Clinica prevenirea si combaterea bolilor cu simptomatologie respiratorie la pasare.

Micoplasmoza respiratorie aviara

Bronsita infectioasa aviara;

Coriza infectioasa aviara,

Laringotraheita infectioasa aviara;

Pseudopesta aviara;

Influenta aviara;

Difterovariola aviara;

Singamoza;

Aspergiloza;

Intoxicatia cu amoniac.

Miccoplasmoza respiratorie aviara. -BRC-

Este o boala infectocontagioasa a galinaceelor care produce pagube mari ca urmare a mortalitatii
ridicate si nerealizarii sporului in greutate la tineretul aviar.

Etiologie

Este produsa de mai multe specii din genul Micoplasama: M galisepticum, M sinoviae, M meleagridis.

Agentii patogeni au orezistenta ridicata in mediul extern supravietuind mai multe luni in asternutul
epuizat si alte materialeorganice.

Sunt distrusi in cateva minute de dezinfectantele uzuala in concentratii de minim 2%.

Caractere epidemiologice

Receptivitate Boala apare in mod obisnuit la galinacee (gaina, curca, bibilica, fazanul).

Receptivitatea cea mai mare este inregistrata la tineretul in varsta de 3 saptamani.

Au fost citate cazuri deaparitie a bolii si la pasari salbatice cum ar fi ciori, vrabii, porumbei.

Surse de infectie

Sunt rep de pasarile bolnave, de cele cu forme asimptomatice care elimina agentii pat contaminand
asternutul aerul furajele creand astfel surse secundare de infectie

Mod de contaminare: respiratorie, digestiva, vertical treansovarian.

Dinamica epizootica Boala apare enzootic in special in sezoanele reci si umede fiind influentata de
factorii de microclimat necorespunzatori (umiditate crescuta, curenti de aer, niveluri crescute de
amoniac) si de rectiile postvaccinale sau prezenta virusurilor cu tropism respirator.

Tabloul clinic
Boala poate evolua acut, subacut, cronic si atipic.

Forma acuta se intalneste la tineretul in varsta de 3 sapatamani

Se constata abatere inapetenta, scaderea sporului mediu zilnic, respiratie dispneica, raluri traheale,
conjunctivita uni sau bilaterala.

La curcani apare sinuzita infraorbitara uni sau bilateral , exsudatul acumulat producand deformarea
capului pasarii

Forma cronica apare numai la adulte si se traduce prin semne clinice foarte sterse scaderea usoara
aouatului, raluri traheale sterse. Boala de cele mai multe ori fiind neobservabila

Modificari anatomopatologice

Forma acuta daca s-a complicat cu Escherichia coli se vor intalni leziuni de aerosaculita fibrinoasa
(poliserozite fibrinoase, perihepatita fibrinoasa, pericardita fibrinoasa).

Forma cronica leziuni de traheita, bronchopneumoniesi uneori poliserozite fibrinoase

Diagnosticul destul de greu de pus datorita asemanarii simptomelor cu cele ale clorlalte boli
respiratorii.

In principiu diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, datelor anamnetice si a modificarilor

anatomopatologice

Confirmarea prin examen de laborator este dificila micoplasmele se cultiva greu pe mediile uzuzle, iar
anticorpii serici apar dupa mult timp de la aparitia semnelor clinice.

Trebuie facut diagnostic diferential cu Bronsita inf aviara, Laringotraheita, Coriza, Pseudopesta
infectioasa aviara, Influenta aviara, Intoxicatia cu amoniac.

Profilaxie

Profilaxia generală f importanta pentru a evita introducerea boli in efectivele imdemne in special in
cele de reproductie.

Respectarea principiului totulplin totul gol, respectarea regulilor de filtru atat pentru personalul
angajat cat si pentru vizitatori.

Profilaxia specidica deosebit de importanta: au fost create vaccinuri vii sau inactivate care se
administreaza efectivelor de reproductie

sub forma de aerosoli.

Combatere

Pentru aceasta boala in fermele comerciale nu exista tratament

In gospodariile individuale se pot face unele tratamente cu antibiotice gen Tilozina sau Tilmicozin in
apa de baut intre 5 si 7 zile.

In cazul aparitiei si confirmarii intr-o ferma industriala se recomanada sacrificarea intregului efectiv,
dezinfectii riguroase si repopulare cu material avicol indemn dupa testarea eficientei decontaminarii.
Bronsita infectioasa aviara.

Este o boala virala infectocontagioasa care afecteza tineretul iar la adulte provoaca pierderi prin
oprirea ouatului sau producerea de oua deformate cu coaja stramba.

Etiologie

Boala este produsa de un virus din Familia Coronaviridae care prezinta pluralitate antigenica

Exista o multitudine de serotipuri virale denumite dupa locul unde au fost identificate Ex Ma 5, ARK,
TX, SAT 1. H 120.

Virusul este rezistent in materialele organice fiind distrus in exterior de catre razele ultraviolete,
radiatiile solare si dezinfectantele cunoscute

Caractere epidemiologice

Receptivitate Galinaceele in special puiiin primele 14 zile de viata

Au fost descrise si cazuri de boal la pasari salbatice

Surse de infectie pasarile bolnave care elimina virusul prin toate secretiile si excretiile

Mod de contaminare respiratorie si digestiva

Dinamica epizootica boala evolueaza enzootic, uneori cu tendintă epizootica fiind influentata de
conditiile necorespunzatoare de mediu si de microclimat

Tabloul clinic

Boala evolueaza supraacut, acut, subacut si cronic

F supraacuta seintalneste la puii neimunizati in primele 14 zile de viata si se traduce prin mortalitate
ridicata fara prezenta vreunui simptom.

F acuta apare la puii neimunizati corespunzator si se traduce prin abatere inapetenta, raluri traheale,
intarziere in crestere si diaree cu fecale de culoare albicioasa.

Forma cronica apare la adulte si se traduce prin scadere pana la oprire a ouatului sau producerea de
oua cu forme neregulata sau cu coaja moale

Uneori aici apar simptome respiratorii dar foarte stere

Modificari anatomopatologice

La pui se consata leziuni de traheita catarala, bronchopneumonie, nefrita cu puncte de urati

La pasarile adulta se constata leziuni inflamatorii ale peretilor oviductului.

Diagnosticul
Se pune usor pe baza leziunilor, semnelor clinice, datelor epidemiologice

Se confirma prin examen serologic testul Elisa, testul PCR pt a evidentia serotipul care a determinat
boala.

Profilaxie

Profilaxia generala deosebit de importanta

Profilaxia specifica foleste vaccinuri vii si vaccinuri inactivate.

Vaccinurile vii cel mai frecvent utilizate Tulpina Ma 5, H 120 administrate in apa de baut sau sub
forma de aerosol incepand de la varsta de o zi pana la 8-9 zile.

Vaccinurile inactivate se administreaza la tineret la varsta de 120 zile prin injectaresubcutanata

Combatere

Nuexista un tratament specific

In cazul aparitiei boli efectivele de pui se tin pana cand ating o greutate rezonabila de abatorizare si
se sacrifica.

Coriza infectioasa aviara.

Este o boala infectocontagioasa a pasrilor care afecteaza tineretul aviar in varsta de 3 saptamani.

Se mai numeste si boala capului umflat.

Etiologie Este produs de catre Haemophilus paragalinarum epifit al mucoaselor cailor respiratorii
anterioare la pasarile sanatoase si la cele trecute prin boala.

Bacteria are o rezistenta scazuta in afara organismului fiind distrusa de antisepticele si

dezinfectantele uzuale.

Caractere epidemiologice

Sunt srnsibile galinaceele in varsta de o luna, celelalte specii nu fac boala.

Surse de infectie pasarile bolnave si cele trecute prin boala.

Mod de contaminare Se realizeaza pe cale digestiva si respiratorie

Dinamica epizootica boala apare sporadic sau uneori enzootic fiind influentata de factorii favorizanti
cum ar fi microclimatul necorespunzatoe.

Tabloul clinic

Boala debuteaza cu modificarea starii generale abatere, reducerea consumului de furaj, catar seros
sau mucopurulent al cailor respiratorii anterioare Dupa aproximativ o saptamana boala cuprinde
intreg efectivul care prezinta catar oculonazal seros sau seromucos.

Pasarea scutura capul pentru degajarea cailor respiratorii cu emiterea unui zgomot caracteristic
Exsudatul inflamator se acumuleaza la nivelul sinusurilor edematiind si deformand capul pasarii
aceasta avand aspect de bufnita.

Modificari anatomopatologice

Edemul capului, exsudat fibrinos la nivelul sinusurilor infraorbitale, leziuni de conjunctivita purulenta
pasarea avand pleoapele lipite

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a modificarilor anatomopatologice

Confirmarea prin examen bacteriologic se relizeaza greu intrucat bacteria este dificil de cultivat pe
mediile de cultura.

Profilaxie

Respectarea masurilor de profilaxie in special evitarea conditiilor de microclimat nefavorabil in

special evitarea curentilor reci de aer.

Profilaxie specifica nu se realizeaza

Combatere In cazul in care a aparut pasarile se reconditioneaza si se abatorizeaza

Tratamentul dificil de realizat bacteria fiind rezistenta la majoritatea antibioticelor uzuale. Se poate
incerca Enrofloxacina in apa de baut timp de 3-5 zile.

Laringotraheita infectioasa aviara

Eate o boala infectioasa a pasarilor cu evolutie acuta manifestata prin respiratie dispneica, stranut si
expectoratii sanguinolente.

Etiologie este produsa de un ADN virus din familia Herpes viridae, intre tulpinile virale existand
diferente de patogenitate fapt ce face dificil diferentierea intre tulpinile virulente si cele vaccinale.
Virusul este sensibil la dezinfectante utilizate frecvent

Caractere epidemiologice

Receptivitate gainile si uneori fazanii si paunii

Boala apare la pasarile cu varsta cuprinsa intre 4 si 8 luni

Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave si cele trecute prin boala care raman
purtatoare pana la 15 luni de la data infectiei.

Caile deinfectie digestiva, respiratorie, oculara

Dinamica epizootica boala evolueza sub forma de enzootii favorizata de conditiile necoresp de
microclimat

Tabloul clinic

Boala evolueaza acut, subacut si cronic

Forma acuta se traduce prin abatere, dispnee, tuse cu eliminare de mucus sanguinolent Mortalitatea
este cuprina intre 10-20 %

Forma subacuta este mai putin grava si se caracterizeaza prin semne de coriza, conjunctivita,
sinuzite, dispnee, scaderea productiei de oua. Mortalitatea poate ajunge pana la 2% din efectiv

Forma cronica pasarile sunt slabite, aparent sanatoase, dar din cand in cand pot prezenta accese de
asfixie.

Modificari anatomopatologice

F acuta -exsudat sanguinolent in trahee, pe penele capului si cioc.

La examenul histopatologic din mucoasa traheala se constata incluzii intracitoplasamatice spescifice

F subacuta depozite fibrino cazeoase pe mucoasa traheala, leziuni de conjunctivita lipirea pleoapelor,
uneori sinuzita infraorbitara

F cronica slbire maselor musculare

Diagnostic se pune usor pe baza semnelor clinice tuse urmata de expectoratie sanguinolenta

Confirmarea se face prin examen de laborator examen histopatologic si prin testul Elisa

Profilaxie Respectarea masurilor de profilaxie in special a principiului totul plin totul gol pentru a
preveni contaminarea seriilor intre ele.

Profilaxia specifica la noi in tara nu se practica

Se utilizeaza de regula vaccinuri vi sau inactivate.

Tratament nu exista

Combatere Este o boala declarabila supusa masurilor de carantina de gradul III.

Daca apare se recomanda abatorizarea pasarilor respective.

Pseudopesta aviara (Boala de Newcastle)

Etiologia

Pseudopesta aviară este produsă de un paramyxovirus din genul Avulavirus, familia

Paramyxoviridae. Paramixovirusurile de tip aviar conţin mai mutle subtipuri distincte
serologic denumite PMV-1 până la PMV-9. Virusul pseudopeste corespunde serotipului 1
(PMV-1).

Ȋntre tulpinile izolate din diferite epizootii nu există diferenţe antigenice, dar există
diferenţe mari de patogenitate, astfel tulpinile de virus pseudopestos aviar pot fi clasificate pe
baza semnelor clinice la pui infestaţi ȋn 5 grupe sau patotipuri:
1. Viscerotrop velogene: o formă foarte patogenă, în care leziunile hemoragice intestinale sunt
 frecvent observate;
2. Neurotrop velogene: o formă care se prezintă cu un grad ridicat de mortalitate, de obicei, cu
semne respiratorii şi nervoase;
3. Mezogene: o formă care s-a prezentat, cu semne respiratorii, ocazional semne nervoase, dar cu
mortalitate scăzută;
4. Lentogene: o formă care s-a prezentat cu insuficienţă hepatică uşoară sau subclinic cu infecţii
respiratorii;
5.
Enteric asimptomatic: o formă care de obicei constă dintr-o infecţie enterică subclinică.
Principalele caracteristici ale virusului:

· Virus ARN cu capsidă helicoidală şi nesegmentată, genom unicatenar de sens negativ

· Proteinele de suprafaţă, hemaglutinine/neuraminidaze, sunt importante pentru
identificare serologică
· Există cel puţin nouă tipuri cunoscute de paramyxoviridae aviare. Deosebirile se
bazează pe diferenţele genetice din hemaglutinine.
· Proteina de suprafaţă este importantă în patogenia bolii.
Virusul pseudopestei se cultiva uşor pe ouă embrionate de găină, cât şi ȋn culturi
celulare de diferite origini (BHK, HeLa) producând efecti citopatic. Leziunile produse
embrionilor sunt exprimate prin hemoragii cutanate ale extremităţilor şi hemoragii cerebrale.
Lichidele alantoamniotice din ouăle din care s-a inoculat virusul au proprietăţi hemaglutinante
remarcabile.

Familia Paramyxoviridae, genul Avulavirus

ü Inactivat la 56 ° C/3 ore, 60 ° C/30 min

ü Inactivat de pH-ul acid
ü Eter sensibile
ü Inactivat de fenol, distrus rapid de deshidratare şi raze ultraviolete
ü Rezistă pentru perioade lungi la temperatura mediului ambiant, în special în materiile fecale;
rezistentă nedeterminată în materiale congelate; timp de 1 minut la o temperatură de bază de
80° C virusul din produsele din carne este distrus

Epidemiologie
Gazde

 Multe specii de păsări, atât domestice cât şi sălbatice.

 Mortalitatea şi morbiditatea variază în funcţie de specie, precum şi de tulpină de virus
Receptivitate
 Găinile sunt cele mai sensibile păsări, raţele şi gâştele sunt cel mai puţin sensibile
păsări de curte.
 Canarii şi cintezoii pot să nu prezinte semne clinice
Surse de infecţie

· Evacuările respiratorii, fecale, carcase;

· Papagalii Amazon proveniţi din America Latină, animalele de companie pot fi
purtători ai bolii
· Virusul este ascuns în timpul perioadei de incubaţie şi pentru o perioadă limitată în
timpul convalescenţei, la unele păsări sălbatice
· Unele păsări pot fi purtătoare, fară a prezenta semne clinice, până la 400 de zile

Transmitere la păsări
· Contact direct cu secreţii, în special materii fecale, de la păsări infectate
· Hrană contaminată, apă, îmbrăcămintea îngrijitorilor, etc

· Răspândire rapidă printre păsările crescute în scop comercial

Transimitere la om

 Se face accidental, prin contactul mucoasei conjunctivale cu lichid alantoidian de la

ouă infectate, vaccin sau aerosoli.

Simptome la animale

Perioada de incubaţie este de 4-6 zile

Forma supraacută, fulgerătoare:

Se ȋntâlneşte de obicei la ȋnceputul epizootiei şi la pui ȋn vârstă de 3-4 săptămâni

Evoluează foarte repede, cu semne necaracteristice: tulburări generale grave, agonie şi moarte
ȋn câteva ore

Forma acută, cea mai frecventă:

Apare brusc, cu febră (43-44ºC), anorexie, polidipsie, stare de prostraţie, horiplumaţie şi

cianoza crestei şi bărbiţelor.

Producţie de ouă scade sau este absentă, ouăle prezentând modificări ale formei(cu coajă
groasă, cu coajă subţire şi albumen apos).
Forma subacută:

Apare ca urmare a unor infecţii cu tulpini mai puţin patogene şi pe efective cu rezistenţa
organică optimă, evoluează cu o simptomatologie asemănătoare, dar cu predominarea
fenomenelor nervoase.

Forma cronică:

O ȋntalnim la exemplarele care au rezistat valului epizootic. Dintre acestea unele se vindecă
complet, iar altele rămân cu tare nervoase.

Modificări generale, ȋn funcţie de tropismul virusului:

Tulburări digestive:

 Indigestie ingluvială;

 Secreţii mocoase filante bucale;

 Diaree cu fecale galben-verzui cu miros fetid.

Tulburări respiratorii:

 Dispnee;

 Respiraţie zgomotoasă

 Tuse;

 Strănut.

Tulburări nervoase:

 Incoordonări ȋn mers;

 Convulsii;

 Poziţii anormale ale capului şi gâtului: opistotonus torticolis;

 Pareze şi paralizii ale aripilor;

 Pareze ale membrelor şi cozii.

Ȋn funcţie de paritcularităţile clinice correlate cu virulenţa şi tropismul virusului s-au

stabilit următoarele tipuri de boală:

 Tipul Doyle – tulburări generale tifice cu diaree verzuie, profuză, uneori

sangvinolenta; ȋnsotite uneori de dispnee şi tulburări nervoase;

 Tipul Beach – predominanţa tulburărilor respiratorii asociate cu simptomele

nervoase şi o slabă exprimare a sindromului digestiv;

 Tipul Beaudette

 Tipul Hitchner – predominanţa tulburărilor respiratorii

Torticolis şi paralizia aripilor Horipulmatie

 Hiperemie, edematiere, cheratită
Diagnostic
Diagnostic diferenţial

· Holera păsărilor de curte

· Gripă aviară
· Laringotraheită
Variola păsărilor de curte (forma difterică)
· Psitacoză (chlamidioză)
· Micoplasmoză
· Bronşită infecţioasă
· Boala Pacheco a papagalilor
· De asemenea erori de îngrijire, cum ar fi privarea de apă, aer, furaje (7)

Diagnostic de laborator

Proceduri

Identificarea agentului

 Virusul se izolează din triturate de creier, trahee, pulmoni şi foliculi limfoizi de la baza
sacilor cecali.
  Inocularea pe ouă de găină embrionate, cu embrioni de 9-11zile, urmat de:
 examinarea activităţii de hemaglutinare
 inhibarea hemaglutinării de către antiserul specific virusului pseudopestei

Teste serologice

· Testul de inhibare a hemaglutinării

· ELISA

· Reacţia de seroneutralizare (laborioasa), seroneutralizarea pe culturi de celule

apreciată ca cea mai sensibilă metodă

· Imunofluorescenţă directă

Identificarea agentului

· Probe prelevate din trahee şi cloacă (sau fecale) de la păsări vii sau din organe şi fecale
de la păsări moarte.

Profilaxie
Combatere şi tratament la păsări

 Nu există nici un tratament eficient pentru boala de Newcastle;

 Ȋn fermele avicole şi localităţile ȋn care a apărut pseudopesta se declară şi se instituie

carantina de gradul 2;

 Izolarea funcţională a halelor contaminate;

 Verificarea situaţiei imunologice a efectivului;

 Păsările bolnave se sacrifică, iar cadavrele se distrug prin ardere;

 Ouăle provenite de la păsări bolnave se dau ȋn consum după o prealabilă dezinfecţie

(scufundare ȋn sol. de clorură de var 5% timp de 15 min);

 Păsările sănătoase din efectiv se vaccinează de necesitate;

 Măsurile de carantină se ridică la 30 de zile după ultimul caz de boală şi după

efectuarea dezinfecţiei finale.

Profilaxie generală

 Controlul circulaţiei păsărilor şi a produselor avicole;

 Achiziţionarea de păsări, pui sau ouă de incubat numai din efective indemne;

 Carantina profilactică timp de 30 de zile pentru păsările nou achiziţionate;

 Supravegherea sanitar veterinară a efectivelor de păsări;

 Executarea de dezinfecţii profilactice;

 Respectarea tehnologiilor de creştere şi a condiţiilor de microclimat.

Profilaxie medicală

· Vaccinarea cu vaccinuri vii şi/sau emulsii poate reduce semnificativ pierderile din
efectivele păsărilor de curte.
· Tulpinile vii B1 şi La Sota sunt administrate în apa de băut sau ca un spray

· În general, păsările sunt vaccinate la 2-4 săptămâni de viaţă, moment în care devin
sensibile sau prin instilaţie conjunctivală la puii de o zi, fiind apoi revaccinaţi după 3-4
 săptămâni. Durata imunităţii depinde de programul de vaccinare. Indiferent de
tratamentul iniţial vaccinările trebuie să fie continuate pe tot parcursul vieţii pasării
pentru ai menţine eficacitatea. Vaccinuri inactivate şi vii sunt disponibile:
· Vaccin viu
· Administrat prin ingestie, prin intermediul apei potabile, precum şi intranazal
sau intraocular prin aerosoli
· Vaccin inactivat
· Considerabil mai scump decât un vaccin viu, de vreme ce fiecare pasăre
trebuie să fie manipulată în mod individual pentru injecţie intramusculară sau
subcutanată
· Vaccinul inactivat, este preparat din fluid alantoidic, care a fost tratat cu
formalin sau beta-propiolactonă pentru a elimina infectivitatea. Este apoi
încorporate într-o emulsie făcută cu săruri minerale. El poate fi administrat
după un vaccin viu pentru a oferi imunitate mai mare.