Ploaia acida

Ploaie acidă este precipitația umedă sau uscată a substanțelor care generează un pH mai mic de
5,6. Aceste precipitații pot fi umede (diluate în apă de ploaie) sau uscate (depuneri de particule sau
aerosoli).

Termenul „ploaie acidă” a fost propus pentru prima dată de cercetătorul englez Robert Angus Smith
în 1850, în mijlocul Revoluției Industriale. Cei mai abundenți acizi care se formează în atmosferă
sunt nitric și sulfuric prin oxidarea poluanților naturali sau artificiali.

Cei mai relevanți poluanți sunt oxizii: NO2, NO3, SO2, ale căror surse naturale sunt erupțiile
vulcanice, incendiile forestiere și degradarea bacteriană. Sursele artificiale sunt emisiile de gaze
rezultate din arderea combustibililor fosili (activitate industrială și trafic auto).

Ploaia acidă produce efecte negative asupra mediului, cum ar fi acidificarea solurilor și a apelor,
afectând ființele vii, inclusiv oamenii. De asemenea, solurile și apa sunt contaminate cu metale
grele, iar eutrofizarea are loc în corpurile de apă.

La nivelul vegetației, se produc daune directe frunzelor și creșterea plantelor este afectată. În plus,
acidificarea solului imobilizează substanțele nutritive și afectează micorizele (ciupercile solului). În
mod similar, clădirile, utilajele, monumentele și operele de artă expuse elementelor sunt grav oxidate
sau erodate de efectul acizilor precipitați.

Pentru a remedia efectul ploilor acide, pot fi luate unele măsuri esențiale, cum ar fi protejarea
monumentelor și corectarea acidificării solurilor și apelor. Cu toate acestea, soluția de bază pentru
ploile acide este de a reduce emisia în atmosferă a compușilor chimici care sunt precursorii formării
acidului.

Cum se formează ploaia acidă?

Agenți precursori chimici

 Ploaia acida

Fenomenul ploii acide începe cu emisia în atmosferă a compușilor chimici care sunt precursori ai
formării acizilor. Acești compuși pot fi emiși de surse naturale sau artificiale.

Sursele naturale includ erupții vulcanice, incendii de vegetație și emisii oceanice. Ca surse artificiale
acționează emisiile industriale, emisiile provenite de la autovehiculele cu combustie sau arderea
deșeurilor.

Aceste surse emit diverși compuși care pot genera acizi în atmosferă. Cu toate acestea, cele mai
importante sunt oxizii de azot și oxizii de sulf.

Oxizii de azot sunt cunoscuți sub numele de NOx și includ dioxid de azot (NO2) și oxid de azot (NO).
La rândul său, oxidul de sulf este SO2 sau dioxidul de sulf.

Proces troposferic și acizi produși

Fenomenul ploii acide are loc în troposferă (zona atmosferică care merge de la suprafața pământului
la o înălțime de 16 km).

În troposferă, curenții de aer pot transporta acești compuși peste orice parte a planetei, făcându-l o
problemă globală. În acest proces, oxizii de azot și sulf interacționează cu alți compuși pentru a
forma acid azotic și, respectiv, acid sulfuric.
 Ploaia acida
Suport de reacție
Reacțiile chimice pot fi efectuate fie pe particule solide în suspensie, fie în picături de apă în
suspensie.

Acidul azotic se formează în principal în faza gazoasă, datorită solubilității sale scăzute în apă. La
rândul său, acidul sulfuric este mai solubil în apă, fiind principalul constituent al ploii acide.

Acid azotic
Pentru formarea acidului azotic (HNO3), oxizii de azot reacționează cu apa, cu radicali precum OH
(într-o măsură mai mică cu HO2 și CH3O2) sau cu ozonul troposferic (O3).

Acid sulfuric
În cazul producerii de acid sulfuric (H2SO4) participă și radicalii OH, HO2, CH3O2, apă și ozon. În
plus, se poate forma reacționând cu peroxid de hidrogen (H2O2) și diverși oxizi metalici.

Acid carbonic
H2CO3 se formează prin reacția fotochimică a dioxidului de carbon cu apa atmosferică.

Acid clorhidric
HCI reprezintă doar 2% din ploile acide, iar precursorul său este clorura de metil (ClCH3). Acest
compus provine din oceane și este oxidat de radicalii OH pentru a forma acid clorhidric.

Precipitare
Odată ce compușii acizi (acid azotic sau acid sulfuric și într-o măsură mai mică acid clorhidric) s-au
format, aceștia vor precipita.

Precipitațiile pot fi prin depunerea particulelor suspendate în care a avut loc reacția de acidificare în
faza gazoasă. O altă modalitate este că prin ploaie precipită apa condensată în care s-au format
acizii.
 Ploaia acida

Compoziţie
Aciditatea naturală a ploii este aproape de un pH de 5,6, deși în unele zone necontaminate valori de
5. Aceste valori scăzute ale pH-ului au fost asociate cu prezența acizilor de origine naturală.

Se consideră că, în funcție de nivelul pH-ului, ploaia poate fi clasificată în:

a) Usor acid (pH intre 4,7 si 5,6)

b) Acid mediu (pH între 4,3 și 4,7)
c) Foarte acid (pH mai mic sau egal cu 4,3).

Dacă ploaia are o concentrație> 1,3 mg / L pentru nitrați și> 3 mg / L pentru sulfați, contaminarea
este considerată a fi ridicată.

Ploaia acidă este compusă în peste două treimi din cazuri de prezența acidului sulfuric, urmată din
abundență de acidul azotic. Alte componente care pot contribui la aciditatea ploii sunt acidul
clorhidric și acidul carbonic.

Reacții chimice ale ploilor acide

Formarea acidului sulfuric (H2SO4)
Producția de acid sulfuric poate avea loc în faza gazoasă sau în faza lichidă.

Faza gazoasă
 Ploaia acida
Doar 3 până la 4% din SO2 este oxidat în faza gazoasă pentru a produce acid sulfuric. Există multe
căi pentru formarea acidului sulfuric din precursori gazoși, aici este prezentată reacția SO2 cu
ozonul troposferic.

Reacția are loc în două etape:

1.- Dioxidul de sulf reacționează cu ozonul troposferic, generând trioxid de sulf și eliberând oxigen.

SO2 + O3 = SO3 + O2

2.- Apoi trioxidul de sulf se oxidează cu vapori de apă și produce acid sulfuric.

SO3 + H2O = H2SO4

Faza lichidă
În picăturile de apă care vor forma ploaia, acidul sulfuric poate fi produs în mai multe moduri:

1.- SO2 se dizolvă în apă generând acid sulfuros și acesta este oxidat de peroxid de hidrogen:

SO2 + H2O = H2SO2

H2SO2 + H2O2 = H2SO4 + H2O

2.- Mecanism fotocatalitic: În acest caz, particulele de oxid de metal (fier, zinc, titan) sunt activate
datorită acțiunii soarelui (activare fotochimică) și oxidează SO2 generând acid sulfuric.

Formarea acidului azotic (HNO3)

 Ploaia acida
Ozonul troposferic O3 produce transformarea NO2 în HNO3 într-un proces în trei etape:

1.- NO2 + O3 = NO3 + O2

2.- NO3 + NO2 = N2O5
3.- N2O5 + H2O = 2HNO3

Efecte asupra mediului

Acidificarea solului și efectele sale asupra

vegetației
Efectul ploii acide asupra solului variază în funcție de compoziția sa. De exemplu, solurile de origine
calcaroasă, bazaltică și magmatică au o capacitate mai mare de neutralizare a acidității.

La rândul lor, solurile bogate în cuarț ca material inert nu sunt capabile să regleze conținutul de acid.
Astfel, în solurile în care ploile acide cresc aciditatea, ionii metalici toxici pentru plante și animale
sunt eliberați și transportați.

Un caz relevant este dizolvarea aluminosilicaților, care eliberează ioni de aluminiu care sunt foarte
dăunători vegetației.

În general, aciditatea solului reduce disponibilitatea nutrienților pentru plante. În plus, promovează
eliberarea și spălarea de calciu, care provoacă deficiențe la plante.

Efect asupra acviferelor și asupra sănătății

umane
În majoritatea cazurilor, ploaia acidă nu arată sau are un gust diferit de ploaia normală și nici nu
creează senzații pe piele. Efectele sale asupra sănătății umane sunt indirecte și rareori provoacă
leziuni ale pielii din cauza acidității extreme.

Una dintre problemele cu ploi acide este că, prin scăderea valorilor pH-ului sub 5, metalele grele
sunt eliberate și transportate. Acești poluanți precum aluminiu și cadmiu pot pătrunde în acvifere
subterane.
 Ploaia acida
Dacă apa din aceste acvifere poluate trece în puțuri folosite pentru consumul uman, aceasta poate
provoca daune grave sănătății.

Deteriorarea clădirilor, monumentelor și

materialelor

Pietre tip calcaroase

Construcțiile, monumentele și sculpturile realizate cu calcar sau marmură sunt grav afectate de
ploile acide. Acest lucru este destul de grav, deoarece multe clădiri istorice și opere de artă sunt
construite cu aceste materiale.

În cazul calcarului, ploile acide determină dizolvarea calcarului și provoacă recristalizarea calcitului.
Această recristalizare produce tonuri albicioase la suprafață.

În cazul specific al ploii cu acid sulfuric, are loc fenomenul de sulfatare. Prin acest proces, suprafața
rocii este transformată în gips și se eliberează CO2.

Marmura, deși este mai rezistentă, este afectată și de ploile acide. În acest caz, apare exfolierea
pietrei, motiv pentru care se desprind straturi superficiale ale acesteia.

Alte materiale necorozive

În unele clădiri deteriorarea structurală este minoră, dar și cu efecte negative. De exemplu,
depunerile de acid uscat murdăresc pereții, crescând costurile de întreținere.

Metale
 Ploaia acida
Ploaia acidă provoacă coroziunea metalelor datorită fenomenului de oxidare. Acest lucru provoacă
pierderi economice enorme, deoarece structurile, echipamentele, utilajele și vehiculele cu piese
metalice sunt grav afectate.

floră și faună

Ploaia acidă modifică echilibrul natural al ecosistemelor acvatice și terestre.

Plante și animale în corpuri de apă lentic

Corpurile de apă lentic sunt mai susceptibile la acidificare, deoarece sunt ecosisteme închise. În
plus, acumularea de acizi în apă are consecințe negative asupra vieții pe care o găzduiește.

O altă consecință a acidificării este precipitarea nitraților prin ploaie, care determină eutrofizarea în
corpurile de apă. Excesul de nutrienți reduce oxigenul disponibil și afectează negativ supraviețuirea
animalelor acvatice.

Un alt efect negativ indirect este antrenarea ionilor de metale grele din mediul terestru în corpurile
de apă. Acești ioni sunt eliberați în sol prin acțiunea ionilor de hidroniu când aciditatea crește.

Disponibilitate de vegetație și nutrienți

Cele mai grave probleme cauzate de acidificarea solului sunt imobilitatea nutrienților esențiali și
creșterea metalelor toxice.

De exemplu, aluminiul și magneziul sunt eliberate din particulele de sol prin înlocuirea lor cu
hidrogen. Aluminiul afectează structura și funcția rădăcinilor și reduce absorbția calciului esențial
pentru plante.

Pe de altă parte, acidificarea solului provoacă daune micorizei (ciuperci asociate rădăcinii), care sunt
esențiale în dinamica pădurii.

Daune directe asupra plantelor și animalelor

 Ploaia acida

Acidul sulfuric provoacă daune directe frunzelor prin degradarea clorofilei și producerea clorozei
(îngălbenirea frunzei). La unele specii creșterea și producția de semințe viabile scad.

Amfibienii (broaște și broaște) sunt deosebit de sensibili la efectele acidității în apă. Unele daune
sunt leziuni directe și scăderea apărării împotriva agenților patogeni (în special a ciupercilor pielii).

Soluții
Reduceți emisiile
Concluzia pentru ploile acide este reducerea emisiilor de substanțe chimice precursoare ale acidului
în mediu. Cele mai importante dintre acestea sunt oxizii de sulf și azot.

Cu toate acestea, acest lucru are unele dificultăți, deoarece implică afectarea intereselor economice
și de dezvoltare ale companiilor și țărilor. De exemplu, una dintre sursele principale de dioxid de sulf
este arderea cărbunelui, care reprezintă mai mult de 70% din energia din China.

Există câteva alternative tehnologice care pot ajuta la reducerea emisiilor. De exemplu, în industrie
așa-numitele „paturi fluidizate” încorporează absorbanți (calcar sau dolomită) care rețin SO2. În
cazul autovehiculelor și al motoarelor cu ardere în general, convertoarele catalitice contribuie, de
asemenea, la reducerea emisiilor de SO2.

Pe de altă parte, unele țări au implementat programe specifice de reducere a ploilor acide. De
exemplu, Statele Unite au dezvoltat Programul Național de Evaluare a Precipitațiilor Acide (NAPAP).
Printre unele dintre măsurile prevăzute de NAPAP se numără implementarea utilizării combustibililor
cu conținut scăzut de sulf.
 Ploaia acida
O altă măsură posibilă este înlocuirea flotei cu mașini electrice pentru a reduce atât ploile acide, cât
și încălzirea globală. Cu toate acestea, deși tehnologia există pentru a realiza acest lucru, presiunea
din industria automobilelor și a petrolului a întârziat deciziile în acest sens. Alți factori de influență
sunt elementele culturale legate de viteza dorită a unui vehicul.

Aplicați măsuri de corectare a acidității

În unele cazuri, pH-ul solurilor și apelor poate fi crescut prin adăugarea de alcali, de exemplu,
încorporând cantități mari de var. Cu toate acestea, această practică nu este fezabilă pe suprafețe
foarte mari de teren.

Protecția suprafeței
Piatră
Există diverse metode pentru a proteja sau cel puțin a reduce deteriorarea pietrei sub efectul ploilor
acide. Una dintre aceste metode este spălarea cu abur sau apă fierbinte.

Se pot utiliza și agenți chimici precum acidul fluorhidric sau bifluorura de amoniu. Odată spălată,
piatra poate fi sigilată prin aplicarea unor produse speciale care înfundă porii, cum ar fi hidroxidul de
bariu.

Metal
Suprafețele metalice susceptibile de coroziune pot fi protejate acoperindu-le cu un metal necoroziv,
cum ar fi zincul.
 Ploaia acida
Pentru aceasta, se poate aplica electrodepunerea sau structura metalică care trebuie protejată poat

e fi scufundată în metalul protector în stare lichidă.k

 Ploaia acida

Bibliografie:cunoastelumea.ro
Top10lucruridespreploaiaacida.ro
Ploaiaacida.ro
Ro-aaa-amp.org
Ploaia acida