Poluarea aerului - procesul de modificare a

caracteristicilor naturale ale atmosferei ca urmare

a acţiunii unor agenţi de natură chimică, fizică sau
biologică care manifestă efect nociv asupra
mediului.
În funcţie de concentraţie şi durata acţiunii
poluarea aerului poate provoca:
• tulburări ale sănătăţii omului;
• disconfort pentru populaţia dintr-o anumită
zonă;
• alterarea mediului de viaţă;
• repercusiuni asupra ecosistemului.

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate în

funcţie de origine în:
a) surse naturale
b) surse artificiale

1
.1)Erupţiile vulcanice
Cenuşile vulcanice, vaporii de apă şi gazele
emanate, sub formă de compuşi cu S, formează în
atmosferă nori groşi care, purtaţi de curenţii de
aer se pot deplasa la distanţe mari de locul în care
a avut loc erupţia.

.2) Furtunile de praf şi de nisip - important factor

în poluarea aerului.
În perioade lipsite de precipitaţii solul pierde
partea aeriană a vegetaţiei rămânând expus
acţiunii vântului. De pe sol se ridică o parte din
particulele componente care se transformă în
suspensii aeriene reţinute în atmosferă perioade
lungi de timp.
3.) Incendiile naturale se produc, în general, în anii
deosebit de secetoşi când umiditatea scade
natural sub pragul critic.

2
.4.)Alte sursele naturale de poluare:
• omul şi animalele - prin procesele fiziologice
evacuează în mediu dioxid de carbon, viruşi etc.;
• plantele - eliberează în mediu fungi, polen,
substanţe organice şi anorganice;
• solul - eliberează în mediu viruşi, pulberi ca
urmare a fenomenului de eroziune;
• apa - prin aerosoli încărcaţi cu săruri cum ar fi
sulfaţi sau cloruri;
• radioactivitatea terestră implicată prin
radionuclizi emişi de roci, precum şi
radioactivitatea cosmică;
• descărcările electrice - produc ozon în
troposferă.