CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ŞI EVALUAREA COMPETENŢELOR ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ organizată

anual de către CFCECAS în România
CFCECAS
CFCECAS crează o tradiţie în organizarea conferinţei naţionale cu
participare internaţională în asistenţa socială. Locul de organizare al
conferinţei este Sibiu, întrucât oraşul este considerat reprezentativ
pentru diversitatea sa etnică, fiind o imagine a multiculturalităţii, iar
perioada de desfăşurare este în fiecare an, la începutul lunii iulie.

Ediţia I
Asistenţa socială modernă
Prima ediţie a fost organizată sub egida conferinţelor regionale, fiind a Treia
Conferinţă Sud-Est Europeană de Asistenţă Socială, Sibiu 3-5 iulie 2009. Revista asistenţilor sociali centrată pe creşterea competenţelor profesionale, schimb de experienţă şi politici sociale
Conferinţa a avut ca scop promovarea cooperării între asistenţii sociali din ţările
regiunii sud-est europene prin creşterea capacităţii în dezvoltarea şi
administrarea proiectelor în asistenţa socială. Raportul conferinţei este
disponibil pe pagina de web a CFCECAS: www.cfcecas.ro

Ediţia a II-a
A doua ediţie, cu tema: „Networking“ – Cooperare şi schimb de experienţă, este
organizată în perioda 2-4 iulie 2010, la Sibiu. Scopul conferinţei este acela de a
promova cooperarea în echipele de lucru, între instituţii, servicii, arii diferite ale
asistenţei sociale, profesii, regiuni şi ţări. Pentru mai multe informaţii accesaţi
pagina de web a CFCECAS: www.cfcecas.ro

Ediţia a III-a
A treia ediţie a conferinţei în asistenţa socială va fi organizată în perioda 1-3
iulie 2011, la Sibiu. Informaţiile despre conferinţă vor fi publicate pe pagina
web a CFCECAS: www.cfcecas.ro
CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ŞI EVALUAREA COMPETENŢELOR ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ REVISTA de Asistenţa socială modernă
Obiectivul revistei
CFCECAS continuă demersul de susţinere a pregătirii şi formării asistenţilor sociali din România prin oferirea unui spaţiu
editorial; în cadrul acestei reviste asistenţii sociali vor găsi cunoştinţe care să le fie utile în practică, informaţii de actualitate
din domeniul profesiei de asistent social şi experienţe profesionale împărtăşite de către colegi.
Ne dorim ca această revistă să fie o platformă pentru asistenţii sociali prin intermediul căreia să aibă posibilitatea transferului
de cunoştinte şi experienţă din diverse domenii sociale şi din diferite ţări şi spaţii culturale. Fiecare asistent social reprezintă o
resursă extrem de valoroasă pentru ceilalţi, iar CFCECAS continuă să creeze spaţii pentru practicieni pentru a oferi din propria
experinţă şi a învăţa de la ceilalţi.

Asistenţa socială modernă

Revista asistenţilor sociali centrată pe creşterea competenţelor
profesionale, schimb de experienţă şi politici sociale CUPRINS
De vorbă despre asistenţa socială 2
Despre managementul cunoaşterii şi crearea fundamentului practicii de asistenţă socială

Nr.1 Interviu realizat cu Herbert Paulischin şi Ana Radulescu

Perspective în asistenţa socială

Prezentarea perspectivelor privind modul în care asistenţii sociali
utilizează cunoştinţele teoretice şi practice în instrumentarea cazurilor
6

Stiaţi că... 10
Prezentarea recomandării Consiliului Europei privind profesia şi serviciile de asistenţă socială
Prezentarea Conferinţei Globale de Asistenţă Socială, Hong Kong 2010
Asistenţa socială în alte părţi 14
Prezentarea interviurilor realizate cu asistenţi sociali din Europa privind
soluţiile adoptate pentru prevenirea şi intervenţia în cazurile de epuizare
profesională a asistenţilor sociali.
Schimb de experienţă 18
Prezentarea experinţei profesionale a bursierilor CFCECAS
în echipele de intervenţie a asistenţilor sociali din Austria.
 2
Interviu oferit echipei
revistei de către Herbert
Paulischin
De vorbă despre asistenţa socială
Herbert Paulischin este asistent social cu o experienţă bogată în
protecţia copilului şi asistenţa socială internaţională; ca
Preşedinte al IFSW Europa (1998-2002) şi Preşedinte al Asociaţiei
Asistenţilor Sociali din Austria (1996-2007) s-a implicat în
promovarea profesiei şi practicilor moderne în asistenţa socială.
Din 2007 lucrează în România în dezvoltarea şi implementarea
proiectelor strategice în domeniul social.
În România, asistenţii sociali au dificultăţi în a crea
o intervenţie bazată pe practica modernă în
asistenţa socială, continuând să rămână la o
intervenţie tehnică şi procedurală; de ce această
dificultate?
În România, asistenţii sociali care finalizează cursurile
universitare intră în serviciile de asistenţă socială publice,
pentru că aici găsesc oferta cea mai mare de locuri de muncă
în domeniu. Atât în DGASPC-uri, cât şi în serviciile locale de
asistenţă socială au fost angajaţi asistenţi sociali tineri. Acest
aspect este pe de o parte pozitiv, dar pe de altă parte, dacă
nu este bine administrat, poate genera aspecte negative
pentru practica de asistenţă socială şi pentru situaţia
beneficiarilor serviciilor; este un aspect pozitiv pentru că
asistenţi sociali tineri au posibilitatea să acumuleze
experinţă profesională prin practica zilnică. Poate fi un
aspect negativ faptul că aceştia nu beneficiază de
supervizarea profesională în modul de intervenţie şi nu
primesc suport în dezvoltarea şi conturarea competenţelor
profesionale în asistenţa socială. Cu toate acestea, ei sunt
nevoiţi, de la început, să-şi asume o mare responsabilitate în
evaluarea riscurilor şi în asistenţa familiei şi a copilului.
Aceasta este o responsabilitate foarte mare pentru că
vorbim de riscuri care, dacă nu sunt evaluate corect, pot
pune viaţa copiilor în pericol. Această muncă cere
profesionalism din partea asistenţilor sociali.
În România există o cunoaştere extrem de bogată în asistenţa
socială în special obţinută în urma colaborării asistenţilor sociali din
serviciile publice cu experţii internaţionali în cadrul diferitelor
proiecte finanţate prin fonduri nerambursabile; din păcate, nu
există un mod eficient de a pune la dispoziţie colegilor această
Un aspect negativ poate fi şi acela că, din cauza lipsei de
experienţă şi a supervizării, asistenţilor sociali tineri le este
cunoaştere şi de a o transforma în modele de intervenţie;
teamă să nu greşească şi atunci se autolimitează în luarea
deciziilor care sunt importante pentru îmbunătăţirea
situaţiei beneficiarilor; ei nu sunt atât de preocupaţi să
răspundă cerinţelor şi nevoilor beneficiarilor, ci să respecte
procedurile şi reglementările aplicate la un caz. În multe
situaţii asistenţii sociali nu sunt mulţumiţi cu activitatea
desfăşurată şi, în câţiva ani, se orientează spre alte locuri de
muncă în care este promovată intervenţia profesională şi
centrarea pe beneficiar.
Schimbarea locului de muncă este un plus pentru
experienţa profesională. Ce se întâmplă la nivelul
serviciilor de asistenţă socială ca urmare a migrării
asistenţilor sociali?
Atunci când pleacă, asistenţii sociali iau cu ei toată
cunoaşterea pe care au acumulat-o din practica de asistenţă
socială. Toată expertiza referitoare la asistenţa beneficiarilor
într-un serviciu pleacă împreună cu ei. Nu există încă un
sistem prin care asistenţii sociali lasă experienţa
profesională ca o valoare în serviciul din care pleacă, iar cei
care preiau responsabilităţile o iau de la început în practică.
Cum poate fi rezolvată o asemenea situaţie pentru
a nu se mai pierde cunoaşterea practică
acumulată?
Un prim aspect ar fi acela al transferului: cunoaşterea
implicită a asistentului social să devină cunoaştere explicită
a serviciului. Asistentul social este el înşuşi o resursă pentru
crearea unei cunoaşteri practice şi pentru transferul acesteia.

Acesta este managementul cunoaşterii (knowledge
management), înţeles ca modalitate prin care performanţa
unui serviciu este permanent îmbunătăţită prin transferul
de experienţă a fiecărui asistent social către echipa
serviciului. Această practică ajută echipa să beneficieze de
cunoştinţe obţinute de către fiecare asistent social în
practică şi să reducă reinventarea unor aspecte de practică
deja acumulate, menţine capitalul cunoaşterii, reduce
munca de pregătire şi introducere în practică a noilor
angajaţi. Un mod de a face acest lucru este de a avea
săptămânal 4 ore de întâlnire a echipei, unde asistenţii
sociali să prezinte cazurile cu care lucrează, să lanseze
întrebări şi soluţii şi să cunoască alte perspective oferite de
către colegi.
Un moment foarte important în care sunt discutate cazurile
este cel în care asistentul social trebuie să ia o decizie privind
modalitatea de intervenţie şi suportul oferit, dar şi cel al
prezentării modului de evoluţie a cazului în urma asistenţei.
Aceasta nu este doar o discuţie cu privire la caz; este un
schimb de experienţă între asistentul social care
instrumentează un caz şi asistenţii sociali din echipă care, fie
s-au confruntat cu cazuri şi situaţii similare, fie au o
experienţă personală ce poate constitui o resursă pentru
soluţionarea cazului. În urma acestor întâlniri se creează o
istorie a cazului şi a practicii; toată echipa participă la
procesul de soluţionare şi intervenţie şi beneficiază de
rezultatele intervenţiei. Cazurile relevante sunt adesea
prezentate ca studii de caz ce includ documentarea şi
modalitatea în care s-a intervenit. Aceste cazuri pot fi
prezentate angajaţilor noi spre studiu, urmând ca în
procesul de pregătire pentru preluarea responsabilităţilor
locului de muncă să poată să adreseze întrebări şi să
analizeze modul în care s-a intervenit. Informaţia nu trebuie
să rămână la o singură persoană. Este foarte importantă
reflecţia asupra cazului şi posibilitatea de a o transmite
celorlaţi.
Cât de importantă este experinţa personală în
practica de asistenţă socială?
Experienţa personală a fiecărui asistent social poate
constitui o resursă foarte importantă în instrumentarea
cazurilor; mulţi asistenţi sociali au fost nevoiţi în viaţa
personală să găsească soluţii în situaţii similare cu cele cu
care se confruntă beneficiarii serviciilor; ei ştiu din propria lor
experienţă cum sunt trăite anumite situaţii; de exemplu, o
persoană care a trăit în mediul rural sau provine dintr-un
grup etnic poate să înţeleagă mai bine dificultăţile cu care
se confruntă un beneficiar aflat în situaţii similare. Această
experinţă poate fi pusă la dispoziţia echipei; aceasta este o
informaţie privată şi trebuie să se lucreze cu atenţie, dar este
o experinţă valoroasă pentru echipă. Este important să ai
acces la o informaţie furnizată de către cineva care a trăit-o,
decât să lucrezi cu informaţii oferite de către observatori.
Suntem bogaţi sau săraci în cunoaşterea practică în
asistenţa socială din România?
În România există o cunoaştere extrem de bogată în
asistenţa socială în special obţinută în urma colaborării
asistenţilor sociali din serviciile publice cu experţii
internaţionali în cadrul diferitelor proiecte finanţate prin
fonduri nerambursabile; din păcate, nu există un mod
eficient de a pune la dispoziţie colegilor această cunoaştere
şi de a o transforma în modele de intervenţie; cunoaşterea
obţinută prin practică se pierde foarte uşor şi de fiecare dată
se reia procesul de învăţare a unor aspecte care de fapt ar
trebui îmbunătăţite, nu experimentate. Nu este nimeni în Asistenţii sociali ar trebui să aibă responsabilitatea participării la
cadrul serviciilor care să conserve această informaţie. instrumentarea cazurilor şi a transferului de experinţă; este însă
Această sarcină ar trebui să fie alocată şefilor de servicii; ei ar
trebui să găsească modalităţi specifice serviciului pentru a
responsabilitatea liderilor serviciilor de asistenţă să conserve
conserva cunoaşterea obţinută din practică şi să asigure această cunoaştere rezultată din practica de asistenţă socială şi să
condiţii pentru ca aceasta să fie permanent îmbunătăţită. faciliteze transferul de experienţă.
Cred că este important ca şefii de servicii să beneficieze de
formare pentru dezvoltare competenţelor de conducere.
Asistenţii sociali ar trebui să aibă responsabilitatea
participării la instrumentarea cazurilor şi a transferului de
experinţă; este însă responsabilitatea liderilor serviciilor de
asistenţă să conserve această cunoaştere rezultată din
practica de asistenţă socială şi să faciliteze transferul de
experienţă.
 Ana Rădulescu, ca asistent social,
formator, şi profesor universitar in
asistenta sociala, a promovat şi
susţinut aplicarea în practică a
abordărilor moderne în asistenţa
socială şi a dezvoltat proiecte
stategice în domeniul social; cea
mai mare experinţă în asistenţa
socială internaţională a obţinut-o
De vorbă despre asistenţa socială
în urma mandatului de Secretar
European al Federaţiei
Internaţionale a Asistenţilor
Sociali (IFSW).
Se discută adesea despre identitatea profesiei de
asistent social; ce este specific asistenţei sociale
între profesiile sociale?
Este mult de spus despre specificul muncii asistentului
social, în special dacă facem referire la intervenţia în funcţie
de specificitatea contextelor sociale şi economice în care
trăiesc beneficiarii. Dar, pe scurt, pot să spun că asistentul
social trebuie să se implice în primul rând în crearea
suportului şi activarea resurselor necesare persoanelor şi
grupurilor vulnerabile pentru a nu cădea în zona sărăciei şi
marginalizării sociale. Schimbările socio-economice rapide
lasă în urmă persoane care nu se pot adapta noilor cerinţe
privind participarea socio-economică şi nu au abilităţi
pentru accesarea resurselor şi oportunităţilor existente; fără
suport în dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a ţine
pasul cu schimbările socio-economice, aceste persoane
intră într-un cerc vicios al problemelor: resursele acumulate
sunt consumate, iar viaţa lor se deteriorează rapid.
Câteodată vorbim chiar de comunităţi întregi care nu au
capacitatea de a dezvolta şi utiliza resurse, şi atunci sărăcesc
încet. Fiecare dintre noi deţine nivele diferite de adaptare la
schimbare, ceea ce duce la grade diferite de vulnerabilitate.
Aici trebuie să intervină asistentul social. El este cel care
oferă suport în identificarea nevoilor şi a oportunităţilor de
răspuns la aceste nevoi. Acum apare un al doilea rol extrem
de important al asistentului social: acela de participare la
dezvoltarea socială; asistentul social este cel care dispune de
abilităţile şi de instrumentele necesare pentru a utiliza
Asistentul social poate să identifice ce tip de servicii de
asistenţă socială sunt necesare în cadrul fiecărei comunităţi
şi are capacitatea creării şi furnizării acestor servicii către cei
care au nevoie de ele. Aceasta este o muncă ce presupune
profesionalism din partea asistenţilor sociali.
Nu este o răspundere pre mare pentru asistentul
social? Poate să realizeze o sarcină atât de
complexă?
Este un rol extrem de complex al asistentului social şi cu
siguranţă nu poate să ducă singur la bun sfârşit o asemenea
sarcină. În primul rând asistentul social are nevoie de interes
şi voinţă politică pentru orientarea resurselor şi susţinerea
unei structuri eficiente de furnizare a serviciilor. În multe ţări
europene organizaţiile asistenţilor sociali sunt cele care
oferă consultanţă şi participă la decizia politică privind
natura şi structura serviciilor de asistenţă socială. Aici
responsabilitatea revine iarăşi asistenţilor sociali pentru că
de ei depinde modul în care se organizează şi îşi aleg lideri
care, pe de o parte să reprezinte profesia, iar pe de altă parte Personal cred că asistentul social trebuie să aibă interes pentru cunoaştere şi
să reprezinte interesele beneficiarilor serviciilor de asistenţă
motivaţie pentru a fi parte din dezvoltarea acestei profesii. Fără cunoaştere,
socială. Şi nu în ultimul rând asistenţii sociali trebuie să îşi
modifice tipul de activitate şi rolul odată cu schimbarea asistentul social rămâne la o intervenţie tehnică şi birocratică. Eu sunt adepta
contextului social, a conceptului serviciilor sociale oferite şi a conceptului de inteligenţă practică.
nevoilor beneficiarilor; aceasta înseamnă că asistentul social
trebuie să îşi dezvolte permanent abilităţile, să fie
permanent într-un proces de învăţare, de cunoaştere şi de
transfer de experinţă. Asistenţii sociali trebuie să îşi dezvolte
noi competenţe şi noi moduri de aplicare a cunoştinţelor
teoretice pentru a face faţă provocărilor actuale. Aceasta ţine
de formarea continuă a asistenţilor sociali şi dacă ne uităm în
Europa, vedem că asistenţii sociali beneficiază prin lege de
cursuri de formare continuă sau de supervizare profesională.
2 Dar aceste beneficii, care se regăsesc mai târziu în calitatea
Asistenţii sociali din România pot învăţa multe din experinţele
prin care au trecut deja colegii lor din alte ţări. De aceea,
CFCECAS se axează în serviciile oferite asistenţilor sociali pe
metoda schimbului de experienţă; pentru că la nivel european
este o experinţă deja bogată în acest domeniu, iar asistenţii
sociali pot să aibă o bază prin care să îşi creeze propriile rute şi
resurse.
serviciilor oferite, trebuie să fie solicitate de către asistenţii
sociali prin intermediul organizaţiilor profesionale. În
munca mea lucrez cu asistenţi sociali din multe ţări
europene şi văd beneficiile pe care le obţin asistenţii sociali
atât pentru calitatea serviciilor oferite, cât şi pentru
beneficiarii lor. Asistenţii sociali din România pot învăţa
multe din experinţele prin care au trecut deja colegii lor din
alte ţări. De aceea, CFCECAS se axează în serviciile oferite
asistenţilor sociali pe metoda schimbului de experienţă;
pentru că la nivel european este o experinţă deja bogată în
acest domeniu, iar asistenţii sociali pot să aibă o bază prin
care să îşi creeze propriile rute şi resurse. Este greu să vorbim
de servicii de calitate pentru persoanele şi comunităţile
vulnerabile fără să vorbim mai întâi de calitatea condiţiilor
de muncă pentru asistenţii sociali; iar dacă vorbim de
competenţele asistentului social de a susţine persoanele şi
comunităţile vulnerabile pentru a-şi îmbunătăţi
participarea la viaţa socială şi economică; poate este de
aşteptat să vedem aceste competenţe exercitate în aceeaşi
măsură în modul în care asistenţii sociali se organizează şi îşi
solicită drepturile pentru a fi ei înşişi o resursă.
De ce anume este nevoie pentru a reuşi în acest
demers?
Personal cred că asistentul social trebuie să aibă interes
pentru cunoaştere şi motivaţie pentru a fi parte din
dezvoltarea acestei profesii. Fără cunoaştere, asistentul
social rămâne la o intervenţie tehnică şi birocratică. Eu sunt
adepta conceptului de inteligenţă practică. Mă voi folosi de
câţiva autori pentru a vă explica acest termen. O'Sullivan
prezintă inteligenţa practică în lucrarea Some Theoretical
Propositions on the Nature of Practice Wisdom (Journal of
Social Work 2005; 5) ca fiind abilitatea de a lua decizii şi de a
acţiona în baza unei cunoaşteri aprofundate a unor situaţii
complexe şi dificile, fiind asociată pozitiv cu creativitatea,
intuiţia şi aplicarea practică a cunoaşterii.
Mult mai devreme, un alt autor, Sheppard (Social Work,
Social Science and Practice Wisdom, 1995, British Journal of
Social Work 25;3) considera că, prin acumularea cunoaşterii,
asistentul social este capabil să aplice informaţia obţinută
de la un caz individual la practica generală; aceasta
presupune, în opinia lui Sheppard, trei surse ale inteligenţei
practice: cunoaşterea obţinută din viaţa de zi cu zi în
comunitate şi interacţiunea cu ceilalţi; cunoaşterea obţinută
din ştiinţele sociale şi cercetare; şi cunoaşterea obţinută din
experienţa practică în asistenţa socială. Asta înseamnă că
este puţin probabil ca experinţa practică sau experienţa de
viaţă să fie suficiente pentru a dezvolta şi utiliza inteligenţa
practică. Şi tot O'Sullivan spunea că inteligenţa practică este
o calitate care abilitează asistentul social pentru a fi
conştient de complexitatea unui caz şi pentru a adopta o
abordare sistemică şi holistică a cazului. Astăzi, toate
cazurile în asistenţa socială au una sau mai multe arii de
complexitate şi ambiguitate care necesită creativitate şi
răspuns adecvat particularităţilor situaţiei.
Este posibilă o astfel de abordare în România?
Nu doar că este posibilă, dar este absolut necesară, mai ales
în această perioadă de criză economică; această perioadă va
lăsa în urmă multe persoane care vor avea nevoie de suport
pentru a se orienta în modul în care se menţin sau reintră pe
piaţa muncii şi în care îşi balansează nevoile personale şi
cele familiale cu cerinţele angajatorilor. Dacă asistenţii
sociali vor continua să asigure beneficii financiare doar
pentru cei foarte săraci şi nu vor avea în vedere o intervenţie
complexă pentru susţinerea familiilor care momentan au
resurse dar au fost afectate de criza economică, în viitorul
foarte apropiat ne vom confrunta cu un val de cazuri de
asistenţă socială la care nu vom putea să facem faţă. Multe
din aceste familii afectate consumă acum din resursele
acumulate deja, dar dacă nu sunt susţinute pentru a se
reorienta pe piaţa muncii se vor confrunta curând cu
dificultăţi majore. Acum este momentul în care asistenţii
sociali trebuie să fie inovativi şi să aplice inteligenţa practică
atât pentru întărirea propriei profesii, cât şi pentru
menţinerea, adecvarea sau crearea serviciilor de suport
pentru beneficiari. Asistenţii sociali trebuie să înţeleagă că
numai împreună pot influenţa schimbarea şi pot face
diferenţa în societate.
 2
Este teoria în asistenţă socială necesară pentru
a fi eficient în practică? Este suficientă
experinţa practică pentru a interveni în
cazurile de asistenţă socială? Aveţi nevoie de
înţelegerea teoretică pentru a interveni în
cazurile de asistenţă?
Acestea sunt întrebări cu care asistenţii sociali se confruntă
Perspective în asistenţa socială
adesea. De aceea, noi vă oferim câteva perspective care să vă
ajute să înţelegeţi modul în care vă puteţi susţine intervenţia.
Pentru acest număr al revistei am ales trei autori: Payne, Rosen, şi
Osmond.
Payne M., afirmă că pe cât este de interesant să discutăm care
este baza teoretică pe care îşi construiesc argumentaţia şi
intervenţia asistenţii sociali, pe atât este de interesant de văzut
modul în care cunoaşterea este transferată de la un asistent social
la altul, în contexte sociale, culturale şi economice diferite.
Cunoaşterea este aplicată aproape întotdeauna într-un mod care
să răspundă adecvat instrumentării unui caz într-o comunitate
specifică. Payne afirmă că odată ce o teorie a fost aplicată într-un
context cultural specific, aceasta capătă un nou sens şi devine un
model pentru un nou tip de abordare practică aplicată la un
context specific. Aceeaşi teorie poate genera modalităţi diferite
de aplicare în funcţie de contextul şi valorile sociale existente în
fiecare comunitate.
De aceea, dacă urmărim modul în care profesiile sociale îşi
fundamentează practica pe teorie, atunci putem înţelege faptul
că profesiile împărtăşesc aceleaşi teorii, dar modul de aplicare şi
utilizare a lor în practică le conferă o altă interpretare; aceasta
conferă identitate profesiei. De aceea cunoaşterea rezultată din
practică trebuie valorizată ca un proces de construcţie şi
interpretare a cunoaşterii în asistenţa socială.
Payne, M., (2001), Knowledge Bases and knowledge Biases in
Social Work, Journal of Social Work, 1(2): 133-146Rosen a studiat
modul în care cunoaşterea teoretică este folosită de către asistenţii
sociali pentru a face predicţii asupra modului în care vor evolua
cazurile aflate în desfăşurare.
În viziunea lui Rosen sunt două tipuri de predicţii relaţionate cu
cunoaşterea teoretică: predicţii pasive şi predicţii active;
predicţiile pasive vizează estimările asistenţilor sociali asupra
modului în care vor evolua cazurile în lipsa intervenţiei, sau sunt
legate de explicaţiile retrospective care afectează modul de
desfăşurare al evenimentelor prezente. Termenul de predicţie
pasivă a fost folosit pentru a descrie situaţiile care nu solicită
intervenţia asistentului social pentru a se ajunge la evenimentele
prezise.
În predicţia activă, se ajunge la evenimentele prezise doar în
urma intervenţiei asistentului social; de aceea, în acest caz un
eveniment este prezis să se întâmpe numai dacă intervine
asistentul social.
Rosen arată că informaţiile care stau la baza explicaţiilor sau
descrierilor unei situaţii sunt legate de prediţiile pasive;
predicţiile active sunt legate de capacitatea asistentului social de
a folosi baza teoretică pentru a înţelege modalitatea în care să
influenţeze, să transforme sau să susţină schimbarea situaţiei
persoanei asistate.
Considerând această modalitate de utilizare a cunoaşterii în
practică, Rosen este de părere că asistenţii sociali utilizează în
practică cunoaşterea pasivă mai mult decât cunoaşterea activă.
Rosen, A. (1994) 'Knowledge Use in Direct Practice', Social Service
Review 68(4): 561–77.
Osmond a fost interesată de modul în care asistenţii sociali
folosesc cunoaşterea în momentul intervenţiei în cazurile de
asistenţă socială şi a identificat următoarele funcţii ale cunoaşterii
teoretice aplicate în practică:
Conştientizare, explicare şi evaluare – prin intermediul
acestei funcţii asistentul social utilizează cunoaşterea pentru a
explica de ce anume o situaţie a apărut/ a fost generată în viaţa
persoanei asistate; astfel asistentul social poate identifica
cumulul de factori care au generat situaţia în care se află persoana
asistată. Totodată, cu ajutorul cunoaşterii, asistentul social poate
identifica modul în care persoana asistată poate acţiona în situaţii
de stres şi criză şi, astfel, poate să intervină pentru întâmpinarea
unor situaţii care ar pune viaţa celor implicaţi în pericol sau ar
genera o deteriorare a situaţiei.
Predicţie - această funcţie a cunoaşterii teoretice oferă
asistenţilor sociali posibilitatea realizării prognozelor sau a
estimărilor cu privire la ceea ce se poate întâmpla în viitor în viaţa
şi situaţia persoanelor asistate. Fiind în măsură să facă aceste Termenul de cunoaştere este folosit cu sensul de
predicţii despre potenţiale riscuri sau situaţii în care este posibil să pachet de teorii sociale şi concepte care ajută la
se afle persoanele asistate, asistentul social poate interveni înţelegerea proceselor şi mecanismelor sociale; în
pentru a reduce la minimum situaţiile de risc sau poate pregăti practică, asistentul social se raportează la un pachet
persoanele asistate pentru a trece prin perioade dificile în viitor. de teorii explicative de la care pleacă în conturarea
unui model explicativ al dinamicii problemelor cu
Sesizare şi atenţionare - această funcţie a cunoaşterii ajută la care se confruntă beneficiarii.
interpretarea rapidă a unor date pe care asistentul social le are
despre caz; uneori se întâmplă ca asistenţii sociali, când lucrează
În asistenţa socială termenul de cunoaştere a
la un caz, să se confrunte brusc cu sentimentul că ceva nu este aşa
devenit tot mai larg, cuprinzând atât cunoaşterea
cum apare la prima vedere; acest sentiment îl atenţionează şi îl
conduce spre revizuirea unor elemente ale cazului sau să
obţinută din ştiinţele sociale, cât şi cunoaşterea
obţinută din experienţa profesională de zi cu zi.
exploreze situaţii cu potenţial de risc.
Comparare – această funcţie îi ajută pe asistenţii sociali să
distingă similarităţi sau diferenţe faţă de alte cazuri sau faţă de
alte situaţii.
Generalizare şi corelare - această funcţie a cunoaşterii este
importantă, spre exemplu, în cazurile în care asistenţii sociali
lucrează cu cazuri de violenţă; astfel, asistentul social poate să
facă legătura dintre contextul de viaţă şi violenţa asupra copilului.
În baza acestei cunoaşteri asistentul social poate face corelaţii
între condiţiile de viaţă ale familiei şi situaţia de abuz asupra
copiilor sau regăsirea unui anumit tip de comportament violent
la familii care împart acelaşi spaţiu social şi cultural.
Direcţionare şi ghidare a comportamentului - această
funcţie are rolul de a adapta, modifica, controla sau standardinza
răspunsul asistenţilor sociali la situaţiile în care se află persoana
asistată. Prin intermediul acestei funcţii asistentul social poate să
îşi adapteze şi modifice comportamentul pentru a preveni
proiectarea sau transferul.
Promovarea unei atitudini faţă de etică - această ultimă
funcţie menţionată de Osmond se referă la modul în care
cunoaşterea angajează şi adaptează atitudinea asistentului social
faţă de persoana asistată şi susţine conduita etică faţă de ceilalţi.
Osmond J., 2006, Knowledge Use in Social Work Practice.
Examining its Functional Possibilities, Journal of Social Work; 6;
221-237.
 2
Pentru prima dată, recunoaşterea profesiei de asistent social
într-un document oficial european a avut loc la 17 ianuarie
2001, când Consiliul Europei a adoptat Recomandarea în
asistenţă socială Rec (2001) 1 a Comitetului de Minşitri a
Statelor Membre. Acest document face referire deopotrivă la
profesia de asistent social şi la serviciile de asistenţă socială. În
cadrul Recomandării, Consiliul Europei recunoaşte:
§ nevoia de a sprijini dezvoltarea codului de etică, în
conformitate cu instrumentele internaţionale existente şi
necesitatea solicitării furnizorilor de servicii pentru a promova
integrarea codului de etică în practica serviciilor de asistenţă
socială (i);
§ încurajarea serviciilor de asistenţă socială pentru a
angaja asistenţi sociali profesionişti (l);
§ acordarea serviciilor de asistenţă socială într-o
manieră care să respecte comunitatea şi tradiţiile culturale,
precum şi drepturile şi dorinţele beneficiarilor serviciilor (5);
§ responsabilitatea furnizorilor de servicii pentru a se
implica în definirea standardelor de calitate care să ţină seama
de nevoile şi aşteptările beneficiarilor, principiile etice,
obiectivele profesionale, precum şi de raportul cost-
eficacitate. Aceste standarde ar trebui să fie derivate din
cercetare, şi ar trebuie să fie transparente şi monitorizate cu
regularitate. Asistentul social trebuie să fie implicat în definirea
şi monitorizarea acestor standarde (7);
§ formarea iniţială trebuie să fie parte a unui proces de
învăţare derulat pe tot parcursul vieţii (8);
§ cercetarea este esenţială pentru dezvoltarea
asistenţei sociale. Toţi asistenţii sociali trebuie să înţeleagă
modalitatea de realizare a cercetării, să fie capabili să
interpreteze datele cercetării şi să aibă posibilitatea de a
întreprinde sau de a participa la cercetări (10);
Ştiaţi că...
§ pentru ca serviciile sociale să fie de o calitate
satisfăcătoare este necesar să existe mecanisme adecvate
pentru schimbul de experinţă, precum şi mobilitatea
asistenţilor sociali între statele europene (14).
Textul integral al Recomandării Rec (2001) 1 a Comitetului de
Miniştri ai Statelor Membre este disponibil în limba engleză pe
pagina de web a Consiliului Europei: https://wcd.coe.int
Asociaţia Internaţională a Şcolilor de Asistenţă Socială
(IASSW) împreună cu Federaţia Internaţională a Asistenţilor
Sociali (IFSW) fac revizuirea definiţiei actuale a asistenţei
sociale care a fost adoptată în 2000. Actuala definiţie a
asistenţei sociale este: profesia de asistent social promovează
schimbarea socială, rezolvarea problemelor în relaţiile umane,
creşterea încrederii în propriile capacităţi şi eliberarea
oamenilor pentru a spori bunăstarea. Utilizând teorii ale
comportamentului uman şi ale sistemelor sociale, asistenţa
socială intervine în punctele în care oamenii interacţionează cu
mediul înconjurător. Principiile drepturilor omului şi justiţiei
sociale sunt fundamentale pentru asistenţa socială.
IFSW apreciază că este necesar ca această definiţie să fie
schimbată pentru că asistenţa socială, în diversele sale forme,
vizează multiple şi complexe tranzacţii între oameni şi mediul
lor. Misiunea asistenţei sociale este de oferi suport tuturor să îşi
dezvolte potenţialul deplin, îmbogăţi vieţile şi pentru a preveni
disfuncţiile sociale şi familiale. Asistenţa socială este centrată
pe soluţionarea problemelor şi pe schimbare. Ca atare,
asistenţii sociali sunt agenţi ai schimbării în societate şi în viaţa
În perioada 10-14 iunie 2010 a avut loc la Hong Kong, David Jones a afirmat că acum este momentul pentru
indivizilor, familiilor şi comunităţilor pe care le servesc.
Conferinţa Globală de Asistenţă Socială: Joint World asistenţii sociali pentru a-şi redescoperi încredere în sine şi
Asistenţa socială este un sistem interdependent de valori,
Conference on Social Work and Social Development The pentru a-şi afirma punctul de vedere. Asistenţii sociali, mai
teorie şi practică.
Abordarea holistică a asistenţei sociale este universală, dar Agenda. Scopul conferinţei a fost acela de a identifica o nouă mult decât alte profesii sociale, ştiu că dezvoltarea serviciilor
priorităţile asistenţei sociale variază de la ţară la ţară, în funcţie ordine de zi pentru asistenţa socială şi pentru dezvoltarea sociale trebuie să implice parteneriate cu alte agenţii şi

§ furnizorii de servicii trebuie să sprijine aceste
principii prin crearea unui mediu de lucru deschis şi să creeze în
mod constant condiţii de învăţare, nu doar de pe urma
rezultatului de cercetare, dar şi din relaţia cu beneficiarii de
servicii şi din experienţa practică în asistenţă socială (11);
§ mediul de lucru al asistenţilor sociali ar trebui să fie
favorabil pentru punerea în aplicare a principiilor etice şi a
bunelor practici (12);
de condiţiile culturale, istorice, precum şi condiţiile socio-
economice.
Procesul de schimbare a definiţiei asistenţei sociale a început
cu un studiu on-line, în care asistenţii sociali şi-au putut
exprima punctul de vedere. Procesul de construcţie a unei
definiţii a asistenţei sociale continuă. Mai multe informaţii
puteţi găsi pe pagina de web a IFSW: www.ifsw.org
socială pentru următorii zece ani; totodată s-a urmărit
crearea de sinergii în rândul profesioniştilor pentru a ajunge
la o abordare sustenabilă centrată pe persoană.
Preşedintele IFSW, David Jones (2006-2010) a afirmat că
peste tot în lume sunt asistenţi sociali marginalizaţi şi care
nu sunt auziţi. Asistenţii sociali au o experinţă largă şi
cunoştinţe bogate, dar de prea multe ori dezbaterea politică
este dominată de economişti şi teoreticieni care nu dispun
de cunoştinţele şi experienţa directă a asistenţilor sociali.
profesii. Asistenţii sociali recunosc, de asemenea, că nimic
nu se poate face fără a implica şi a asculta comunităţile
locale şi beneficiarii de servicii de asistenţă socială. Asistenţii
sociali au perspective speciale şi valoroase, dar au fost
ignoraţi de prea mult timp. Este de aşteptat ca agenda
conferinţei de la Hong Kong să ofere o platformă care să
faciliteze încrederea în sine. David Jones a afirmat că este
încrezător că vocea asistenţilor sociali va fi auzită.
 2
responsabilităţi şi atunci trebuie să se intervină cu un sistem de
măsuri care se aplică acum şi asistenţilor sociali.
În discuţiile cu asistenţii sociali din România apare des tema epuizării profesionale Asistenţii sociali în toată Un astfel de sistem trebuie să fie capabil să aplice sancţiuni,
(burn-out) şi dificultatea administrării numărului mare de cazuri. Cum acestea sunt lumea au pe umeri o mare atunci când condiţiile de lucru ale asistenţilor sociali sunt
responsabilitate dată de lipsite de un standard acceptabil.
teme care preocupă pe asistenţii sociali din toate ţările europene, am discutat cu
societate şi anume aceea de a
câţiva dintre ei pentru a vedea care sunt răspunsurile lor la aceste probleme. proteja şi susţine persoanele
vulnerabile. Membru al
Iată câteva dintre răspunsuri: Comitetului Executiv al IFSw
EuropaO asemenea muncă Ian Johnston Asistenţii sociali din Croaţia
este solicitantă şi de aceea Asistent social / Marea Britanie încrearcă să reducă
generează stres şi epuizare epuizarea profesională prin
Numărul mare de cazuri este o Într-un studiu naţional profesională; coaching, organizarea în
temă dificilă şi nu este nici un publicat recent, asistenţii asociaţii şi un management
Asistenţa socială în alte părţi

angajatorii au responsabilitatea de a avea grijă de angajaţi şi

acord asupra a ceea ce
înseamnă „prea mult” în
asistenţa socială. Munca
asistentului social trebuie să
fie profesionistă în contextul
v a l o r i l o r, m e t o d e l o r,
Päivi Mäkinen
obiectivelor sau nevoilor Asistent social/ Finlanda
procesului de asistenţă.
Pentru aceasta este necesară prevenirea şi reducerea epuizării
profesionale ce poate fi realizată prin supervizare profesională
pentru cei care au finalizat studiile şi sunt noi angajaţi, prin
păstrarea orele alocate de lucru pe zi şi prin evitarea
supraîncărcării cu cazuri. Asistenţii sociali trebuie să discute cu
colegii şi să fie în legătură cu organizaţiile asistenţilor sociali, să
solicite formare continuă şi să solicite suport atunci când sunt
depăşiţi. Prin intermediul discuţiilor cu supervizorul, asistentul
social are posibilitatea de a clarifica condiţiile de muncă şi
supraîncărcarea. Fiecare asistent social are, în Finlanda,
posibilitatea de a beneficia (prin lege) între 3-10 zile de
formare pe an. Legea protecţiei muncii prevede ca angajatorii
să asigure bunăstarea angajaţilor, astfel încât munca să nu
pună în pericol sănătatea. Organizaţiile privind sănătatea şi
organizaţiile profesionale ale asistenţilor sociali trebuie să fie
cele care să reacţioneze la condiţiile de muncă ale acestora. În
Finlanda, organizaţia asistenţilor sociali „Talentia” cooperează
cu ministere şi sindicate pentru a promova nu doar salarii bune
pentru asistenţii sociali, dar şi condiţii bune de muncă.
sociali se aflau în topul
primelor cinci grupuri
profesionale care suferă cel
mai des de tulburări psihice
generate de muncă. Această
situaţie este generată de Ulrik Frederksen
timpul scurt şi viteza cu care Asistent social/ Danemarca
trebuie să realizeze diferite
activităţi ca şi numărul mare
de persoane cu care interacţionează zilnic. Pe langă aceasta
este un nivel mare de birocraţie şi o mare cerinţă pentru
întocmirea de documente care consumă până la 80% din
timpul de lucru. Contactul direct cu alte persoane şi faptul că
trebuie să intre în contact cu problemele acestora este o taxă
mare pe care o plăteşte asistentul social.
O mare parte dintre asistenţii sociali au acces la supervizarea
profesională externă. Aceasta îi ajută pe asistenţii social care
trebuie să facă faţă zilnic la stres şi presiune psihologică la locul
de muncă. Dar avem şi asistenţi sociali care au căzut psihic şi
care au nevoie de ajutorul celorlalţi. În acest caz, asociaţia
asistenţilor sociali discută cu managerul serviciilor sociale
despre această situaţie. Se realizează un plan privind modul în
care se poate face mai uşoară munca asistentului social sau
pentru a se găsi altcineva care să preia responsabilităţile
asistentului social. În acelaşi timp, angajatorul va asigura
asistenţă psihologică, astfel că asistentul social să aibă
posibilitatea să se refacă încet şi să îşi preia responsabilităţile în
cadrul serviciului.
de a asigura condiţii bune şi sigure de muncă. În Marea Britanie bun al ser viciilor de
sunt luate o serie de măsuri pentru a minimiza riscurile la care asistenţă.
trebuie să facă faţă; asistenţii sociali şi angajatorii trebuie să Următoarele activităţi sunt Tatjana Katkic-Stanic
găsească răspunsuri adecvate atunci când apar situaţii de considerate în combaterea Asistent social/Croatia
stres, iar starea de bine a asistenţilor sociali este ameninţată de epuizării profesionale:
situaţiile cărora ei trebuie să le facă faţă. Aceste măsuri pe care - crearea condiţiilor bune de lucru şi un număr redus de cazuri;
le găsesc angajatorii includ: - supervizare profesională asigurată permanent şi formare
- condiţii de muncă bune şi cursuri de formare continuă, profesională continuă;
precum şi proceduri pentru a preveni violenţa şi stresul şi - întâlniri profesionale ale asistenţilor sociali prin care se
măsuri pentru a interveni atunci când acestea apar; asigură schimbul de experienţă şi transferul de bune practici în
- modalităţi de evaluare a riscului şi modalităţi de contactare cadrul serviciului;
telefonică şi alarme de panică pentru asistenţii sociali pentru
cazurile în care se confruntă cu o situaţie periculoasă;
- sisteme de management al volumului de muncă pentru a
preveni supraîncărcarea; Cel mai important este
- sprijin atunci când lucrurile merg rău; managementul serviciilor;
- supervizare şi acces la sprijin din partea grupului pentru a modul în care sunt
dezbate dileme etice; administrate serviciile de
- oportunităţi pentru a reflecta asupra muncii, considerarea asistenţă socială are un
activităţilor de cercetare şi participarea la reţele profesionale; i m p a c t m a re a s u p r a
- politici familiale prietenoase care favorizează ocuparea forţei epuizării profesionale a
de muncă, întreruperile în cariera profesională şi o asistenţilor sociali.
Christin Johansson
oportunitate de a progresa în carieră; Pe lângă aceasta, asistenţii Asistent social/ Suedia
- dreptul de a vorbi şi suport în situaţii în care se produce o sociali beneficiază de
nedreptate la locul de muncă; supervizare profesională, formare profesională continuă, care
- calitatea de membru al unei organizaţii profesionale de să le asigure îmbunătăţirea competenţelor de muncă şi,
asistenţă socială şi sindicate. implicit, eficienţa la locul de muncă.
Mulţi angajatori din Marea Britanie iau aceste responsabilităţi
în serios, dar sunt şi cei care eşuează în îndeplinirea acestor
 2
În cadrul proiectului„Chancen ohne Ohnmacht und
Limits” (Şanse fără limite) în care este partener,
CFCECAS a oferit asistenţilor sociali din România
cinci burse de studiu; în urma procesului de selecţie
au fost incluşi în echipă trei asistenţi sociali din
serviciile publice şi doi asistenţi sociali din serviciile
private de asistenţă socială. Asistenţii sociali au
avut posibilitatea schimbului de experinţă în
intervenţia de asistenţă socială. În acest număr al
revistei le-am oferit un spaţiu în care să ne
împărtăşească din experinţa lor. Schimbul de
experienţă organizat împreună cu Organizaţia
Soziale Initiative Austria a contribuit la
identificarea şi promovarea bunelor practici în
domeniul asistenţei tinerilor şi famiilor aflate în
Schimb de experienţă
dificultate, un schimb de informaţii legate de
metode şi tehnici, precum şi exersarea bunelor
practici pentru instituţiile şi organizaţiile
neguvernamentale implicate în protecţia copiilor
şi tinerilor. Un model interesant este oferit de
Organizaţia Soziale Initiative gemeinn. GmbH, din
Linz, Austria, care furnizează servicii educaţionale
şi de asistenţă socială destinate copiilor, tinerilor şi
familiilor care se confruntă cu probleme sociale,
organizaţie care a elaborat concepte şi abordări
inovative în ceea ce priveşte metodele şi tehnicile
în asistenţa socială.
Referitor la parteneriatele între autorităţi publice - locale şi ONG-
uri, un prim aspect care merită a fi sesizat este acela că
autorităţile locale nu au obligaţia de a oferi ele însele servicii, ci
acela de a externaliza, încheia contracte cu furnizorii de servicii,
astfel încât organizaţia menţionată mai sus colaborează
permanent cu Serviciul Regional privind Bunăstarea în Austria,
de unde şi primeşte fonduri.
Referitor la metodele şi programele inovative ale Organizaţiei
Soziale Initiative putem spune că acestea pot fi aplicate cu succes
în sistemul de asistenţă socială şi din România şi pot deveni
soluţii în îmbunătăţirea activităţii asistentului social. Iată câteva
dintre ele:
- Programul FIM (family in the middle) este un program
intensiv adaptat familiilor aflate în criză şi care poate fi aplicat cu
succes în România. Printr-un conglomerat de metode şi
instrumente asistentul social foloseşte membrii familiei ca
resurse şi nu se centrează pe individ, astfel încât, prin exerciţii,
metode şi inputuri se ajunge la reintegrarea familiei.
Această metodă de lucru (consilierea psihopedagogică) se aplică
şi la noi în ţară, dar parcă nu are acelaşi rezultat. Consilierea
tânărului aflat în dificultate se face într-un loc stabilit de comun
acord sau chiar la domiciliul beneficiarului, ceea ce oferă un
spaţiu de încredere pentru beneficiari şi posibilitatea de-a vorbi
liber şi degajat.
Cele două echipe mobile sunt formate fiecare din 11 pedagogi
sociali plus un coordonator/manager (unul pentru ambele
echipe). Fiecare echipă mobilă are în lucru circa 30-40 de cazuri.
Pentru fiecare caz lucrează câte două echipe, întreaga echipă
reunindu-se săptămânal cu scopul de a discuta asupra modului
de gestionare a cazului. Timpul alocat fiecărui caz diferă în funcţie
de evoluţia acestuia.
Totodată, tânărului aflat în dificultate i se oferă posibilitatea de-a
participa la o activitate de petrecere a timpului liber (terapie
ocupaţională) pe parcursul căreia se poate discuta despre
problemele cu care acesta se confruntă.
Benec Daniel – Ben
Asistent social/Timişoara
Proiectul “Şanse fără limite” a reprezentat oportunitatea lărgirii
orizontului în ceea ce priveşte domeniul asistenţei sociale,
crearea unei imagini complexe asupra a ceea ce implică
intervenţia în asistenţă socială; în cadrul proiectului am avut
posibilitatea schimbului de experienţă în ceea ce priveşte
practicile de lucru şi posibilitatea de a face parte dintr-o echipă de
lucru împreună cu asistenţii sociali din Austria. Totodată, această
experienţă a inclus acumularea de noi cunoştinţe, noi metode
precum: FIS (familia în cartier), programul FIM (family in the
middle) sau metoda VHT (video-home-training).
În cadrul echipei în care mi-am desfăşurat activitatea (echipa
mobilă din Regiunea din Nord a oraşului Linz - Freistadt şi
Gallneukirchen) accentul era pus pe modul în care se construia
relaţia cu beneficiarul. Stabilirea relaţiei asistent social -
beneficiar este realizată într-un mod mult mai complex, nu este
limitată la o întâlnire săptămânală; în cadrul intervenţiei se pune
accent pe calitatea timpului liber petrecut cu beneficiarul, pe
preocuparea de a-l cunoaşte, de a-l observa în activităţile zilnice
şi în activităţile petrecute împreună, precum: vizionarea unui film
la cinematograf sau pregătirea unei mese.
Prin aceste activităţi, relaţia construită este una mult mai
complexă care permite un grad mai mare de cunoaştere a
beneficiarului, de identificare a problemelor şi nevoilor acestuia
şi, implicit, adoptarea măsurilor necesare în vederea soluţionării
cazului.Prin aceste activităţi, relaţia construită este una mult mai
complexă care permite un grad mai mare de cunoaştere a
beneficiarului, de identificare a problemelor şi nevoilor acestuia
şi, implicit, adoptarea măsurilor necesare în vederea soluţionării
cazului. Ar trebui să implementăm şi noi în România această
deschidere, această orientare spre construire a unei relaţii
complexe între asistentul social şi beneficiar întrucât
instrumentarea unui caz este strict dependentă de tipul de relaţie
stabilit.
De asemenea, o importanţă deosebită este acordată familiilor, în
scopul evitării instituţionalizării copilului într-un centru. În acest
sens este utilizat programul FIM, a cărui implementare o consider
necesară şi în România. Totodată, VHT-ul reprezintă o metodă pe
care în viitor intentionez să o utilizez în activitatea mea, cu atât
mai mult, cu cât utilitatea sa decurge din furnizarea unei
perspective cât mai clare asupra familiei cu care se lucrează.
Tatiana Florea
Asistent social/Bucureşti
Rolul schimbului de experienţă organizat împreună cu
Organizaţia Soziale Initiative, din Linz a fost unul considerabil,
deoarece a contribuit, personal, la “schimbarea opticii” în
domeniul asistenţei sociale şi, mai ales, în modul de promovare a
bunelor practici în domeniul asistenţei tinerilor şi familiilor aflate
în dificultate. De asemenea, am remarcat, în primul rând,
calitatea metodelor şi tehnicilor de lucru folosite şi, nu în ultimul
rând, foarte important, colaborarea dintre instituţiile de stat şi
organizaţiile nonguvernamentale.
Pe de alta parte, la Serviciile Mobile unde mi-am desfăşurat
activitatea de practică, am văzut modul interesant de lucru al
asistentului social cu beneficiarii (adolescente cu vârsta de 16-18
ani, cu probleme de comportament grave, generate de consumul
de alcool, care fugiseră de acasă); asistentul social oferă suport
complex beneficiarilor pentru a depăşi aceste situaţii. În acest
sens, ceea ce mi-aş dori să implementez în Suceava, ar fi un
proiect de servicii pedagogico-sociale oferite adolescenţilor care
au probleme atât în familie, cât şi la scoală; scopul unui asemenea
proiect ar putea fi, pe de o parte continuarea studiilor liceale, iar
pe de altă parte consilierea în vedere obţinerii unui loc de muncă
în cazul în care, beneficarul nu îşi permite să îşi continue studiile
la nivel universitar.
Mirela Schipor
Asistent social/Suceava
În ceea ce priveşte metodele şi tehnicile inovative pe care le-am
aprofundat în acest stagiu de practică, acestea pot fi aplicate cu
succes şi în sistemul de asistenţă socială din România şi pot
deveni soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii asistentului social.
Un aspect care merită a fi sesizat este reprezentat de modul de
lucru al echipei multidisciplinare care este bazat pe următoarele
principii:
- oferirea sprijinului de specialitate independent de
situaţia locaţiei tânărului
În cadrul acestei organizaţii există servicii/ echipe mobile
(ambulanţe terapeutice, clinică social-pediatrică), care oferă
tinerilor şi familiilor cu diferite probleme sociale consiliere
individuală şi/sau familială, independent de situaţia locaţiei
tânărului.
- servicii oferite conform necesităţii individuale (circa
5-15 ore pe săptămână)
Serviciile sunt oferite nemijlocit în sfera şi mediul de viaţă (social)
al tânărului şi constau în: consiliere, însoţire, diverse activităţi
pedagogice, terapie ocupaţională.
- serviciile sociale sunt oferite într-un sistem complex
care înseamnă colaborare cu şcoala, locul de muncă,
Autoritatea Locală pentru Tineret, justiţie
Un prim aspect care merită a fi sesizat este acela că autorităţile
locale nu au obligaţia de a oferi ele însele servicii, ci de a încheia
contracte cu furnizorii de servicii, astfel încât organizaţia
menţionată mai sus colaborează permanent cu Serviciul
Regional privind Bunăstarea din Austria.
- organizaţia are angajat doar personal calificat
Organizaţia lucrează cu personal calificat (asistent social,
pedagog social, consilieri sociali şi consilieri de viaţă, pedagogi
pentru persoane cu handicap) angajat pentru a oferi
continuitatea necesară.
De asemenea, un aspect important îl are munca în echipă,
intervizare, supervizare profesională şi specializare în domeniu.
Georgiana Iliescu
Asistent social/Bucureşti
Ca participant la bursa de practică şi input teoretic organizată de
CFCECAS în cadrul proiectului „Şanse fără limite” am avut
oportunitatea de a cunoaşte atât serviciile fixe cât si cele mobile
oferite de Soziale Initiative gemeinn. GmbH, Austria.
oferite de Soziale Initiative gemeinn. GmbH, Austria. Mă voi opri
aici asupra mai multor aspecte care m-au impresionat şi care
cred că pot fi implementate şi în România:
- relaţionarea directă asistent social – beneficiar
Am petrecut o zi alături de asistenţii sociali şi beneficiarii
Centrului Shanaia - pedagogie socială pentru tinere mame cu
copii. Am remarcat faptul că, nivelul birocratic este mult redus; mi
s-a părut pozitiv faptul că există un număr minim de documente
incluse în dosarul beneficiarului şi că raportările asistenţilor
sociali sunt făcute on line. Relaţia cu beneficiarii este directă şi
centrată pe obiectivul intervenţiei. TALON DE COMANDĂ
- servicii mobile directe pentru tineri
Atât colegii din Austria cât şi cei din Germania lucrează direct cu
tinerii beneficiari ai serviciilor sociale. Este vorba de o perioadă de
timp în care asistentul social desfăşoară activităţi împreună cu
tânărul (petrecerea timpului liber, educaţie, mediere în vederea
accesului la alte servicii). Cred că această metodă de lucru, poate
fi implementată şi în România şi ar putea avea rezultate eficiente
în procesul de asistenţă.
- schimbul de experienţă şi activităţile derulate
împreună cu echipa de asistenţi sociali @ 2010 CFCECAS
Nu în ultimul rând mi s-a părut deosebit de important faptul că www.cfcecas.ro
am avut oportunitatea de a cunoaşte noi metode utilizate în Revista este publicată de CFCECAS.
asistenţa socială practicată în alte ţări, am cunoscut mulţi Consiliul Director CFCECAS
asistenţi sociali şi am relaţionat foarte bine împreună. Am Preşedinte
remarcat faptul că reprezentanţii ţării gazde, Austria, au depus Herbert PAULISCHIN
foarte multe eforturi pentru ca beneficiarii acestei burse să îşi Director Executiv
desfăşoare activitatea în cele mai bune condiţii. Cred că şi Ana RADULESCU
România poate găzdui astfel de schimburi de experienţă care
sunt benefice pentru asistenţii sociali.
Secretar General
Ioana Rosetti, Alina COSTIN
Asistent social/Hunedoara Graphic design
Magda Ilie
Distibuţia revistei
Revista poate fi achiziţionată de la standurile
CFCECAS sau prin abonament. Preţul revistei este de
10 lei pentru un număr sau 30 de lei pentru
abonamentul pentru anul 2010 (taxele poştale fiind
incluse).
Comenzile pot fi făcute prin e-mail la adresa:
magda.ilie@cfcecas.ro, Mobil: 0725 896 509
Persoană de contact: