bancnotelor;

62

CAP.V.Înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei; V.1.Necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale privilegiate a Austriei; 65

V.2.Statutele Băncii Naţionale a Austriei; V.3. Regulamentul Băncii Naţionale Austriece; V.3.1.Emisiunea de bancnote - rezultat al procesului de rescontare a efectelor de comerţ; V.4.Consecinţele înfiinţării Băncii Naţionale a Austriei asupra emisiunii şi circulaţiei banilor de hârtie; CAP.VI.Caracteristicile circulaţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;

şi circulaţiei banilor de hârtie; CAP.VI.Caracteristicile circula ţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;
şi circulaţiei banilor de hârtie; CAP.VI.Caracteristicile circula ţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;
şi circulaţiei banilor de hârtie; CAP.VI.Caracteristicile circula ţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;
şi circulaţiei banilor de hârtie; CAP.VI.Caracteristicile circula ţiei monetare în intervalul 1818 - 1848;

67

72

75

78

80

VI.1.Patenta din 1 iulie 1841 - prelungirea privilegiului Băncii Naţionale a Austriei; V.I2.Principalele bancnote şi monede metalice aflate în circulaţie în Transilvania în intervalul 1818 -1848; VI.3. Diminuarea cantitativă a bancnotelor în circulaţia monetară ca urmare a repetatelor deprecieri; VI.4.”Bancnotele lui Kossuth”- bancnotele emise de primul guvern independent al Ungariei 1848 - 1849; CAP.VII.Convenţia monetară dintre Austria şi ţările din uniunea vamală germană(Zollverein); VII.1.Condiţiile preliminare încheierii convenţiei monetare; VII.2.Prevederile convenţiei monetare Austro-Germane; VII.3.Patenta imperială din 24 Ianuarie 1857.Trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul valutei austriece; VII.4.Patenta imperială din 27 Aprilie 1858 prin care se dispune intrarea în vigoare a a sistemului valutei austriece; VII.4.1.Patenta imperială cu privire la regimul biletelor de bancă şi al banilor unionali; VII.5.Patenta imperială din 30 August 1858; modificarea privilegiului băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare; CAP.VIII.Caracteristicile sistemului bănesc austriac în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; până la primul război mondial; VIII.1.Caracteristicile circulaţiei banilor de hârtie pe perioada valabilităţii convenţiei monetare Austro-Germane(1857-1866); VIII.2.Agio-ul argintului şi deprecierea florinului austriac; VIII.2.1.Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;

Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;
Agio-ul argintului şi depreciere a florinului austriac; VIII.2.1. Evoluţia producţiei mondiale de metale preţioase;

80

81

90

92

99

99

102

107

118

120

126

133

133

142

142

VIII.2.2.Variaţia agio-ului argintului între 1858-1878 şi influenţa sa asupra circulaţiei monetare; VIII.3.Modificările în structura sistemului bănesc determinate de semnarea pactului dualist dintre Austria şi Ungaria; CAP.IX.Apariţia şi dezvoltarea activităţii bancare în Transilvania; IX.1.Băncile şăseşti- modele pentru viitoarele institute de credit româneşti; IX.2.Principalele legi care au reglementat înfiinţarea băncilor româneşti din Ardeal; IX.3.Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);

băncilor româ neşti din Ardeal; IX.3. Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);
băncilor româ neşti din Ardeal; IX.3. Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);
băncilor româ neşti din Ardeal; IX.3. Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);
băncilor româ neşti din Ardeal; IX.3. Prima bancă românească - Banca “Albina”din Sibiu(1871-1918);

147

149

158

158

161

Condiţii de înfiinţare şi activitatea fondatorilor;

161

IX.3.1.Începutul activităţii bancare; principalele forme de operaţiuni;

172

IX.4.Formarea sistemului bancar românesc ; băncile înfiinţate în perioada 1873- 1900;

175

IX.5.Concluzii;

190

CAP.X.Reforma monetară din anul 1892;Adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur; X.1.Caracteristicile etalonului aur; X.2.Circulaţia bănească din Transilvania în preajma reformei monetare; X.3.Condiţiile specifice ale trecerii la monometalismul aur; X.4.Legiferarea sistemului bănesc al coroanei de aur; X.5.Particularităţile sistemului monometalist aur adoptat în Imperiul austriac; X.6.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;

X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;
X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;
X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;
X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;
X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;
X.6. Emisiunea şi circulaţia bancnotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial;

203

203

204

206

207

211

214

CAP.XI.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania;

simboluri şi semnificaţii; XI.1.De la schiţă la bancnota introdusă în circulaţie ca instrument de schimb şi mijloc de plată. Consideraţii generale privind producerea de bancnote;principalele realizări în acest domeniu înregistrate pe parcursul secolelor XVIII, XIX şi XX ,până la primul război mondial; XI.2.Tehnică şi artă în tipărirea bancnotelor care au circulat în Transilvania până la primul război mondial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă

mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă
mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă
mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă
mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă
mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă
mond ial;simboluri şi semnificaţii; CAP.XII.Concluzii finale Bibliografie Anexă Lista materialelor din anexă

217

217

227

257

275

285

285

Introducere:

Motto:

“Moneda se poate asemăna cu o mică trupă de figuranţi care se duc,vin şi iar se duc pe o scenă,dându-ne astfel iluzia unei mulţimi considerabile de oameni.” Paul Cauwes

La început a fost atracţia faţă de imaginile ,culorile,jocul liniilor,frumuseţea sau dimpotrivă stridenţa bancnotelor. Apoi privind cu mai multă atenţie am descoperit sensuri şi simboluri, istorie şi cultură, începând să căutăm cărţi şi informaţii care să reflecte contextul apariţiei bancnotelor, al sugestibilităţii lor faţă de evoluţia civilizaţiei umane, cu toate aspectele sale - economic, istoric, social, cultural, politic şi nu în ultimul rând ştiinţific.Am studiat subiecte în aparenţă disparate începând cu evoluţia semnelor băneşti atât sub aspect monetar cât şi sub aspect istoric, istoria băncilor, istoria schimburilor comerciale, istoria culturii şi civilizaţiei ,născându-se astfel ideea unei lucrări cu caracter de sinteză, care cuprinzând un moment al istoriei să coreleze toate acestea,delimitând ca arie a cercetării, circulaţia bănească din Transilvania între anii 1762-1914, sub influenţa evoluţiilor şi reglementărilor monetare din Imperiul Habsburgic. Delimitările temporale se leagă de anul în care au fost emise primele bancnote austriece şi începutul primului război mondial. Cercetarea instrumentului monetar,cu accent pe banii de hârtie, am desfăşurat-o din punct de vedere al gândirii monetare, al tehnicii monetare, fiind necesar să delimităm o serie de aspecte cu caracter general referitoare la etalonul monetar, sistemul monetar, modalitatea de emisiune a semnului monetar, puterea lui circulatorie şi liberatorie, condiţiile de emisiune. De asemenea am procedat la această abordare şi din punct de vedere al istoriei şi nu în ultimul rând al tehnicilor prin care a fost creat respectivul instrument monetar. În demersul nostru monetar am folosit ca element central procesul trecerii de la moneda-marfă, monedă cu valoare intrinsecă dată de însuşi metalul preţios din care era confecţionată, la moneda-semn ca instrument monetar de sine stătător, sau numai ca reprezentant al monedei metalice, redând acest proces cu toate consecinţele sale, aşa

cum s-a desfăşurat el, în economia Imperiului Austriac şi implicit şi în cea a Transilvaniei. Pornind de la acest proces, semnificativ pentru ceea ce reprezintă banii de hârtie din punct de vedere monetar şi economic, am urmărit modul în care consecinţele acestei treceri se regăsesc în economia imperiului şi a provinciei,răspunzând acestei abordări în partea rezervată concluziilor finale ale lucrării. Aceste consecinţe le-am sintetizat astfel:

Înlocuirea statutului privat al monedei cu cel public,acesta din urmă reclamând un control corespunzător al creării instrumentului monetar; înfiinţarea băncii de emisiune; creşterea influenţei băncii de emisiune, ca principală autoritate monetară, urmare a încrederii acordate acesteia de către utilizatorii de bancnote; diminuarea cheltuielilor de producţie a noilor semne monetare; păstrarea legăturii cu metalul

monetar (inclusiv în calitatea sa de etalon monetar), aflat în rezerva băncii de emisiune, în vederea impunerii în circulaţia monetară a noului instrument monetar cu toate funcţiile unei monede; apariţia convertibilităţii; utilizarea biletelor de bancă este susţinută prin mecanismul convertibilităţii. Am delimitat acest traseu teoretic al bancnotelor cu următoarele repere monetare:

- Patenta imperială emisă de împărăteasa Maria Tereza în 15 ianuarie 1762, prin care au fost puse în circulaţie primele bancnote;

- Patenta imperială din 18 februarie 1811, prin care s-a dispus devalorizarea bancnotelor şi preschimbarea lor;

- Patenta imperială din 1816, prin care se legiferează înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate Austriece; - “Bancnotele lui Kossuth”, bancnotele emise şi puse în circulaţie de primul guvern maghiar independent în anul revoluţionar 1848;

- 24 ianuarie 1857 , Incheierea convenţiei monetare dintre Austria, Prusia şi alte

state participante la uniunea vamală germană. Adoptarea sistemului monometalist argint;

- 1857-1858;patentele imperiale care premerg introducerii noului sistem bănesc:

- Patenta imperială din 19 septembrie 1857,relativă la monedele noului sistem

bănesc;

- Patenta imperială din 27 aprilie 1858,privitor la reforma monetară se dispune

intrarea în vigoare cu începere de la 1 noiembrie 1858 a sistemu-lui valutei austriece ;

- Patenta imperială din 30 august 1858 prin care se modifică privilegiul băncii de emisiune în conformitate cu prevederile convenţiei monetare;

- Ordinul împărătesc din 26 decembrie 1858 prin care se prevede retrageea din

circulaţie a unor semne de valoare vechi şi emiterea altora noi;

- 1878,înfiinţarea Băncii Austro-Ungare ca bancă de emisiune a dublei monarhii;

- Reforma monetară din anul 1892 - adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur; Astfel în primul capitol am conturat caracteristicile circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada premergătoare apariţiei primelor bancnote austriece ca semne ale valorii,perioadă pe care am considerat-o ca începând cu anul 1699, anul păcii de la Carlowitz,în urma căreia Transilvania intră sub stăpânire austriacă. Am pornit de la elementele definitorii ale sistemului bănesc al Imperiului Habsburgic, având la bază argintul ca unic etalon metalic,extinzând normele caracteristice acestuia şi asupra sistemului bănesc din Transilvania,precizând totodată care au fost noile monede imperiale ce completează circulaţia sa bănească, subliniind deopotrivă şi influenţa acestuia asupra vieţii sale economice. Ca argument am folosit o serie de citate referitoare la utilizarea în practica monetară din Transilvania a monedelor imperiale.În acest scop am studiat lucrările “Opere economice” ( Nicolae Iorga), ”Istoria Clujului” (sub redacţia acad. ªtefan Pascu), ”Din istoria Transilvaniei” (Victor Cheresteşiu şi colectiv), documente de arhivă etc. În completare am menţionat emisiunile locale ale monetăriilor transilvănene. Capitolul II prezintă contextul monetar european al apariţiei banilor de hârtie în general şi al bancnotelor austriece în special, insistând pe cauzele şi efectele trecerii,aşa cum am mai precizat de la moneda-marfă la moneda semn. Am folosit preponderent bibliografie străină, albume şi cataloage de bancnote, ca de exemplu ”The Money Makers International” (W.Kranister) şi site-uri de specialitate. Considerând dezvoltarea pieţei interne şi comerţul ca principal canal de pătrundere în circulaţia monetară transilvăneană a noilor semne ale valorii,în capitolul III am făcut o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia sub influenţa politicii economice austriece de tip mercantilist.Lucrările de referinţă au fost cele ale Dlui prof.univ.dr.Vasile Bozga şi colectiv”Istoria economiei naţionale”şi Ioan Moga

“Politica economică austriacă şi comerţul Transilvaniei în veacul al XVIII lea”, alături de o bogată listă de lucrări bibliografice. Am susţinut afirmaţiile făcute cu date concrete referitoare la acest subiect.

Urmând reperele monetare menţionate, în prezentarea evoluţiei banilor de hârtie în circulaţia bănească din Transilvania,un moment important este cel al devalorizării monetare din anul 1811 redat prin prisma cauzelor şi efectelor monetare şi economice ale acestui proces,folosind totodată şi descrierea acestui eveniment aşa cum a fost prezentat de către George Bariţiu în lucrarea sa ”Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”,cu tot cortegiul de consecinţe ulterioare. Capitolul V continuă acest traseu monetar cu momentul înfiinţării Băncii Naţionale Austriece,precizănd în ce constă “Privilegiul”acordat acesteia de către puterea suverană şi care sunt efectele acestuia asupra emisiunii şi circulaţiei bancnotelor.Am folosit ca material documentar “Statutele şi regulamentu privileghiatului Naţional Bancului austriace”,atrăgând atenţia în primul rând asupra părţii referitoare la aceste semne ale valorii. Am scos în evidenţă totodată modul în care are loc punerea în circulaţie a banilor de hârtie de către banca de emisiune prin procesul rescontării afectelor de comerţ.

În prima parte a capitolului VI am caracterizat circulaţia bănească din Transilvania până la revoluţia din 1848 cu accent pe modificările care apar în circulaţia şi utilizarea noilor instrumente monetare,respectiv bancnotele băncii de emisiune sub influenţa prelungirii privilegiului acordat acesteia. Existenţa în circulaţia bănească din Transilvania a noilor bancnote ale băncii de emisiune am încercat să o demonstrăm prin documente în care se face precizarea expresă că plăţile respective au fost intermediate în “bani de hârtie”. Din punctul de vedere al subiectului abordat,ceea ce aduce nou anul revoluţionar 1848,reprezintă emisiunea şi pătrunderea în circulaţia monetară a bancnotelor primului guvern maghiar independent. Principalele lucrări abordate sunt Costin Kiriţescu”Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”,alături de bibliografia străină de specialitate. Consecinţele monetare şi economice ale înfrângerii revoluţiei din 1848-49 intregesc acest capitol susţinut cu citate din presa vremii “Revista economică”,”Gazeta Transilvaniei”. Capitolul VII prezintă termenii convenţiei monetare încheiate între Austria şi Germania la 24 ianuarie 1857;menţinerea etalonului argint ca bază a sistemului monetar,adoptarea sistemului zecimal şi consecinţele imediate asupra circulaţiei băneşti ,reglementările referitoare la monedele principale naţionale şi unionale, monedele

divizionare şi foarte important, introducerea obligativităţii convertibilităţii biletelor de bancă în moneda principală în încercarea de stopare a circulaţiei bancnotelor cu curs forţat.

Sunt prezentate patentele imperiale care au urmat respectivei convenţii monetare prin care se realiza trecerea de la sistemul valutei convenţionale la sistemul valutei austriece,acestea cuprinzând evident referiri şi la biletele de bancă. Baza documentară a acestui capitol este reprezentată de textul acestor legi monetare,respectiv Convenţia monetară Austro-Germană din 24 ianuarie 1857;Patenta imperială din 19 Septembrie 1857; Patenta imperiala din 27 aprilie 1858; Patenta imperială din 30 august 1858. Pentru a sublinia aplicarea acestor schimbări monetare şi pe teritoriul Transilvaniei,am folosit o serie de citate din presa vremii,”Gazeta Transilvaniei”,sugestive pentru trecerea de la moneda convenţională la valuta austriacă,aşa cum se regăsesc în realitatea acelor vremuri ţinând de viaţa economică,religioasă,susţinerea educaţiei şcolare în limba română etc. Capitolul VIII face trecerea spre prezentarea evoluţiilor monetare specifice celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX lea până la primul război mondial. Astfel am continuat cu caracterizarea circulaţiei banilor de hârtie pe perioada valabilităţii respectivei convenţii monetare(1857-1866),scoţând în evidenţă inadvertenţele de la prevederile acesteia practicate de partea austriacă,a căror consecinţe au culminat cu excluderea sa din uniunea germană. Am făcut referiri la suspendarea şi revenirea la cursul forţat al banilor de hârtie,încercările de restabilire a convertibilităţii acestora ,volumul de bancnote aflate în circulaţia bănească în intervalul 1863-1866 şi situaţia garantării lor,deprecierea florinului austriac urmare a evoluţiei nefavorabile a agio-ului argintului,modificările în structura sistemului bănesc determinate de încheierea pactului dualist,consecinţele monetare şi economice pentru Transilvania ale acestor încercări. Pentru tratarea acestui subiect am folosit o bogată bibliografie titlurile reprezentative fiind Leroy-Beaulieu “Tratat des finances”,Cheresteşiu Victor şi colectiv”Din istoria Transilvaniei”,Csetri,Imreth”Erdely Valtozo tarsadalma 1767- 1821”, Miller, Aicholz,”Oesterreichische Munzpragungen(1519-1938)”,site-uri de specialitate ale Băncii Naţionale Austriece şi Băncii Naţionale a Ungariei,texte din presa vremii.

Am considerat important să prezentăm în acest context monetar principalele particularităţi ale apariţiei şi dezvoltării activităţii bancare în Transilvania,pornind de la modelul băncilor săseşti şi continuând cu primele şi cele mai importante institute de credit româneşti,având ca element central Banca “Albina”din Sibiu. Astfel în capitolul IX am evidenţiat principalele operaţiuni desfăşurate de către acestea inclusiv rolul lor în utilizarea instrumentelor de credit ,în emisiunea şi punerea în circulaţie a monedei scripturale şi nu în ultimul rând în încercarea de constituire a unui sistem bancar românesc de natură să încurajeze capitalul autohton şi implicit progresul său economic. În finalul capitolului am considerat oportun să formulăm o serie de concluzii referitoare la principalele operaţiuni financiare ale băncilor româneşti,la situaţia acestora aşa cum rezultă din bilanţul lor general pe anul 1900. Bibliografia utilizată a cuprins documente de arhivă,articole şi anuare,lucrări de specialitate,cele mai importante fiind Vasile Dobrescu ”Sistemul de credit românesc din Transilvania 1872-1918”,Mihai Drecin “Istorie financiar-bancară;Studii asupra băncilor româneşti din Transilvania(1867-1918)”, “Banca”Albina”din Sibiu-instituţie naţională a românilor transilvăneni (1871- 1918)”,Heimberger F.,”Cooperaţia săsească sistem Raiffeisen din Ardeal”, Petra- Petrescu N., “Băncile româneşti din Ardeal şi Banat”, Băncile româneşti din trecut”,în “Economia Românească ”. Reforma monetară din anul 1892 prin care Imperiul Austriac adoptă ca bază a sistemului său monetar etalonul aur punând astfel capăt îndelungatei supremaţii a monometalismului argint,constituie subiectul capitolului X. Acesta debutează cu precizarea elementelor specifice etalonului aur ce se constituie în motivaţie a adoptării sale. Prezentării principalelor caracteristici ale circulaţiei băneşti din Transilvania în preajma reformei monetare,îi urmează particularităţile trecerii la monometalismul aur în condiţiile istorice şi economice specifice perioadei respective,cu toate consecinţele asupra circulaţiei banilor de hârtie. Sunt redate prevederile legii monetare cu privire la instituirea noului sistem bănesc,cel la coroanei de aur şi trecerii de la monometalismul argint la monometalismul aur,precum şi aspectele specifice Imperiului Austriac cu privire la aplicarea acestui sistem bănesc.

În ultimul subcapitol prezentăm caracteristicile circulaţiei bancotelor în perioada următoare reformei monetare până la primul război mondial,cu accent pe regimul biletelor de stat,menţinerea cursului obligator al semnelor de valoare şi emisiunea bancnotelor specifice noului sistem bănesc,emisiune care debutează cu anul 1900,încheind astfel periplul monetar propus al principalelor bancnote austriece,parte a circulaţiei băneşti din Transilvania. Alături de numeroase articole, documente de arhivă,site-uri de specialitate,am studiat o multitudine de lucrări,esenţiale în acest sens fiind C.Kiriţescu “Moneda-mică enciclopedie”,P.Vilar”A History of Gold and Money”.

Capitolul XI,capitolul de suflet,care a iniţiat şi a stat la baza cercetărilor ulterioare ce s-au concretizat în această lucrare,încheie prezentarea din perspectiva monetară şi economică a bancnotelor mai sus menţionate,cu un punct de vedere personal ce le surprinde pe traseul lor de la schiţă la semnul bănesc introdus în circulaţie ca instrument

de schimb şi de mijloc de plată.

Am organizat acest studiu plecând de la reguli compoziţionale,simboluri,elemente decorative,tehnici de gravare,cromatică,tehnici de tipărire,particularităţile hârtiei tipografice,modalităţi de preântâmpinare a falsurilor monetare,toate acestea folosite şi perfecţionate pentru a realiza bancnote sugestive pentru puterea şi independenţa

imperiului,stabilitatea şi autoritatea acestuia,pentru puterea băncii emitente,bancnote apte să combine sensul politic,economic, cu moştenirea culturală,să reprezinte o garanţie

a păstrării identităţii naţionale,să reflecte spiritul timpului şi să reziste trecerii

acestuia,rămânând o emblemă,un crâmpei de viaţă şi de istorie. Evenimentele monetare,economice şi istorice prezentate în capitolele anterioare le- am reluat prin simbolistica bancnotelor reprezentative,atrăgând atenţia asupra alegerii deloc întâmplătoare a elementelor interpretate la prima vedere,ca fiind strict decorative,fiind necesară doar disponibilitatea de a privi cu mai multă atenţie,recompensa fiind o lecţie în imagini, de economie,istorie ,de cultură şi nu în ultimul rând de artă. Bibliografia studiată în acest sens a fost foarte bogată,interesantă şi diversă,reuşind din acest motiv ,să alegem cu greutate câteva titluri ca reprezentative:V.

Hewit”The Banker’s Art.Studies in Paper Money”,W.Kranister”The Money Makers”,A.Griffiths”printing and Printmaking”,V.Olteanu”Din istoria şi arta cărţii”,Chevalier,Gheerbrant”Dicţionar de simboluri”.

Lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii formulate ca răspuns la intenţiile de abordare formulate pentru fiecare capitol în această introducere. Dorim să adresăm mulţumiri Domnului profesor universitar doctor Vasile Bozga care, în calitatea domniei sale de coordonator ştiinţific al prezentei teze de doctorat,a îndrumat cu deosebită competenţă profesională,răbdare,înţelegere şi tact,fiecare etapă a acestui demers nu lipsit de dificultate. Dorim să adresăm mulţumiri Doamnei profesor univeritar doctor Maria Mureşan, Domnului profesor universitar doctor Corneliu Olaru,Domnului profesor universitar doctor Nicolae Marcu,a căror sugestii formulate pe marginea referatelor preliminare lucrării finale ne-au fost de un real folos. Nu în ultimul rând dorim să mulţumim instituţiei de învăţământ superior,Academia de Studii Economice Bucureşti şi Catedrei de Istoria Economiei Naţionale,//////care au găzduit şi au făcut posibilă derularea etapelor,susţinerea examenelor şi referatelor şi în final susţinerea acestei teze de doctorat.

Cap.I.Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania în sec.al XVI-lea, al XVII-lea şi prima jumătate a sec.al XVIII-lea - până la emisiunea primelor bancnote austriece;

I.1.Caracteristicile sistemul bănesc austriac premergător emisiunii primelor bancote;

În anul 1486 în Tirolul bogat în argint,arhiducele Sigismund(1439-1490) 1 a bătut pentru prima oară moneda care de atunci este probabil,cea mai cunoscută dintre toate monedele : talerul.Talerul creat de el(31,21 gr.argint) 2 ,avea un conţinut în argint echivalent cu florinul de aur,iniţial numindu-se ,din acest motiv,”Guldiner” 3 Guldenul tirolez a iniţiat o dezvoltare care a avut o semnificaţie deosebită pentru Europa şi în final pentru întreaga lume. După descoperirea uriaşelor zăcăminte de argint la Sf.Joachimsthal în munţii Ore din Bohemia(la graniţa actuală ceho-germană),acestea au fost exploatate sub conducerea

1 Cahn,Adolph E.,”Versteigerungs-Katalog 77,III,Frankfurt am Main,1932,p.64.

2 idem,p.65

contelui Schlick,iar talerii de argint bătuţi de acesta(29,11 gr.argint),s-au numit Joachimsthaleri. 4 Începând din anul 1520 circulaţia bănească a fost invadată de aceste monede,denumirea prescurtată de taler fiind stabilită pentru a reprezenta această valută 5

.

Dublul taler postum al arhiducelui Ferdinand se distinge prin faptul că înfăţişa portretul tridimensional al acestuia,reprezentare greu de realizat pentru vremea aceea. După moartea lui Ferdinand I ,în anul 1564,teritoriile aparţinând Austriei au fost împărţite între fiii săi 6 . Rudolf al II lea a devenit conducătorul Tirolului.El a decis să continue baterea de monede de argint(56,99 gr.argint) 7 , cu portretul lui Ferdinand până când puterea în Tirol a fost complet reglementată.Bogatele rezerve de argint din Tirol au asigurat o producţie importantă de monedă de argint. În anul 1590,Ferdinand al II lea (fiul lui Charles,fratele arhiducelui Ferdinand),i- a succedat tatălui său ca arhiduce la conducerea ªtiriei şi Carintiei.Acţiunile sale dure îndreptate împotriva protestanţilor din Boemia au contribuit la izbucnirea războiului de 30 de ani(1618-1648) 8 . Din anul 1619 până în 1622,pregătirile pentru acest război ,alături de lipsa de monedă şi lăcomia pentru profit ,au constituit cauzele primei inflaţii ,referindu-se la o depreciere a monedei care a lovit o mare parte a imperiului în acelaşi timp. Imperiul austriac a urmat politica monetară a Sfântului Imperiu Roman.În urma Edictului lui Ferdinand al II-lea din anul 1623 9 ,Sfântul Impreriu Roman s-a divizat în trei zone monetare.Astfel Austria şi partea de Sud-Vest a Germaniei formată din Bavaria,Swaben,Franconia şi Rhineland au adoptat Florin-ul (Gulden),ca unitate monetară, divizat în 60 de creiţari(Kreuzer) sau 240 de pfenning( 1 creiţar = 4 pfenning) 10

3 ibidem.

4 http//www.khm.at/homeE3.htm.

5 idem. 6 Zollner E.,”Istoria Austriei”,Buc.1997,p.29

7 Cahn,Adolph,op.cit.p.67

8 Zollner E,op.cit.,p.34

9 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html.

10 Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.Bruce II,”Standard Catalog of World Coins 1601 - 1800”,Wisconsin, 1981,p.139

Partea de nord a Germaniei a adoptat Taler-ul(Thaler),echivalent cu 30 de groşi(Groschen),iar partea de est(Hamburg),a adoptat Marka(Mark) egală cu 16 şilingi(Schilingard),sau 192 de pfenningi ( 1 şiling = 12 pfenning) 11 Ca monedă de calcul florinul austriac era divizat în 60 de creiţari sau 240 de pfenning ,iar ca monedă în circulaţie era egal cu 480 de pfenning,adică 120 de creiţari. 12 Conferinţa de la Leipzig din anul 1690 şi Convenţia de la Viena din 21 Septembrie 1753,au întărit şi mai mult graniţele acestor zone monetare,stabilind cursul de schimb dintre taler şi florin la : 1 taler = 1,5 florini. 13 Acest curs a fluctuat însă de la o zonă la alta,dar Florin-ul,Taler-ul şi Marka au continuat să rămână unităţile monetare standard pentru aceste trei teritorii monetare. 14 Sub domnia împăratului Ferdinand I,standardizarea diferitelor monede care circulau în cele trei teritorii ale Austriei,Boemia şi Ungaria era deja avansată dar încă incompletă. În acelaşi an, 1632 Ferdinand al II lea a bătut monedă în Viena,Graz şi Sf.Veit în Austria,Praga,Kuttenberg(Kutno Hana),şi Joachimsthal(Olomouc) ,în Moravia,Breslau în Silezia şi de asemenea Kremnitz(Kormocbanya),(Kremnica în slovenă),şi Nagybanya(Baia Mare),în Ungaria la vremea aceea. 15 În acelaşi timp arhiducele Leopold (V),a bătut monedă(dublulducat cu o greutate de 6,91 gr.argint),în Tirol şi Alsacia înainte de anul 1632. 16 Prin aceste emisiuni criza legată de politica financiară a fost ,cel puţin temporar depăşită. La vârsta de 17 ani,Leopold I şi-a asumat conducerea pământului ereditar după moartea tatălui său Ferdinand al III lea.Un an mai târziu devine Sfânt Împărat Roman. În această calitate,în anul 1684,bate moneda de 15 creiţari 17 ,conţinutul de metal preţios(argint),fiind sub valoarea nominală,reprezentând astfel tipul de monedă parţial responsabilă pentru a doua perioadă inflaţionistă(1675-1695). Dar în acelaşi timp ,afluenţa de astfel de monede a fost benefică finanţării armatei în războiul de apărare împotriva invaziei turceşti. Leopold(1657-1705) a demonstrat o puternică înţelegere şi implicare în politica monetară.

11 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html.

12 Chester L.,Krause and Mishler C.,Colin R.BruceII,op.cit.,p.139

13 http//www.bankhistorisches-archiv.at/indexbh2html.

14 http//www.numismatics/catalogue.

15 Cahn,Adoplph E.op.cit.p.81

16 idem.p.81

El a iniţiat aşa - numita “Munzeinrichtangswerk”(aranjare monetară),potrivit căreia toate tipurile de taleri care circulau în teritoriile austriece(Austria,Boemia şi teritoriile ungare),au fost uniformizaţi,având ca bază talerul tirolez. 18 În completare,el a introdus două monede de valoare mijlocie,6 respectiv 15 creiţari( 6,42 gr.argint),cu o greutate mai mică. 19 Astfel valoarea lor nominală era mai mare decât valoarea metalului din care erau confecţionate.Finanţarea războaielor şi tulburările monetare care le-au însoţit au afectat grav economia. Multiplele probleme economice şi deficienţele politicii financiare s-au acutizat de la un deceniu la altul. În prima jumătate a secolului al XVIII lea,ca rezultat al absenţei unei emisiuni monetare şi a unei puternice subvenţionări a cheltuielilor prea multor prinţi germani de către francezi,talerul francez,aşa numitul “Laubtaler”,a reprezentat moneda predominantă interiorul imperiului. 20 Doar Prusia şi Austria ,într-o oarecare măsură,au fost capabile să păstreze aceste monede străine în afara teritoriului lor. Dar unanim, acestea erau de acord că situaţia nu putea continua;pe de-o parte Prusia a reacţionat în anul 1750 cu reforma monetară “Graumanns” 21 în timp ce pe de altă parte ,împăratul Francisc I ,în anul 1751 a bătut 10 piese de câte 1 taler dintr-o marcă(233,87g.argint), de argint curat 22 ,aceştia fiind astfel mai uşori decât predecesorii lor.

Valoarea talerului a fost fixată la 120 de creiţari,ceea ce însemna că un taler echivala cu doi florini. 23 Talerul convenţional austriac de argint din anul 1751 până în anul 1806 poate fi recunoscut după crucea Sfântului Andrei reprezentată la sfârşitul legendei. În anul 1753 prin convenţia monetară încheiată la 21 Septembrie 24 , între Austria şi Bavaria ,cea din urmă a acceptat, de asemenea această unitate monetară alături de florinul de argint,devenind începând de atunci aşa zise “monede convenţionale”. 25

17 idem.p.82

18 http//www.khm.at/homeE3.htm.

19 idem.

20 idem.

21 idem.

22 idem.

23 idem.

24 http//www.bankhistorisches-archiv.at.

25 Kiri¡escu Costin,”Sistemul bånesc al leului ¿i precursorii lui,Buc

vol

p.125

Etalonul argint ca bază a sistemului monetar avea să rămână fundamental important pentru Austria pentru următorii mai bine de 100 de ani. În anul 1760 s-a reglementat economia monetară bătându-se şi banii noi de aramă. 26 Au mai fost bătute monede mărunte din argint. 27

Prin urmare sistemul monetar al imperiului avea la bază ca unic etalon monetar argintul,fiind deci,un sistem monetar monometalist argint,respectiv acel sistem monetar în care moneda cu funcţie de etalon monetar,este confecţionată numai din argint.Acest tip de sistem monetar,care s-a impus ulterior sub diferite denumiri în tot Occidentul,a fost creat de către Carol cel Mare,unitatea monetară de bază fiind pfund-ul sau livra de argint cântărind iniţial între 300 şi 400 de grame,ulterior greutatea livrei se diminuează până la aproximativ 100 de grame. 28 Moneda cea mai utilizată era cea de argint - dinarul conţinând 2 g.de argint pur. 29 Era şi singura monrdă efectivă folosită în tranzacţiile comerciale,care la acea dată reclamau doar plăţi mici. 30 Moneda etalon este emisă de către autoritatea suverană sau în numele său.În teritoriul guvernat de legile statului ce o emite,acest fel de monedă are o circulaţie obligatorie,fiind un mijloc de plată obligator legal şi nelimitat. 31 Monedele ajutătoare de bilon sau cele divizionare,confecţionate din alte metale sau tot din argint dar cu un titlu de puritate inferior,se află într-un raport fix de schimb faţă de moneda etalon,corespunzător multiplilor şi submultiplilor unităţii monetare de argint. 32

Caracteristic sistemului monometalist argint este faptul că nu presupune circulaţia paralelă a monedelor din aur.Exista totuşi în circulaţie la acea dată ca monedă de aur ducatul cu valoarea nominală de 1 şi respectiv 4 ducaţi 33 (fără a lua în considerare monedele de aur ale altor state),emişi pentru prima oară la începutul secolului al XVI- lea,având emisiuni repetate de la acea dată.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

--------------------------------------

1 Ducat

26 Gadoury V.,World Coins Catalogue,Baden-Baden,1971,p,128

27 Kiri¡escu Costin,op.cit.p.125

28 M.Isårescu,N.Murgu,”Aurul mit ¿i realitate”Ia¿i 1981,p.73

29 idem.p.73

30 Drimba O.,”Istoria culturii ¿i civiliza¡iei”,Buc.1987,vol.II,p.423

31 Dumitrescu ªt.,”Tratat de monetå”

32 Idieru

33 http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm.

1948p.255.

,”Studii

de economie politicå ¿i financiarå”

p.406.

4 Ducaţi

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Diametrul

Titlul de puritate 986/14 Au/Cu 986/14 Au/Cu

Greutatea totală 3,4908960 g. 13,9635840 g.

Greutatea fină

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Dar, în timp ce florinii şi talerii erau monede oficiale,etalon,ducaţii de aur aveau caracterul unor monede comerciale,preţul lor expimându-se tot în monede de argint. 34 În secolul al XVIII-lea Imperiul habsburgic va acţiona în vederea instituirii unui sistem bănesc unic,ridicând dreptul teritoriilor anexate de a bate monedă proprie şi eliminării din circulaţia bănească a monedelor de provenienţă străină, florinul austriac de argint(numit şi Gulden),confecţionat din 4 g.de argint fin şi subdivizat în 60 de creiţari 35 ,rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc pâna la 1 noiembrie 1858 36 ,când prin reforma monetară care a urmat Convenţiei monetare încheiate între Austria şi statele din uniunea vamală germană(Zollverein),la 24 Ianuarie 1857 37 ,adoptându-se sistemul zecimal,greutatea unui florin ca unitate monetară etalon a devenit 11,1 g.argint fin,subdivizându-se în 100 de creiţari 38 .În urma reformei monetare din 1892 odată cu adoptarea etalonului aur şi trecerea la monometalismul aur,florinul de argint este menţinut ca monedă principală alături de coroana de aur. Pentru acoperirea marilor cheltuieli ale imperiului se va recurge ,între altele ,la emisiuni fără măsură de monedă divizionară de aramă,ţinându-se cont doar de câştigul substanţial realizat de visterie,nu şi de efectele inflaţioniste resimţite în viaţa economică. Pe parcursul lucrării,iar cronologic după emisiunea primelor bancnote(1762),vom analiza şi vom exemplifica în ce constă convertibilitatea acestora în monede sau în lingouri de argint,potrivit normelor sistemului monometalist argint al Imperiului habsburgic şi ulterior în monede sau lingouri de aur,corespunzător monometalismului aur.

19,75 mm.

39,5 mm.

3,4424109 g.

13,7696436 g.

34 idem.

35 Miller V. zu Aichholz,Loehr A.,Holzmair,E.,”Osterreichische Munzpragungen (1519-

1938)”,Wien,1948,p.216

36 idem.p.322

37 idem.p.322

38 idem.p.324

Sistemul monetar monometalist argint(legiferat din nou în anul 1816,odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale privilegiate a Austriei ; în anul 1857 când se semnează convenţia monetară cu statele din uninea vamală germană înfiinţată în anul 1834 39 ; în anul 1867 ,anul instaurării dualismului austro-ungar,în anul 1878 când Banca Naţională a Austriei devine Banca Austro-Ungară 40 ), este menţinut în cadrul imperiului până în anul 1892,odată cu adoptarea ca bază a sistemului bănesc naţional etalonul aur,trecându- se la monometalismul aur. Utilizarea în mai mare măsură a argintului decât a aurului în funcţia de monedă s-a datorat faptului că argintul se găsea în cantităţi relativ mai mari decât aurul,fiind din acest motiv şi mai ieftin şi mai puţin tentant pentru tezaurizare. 41

I.2.Circulaţia bănească din Transilvania sub influenţa normelor sistemului monetar austriac; emisiunile monetare din Transilvania în perioada 1538 - 1762;

Caracteristicile circulaţiei monetare din Transilvania se leagă în acestă perioadă datorită statutului său politic, de ceea ce au specific sistemele monetare ale regatului Ungariei şi ulterior al Casei de Austria,ale căror norme caracterizează inclusiv emisiunile sale locale. Astfel în circulaţia bănească se regăsesc alături de o serie de monede de provenienţă străină intrate pe calea comerţului şi monedele bătute în numeroasele monetării transilvănene. În acest sens, începutul emisiunilor monetare din Transilvania datează încă din secolul al XIV -lea,însă primele monede legale s-au bătut începând cu secolul al XVI- lea. 42 Aceste emisiuni monetare reflectă conjuncturile din viaţa Principatului Transivaniei sub aspect politic,social,economic şi,în mod firesc se compartimentează în următoarele etape:

1. 1538 - 1540 - Transilvania sub stăpânirea lui Iaon Zapolya ca rege al Ungariei 43

;

Transilvania ca Principat autonom sub suzeranitate otomană(fără

- emisiuni monetare între 1541 - 1551) 44 ;

2. 1541 - 1690

39 http//www.bankhistorisches-archiv.at.

40 idem.

41 M.Isårescu,N.Murgu,op.cit ,p.72

42 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,”Monede ¿i bancnote române¿ti”,Buc.1977,p.111

În intervalul cuprins între 1538 şi 1690,dată fiind situţia politică,monedele bătute în Transilvania poartă efigia şi numele principilor locali,aceste emisiuni monetare împrumutând în acest fel,din normele sistemului monetar al regatului Ungariei. 3. 1691 - 1780 - Transilvania sub dominaţia Casei de Habsburg,cu emisiuni monetare proprii 45 ; Astfel Transilvania trecând sub stăpânire austriacă,emisiunile autohtone reflectă

influenţa de data aceasta,a normelor monetare specifice sistemului monetar austriac,monedele purtând efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg. 4.Transilvania ca Mare Ducat în cadrul Imperiului habsburgic,păstrându-şi o oarecare autonomie sub dominaţia Casei de Habsburg.În aceste condiţii Transilvania are emisiuni monetare de tip comun în întreg imperiul,prevăzute cu sigla “E”(simbolul monetăriei de la Alba Iulia),incepând cu anul 1780 şi până la pierderea completă a autonomiei în anul 1867 46 ; În perioada 1538 - 1690,sub principii maghiari au intrat în circulaţie o serie de

înaintarea negoţului german spre

monede străine cum sunt talerul de argint:”

Răsărit,dar mai ales prin aşezarea într-o parte din Ungaria,care-şi pierduse în 1526(lupta de la Mohacs) şi neatârnarea şi unitatea,a unor principi din Casa de Austria,răzbătu noua monedă germană talerul47 ; florinul de argint:”Florinii de

argint,”florinţii” se pomenesc şi în cele mai vechi zapise ardelene” 48 . Nicolae Iorga caracterizând activitatea negustorească din Muntenia şi

pe la

Moldova în relaţie cu Transilvania, face următoarele referiri la acestă monedă:”

1500 toată negustoria se purta în principatul muntean cu florini de peste munte. 49

se ziceau în graiul obişnuit şi florini,flurini,şi ughi,de la

venea

prescurtarea ug.pentru slavonul “ugărschi”(ungureşti) 50

florinul,căruia i se zicea la început în veacul al XV-lea,”flurin”.Mai pe urmă ,în al XVI-lea,numele-i obişnuit e “zlot unguresc”,- sau prin prescurtarea grafică a formei

Mult mai puţin

rămăsese în Moldova din aceste legături.O dată,la 1692,Ilie Ienachi Stolnicul,un om bogat,care lasă o avere,era însărcinat de judele braşovean,care trimisese anume la el

cu

Florinii

Din

Ungaria

ungureşti,- cum am spus-,ugul(plural,mai întrebuinţat fireşte:ughi) 51

43 idem.p.111

44 idem.p.111

45 idem.p.111

46 idem.p.111 ¿I http//www.num.as.ro

47 Iorga N.,”Opere economice”,Ed.îngrijitå de Penelea G.,Buc.1982,p.130

48 idem,p.131

49 idem. p.131

50 idem.p.129

pe “Marcu Sasul de Braşov”,să cumpere”cai de treaba dumisale omului a creiului de Saxonia”- douăzeci de ughi venetici:”un lucru ce cunosc că nu-i,nu pociu zice că voi face” ; talerul unguresc a cărui existenţă în circulaţie este confirmată tot de către

mai presus de

talerul leu se mai păstra însă galbenul unguresc .Dar el e acuma un ducat asemenea cu cel italienesc,deşi purta chipul împăratului - crei din turnătoria căruia porneşte.I se

mai zice galben roşu,fiindcă era din aur.” 53 ; dinarii ungureşti ,referitor la obligaţiile în

darurile,fie în bani,prin

răscumpărare,fie în diferite produse

aceea numită”banii feţei de masă”(obligaţia de găzduire,cele trei sate din comitatul Cluj fiind obligate la câte un florin,iar cele din Solnoc la sume variind între 6 şi 40 de

dinari

răscumpărată la 10 dinari.” 54 Acestora li se adaugă în circulaţie o multitudine de monede bătute în monetăriile transilvănene de la Braşov, Sibiu, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, ªeica Mică,Sighişoara,Făgăraş,Bistriţa,Târgu Mureş,Orăştie,Aiud.Astfel circulaţia bănească din Transilvania în această perioadă se caracterizează printr-o mare varietate de monede dintre care,ca monede principale ,cu subdiviziuni şi multipli,formănd o scară largă de valori nominale ,s-au remarcat în categoria monedelor de aur , ducatul cu greutate de 3,5 g.aur şi cu titlul de puritate de 980%o,având ca subdiviziuni monedele de 1/16 , 1/8 , 1/4 şI 1/2 ducaţi,iar ca multipli monedele de 2,3,4, 4 1/2 ,5,6, 6 1/2 ,7,10,12,13,25,50 şi chiar 100 de ducaţi.Cu rol efectiv în circulaţia monetară au fost monedele de 1,2,4,5 şi 10 ducaţi. 55 Ca monede de argint s-au bătut şi au circulat monedele de 1 şi 2 taleri ; taleri pătraţI (Thalerklippe) cu valorile nominale de 1/4 , 1/2 , 1 şI 2 taleri ;moneda de 2 taleri pătraţI (Doppelthalerklippe) 56 .S-au mai bătut taleri de necesitate(Notthaler),taleri de necesitate pătraţI (Notthalerklippe), cu valorile nominale de 1 şI 1 1/2 ,şi totodată taleri de război(Feldthaler) 57 .O altă monedă de argint a fost guldenul,în categoria acestei monede diferenţiindu-se guldenul pătrat (Guldenklippe) cu valorile nominale de 1 şi 1 1/2 guldeni,guldenul dreptunghiular(1, 1 1/2),jumătate de gulden pătrat,guldenul de

din Solnoc erau datoare câte o căprioară,câte o cupă de unt,care putea fi

obligaţie,de asemenea răscumpărată,era

natură a căror răscumpărare se putea face în bani :”

Nicolae Iorga în contextul relaţiilor comerciale cu ţările române:”

urmau

Altă

Satele

51

53

54

55

56

57

idem. p.130

Iorga N.,op.cit.p. 131

“Istoria Clujului”,sub redac¡ia acad.prof.ªt.Pascu,Cluj,1974,p.697

Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.111

idem.p.121-161

idem.p.241-245

necesitate(Nottgulden)şi aşa numitul gulden lat(Breitergulden) 58 .Folosiţi pentru plăţile mărunte groşii(Groschen sau Dreier), s-au bătut în următoarele tipuri de monede:monedele de 1 şi de 1 1/2 groşi(Dreipolker),monedele de 3 groşi(Dreigroschenstuck),moneda octogonală de 3 groşi(3 Groschenklippe),moneda pătrată de 3 groşi,iar după tiparul ungar aşa numitul gros lat(Breiter Groschen).S-au bătut şi groşi din cupru argintat(Kupfergroschen) ,monede numite şi ” spoite cu argint” 59

.

Dintre monedele de aramă dinarii şi obolii(oboli s-au bătut şi din aur în anul 1562 sub Ioan Sigismund(1559 - 1571),precum şi din argint sub Cristofor Bathory(1576 - 1581),purtând ca an de emisiune 1581 60 ).Denumirea pentru obol era şi de obolus sau batka sau babka sau sfert de creiţar pentru ca echivala cu 1/4 creiţar,sau “jumătate de ban”(felpenz),pentru că era echivalent şi cu 1/2 dinar. 61 Dinarul se mai numea şi ban(penz),sau jumătate de creiţar,iar denumirea în limba germană era de Zweier. 62

Acestora li se alătură creiţarii de argint sau aramă(Kreuzer -după crucea imperială pe una din feţe,având ca raport de echivalenţă: 1 creiţar = 2 dinari 63 ), de 3 şI 24 de creiţari,de 5 creiţari bătute din aramă sau bilon 64 ; şilingul(Solidus); dinarii fiduciari din cupru argintat(Kipperdenar);groş-ul fiduciar(Kippergroschen de 5 dinari) 65

.

Pentru personalul minelor,începând cu anul 1628 s-a bătut aşa numitul pfenig minier(Bergwerkspfennig),mai întâi pentru mina Băiuţ(Lapos - Banya),apoi pentru minele care aparţineau de Baia Sprie 66 . Prin tratatul de la Blaj din 27 octombrie 1687 se impune primirea armatelor imperiale pentru iernat în 12 oraşe şi în plus o contribuţie în sumă de 700.000 florini renani 67 . Începând cu anul 1690 după moartea lui Mihai Apafy,principatul Transilvaniei trece sub autoritatea habsburgică,devenind astfel subordonat direct

58 idem.p.241-245

59 idemp.162-239

60 idem.p.162-239

61 Kiri¡escu C.op.cit.p.125

62 idem.p.125

63 Chester L.K.,Mishler C.,Colin R.Bruce,op.cit.p.1485

64 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.162-171

65 idem.p.162-239

66 idem.p.116

împăratului,beneficiind totodată de un statut separat(conform Diplomei Leopoldine emisă de Curtea de la Viena în 4 decembrie 1691,devenită baza constituţională a principatului Transilvaniei pentru mai bine de un veac şi jumătate 68 ).Comerţul rămâne liber,respectându-se privilegiile nobilimii ,în schimb este obligat la plata unei contribuţii anuale în timp de pace de 50.000 taleri sau 112.500 florini(ceea ce reprezintă o echivalenţă de : 1 taler = 2 1/4 florini) şi de 400.000 florini renani anual în timp de razboi. 67 Florinul renan se subdividea în 100 de bani “mici”(banul “mic” sau bănişorul(fispenz),numit şi filer,iar în germană pfennig; 5 bani “mici”= 3 creiţari = 6 dinari. 68 După încheierea păcii de la Carlowitz(1699) 69 prin care turcii renunţă la suzeranitatea asupra Transilvaniei în favoarea împăratului de la Viena,Transilvaniei i se recunosc în principiu tradiţiile de autonomie.Urma să fie condusă de un guvern (gubernium),investit cu atribuţiuni administrative şi judecătoreşti,condus de către un guvernator ales de dietă(dieta rămâne organul legislativ al ţării), şi confirmat de Curte.Ca reprezentant al guvernului pe lângă Curtea de la Viena ,a luat fiinţă “Cancelaria aulică transilvană”, ai cărei membri erau numiţi de Curtea imperială. 70

Problemele financiare erau conduse de către un tezauriat,care se ocupa de taxe,vămi, monopolul sării şi foarte important de monedele ţării 71 . În conformitate cu tendinţelor etatiste,centralizatoare ale noii stăpâniri,sunt anulate o serie de drepturi şi

anul următor

privilegii ale oraşelor cum ar fi dreptul de schimbare a banilor:”

(1700),dreptul de schimbare a banilor e transferat Camerei aulice ” În aceste condiţii sistemul bănesc al Transilvaniei preia normele sistemului bănesc al Imperiului austriac,adăugându-se în circulaţia bănească la monedele străine deja folosite(marca de aur ,florini imperiali de aur:”Fierarii din Cluj,de pildă erau obligaţi să ferece pe seama oraşului 100 de tunuri pentru suma de 3 florini de aur” 73 ,în plus încă de la începutul secolului al XV-lea statutele aurarilor conţin printre numeroasele dispoziţii referitoare la problema calităţii produselor în contextul creşterii

În

72

67 Bethlen M.,”Oneletirasa(Autobiografie),vol.II,p.83,citat de Acad.C.Daicoviciu,ªt.Pascu,V.Chereste¿iu,ªt.Imreh,Alex.Neam¡u,T.Moraru în “Din istoria

Transilvaniei”,vol.II,p.225].

68

67

68

69

70

71

Jinga V.’”Probleme fundamentale ale Transilvaniei”,Bra¿ov 1995,p.116

Szasz C.,”Sulloge tractatuum”,Cluj,1833,p.112 - 119

Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.125

Carpentier J., Lebrun F.,”Istoria Europei”,Buc.1997,p.466

Jinga V.op.cit. ,p.138

idem.p.140

72 Jacab E.,”Okleveltar”,III,p.12 citat în “Istoria Clujului”,Cluj,1974,p.186,sub redac¡ia acad.prof.ªtefan Pascu].

concurenţei dintre bresle ,interdicţia de a auri florini falşi 74 ); florini renani,taleri ; taleri austrieci de argint,ducaţii veneţieni), şi emisiunile locale care începând cu această dată vor purta efigiile împăraţilor din Casa de Habsburg. Astfel monedele care s-au realizat în Transilvania intrând în circulaţia monetară în intervalul cuprins între anii 1690 şi 1762, anul tipăririi primelor bancnote austriece ,au fost:taleri de argint,inclusiv vestiţii taleri ai împărătesei Maria Tereza emişi în această perioadă,guldeni de argint,ducaţi de argint,piesa de aur, ca o semilună ,de 10 ducaţi(Dukatenklippe),monedele octogonale 5(5 Dukatenklippe) şi de 12 ducaţi(12 Dukatenklippe),piesele hexagonale de 2 şi respectiv 4 ducaţi ; creiţarii(Kreuzer) de argint şi de cupru cu valori nominale cuprinse între 1/4, 1/2 ,1,3,10 (Zehner) ,15(Funfzehner), 17(17 Kreuzerstuk), 20 de creiţari(numită şi sfanţic în germană Zwanzinger devenit etalon de argint în regimul Regula mentului organic în Principatele

monedă subţire,slab întipărită,purtând în

Române 75 :”

numere mari,urâte ,valoarea sa de 20 de crăiţari.Se întrebuinţează mult pentru bacşişurile dregătorilor celor mici,de unde vine şi vorba de a sfănţui76 şi 30 de creiţari(Dreissinger echivala cu 1/2 florin renan sau 1/4 taler imperial 77 ) ;poltura sau

poltra,moneda de origine poloneză din argint sau aramă egală cu 1 1/2 creiţari sau 3 dinari 78 . Moneda de 17 creiţari (17 Kreuzerstuk),echivala cu moneda numită

fiind egal cu 0,93 1/2

mariaş(marias) în germană Siebzehner(34 de dinari 79 ) :”

din florinul ardelean.crucerul,crăiţarul,a suta parte din florin,se introdusese.Să se adauge în sfârşit mariaşul ardelean,cu chipul Sf.Fecioare” 80 Poltura este o monedă care se bate şi sub Francisc Rakoczi proclamat la 6 iulie 1704 în Alba Iulia principe al Transilvaniei,în timpul revoltei curuţilor(români şi unguri)

,împotriva Imperiului habsburgic 81 .Dreptul de batere a monedelor anulat pentru o serie de oraşe după instaurarea puterii imperiale,a fost redat acestora.

ªfanţi(Zwanzinger)mică

zlotul

73 Pascu ªt.,”Me¿te¿ugurile din Transilvania pânå în secolul al XVI-lea,Buc.1954,p.334

74 idem.p.332

75 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126 ¿I Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.127 169

76 Iorga N.,op.cit.,p.133

77 Kiri¡escu C.,op.cit.,.p.126

78 idem.p.126

79 idem.p.126

80 Iorga N.,op.cit.,p.132

81 Acad.C.Daicoviciu.,ªt.Pascu.,V.Chereste¿iu,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,p.328

Astfel referitor la oraşul Cluj,în perioada de aproximativ un an a stăpânirii curuţilor (octombrie 1704 - noiembrie 1705),şi pentru acesta ,se restabileşte dreptul de a bate monedă. 82 În timpul aceloraşi evenimente,mai precis în perioada blocadei de peste trei ani a oraşului Oradea asediaţii în mare criză de alimente şi fără bani,hotărăsc să topească tacâmurile din aramă şi să bată monede de necesitate - nummi odsidionales 83 ,respectiv poltura de necesitate.Chiar şi după înfrângerea curuţilor ,oficialităţile imperiale în lipsă de numerar au folosit din cantităţile capturate, monedele bătute de către aceştia(cunoscutele monede cu PRO LIBERTATE),aplicându-le o contramarcă cu vulturul imperial,o dată sau de două ori 84 . Acestea erau mult depreciate în circulaţia monetară,la început 1 LIBERTAS = 10 POLTURE, mai târziu în Oradea ajunseseră echivalente cu 2 POLTURE 85 . Continuă să fie în circulaţia bănească alături de multitudinea de monede mărunte florinul de argint.Aria de circulaţie şi folosire a acestei monede se poate aprecia după modul de repartiţie a contribuţiilor în anul 1730: ”Dietele care se desfăşoară la Cluj între 1718 - 1730 au în centrul preocupărilor problema cuantumului şi repartiţiei contribuţiilor.În 1730 se introduce un nou sistem de repartiţie,cuantumul total de 600.000 florini fiind împărţit în 100 de părţi,din care 37 revin comitatelor, 38 saşilor,

17 secuilor, iar 8 locurilor taxale şi Făgăraşului” 86

Ca arie de circulaţie florinul ocupă practic întreg teritoriul transilvan, iar din punct de vedere temporal sunt elocvente taxele şi dările menţionate în protocoalele oraşelor din Transilvania,astfel:”Feleacul,scutit de plata dării faţă de comitat,era

obligat să o plătească fată de oraş.În 1559 el apare în Protocoalele oraşului cu suma de

50 fl.,pentru ca în 1576 darea să fie de 100 fl.,iar în 1853 de 150 fl.,la 1592 de 200

fl.,iar între 1594 - 1601 să oscileze între 225 şi 350 fl. În perioada anilor 1585 - 1595 cele trei sate(Săcel,şi două Filea),au fost obligate la o dare globală de 24 fl.anual,iar în 1587 se repartizează suma de 8 fl.pentru fiecare sat.Satele din Soloncul Inferior datorau,între 1595 şi 1597 suma de 47,22 fl.Ea

82 “Istoria Clujului”p.187

83 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu.C.C.,op.cit.,p.117

84 idem.p.117

85 idem.p.119

86 Kutschera R.,”Guvernatorii Transilvaniei 1691-1774”,în Anuarul Institutului de istorie

na¡ionalå,Cluj,1943-44,p.159

se ridică în 1599 la 56,25 fl.,împreună ca a altor două sate (Uyfalu şi Iapa)primite mai târziu” 87

Dovada incontestabilă a existenţei în circulaţia bănească a Transilvaniei a monedelor prezentate anterior este tezaurul monetar de la Părău(judeţul Braşov),unul dintre cele mai variate tezaure din punct de vedere al compoziţiei,descoperit în anul 1979 88 .Acesta cuprinde 5372 de monede de argint.Acestea au fost emise în :

Transilvania (24 de piese) ; Ungaria(3993 piese) ; Polonia (770 de piese) ; Prusia (153 de piese) ; Boemia(149 de piese) ; Lituania(46 de piese) ; Riga(52 de piese) ; Swidnica(66 de piese),Gdansk(47 de piese) ; Leigniz - Brieg(40 de piese) ; Elbing(11 piese) ; ,Kempten(2 piese) ; Tirol(2 piese) ; Salzburg(o piesă) ; Braunschweig - Luneburg(o piesă) ; Mansfeld - Eisleben (o piesă) ; Frisia - Friesland(o piesă) ; Saxonia(2 piese) ; Brandenburg - Neumark(3 piese) ; Hanovra(o piesă) ; Cieszyn - Teschen(o piesă) ; Glogau(o piesă) ; Hoxter(o piesă),Moldova(o piesă - dinar,emis în anul 1562 de către Iacob Heraclit(Despot - Vodă)) ; Moravia(o piesă) ; Steiermark(o piesă) şI Minden(o piesă) 89 . Numărul mare de emitenţi ( 27 de ţări,principate şI oraşe),diversitatea tipurilor monetare(16 oboli,dinari ,dinari,pfenningi,solidus(şiling) ; 1/2 groşi(groschen),groşi laţi,un kreuzer(creiţar),3 groşi,4 groşi,6 groşi,marien - groschen,3 kreuzeri , 1/4 taler , taleri 90 ), sunt edificatoare pentru multitudinea de specii monetare de numeroase provenienţe ce caracterizau circulaţia bănească din Transilvania în perioadele prezentate anterior. Cele 24 de piese din Transilvania(19 dinari ; 5 piese de câte 3 groşi 91 ),au fost emise astfel:

- şaptesprezece piese de câte un dinar sub domnia lui Ferdinand I(1551 - 1556)(în urma unui acord încheiat în 21 iulie 1551 Ioan Sigismund şi Isabella cedează Transilvania lui Ferdinand în schimbul domeniilor Oppeln şi Ratibor.Stăpânirea lui Ferdinand va dura până în 1556,când Dieta Transilvaniei întrunită la Sebeşul Săsesc recheamă pe Sigismund şi Isabella care,având şi spirjinul oştilor ºării Româneşti şi Moldovei,revin la conducerea principatului 92 );

87 D.Prodan D.,”Iobågia în Transilvania în sec.XVI”vol.II,p.734-735

88 Dragotå Ghe.,”Tezaurul monetar de la Påråu sec.XIV-XVII”,Muzeul ºårii Fågåra¿ului,1998

89 idem.p.93-126

90 idem.p.93-126

91 idemp.122

92 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.121

Însemnele H-P de pe aceste monede sunt iniţialele lui Haller Petrus,magistru cameral în anul 1551 şi arendaş al monetăriei Sibiului 93 ).

Monedele de câte un dinar emise sub Ferdinand I (1551 - 1556) 94

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Anul

Moneda

Nr.de piese

(buc.)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

1551

Dinar

1

1552

Dinar

6

1553

Dinar

1

1554

Dinar

2

1555

Dinar

5

1556

Dinar

2

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Total piese

17

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

- două piese de câte un dinar emise în anul 1557 de către monetăria din Baia Mare 95

( iniţialele N - P însemnând Nagybanya ,iar P iniţiala monetarului 96 ), sub domnia lui Ioan Sigismund(sub regenţa mamei sale Isabelle între 1556 - 1559 97 ) ;

familiei Zapolya,spre

deosebire de dinarii emişi anterior care în scutul central au benzile austriece; - cinci piese de 3 groşi(Dreigroschenstuck),emişi în anii 1596 şi 1597 sub domnia lui Sigismund Bathory 98 (1581 - 1602); pe aceste monede apare pe revers numele principatului Transilvania 99 .

Aceste monede poartă pe scutul din mijloc stema

93 idem.p.116

94 Dragotå Ghe.,op.cit.p.122-121

95 idem.p.123

96 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.116

97 idem.p.122

98 Dragotå Ghe.,op.cit.p.123

Dovada utilizării în circulaţie a florinilor şi dinarilor ,cu funcţia de mijloc

plată,este şi referirea lui Nicolae Iorga la taxele vamale pecepute în comerţul dintre cele

Faţă de

saşii din Ardeal,atât moldovenii ,cât şi muntenii se mulţămiau să hotărască suma ce se cuvine domnului pentru fiece articol de comerţ:postav,pânză,dobitoace,peşte,specii răsăritene,lână,seu,ceară,blănuri,piei,fierării,ba chiar pentru caii de pe cară,pentru caii de

sub călăreţ,pentru trecătorul pe jos:suma se socotea pentru moldoveni în groşi poloni,în florini şi dinari ungureşti,afară de peşti,de la cari se lua vama în natură” 100 Oraşul Braşov a beneficiat încă din evul mediu ,de condiţiile favorabile ale situării sale geografice,constituind un important nod de comunicaţii al drumurilor ce străbăteau Carpaţii dar şi un punct important în comerţul continental. În raport cu această situaţie şi mai ales cu dezvoltarea economică,manifestările Braşovului din punct de vedere al baterii de monede,sunt modeste.Braşovul a deschis un atelier monetar destul de târziu(1428 -1437),în timp ce în Transilvania baterea de monede “locale” (regale),începuse cu un veac mai înainte (1325 - 1338 ,la Cluj,la Baia de Arieş,la Sibiu,la Baia Mare) 101 . Activitatea monetăriei braşovene se întinde pe o perioadă de aproape 250 de ani(din 1428 când Sigismund de Luxemburg înfiinţează monetării printre care şi cea de la Braşov,şi până în 1674 102 ). În funcţie de tipurile monetare emise şi de condiţiile politice,sociale şi economice ale timpului,activitatea monetăriei braşovene se împarte în două etape:

trei ţări române,mai precis între munteni,moldoveni şi saşii din Ardeal,astfel:”

1. secolul al-XV-lea (de la 1470),când la Braşov ,ca şi în celălalte monetării transilvănene s-a bătut monedă ungară regală:florinul(de aur),dinarul şi obolul (de argint);se ştie că banii ungureşti s-au bătut mai întâi la Braşov şi începând din anul 1443 în Sighişoara. 102 2. secolul al XVII-lea(între 1601 - 1674) 103 ; În prima etapă,Vlad Dracul,în perioada refugiului său în Transilvania, ca protejat al regelui Sigismund primeşte învoire de la acesta,ca să înfiinţeze o monetărie la Sighişoara,impunând astfel,în încercarea de a elimina din circulaţie depreciaţii ducaţi ungureşti, obligativitatea circulaţiei în SE Transilvaniei şi în regiunile controlate de

99 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.122-125

100

101

102

102

103

Iorga N.,op.cit.,p.74

Popa L.,”Monedele bra¿ovene din colec¡ia muzeului jude¡ean”,Bra¿ov,1982,p.14

idem.p.15

Iorga N.,op.cit.,p.27

Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144

către acesta(trecătoarea Bran,Prahova,Teleajen,oraşele Braşov şi Sibiu) 104 ,doar a monedelor bătute la Sighişoara şi anume a aşa numiţilor “ducaţi noi”.În aceste condiţii monetăriile din Braşov şi Sibiu s-au văzut nevoite să-şi restrângă activitatea.Ulterior tot Vlad Dracul revine asupra acestei interdicţii,permiţând în comerţul cu ºara Făgăraşului şi cu ºara Românească folosirea vechilor ducaţi în ciuda deprecierii lor dată fiind obişnuinţa populaţiei de a folosi aceste monede ca monede mărunte de comerţ. 105 Cu toate acestea,concurenţa monetăriei din Sighişoara nu a avut consecinţe prea grave,fapt dovedit în anul 1436 când însuşi Vlad Dracul a dorit ,fără succes,să mute monetăria de la Sighişoara la Sibiu.Monetăria din Sighişoara a funcţionat până în anul 1441. 106 În anul 1443,Iancu de Hunedoara primeşte ajutorul monetăriei din Braşov pentru a reface monetăria din Sighişoara,care ca şi cea din Sibiu fusese jefuită în perioada 1440 - 1443 în timpul incursiunilor turceşti 107 . În anul 1443,la sugestia lui Iancu de Hunedoara,braşovenii bat un nou dinar cu siglele C - C+ ,prima literă fiind cea a cetăţii Braşovului iar “C+” semnificând “victoria creştinismului asupra semilunei” sau “fiu al Domnului” 108 . Deosebit faţă de restul florinilor transilvăneni este florinul de aur braşovean din anul 1463 109 . - În cea de a doua etapă activitatea monetăriei braşovene este mult mai intensă fată de cea dintâi.Între anii 1601 - 1602 monetăria braşoveană bate din aur ducaţi ,iar din argint taleri rotunzi,hexagonali,pătraţi.Bate totodată şi guldeni 110 .Pe reversul acestor monede apare în centru stema oraşului Braşov - coroana princiară aşezată pe trunchiul şi rădăcinile unui copac şi legenda “Moneta Civitas Coronensis” - emisiune orăşenească 111

.

în

monetăria de la Braşov au circulat ca mijloc de schimb pe întreg teritoriul românesc.

Alături

de

celălalte

tipuri

monetare

transilvănene,monedele

realizate

104 Enciclopedia României,art.Grigore Moisil,p.110 -111 105 Bogdan I.,”Rela¡iile ºårii Române¿ti cu Bra¿ovul ¿i ºara Ungureascå“,Buc.,1905,nr.XLI,p.64

106 Huszar L.,”A segesvari pensvero Zsigmond korabon”(Monetåria de la Sighi¿oara în timpul regelui Sigismund),în “Numismatikai Kozlony”,XL,1941,p.28 - 33

107 idem.p.30

108 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.p.145

109 idem.p.144

110 Popa L.,op.cit.p.110-113

111 Buzdugan G.,Luchian O.,Oprescu C.C.,op.cit.,p.144-146

Astfel ,la Suceava au fost descoperiţi groşi bătuţi la Braşov în anul 1612,la Ulmeni(jud.Teleorman),s-au găsit groşi bătuţi în anul 1613 112 . În a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Transilvania ca de altfel şi în restul Europei, se constată o depreciere a monedelor în circulaţie ca urmare a creşterii preţurilor încadrată în contextul general european al vremii,caracterizat prin aşa numita “revoluţie a preţurilor” 113 În încercarea de stopare a tendinţei de creştere accentuată a preţurilor cărora le urmează inevitabil deprecierea monetară şi ca urmare a plângerilor repetate din partea populaţiei ,puterea centrală adoptă o serie de iniţiative vizând controlul pieţei prin limitarea preţurilor de vânzare.Astfel dietele fixează preţuri la produsele meşteşugareşti inferioare celor fixate de bresle atrăgând protestele acestora. Însă, chiar şi aceste “limitări” impuse de adunările dietale vor ţine cont de contextul general al evoluţiei preţurilor.Astfel nivelul acestora pentru anii 1556, 1571 şi 1609 este următorul:

-------------------

1556

1571

1609

----------------------------------------------------------

o

piele de vulpe

20 dinari

50

dinari

1

florin

o

piele de lup

1 florin

1

florin

1,75 florini

o

trăsură

2 florini

2,50 florini

5

florini

4 roate de trăsură

25 dinari

40

dinari

60

dinari

o şea

florini

-

1,50 florini

2

o

potcoavă nouă

-

4

dinari

6

dinari

o

sapă

-

25

dinari

28

dinari

o

secure

20 dinari

20

dinari

28

dinari

o

coasă

-

20

dinari

40

dinari

o

secere

-

4

dinari

6

dinari

scăriţă de şea

25 dinari

20

dinari

-

un dolman

40 dinari

40

dinari

70

dinari

o

per.pantaloni

-

16

dinari

20

dinari

112 Popa L.,op.cit.,p.120

113 Mure¿an C.,Csetri E.,Enea C.,Magyari A.,Vesa V.,”Culegere de texte pentru istoria universalå - epoca modernå “,vol.I,1640 - 1848,p.62

un suman sur

46 dinari

60

dinari

1,75 florin

un suman negru

40 dinari

45

dinari

1,32 florini

o haină de piele de vulpe

7 florini

1o

florini

-

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

1 florin = 100 de dinari 114 Sursa :Acad.Prof. ªt.Pascu ,”Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-

lea,Buc.1954,p.323-324

De asemenea evoluţia preţurilor pe piaţa Clujului la principale produse de bază ,unde mărfurile cumpărate se plăteau în florini şi dinari(raportul de echivalenţă dintre

cele două monede fiind cel prezentat anterior),este elocventă nu numai pentru a concretiza contextul creşterii preţurilor şi tendinţa de depreciere monetară ,ci şi pentru a scoate în evidenţă principalele tipuri de monede aflate în circulaţia bănească la acea dată cu funcţia economică de mijloc de schimb;

a doua jumătate a sec.XVI,cîbla(cerealele se vindeau cu cîbla sau

cubulus,aproximativ 160 l.sau 116 kg. şi cu subdiviziunile acesteia vaca sau veka,aprox.20 l.şi vadra - idrio,circa 11 l. 115 Câbla de grâu urcă de la 1,20 fl. la 2 fl.,adică cu peste 60%.Preţul făinii se dublează,de la 75 dinari la 1,5 fl.câbla(5 x 100 = 150 dinari).Preţul unui bou se dublează de asemenea,de la 4 fl. la 8 fl.Se dublează şi al găinilor şi gâştelor: de la 6 dinari la 12 dinari găina,de la 10 dinari la 20 de dinari gâsca.ªi mai mult urcă preţul untului şi uleiului: de la 14 la 32 dinari eitelul(sau octalul aproximativ 1,35 l.),la unt şi de la 5 dinari la 16 dinari uleiul.ªe menţine aproape neschimbat preţul vinului,3 - 5 dinari eitelul.Ritmul de creştere al preţurilor la produsele meşteşugăreşti este asemănător sau uneori mai mare în comparaţie cu al produselor alimentare. şubă urcă de la 7 la 10 fl.;o blană de jder creşte de la 10 dinari la 40 de dinari - 1 fl(100 dinari).;pielea de oaie de la 10 dinari ajunge la 20 - 25 dinari;o pereche de încălţăminte creşte de la 10 dinari la 40 de dinari,postavul alb de la 2 fl.urcă la 5,50 fl.vigul(pecio sau veghe ,aprox.20 - 25 coţi şI cotul circa 1/2 m.),iar cel negru de la 1,5 fl.ajunge la 4 fl.vigul; un dolman de la 16 dinari saltă la 25 - 50 dinari;o căruţă de la 2 fl.ajunge la 4 - 6 fl.;o coasă de la 10 dinari urcă la 40 -50 dinari etc ”

în

116

114 “Istoria Clujului” p.144

115 Iorga N.,op.cit.,p.134

116 Goldberg S.,”Clujul în sec.XVI” Cluj,1953,p.323-328

Ca o caracteristică generală a circulaţiei băneşti din Transilvania în perioada analizată, este existenţa unei mari diversităţi de monede de provenienţă străină la care se adaugă şi emisiunile locale cu monede bătute în monetăriile aflate într-un număr mare în Transilvania şi de asemenea situaţia haotică din circulaţia monedelor divizionare. Aceştia se constituiau în factori de natură să descurajeze activitatea comercială prin dificultatea stabilirii echivalenţei între monede atât de diferite,precum şi schimbul lor în moneda curentă folosită în tranzacţii,neajunsuri manifestate într-o perioadă în care datorită creşterii producţiei,creşterii numărului de aşezări urbane,intensificării schimburilor legate de comerţul de tranzit şi extern,tendinţa clară era aceea de deschidere către piaţă,de dezvoltare a comerţului şi de consolidare a pieţei interne. În secolul al XVIII-lea,în contextul politicii sale generale Imperiul habsburgic îşi extinde dominaţia asupra Transilvaniei şi va acţiona în vederea instituirii unui sistem bănesc unic,ridicând dreptul de a mai fi bătută aici monedă proprie.Totodată s-a acţionat în direcţia eliminării din circulaţia monetară a monedelor de provenienţă străină ,ceea ce a condus pentru început la scăderea cursului acestora,pentru ca în final să se instituie interdicţia primirii acestora la plată. În aceste condiţii monedele austriece sunt singurele acceptate cu funcţia economică de mijloc de schimb şi de plată pe teritoriul Transilvaniei,florinul austriac de argint( numit şi gulden),rămânând unica monedă etalon a acestui sistem bănesc,iar după adoptarea monometalismului aur este menţinut în circulaţie aşa cum am precizat anterior ,ca monedă principală alături de coroana de aur. CAP.II. Începutul emisiunii de bancnote în Europa Apuseană;

II.1.Emisiunea de bancnote - cauze şi efecte:

În China începutului de secol XI,un grup de comercianţi au emis împreună un fel de bani de hârtie numiţi Jiao - Zi 1 care puteau fi depozitaţi,supuşi circulaţiei şi transformaţi în bani lichizi.Fiecare comerciant folosea un semn secret pentru Jiao - Zi - ul pe care l-a emis,putându-şi identifica propria monedă de hârtie la colectare şi răscumpărare. 2 Pentru că Jiao - Zi era un fel de cambie,emiterea mai multor bancnote însemna o ofertă mai mare de bani în mâinile comercianţilor.Inevitabil unii dintre ei au tipărit un volum sporit de semne băneşti suprasaturând astfel canalele circulaţiei băneşti,sau mai mult au practicat falsificarea acestora.

1 Pick,Albert,”Papiergeld,ein Handbuch fur sammler und Liebhaber”,Braunschweig,1967,p.231

2 idem,p.231

În această situaţie guvernul se vede obligat să preia emiterea banilor de hârtie,primele bancnote emise de către acesta circulând în timpul dinastiei Song( anul 1024). 3 Primele veşti despre folosirea banilor de hârtie în China,numiţi şi “bani zburători”, sunt aduse în Vestul Europei de către preotul francez William Rubruk în anul 1254,pentru ca ulterior aceştia să fie introduşi în circulaţie de către Marco Polo 4 . Argumentul folosit de ei în sprijinul utilizării banilor de hârtie este extrem de

sugestiv,ca şi condiţie iniţială a apariţiei acestora:”

avere mai mare decât oricare împărat din lume şi aceasta doar prin tipărirea unor bani de hârtie.” 5 Pentru Europa apariţia primelor bancnote este legată de dezvoltarea modului de producţie capitalist 6 ,iar ceea ce are propriu acesta delimitează în fapt, şi cauzele apariţiei banilor de hârtie. Cuvintele cheie sunt: burghezia,proletariatul,producţia industrială,munca salariată,băncile,creditul,piaţa,averea,războaiele,toate acestea reclamând pentru economiile pe care le caracterizează nevoi suplimentare de bani. Contextul economic este cel al revoluţiei industriale,iar premisele declanşării acesteia reprezintă totodată cauzele punerii în circulaţie a bancnotelor.Cum acestea diferă de la o ţară la alta,diferită este în timp şi experienţa înlocuirii banilor cu valoare reală din aur şi argint,cu simboluri ale valorii.Cu unele deosebiri date de particularităţile specifice fiecărei economii ,cadrul general premergător utilizării banilor de hârtie este acelaşi.

Khan controlează o

marele

Astfel factorul demografic,în sensul creşterii populaţiei,coroborat cu modernizarea agriculturii,în sensul destrămării relaţiilor feudale şi desfiinţării micii proprietăţi ţărăneşti,concomitent cu modernizarea tehnicilor agricole,acumularea primitivă de capital prin deposedarea ţăranilor de pământuri,au contribuit la formarea unui potenţial de forţă de muncă liberă,absorbit ulterior de noul sector industrial. Populaţia eliberată din agricultură şi migrată la oraş a format alături de calfe şi ucenici,de meşteşugari şi sevitori proletariatul urban preindustrial. Transformarea prestaţiilor în natură în prestaţii în bani,plata în bani a muncitorilor,reclamau nevoi sporite de masă bănească în circulaţie.

3 idem.p.231-233

4 Kranister W. , ”The Money Makers International”Cambridge,1989,p.150

5 Elvira and Vladimir Clain -Stefanelli,”The Beuty and lore of Coins”,New York,1974,p.193

6 idem,p.194

Odată cu primele maşini mecanice şi dezvoltarea industriei mecanizate a bumbacului,cererea pe piaţă se orientează spre produsele textile de bumbac şi lână şi datorită creşterii populaţiei urbane şi decăderii industriei casnice ţărăneşti.Dezvoltarea industriei textile urmată şi de alte ramuri ca industria alimentară,extractivă,metalurgică,construcţii de maşini,etc.,cerea cantităţi sporite de bani.

Dezvoltarea producţiei materiale şi diversificarea structurii acesteia conduce la amplificarea schimburilor comerciale,lărgirea pieţei şi deci la nevoi suplimentare de bani.

Totodată apar nevoi excepţionale de bani determinate de numeroasele conflicte interne şi stările de război,fiind perioada constituirii monarhiilor absolutiste. Dezvoltarea producţiei capitaliste,a pieţelor interne şi a pieţei mondiale capitaliste creează condiţiile formării şi dezvoltării sistemului de credit capitalist odată cu dezvoltarea impetuoasă a reţelei bancare. Istoria circulaţiei bancnotelor începe odată cu apariţia relaţiilor de credit,adică odată cu apariţia băncilor comerciale şi a funcţiei banilor de mijloc de plată.Dezvoltarea sistemului bancar - reacţie împotriva cămătarilor,speculanţilor,falsificatorilor de monede,vine să protejeze comercianţii şi chiar statul,dând un impuls deosebit folosirii banilor de hârtie.Iniţial utilizarea banilor de hârtie reprezintă iniţiativa bancherilor privaţi şi nu a guvernelor. 7 Apariţia băncilor de emisiune a fost indisolubil legată de apariţia şi dezvoltarea modului de producţie capitalist. 8 Ulterior pentru a preântâmpina devalorizarea bancnotelor prin numărul mare de semne băneşti puse în circulaţie se trece la pluralitatea băncilor de emisiune la creearea de bănci centrale. 9 Întrucât circulaţia primelor bancote se bazează pe circulaţia cambiilor , 10 rezultă că aceasta are la bază tranzacţiile comerciale,adică mărfurile. Treptat banii de credit(împrumuturi - bancnote - acordate pe scont de cambii şi gaj de mărfuri),ies din circulaţia comercială şi intră în circulaţia bănească cu funcţie de mijloc de schimb şi mijloc de plată.Deşi trecerea de la circulaţia metalică(a monedelor de aur şi argint),la circulaţia semnelor băneşti prezintă avantajul disocierii producţiei

7 E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.194 8 Born K.E.,”International Banking in the Nineteenth and Twentieth Centuries”,Londra,1983,p.275

9 Pick,Albert,op.cit.p.238

10 idem,p.239

materiale de producţia de aur şi argint,bancnotele nu mai pot îndeplini funcţiile de tezaurizare şi de bani universali,motiv pentru care nu pot face obiectul unei adaptări spontane a volumului lor la nevoile circulaţiei. Tipărirea bancnotelor se constituie ca o soluţie pentru lichidarea deficitelor bugetare ale statului şi nu în ultimul rând folosirea lor este determinată şi de uşurinţa cu care aceştia se pot emite. Principalul dezavantaj al folosirii banilor de hârtie a fost riscul mare al devalorizării lor printr-o emisiune exhaustivă,producându-se astfel o saturare a canalelor circulaţiei. În contextului general al apariţiei şi dezvoltării modului de producţie capitalist,al

pieţei mondiale capitaliste,sistemului de credit capitalist ,apariţia şi punerea în circulaţie a bancnotelor,se particularizează în funcţie de premisele specifice unui număr de ţări

reprezentative pentru

Suedia,Anglia,Franţa,Spania,Germania,etc.,experienţa Austriei în acest domeniu fiind prezentată într-un subcapitol ulterior. În ce priveşte Suedia,la mijlocul secolului al XVII-lea,aflată într-un declin economic accentuat cunoaşte experienţa înfiinţării în anul 1652,la îniţiativa lui Johan Palmstruck şi cu încuviinţarea coroanei suedeze,a Băncii Suediei. 11 La 16 iulie 1661 ,noua bancă a emis bilete de credit a căror valoare depindea de încrederea populaţiei în bancă.Acestea sunt primele bancnote şi diferă de alte bilete de bancă prin faptul că nu au fost emise în schimbul unui depozit în numerar,valoarea nominală era tipărită pe bancnotă,aceasta din urmă fiind valabilă la purtător. 12 În Anglia originea bancnotelor se regăseşte în “chitanţele” bijutierilor(acei “Goldsmiths”), pentru depozitele în numerar încredinţate spre păstrare acestora. 13 ,reprezentând formele incipiente ale biletelor de bancă de mai târziu,fiind acceptate la plată necondiţionat,având ca principale avantaje stabilitatea valorii lor exprimată în metal preţios şi facilitatea deţinerii şi transmiterii unor sume mari de bani în condiţiile în care transportul de numerar prezenta numeroase riscuri iar alterarea şi falsificarea monedelor metalice erau frecvente în această perioadă. 14

Anul 1964 coincide cu înfiinţarea Băncii Angliei şi preluarea emisiunii bancnotelor de către aceasta ,ca bilete la ordin prin care banca se angaja să restituie

acest

proces

şi

anume:

11 E.and V.Clain-Stefanelli,op.cit.p.195

12 idem,p.196-198

13 Craig J.,”The Mint:A History of the London Mint from AD 287 to 1948”,Cambridge,1953,p.431

14 Negrea R.,”MONEDA.De la scoicile- monedå la cecul electronic”Buc.1988,p.92

deţinătorului bancnotei(lor),depozitul în numerar sau în metal preţios al acestuia din urmă.Bancnotele încorporau de fapt,dreptul de creanţă al deţinătorului lor asupra băncii emitente. 15 Experienţa Franţei în domeniul emisiunii biletelor de bancă( succesul şi prăbuşirea “sistemului Law”), este edificatoare pentru dificultatea cu care s-a făcut trecerea de la monedele cu valoare intrinsecă la circulaţia fiduciară reprezentată de banii cu valoare simbolică. În anul 1716 este fondată aşa numita Bancă Generală ca bancă particulară, care emite bilete convertibile în metal preţios,plătibile posesorului lor la simpla prezentare a acestora. 16 In anul 1718 Banca Generală(cu capital privat),devine Banca Regală ca instituţie de stat.Din punct de vedere al emisiunii biletelor de bancă,această schimbare se manifestă prin faptul că regalitatea începe să se implice direct prin primirea în depozit a depunerilor particulare şi garantarea bancotelor legiferate ca unic mijloc de plată peste o anumită sumă. 17 În frenezia generală generată de noile semne băneşti şi mai ales de posibilele facilităţi şi avantaje pe care le-ar putea asigura(uşor de mânuit în operaţiunile de schimb zilnice,acceptarea lor pentru plata impozitelor,posibilitatea preschimbării lor în monedă de metal cu putere circulatorie,posibila perspectivă a desfiinţării impozitelor,etc.),emisiunile de astfel de bilete ale Băncii Regale ajung să depăşească limita stabilită iniţial de 1,2 miliarde de livre,care şi aceasta la rândul său era peste valoarea monedelor în circulaţie,ajungând la 3 miliarde de livre . 18 Acestei deprecieri rezultate dintr-o emisiune fără acoperire i se adaugă cea rezultată din eşecul băncii şi al companiei comerciale asociate,datorită scăderii cursului acţiunilor acestora, dat fiind faptul că emisiunea bancotelor era garantată cu titluri ale datoriei publice şi concesiuni ale statului prin intermediul Companiei Indiei Occidentale. Chiar dacă acest experiment eşuează în anul 1720 prin căderea sistemului care poartă numele iniţiatorului său John Law,este reluat în anul 1789 când prin Decret al Adunării Naţionale se emit bonuri monetare numite asignate ,instrumente monetare convertibile în domeniile confiscate bisericii,a căror emisiune depăşeşte 11 miliarde de

15 idem.p.431-433

16 idem.p.93

17 idem.p.94

18 idem.p.94

livre în anul 1795 rezultând o depreciere în acelaşi an de 97%,ajungând în anul 1797 de 99,5%. 19 În anul 1797 se încearcă o nouă emisiune de bancnote numite “Mandate”,care venită după aceste eşecuri şi deprecieri repetate au condus inevitabil la retragerea din circulaţie,pentru moment,a bancnotelor şi chiar la arderea lor în pieţele publice. 20 Cu excepţia Spaniei în care primele bancnote purtând denumirea de “cedulas”au ca dată de emisune 1 martie 1783 21 ,în celelalte ţări europene emisiune de bancnote demarează începând cu secolul al XVIII-lea.

II.2.Emisiunea primelor bancnote austriece:

În anul 1762 Austria era în faza finală a războiului de şapte ani împotriva Prusiei fiind din punct de vedere economic şi financiar aproape de capătul puterilor. Contele Ludwig von Zinzendorf,sub influenţa politicilor financiare progresiste promovate în ţările din vestul Europei,a propus în anul 1759 o serie de măsuri moderne menite să sprijine financiar statul,vizând în primul rând emisiunea banilor de hârtie. 22 Putem aprecia aceste preocupări ca reprezentând un început al acceptării în circulaţie şi a altor semne băneşti,şi al adoptării teoriei lui Ioachim I.Becher care ,chiar dacă formulată în contextul principiilor mercantiliste ale veacului potrivit cărora mijlocul de schimb este moneda metalică, nu atribuie banului valoare exclusivă intrinsecă :’”moneda, pentru el e înainte de toate un principal mijloc de valorificare şi schimb care dă multiple posibilităţi de hrană şi determină sporirea populaţiei”,”hrana unei comunităţi stă în negocierea (verhandlung) şi prefacerea în bani(versilberung) a bunurilor sale” 23 În final această propunere este acceptată ,astfel încât Wiener-Stadt-Banco fondată în 1705 24 succesoarea intreprinderii Banc del Giro,înfiinţată în anul 1703 25 , tipăreşte prima bancotă austriacă datată cu 1 Iulie 1762 26 ,după Convenţia monetară din anul

1753.

19 Pariente G.,”La monnaie.Systeme Financiere et theorie monetaire,Paris ,1990,p.164-166

20 idem,p. 167

21 Kranister W.,op.cit.p.234

22 http/www.oenb.at/

23 WilhelmCfr. Roscher,”Geschichte der National-Oekonomik in Deutschland”.Munchen 1874,p.272

24 Kronister W.”The Moneymakers International”,Cambridge,1989,p.108

25 Kiri¡escu C.,op.cit., p.126

26 Kronister W.,op.cit.p.108

Este emisă în numele Statului, pe baza Patentei împărătesei Maria Tereza(1740- 1780) ,din 15 Ianuarie 1762 27 ,de fapt o hârtie monedă 28 ,fără a avea nici un fel de acoperire şi fără obligaţia convertibilităţii,circulând în mod obligator în temeiul patentei care o impune;este un bilet de hârtie la purtător şi fără termene de plată,emis cu funcţiuni monetare constituit ca mijloc de plată la dispoziţia Statului,circulând atâta timp cât puterea şi autoritatea acestuia o impune.Ceea ce o deosebeşte în mod esenţial de moneda de hârtie,este faptul că în cazul acesteia din urmă trebuiesc respectate o serie de principii de garantare a emisiunii. 29 Aceste bancnote se cunosc sub denumirea de “Bancozettel”,iar banca emitentă ,investită cu încredere de către stat,în ce priveşte emisiunea şi punerea lor în circulaţie ,şi-a câştigat treptat încrederea investitorilor atât cât a reuşit să-şi păstreze independenţa faţă de guvern.

exp.

Potrivit Patentei bancnotele emise în valori diferite de 5,10,25, 50,100 de florini(cupiuri),în valoare totală de 12 000 000 florini 30 pentru ca în anul 1771 să li se mai adauge printr-o nouă emisiune de bancnote alţi 12 000 000 de florini 31 Aceste bancnote au suferit deprecieri repetate,scăzându-le puterea de cumpărare ca rezultat al unui complex de împrejurări care derivă dintr-o situaţie economică şi monetară generală precară,rezultat al numeroaselor conflicte armate(Războiul de şapte ani pentru recucerirea Sileziei,războaiele franco-austriece),pentru a căror finanţare s-a făcut apel îndeosebi la emisiunea de bancnote. Astfel,numărul acestora ajunge să depăşească nevoile circulaţiei,pătrunzănd în aceată perioadă şi în Transilvania 32 ,devenită din 1765 Mare Principat,guvernată ca şi celelalte provincii de la Viena,centrul imperialist al stăpânirii habsburgice. 33 In anul 1799 guvernul a decretat bancnotele ca unic etalon monetar 34 fiind utilizate inclusiv în comerţul privat.Preschimbarea acestora în monedă metalică de argint a fost lăsată la latitudinea pieţei ,făcându-se de regulă la o valoare mai mică.

27 Kiri¡escu C,op.cit.p.136

28 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.Hurezeanu D.,Constantinescu I.Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,”Istoria economicå a României”,Buc.,1997,p.247

29 Dumitrescu ªt.,op.cit.,p.231

30 http//www.oenb.at/

31 Magyarorszag tortanete 1526-1790(Istoria Ungariei,Budapesta ,1958,p.391,citat de Kiri¡escu C.în

op.cit,p.126

32 coord.acad.N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.p.247

33 J.Carpentier J.,Lebrun F.,op.cit.,p.223

De exemplu în acelaşi an,1799,”Bancozettel” cu valoarea nominală de 100 de florini se preschimba la casele de schimb ale statului cu doar 92 de florini de argint în monedă metalică,şi datorită inflaţiei deprecierea a continuat,valoarea lor scăzând cu mai mult de 15% în anul 1810. 35

CAP.III. Principalele caracteristici ale comerţului transilvănean în secolul XVIII-lea,ca principal canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania;

III.1.Factorii care au determinat dezvoltarea activităţii comerciale în Transilvania;

Principalul canal de pătrundere a banilor de hârtie în Transilvania a fost

acestuia,ca parte a planului de

expansiune economică austriacă spre Răsărit, sub influenţa următorilor factori,enumeraţi aproximativ în ordinea importanţei lor pe parcursul secolului al XVIII-lea:

comerţul,respectiv reorganizarea şi dezvoltarea

1. - caracteristicile politicii economice de tip mercantilist,promovate de Austria pe parcursul secolului al XVIII lea;

2. - reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste;

3. - dezvoltarea manufacturilor;

4. - apariţia şi dezvoltarea ramurilor industriale;

5. - creşterea producţiei;

6.- creşterea numărului de oraşe;

7.-creşterea populaţiei urbane; 8.-mutaţiile demografice;

9. acordarea de privilegii comerciale; 194 V.J.

10. - creşterea numărului de negustori străini;193 V.J.

11. - criza monetară şi economică; p.120 Moga.

12.- desfiinţarea în anul 1784 a graniţelor vamale între Transilvania,Ungaria,

şi Banatul Timişan,sub domnia lui Iosif al II-lea. 1

34 http//www.austrian-mint.com/e/zeit 3.htm.

35 idem

III.2.Caracteristicile politicii economice austriece de tip mercantilist;

Politica economică mercantilistă,însuşită şi aplicată şi de către Europa Centrală şi răsăriteană în cursul secolului al XVIII lea,poartă denumirea de “mercantilism dezvoltat” . 2 Potrivit importanţei tot mai mari care se acorda comerţului,aceasta recomandă o dezvoltare cât mai accentuată a producţiei naţionale în primul rând cea industrială apoi cea agricolă,asigurarea pe această bază a unui excedent în numerar reprezentat de moneda din aur printr-o balanţă comercială activă,simultan cu reducerea importurilor,ceea ce însemna că regimul vamal impunea numeroase restricţii la import. Programul de guvernare al Austriei ,orientarea politicii sale interne şi externe au la bază,în acest context,principiile mercantiliste ,principii care după pacea de la Carlovitz ajung să reglementeze şi viaţa economică a Transilvaniei. 3 Normele politicii mercantiliste aşa cum le-a formulat Ioachim I.Becher sunt 4 :

1.explorarea amănunţită a solului pentru găsirea şi exploatarea cât mai intensă a zăcămintelor de metal preţios; 2.oprirea totală a ieşirii aurului şi argintului din ţară; 3.prelucrarea materiilor prime indigene şi exportul lor în cantitate cât mai mare (a celor peste nevoile de consum),fără a face schimb cu alte mărfuri străine ,ci valorificându-le în aur şi argint; 4.restrângerea consumului intern la produse indigene ,iar mărfurile străine indispensabile să fie procurate direct de la producător în schimbul nu a banilor ci a bunurilor din producţia internă;nici un import de mărfuri în regiuni unde aceste mărfuri pot fi fabricate în cantitate şi calitate corespunzătoare; 5.sporirea populaţiei şi antrenarea ei în activităţi practice ,aducătoare de venit util pentru indivizi şi pentru colectivitate; Primele semne ale politicii de stat austriece menite a schimba o serie de realităţi anacronice,neconforme secolului al XVIII-lea şi evident intereselor imperiului ,se concretizează deja în perioada premergătoare domniei împărătesei Maria Tereza.Astfel ca expresie a politicii economice cameraliste sunt anulate o serie de

1 Schwicker J.H.,”Statistik des Konigreichs Ungarn”,Stuttgart,1877,p.449 citat de V.Jinga,op.cit.p.192

2 Bozga V.,Puia I.,Vasile R.,Ribczuc E.“Istoria economiei na¡ionale”,Buc.1996,p.38

3 Moga I., ”Politica economicå austriacå ¿i comer¡ul Transilvaniei în veacul al XVIII” ,extras din Anuarul Institutului de Istorie Na¡ionalå ,Cluj,vol.VII,1936-1918,Buc.1938,p.89

4 Mayer Fr.M.,”Die Anfange des Handels und Industrie in Oesterreich und die Orientalische

Compagnie”,Innsbruck,1882p.15

drepturi şi privilegii ale oraşelor,monopolul vânzării fierului,monopolul sării etc,acestea devenind drepturi regale.Se iau totodată măsuri de reglementare generală a preţurilor şi a activităţii breslelor. 5

III.3.Reorganizarea comerţului Transilvaniei pe principii mercantiliste; În cadrul celor trei categorii de comerţ( intern,export-import,de tranzit),comerţul intern este preponderent pentru această perioadă,existând iniţiative pentru dezvoltarea şi susţinerea şi a celorlaltor forme de comerţ,desfăşurându-se între zonele producătoare de materii prime(piei,plante textile,lemnetc.),materii prime alimentare,cele consumatoare şi cele prelucrătoare, în acestea din urmă funcţionând ateliere,fabrici de prelucrare ; între oraşe şi sate,comerţ în cadrul căruia se tranzacţionau în ambele sensuri ,diferite producţii de materii prime,produse agro-alimentare,produse mesteşugareşti şi alte bunuri prelucrate. Dezvoltarea comerţului orăşenesc a fost posibilă în primul rând datorită dezvoltării oraşelor,dinamizate la rândul lor prin comerţ. Aveau statut orăşenesc Alba-Iulia,Bistriţa,Braşov,Cluj,Mediaş,Orăştie, Sibiu,Sighişoara şi Târgu-Mureş - în Transilvania;Baia-Mare,Oradea,Satu-Mare- în comitatele învecinate; Timişoara în Banat; 6

Numărul localităţilor din Transilvania pe categorii juridice 1713 - 1800 7

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Anii

or.lib.

reg.

târguri

sate

predii

total

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

1713-1727

8

49

2.046

-

2.103

1728

7

81

1.957

-

2.045

1736

7

81

1.957

-

2.045

1743

8

40

2.122

-

2.170

5 Monografia Clujului,Cluj,1939,p.44

6 Jinga V.,op.cit.,.p.251-253

7 idem.p.713

1764

8

40

2.122

-

2.170

1768

-

-

-

-

2.351

1769

-

-

2.544

-

-

1780

11

66

2.517

-

2.594

1781

8

13

2.570

-

2.591

1785-1786

9

65

2.515;2.541

15

2.630

1786-1787

9

65

2.541

-

2.615

1787

10

58

2.547

-

2.615

1788

10

65

2.276

-

2.341

1792

9

70

2.486

-

2.565

1794

-

-

-

-

2.599

1800

11

78

2.525

-

2.436

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

--------------------------------------

Acestea erau înzestrate cu ateliere,întreprinderi manufacturiere aflate în plin avânt(în Banat cele de prelucrare a metalelor : de prelucrare a aramei la Dognecea începând cu anul 1724,la Ciclova-Oraviţa şi Moldova;manufacturi prelucrătoare de fier la Bocşa,Reşiţa din 1769; pentru fabricarea de postavuri pături,ciorapi,hârie ,bere,tapiţeriişi săpunării la Borlova,Caransebeş,Făget,Timişoara şi Biserica Albă;în Transilvania s-a făcut reutilarea morilor de hârtie de la Giurgiu în 1714 ,şi Făgăraş în anul 1725, a celor de sticlărie de la Porumbacu de Jos ;refacerea vechilor fierării de la Hunedoara;construirea la Topliţa a unui cuptor de topit fierul,cu o capacitate anuală de 1200 tone;înfiinţarea de noi manufacturi de salpetru şi praf de puşcă la Alba Iulia şi Sibiu ,o rafinărie de mercur la Mirceşti ,alte manufacturi de prelucrarea sticlei şi mori de hârtie;manufacturi negustoreşti ca cele de pielărie de la Timişoarai1775,Gherla,de muselină la Sighişoara 8 ,care concurau breslele intrate într-un uşor declin din prima jumătate a secolului al XVIII lea ,menţinându-şi totuşi un oarecare monopol în domeniul textilelor,reprezentative în acest sens fiind breslele postăvarilor din Braşov şi ºara Bârsei.(în Banat înfiinţarea breslelor a fost oprită de către autorităţile austriece după recâştigarea acestuia de către Austria în 1718).

8 coord.acad. N.N.Constantinescu,Bozga V.,Axenciuc V.,Hurezeanu D.,Constantinescu I.,Cernovodeanu P.,acad.ªtefånescu ªt.,Olteanu ªt.,op.cit.,p.157

Cu toate acestea comerţul orăşenesc continuă să fie influenţat de către acestea din urmă ,ca de altfel şi producţia,breslele fiind specializate separat pe comerţ şi pe meserii.

Reprezentanţi ai comerţului erau negustorii saşi,greci,armeni,români macedoneni,bulgari(reprezentând baza comerţului oriental al imperiului austriac),veniţi în Transilvania în număr mare după încheierea păcii de la Passarovits( 21 iulie 1718) 9 ,în urma căreia Austria câştigă Oltenia,Banatul şi Serbia,imigrarea acestora fiind pusă şi pe seama unor privilegii comerciale acordate de către Austria(Maria Tereza acordă noi privilegii comerciale grecilor şi armenilor,în anii 1758 şi 1774, pe baza cărora s-au infiinţat Companiile greceşti din Braşov şi Sibiu ,privilegii extinse în 1777) 10 , cât şi pe instabilitatea din zona balcanică. Articolele de import erau reprezentate de produse ale industriei textile,mărfuri de lână şi bumbac,pânzeturi,articole de lux - mătăsuri,ţesături cu fir de argint sau de aur,ciucuri,ceaprazuri de aur sau argint ,articole de întrebuinţare curentă,articole de hârtie,produse coloniale etc. 11 Obiectul exportului îl reprezentau în primul rând arama ,mai ales mercur care ajunsese să fie trimis până în Indii şi America 12 ,sare pentru a cărui dezvoltare se preconiza ca Someşul să devină navigabil. 13 Cu toate acestea acestea,potrivit “Specificatio universarum rerum et mercium”,în anul 1701 se înregistrează un deficit al balanţei comerciale de 376,720 florini,rezultat din diferenţa dintre valoarea importului din acel an de 799,080 florini,şi a exportului de 422,360 florini,în condiţiile în care valoarea mărfurilor străine tranzitate a fost de 60.000 fl. 14 Consecinţă a unei balanţe comerciale deficitare şi a aplicării aceloraşi principii economice mercantiliste,este emisă în acelaşi an o patentă împărătească privind prohibirea mărfurilor străine.Măsura nu numai că a fost întâmpinată cu ostilitate ,dar nici nu a avut efectele scontate date fiind strânsele legături economice şi comerciale ale Transilvaniei cu celelalte două ţări române.

9 Jinga V.op.cit.,p.191

10 Iorga N.,”Studii ¿i documente” ,XII,p,27

11 Jinga V.,op.cit., p.198

12 idem.p.197

13 Dr.Lukinich I.”Szazadok,1914,p.467,citat de I.Moga în op.cit.,p.94

14 Toganyi K.,”Magyar Gazdasagtorteneti Szemle”,1879,p.384-397,citat de I .Moga în op.cit.p.94.

Astfel Transilvania continuă să exporte către acestea obiecte de fier şi de sticlă,ţesături de in,cânepă şi lână,obiecte din piele,funii,etc.importând piei,lână şi vite. 15 In scopul opririi monedei bune în ţară,în principal pentru acoperirea nevoilor armatei imperiale însărcinate cu anihilarea răscoalei lui Francisc Rakoczi,sunt menţinute

aceşti ani de necontenite tulburări izvorul de

aprovizionare al oştirii imperiale şi al populaţiei ardelene au fost ºările Române,ai căror negustori inundaseră provincia cu monetă rea streină,ducând cu ei buna monetă imperială.Guvernul vienez se grăbi deci să ordone scoaterea treptată din ţară a banilor răi româneşti şi poloni ,stabilind cursul de schimb la cel obişnuit în capitala imperiului.Cu acest prilej,comandantul oştirii din Transilvania,cercetând cauza pentru care banii buni trec în mare cantitate în ţările vecine ,constată că aceasta se datoreşte în

primul rând importului de vinuri din Moldova şi Muntenia

În spiritul mercantilismului apusean şi a importanţei crescânde ce se acorda comerţului,conducerea monarhiei era iniţiatoarea şi susţinătoarea unor proiecte comerciale concretizate în:

- în anul 1703 - se redactează planul unei societăţi comerciale în Ardeal de către cancelarul ardelean Nicolae Bethlen. Proiectul este structurat în 32 de părţi dintre care cele mai importante sunt:

1.Comerţul de tranzit;2.Cumpărare de materii prime din alte ţări care,după prelucrare,să fie din nou exportate cu preţ ridicat în aceleaşi ţări;3.Exportul de mărfuri indigene;4.A fi cu băgare de seamă să nu circule bani falşi şi să nu iasă din ţară mulţi bani; 17 Obiectul exportului urma să fie reprezentat de mărfuri ca :sare,boi,vaci;iar mărfurile importate urmau să fie : postav,dantele,fire de aur şi argint,arome,miere de trestie,piei şi blănuri,arme,pânzeturi,aramă,fier,plumb etc. Dieta aprobă însă numai comerţul cu vite,dar întocmirea acestui plan este dovada tendinţei de dezvoltare a comerţului transilvănean şi a necesităţii expansiunii acestuia ,ca suport al dezvoltării economice. 18 În anul 1710 saşii formează o societate pentru comerţ. 19

toate aceste măsurile prohibitive:”

în

16

15 acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p.236

16 Moga I.,op.cit.,p.96

17 Dobo¿i Alex. ,”Considera¡iuni asupra istoriei comer¡ului ardelean în veacul al 18-lea”,Buc.1936,p.256

18 Jinga V.,op.cit.,p.158

19 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.143

Prin pacea cu Turcia de la Passarowitz(21 iulie 1718),urmată de încheierea tratatului de comerţ la 27 iulie 1718,Austria inaugurează prima etapă a mult râvnitei sale expansiuni teritoriale în Balcani şi spre Marea Neagră şi a economiei spre orient. 20 Consecinţele pentru Transilvania ,contrar aşezării sale geografice care o impunea ca principal vad de comerţ pe uscat pe ruta mărfurilor apusene spre Răsărit şi a celor orientale spre Apus şi Miazănoapte,nu s-au materializat într-o dezvoltare a comerţului,aşa cum se preconiza,date fiind tocmai prevederile respectivului tratat de comerţ,care favorizau de fapt,importul mărfurilor externe printr-un tarif vamal scăzut(pentru negustorii supuşi otomai şi cei din Muntenia şi Moldova,posesori de certificate şi paşapoarte eliberate de Poartă se decretează libertatea deplină a comerţului şi a tranzitului de mărfuri în ţările monarhiei,greci şi armeni,iar taxa vamală este de“3% ad valorem,plătită o singură dată,cu Imperiul Otoman însă vor face numai comerţ de schimb de mărfuri ,fiind opriţi a scoate monedă imperială, aur şi argint,din ţară”- comunicatul Comisiei aulice comerciale din 31 Octombrie 1718). 21

Astfel ţările austriece sunt invadate de negustorii orientali care nu se limitează numai la comerţul cu mărfuri provenite din Levant(comerţul Asiei minore,Greciei ,Turciei,Arhipelagului şi Egiptului,şi în general totalitatea diferitelor ţări supuse Imperiului otoman 22 ,ci şi cu mărfuri de provenienţă orientală ,stabilite ca fiind prohibite prin mai sus amintitul tratat comercial,ceea ce a limitat desfacerea mărfurilor austriece în Ungaria şi Transilvania,produse care nu întruneau nici sprijinul negustorilor din ţările ereditare din cauza precarităţii calităţii lor şi a preţului mare datorat şi tarifului vamal ungar ridicat. 23 În scopul depăşirii acestor neajunsuri,valorificării produselor interne la export,dezvoltării comerţului de tranzit, se încearcă sprijinirea şi încurajarea comerţului prin:

- fondarea în anul 1719 la Viena a Companiei orientale pentru comerţul pe Dunăre; 24

- în anul 1724 se înfiinţează Societatea comercială din Timişoara pentru penetrarea

comerţului în orient; 25 Dar rezultatele activităţii acestor două societăţi nu au fost cele scontate,întrucât comerţul oriental era dominat preponderent de negustorii din Imperiul otoman ,greci

20 acad.Daicoviciu C.,Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit., vol.I.,p232

21 Hurmuzachi,Docum. VI.,p.306-307 ,citat de I.Moga în op.cit.,p.114 22 Enciclopedia României ,vol.III,p.94

23 Moga I.,op.cit.,p.114-115

24 Dobo¿i Alex.,op.cit.,p.141

,armeni şi bulgari,de cei din Tara Românească,orientând comerţul Transilvaniei spre răsărit. 26 Dar nici chiar patenta vamală din 4 Aprilie 1725 ,nu reuşeşte să limiteze dominaţia negustorilor orientali,comerţul monarhiei rămâne dominat de către aceştia. Negustorii din Ungaria şi Transilvania continuă să se aprovizioneze din târgurile mari de la Breslau(Wroclaw -capitala Sileziei 27 şi de la Lipsca.(Leipzig),devenit

“principalul emporiu comercial pentru toţi negustorii din răsăritul european. 28 Pentru îndreptarea acestei situaţii la 31 Mai 1726,Cancelaria austriacă trimite celei transilvane un proiect de rectificare a tarifului vamal ungar:”Idea pro rectifcando

deşi sunt

cunoscute bunele principii economice potrivit cărora fiecare provincie trebuie să-şi acopere nevoile de consumaţie prin produsele şi manufactura proprie,iar dacă acestea lipsesc şi se simte necesitatea fabricatelor streine ,ele să fie procurate din provincii cu care se poate face schimb de mărfuri ,aceste principii nu sunt respectate în Ungaria ,deoarece deşi exportă o mare cantitate de excelente vinuri

,cereale,vite,ceară,miere,lână ,tutun,ş.a

ce se bat în ţară ,totuşi lipsesc .Una din esenţialele cauze ale acestei lipse de monedă

bună este faptul că negustorii <turci>,<raţi>şi evrei,supuşi otomani ,care vând în ţără

turcesc numit

<aba>,cergi,untdelemn,smochine,stafide,scorţişoară ş.a.,nu cumpără în schimb nici o marfă ungurească,ci scot numai moneta cea bună din ţară,după cum s-a convins recent comisiunea camerală care a cercetat vămile” 29 Pentru păstrarea banilor în ţară,se preconizează încurajarea trocului prin procurarea mărfurilor străine numai din provinciile ereditare în schimbul nu a banilor ci a vitelor şi a altor produse naturale din regat. 30 Totodată urmau să se acorde o serie de facilităţi fiscale,modificarea tarifului vamal ungar,scutiri de taxe vamale pentru mărfurile procurate din Viena şi care urmează a fi trecute prin Ungaria,tarife vamale scăzute pentru produsele autohtone odată cu dublarea acestora pentru mărfurile străine importate. 31

mari cantităţi

câştigaţi din acest negoţ ,precum cei şi

vectigali et respective trigesimis hungaricis” în care se precizează că:”

,banii

de

postav

25 idem.p.141

26 acad.Daicoviciu C., Pascu ªt.,Chereste¿iu V.,Imreh ªt.,Neam¡u Alex.,Moraru T.,op.cit.,vol.I.p.236.

27 Enciclop României,p.581

28 Netta G.,”Negustorii orientali la Lipsca” ,Buc .,1919,p.39

29 Moga I.,op.cit., p.116

30 Netta G.,op.cit.,p.342

31 Moga I.,op.cit.,p. 117

Reacţia negustorilor braşoveni (legaţi în principal de comerţul cu Lipsca şi de

ºările Române), la acest proiect este de fapt,un refuz al acestuia,arătându-se că aplicarea şi respectarea lui echivalează cu ruinarea comerţului lor. 32

braşovenii-

Bucureştii sunt singurul loc unde putem schimba oricât de mulţi zloţi româneşti şi turceşti pentru galbeni buni olandezi,cu cari ne vindem mărfurile şi deci nu putem fi învinuiţi că scoatem monetă bună din ţară”. 33 Pentru negustorii sibieni acesta este un prilej de a scăpa de negustorii greci ,punând pe seama acestora cauzele crizei monetare(lipsa de bani) şi economice din Transilvania:”E adevărat că mai înainte erau mai mulţi bani în ţară,fiindcă moneda avea un curs mai ridicat.Dar grecii din provinciile vecine au găsit numeroase modalităţi de a scoate moneta bună din provincie,cu moneta măruntă străină,după cum de câteva ori au fost prinşi cu atare contravenţie la vama dela Turnu-Roşu” 34 În anul 1726 se întocmeşte un proiect pentru iniţierea şi dezvoltarea comerţului în orient prin Oltenia şi Serbia. 35 Contrar măsurilor şi scopurilor politicii vieneze de orientare a comerţului spre

Viena,Transilvania îşi acoperea nevoile consumului intern şi ale comerţului său preponderent cu mărfuri apusene şi din orient şi numai într-o proporţie redusă cu produse ale industriei austriece. Este semnificativă în acest sens structura exportului şi importului în intervalui

În ce priveşte schimbul şi ieşirea din ţară a monedei:”

spun

1733-1739:

exportă prin Ungaria în Transilvania fier în valoare de 27.321

fl.,aramă brută şi lucrată 71.743 funţi,hârtie 7.499 suluri şi,ca o completare a stocului indigen şi a celui adus din ºara Românească,s-au importat şi 33.921 funţi de lână pentru nevoile industriei locale;din produsele industriei textile austriece însă abia se importă pânza şi bumbacul în valoare de 27.321 fl.,iar postavul aproape deloc(262 1/2 buc.).Transilvania în schimb exportă şi prin Ungaria 31.252 buc.postav,-după cum vom vedea parte fabricate de industria indigenă,dar majoritatea cu siguranţă aba turcească,-apoi covoare,pături şi tapiserie de 11.644 fl.,piele de 68.395 fl.şi băcănii (Kramerei-waren) de 95.950 fl.” 36

se

32 Jinga V.,op.cit.,p. 253

33 Moga I.,op.cit.,p.119

34 Gologan N.G.V.,”Cercetåri privitoare la trecutul comer¡ului românesc din Bra¿ov”,Buc.1928,p.47

35 Jinga V.,op.cit.,p.198

36 Moga I.op.cit.,p.124-125

Pierderea Sileziei de către Maria Tereza(în urma războiului de şapte ani 1756-1763) 37 ,marchează inaugurarea războiului vamal îndreptat împotriva Prusiei şi a unei politici de severă autarhie economică,eliminând produsele industriei germane din imperiu intensificând industria din ţările ereditare şi făcând din Viena centrul vieţii comerciale,urmărind realizarea “statului comercial autonom”(“der geschlossene Handelstaat”),cu independenţă totală faţă de industria străină. 38 Asupra comerţului din Transilvania toate acestea s-au răsfrânt în sensul ruperii sale de târgurile de la Lipsca şI Breslau. Mai mult prin rescriptul din 6 Martie 1747 împărăteasa cere guvernului ardelean să formuleze cauzele aprovizionării negustorilor locali aproape în exclusivitate cu mărfuri apusene provenite din cele două centre comerciale(calitatea precară a mărfurilor indigene,tariful vamal ungar mult prea ridicat:”transportul de la Lipsca şi Breslau fiind de 5%,cât timp de la Viena până în Transilvania el se urcă la 10% “ 39 , şi măsuri de orientare a acestora spre Viena şi Brun. Astfel în anul 1769 ,în luna februarie,Maria Tereza instituie o comisie însărcinată cu reorganizarea şi stimularea comerţului şi industriei ardelene. 40 La 1 octombrie 1754 este pus în aplicare noul tarif vamal unguresc prin care taxele de import pentru mărfurile apusene au fost exagerat ridicate variind între 100% şi 700%. 41

Devin produse prohibite stofele,ţesăturile şi împletiturile cu fir,fireturile dantelele şi broderiile ,acele de cusut,ceaprazeriile de fir,articolele şi semifabricatele de mătase,articolele de metal ,tabla,postavurile,barchetul,satinul,atlasul,etc. 42 Pentru Transilvania s-a stabilit “că orice marfă străină apuseană ,adusă fie direct din străinătate sau tranzitată prin ţările ereditare să suporte o taxă vamală de 30%;pentru mărfurile străine dar cumpărate din Austria s-a stabilit tariful de 4%,iar pentru mărfurile de provenienţă austriacă numai 2%,la care se mai adaugă 1% taxa de tranzit prin Ungaria” 43

37 Carpentier J., Lebrun F.,op.cit.,p.242

38 Moga I.,op.cit., p.125

39 Kemeny I.,”Chronologische darstellung des Handels und der Industrie in Siebenburgen unter der regierung ostereichischer Fursten.Transilvania periodische Zeitschrift fur

Landeskunde”,Hermannstadt,1833,p.79-80

40 Jinga V.,op.cit.,p.197

41 idem.,p.198

42 Moga I.,op.cit.,p.125

43 Eckhart F.,”A Becsi Udvar gazdasagi politikaja Magyarorszagon Maria Terezia korabon”,Budapesta,1922,p.50-55 citat de V. Jinga în op.cit. p.198

Ruperea comerţului transilvan de Germania şi legarea sa de Austria,Turcia şi Ungaria,rezultă şi din tabloul întocmit de Joseph Kemeny, al mărfurilor importate şi exportate de Transilvaniei în anul 1768. 44

Importul şi exportul Transilvaniei în anul 1768

import:

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

mărfurile:

valoarea în

florini cu

subdiviziuni

creiţari

(cruceri)

provenienţa

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------

Undelemn

4.452,01

Litoralul austriac şi Turcia

Lînă brută

134.842,55

Turcia

Bumbac tors şi sucit

14.080,08

Fabricate de bumbac

11.592,56

Austria şi Turcia

Plumb

3.511,30

Austria şi Ungaria

Rachiu

26.493,04

Ungaria,Banat,Turcia

Unt,lapte,untură şi brînzeturi

4.076,23

Turcia

Cafea

16.006,50

Porturile maritime austr.

Coton

11.208,30

Austria

Mărfuri mărunte

38.876,05

Austria,Ungaria,Iaşi,Turcia

Fier

2.516,28

Austria ,Stiria

Unelte de fier

4.334,52

Austria,Stiria

Vopselărie

5.376,09

Austria,Ungaria,Turcia

Peşte de rîu şi de lac

18.264,06

Austria,Banat,Turcia

Mărfuri de galanterie

4.749,07

Austria,Ungaria

Fireturi de aur şi de argint

9.913,545

Austria

44 Kemeny J., op.cit.,p.112,citat de V.Jinga în op.cit.,p.201

Fire şi aţă

15.552,23

Austria

Orz

2.056,26

Austria,Ungaria,Turcia

Subst.aromate şi ingrediente

5.537,09

Austria,Ungaria

Poleituri

3.003,32

Austria,Ungaria

Articole de gumă

1.704,56

Austria,Turcia

Morun şi alt peşte sărat

5.443,37

Banat,Ungaria

Piei şi blănuri

29.125,46

Banat,Ungaria,Polonia,Turcia

Articole de lemn

1.604,55

Austria

Legume păstăioase

6.964,25

Turcia

Îmbrăcăminte-Efecte

32.257,29

Austria,Ungaria,Turcia

Vaci şi viţei

16.777,20