Reglementarea generală

Dreptul de uzufruct este reglementat de NCC în articolele 703–748. Reluând în mare măsură
reglementările vechiului Cod civil, noile prevederi aduc și modificări importante regimului
aplicabil dreptului de uzufruct. Mai exact, dreptul de uzufruct este cesibil în noua reglementare,
iar uzufructuarul are posibilitatea de a schimba destinația bunului dacă printr-o asemenea măsură
nu-l prejudiciază pe nudul proprietar. De asemenea, NCC a introdus o subsecțiune distinctă
pentru dreptul de uzufruct asupra bunurilor incorporale (creanțe, acțiuni, părți sociale), aducând
importante clarificări în acest domeniu.

În ceea ce privește dreptul de uzufruct asupra acțiunilor, NCC oferă o reglementare

distinctă doar cu privire la repartizarea dividendelor și exercițiul dreptului de vot, reglementarea
acestuia din urmă fiind analizată în secțiunea următoare 1. Prin urmare, dispozițiile referitoare la
uzufructul asupra bunurilor corporale se vor aplica în mod corespunzător și uzufructului care are
ca obiect acțiunile.

Prerogativele principale ale uzufructuarului sunt, bineînțeles, dreptul de folosi bunul și

dreptul de a culege fructele acestuia. Dispozițiile care interesează din acest punct de vedere sunt
cele ale art. 703 și cele ale art. 709. Art. 703, definind uzufructul, prevede că acesta este „dreptul
de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia întocmai ca proprietarul, însă cu
îndatorirea de a-i conserva substanța”, iar art. 709 stipulează că „în lipsă de stipulație contrară,
uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele”. Ușor de
înțeles în cazul bunurilor corporale, exercițiul acestor atribute dezmembrate din dreptul de
proprietate prezintă particularități în cazul bunurilor incorporale.

Referindu-ne strict la acțiuni, observăm că dreptul de folosință al uzufructuarului ar

trebui să se realizeze tocmai prin intermediul dreptului de vot din cadrul adunărilor societății, în
timp ce dreptul de a culege fructele se transpune în cele mai multe cazuri în dreptul
uzufructuarului de a dobândi dividendele 2. Pe de altă parte, uzufructuarul are obligația de a
menține substanța bunului, ceea ce în dreptul societar s-ar transpune prin obligația acestuia de a
nu lua decizii cu privire la dizolvarea societății, majorarea de capital social etc. Acestea au fost
considerentele care au stat la baza noilor prevederi referitoare la exercițiul dreptului de vot,
prevederi care vor fi analizate în continuare.

1
O problemă interesantă este aceea a formalităților necesare pentru constituirea/opozabilitatea dreptului de uzufruct.
Într-o opinie pe care nu o împărtășim (I. Popa, „Despre uzufructul valorilor mobiliare în viziunea noului Cod
civil”,în RRDP, nr. 4/2015, par. 9, lit. B) se consideră că, pentru a se realiza opozabilitatea dreptului de uzufruct,
trebuie aplicate prevederile referitoare la uzufructul asupra creanțelor. Așadar, pentru a fi opozabil acționarilor, actul
de constituire a dreptului de uzufruct ar trebui să fie înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, iar, în
ceea ce privește societatea, opozabilitatea s-ar realiza prin simpla notificare a acesteia, societatea fiind în această
situație, în comparație cu situația uzufructului asupra creanței, debitorul cedat. Pe de altă parte, este evident că
dreptul de uzufruct va trebui să fie menționat în registrul acționarilor.
2
În această privință, trebuie amintite dispozițiile art. 548 alin. (4) din NCC care enumeră printre fructele civile și
dividendele. Se pune astfel capăt unei lungi dezbateri doctrinare referitoare la natura juridică a dividendelor;
3. Exercitarea dreptului de vot

Reglementarea referitoare la exercițiul dreptului de vot se regăsește în art. 741 din NCC.
Odată cu intrarea în vigoare a acestui articol a fost abrogat articolul 124 alin. (1) din Legea
societăților, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil (Legea de punere în aplicare a NCC).

Spre deosebire de prevederile din Legea societăților, repartizarea dreptului de vot între
uzufructuar și nudul proprietar nu se mai realizează în funcție de tipul adunării generale
(uzufructuarul – adunarea ordinară; nudul proprietar – adunarea extraordinară), ci în funcție de
obiectul deciziilor ce urmează a fi luate3. Totodată, dacă în condițiile reglementării din Legea
societăților se considera de către unii doctrinari că prevederile sunt de ordine publică în lipsa
unei dispoziții legale care să permită părților derogarea 4. NCC reglementează expres posibilitatea
părților de a prevedea un alt regim aplicabil dreptului de vot în adunările societății.

În acest context, se pune problema limitelor pe care părțile trebuie să le respecte în

momentul reglementării convenționale a dreptului de vot. Altfel spus, au părțile libertatea să
prevadă, de exemplu, exercitarea dreptului de vot exclusiv de către uzufructuar sau de către
nudul proprietar? Pentru a oferi un răspuns acestei întrebări trebuie să luăm în considerare, pe de
o parte, interdicția cesiunii dreptului de vot reglementată de Legea societăților în art. 128, iar, pe
de altă parte, elementele esențiale ale dreptului de uzufruct.

3.1. Incesibilitatea dreptului de vot

Interdicția ce privește cesiunea dreptului de vot este una absolută. Prin urmare, orice
convenție prin care se urmărește cesiunea este nulă absolut, iar hotărârea care s-a adoptat în baza
respectivei convenții este lovită de nulitate absolută în măsura în care, în lipsa participării
contractantului/contractanților, majoritatea necesară pentru adoptarea hotărârii nu ar fi fost
îndeplinită.

Bineînțeles, simpla constituire a dreptului de uzufruct și respectarea dispozițiilor

supletive impuse de Codul civil nu constituie o încălcare a acestei interdicții, întrucât aceasta este
o libertate oferită părților chiar de către legiuitor care a considerat că, în această situație, este
admisibilă disocierea dreptului de vot de acțiune. Chiar și în situația în care părțile înțeleg să
profite de prevederile art. 741 alin. (3) din NCC, în sensul repartizării diferite a dreptului de vot,

3
Primul alineat al art. 741 prezintă regula generală, menționând că dreptul de vot aferent unei acțiuni aparține
uzufructuarului. Potrivit celui de al doilea alineat, însă, nudul proprietar păstrează dreptul de vot asupra deciziilor
care au ca efect modificarea substanței bunului principal (cele referitoare la capitalul social, încetarea societății sau
reorganizarea acesteia).
4
M. Șcheaua, Legea societăților comerciale nr. 31/1990 comentată și adnotată, All Beck, București, 2000, p. 273
interdicția nu este încălcată, deoarece aceasta privește doar situațiile în care o persoană
dobândește dreptul de vot fără a avea însă niciun drept asupra acțiunii.

Mai exact, interdicția se referă la convențiile în care obiectul obligației este dreptul de
vot, detașat de orice drept asupra acțiunii. Or, în această ipoteză uzufructuarul dobândește dreptul
de vot în baza atributelor ce izvorăsc din dreptul real asupra acțiunii 5 și, în plus, legiuitorul oferă
părților libertatea de a deroga de la dispozițiile din NCC. Desigur, dacă drepturile de vot sunt
transferate prin intermediul constituirii dreptului de uzufruct cu singurul scop de a eluda
interdicția, transferul va fi nul. Această concluzie se impune în baza art. 1237 din NCC, potrivit
căruia cauza este ilicită când scopul contractului este acela de a eluda aplicarea unei norme
legale imperative. Trebuie amintit, însă, că, în temeiul art. 1239 alin. (2) din NCC, existența unei
cauze valabile se prezumă până la proba contrară, fiind vorba, în esență, despre o problemă de
probațiune.

3.2. Prerogativele uzufructuarului

După cum aminteam și în prima secțiune (Cadru general), prerogativele esențiale ale
uzufructuarului sunt folosința bunului și culegerea fructelor. Deși prevederile art. 709 menționat
anterior sunt derogatorii, acestea nu trebuie interpretate în sensul în care ar permite părților să
stipuleze că uzufructuarul nu are dreptul să folosească bunul sau dreptul să culeagă fructele,
întrucât acestea sunt prerogativele sale esențiale. Derogarea la care face referire art. 709 privește
caracterul exclusiv6 al acestor prerogative. Într-adevăr, părțile pot stipula exercitarea folosinței
bunului sau culegerea fructelor în comun, dar nicidecum culegerea fructelor sau folosința
bunului doar de către nudul proprietar, în aceste ultime cazuri nemaiputând fi vorba despre un
drept de uzufruct.

Acesta este raționamentul care stătea la baza susținerii doctrinare, în temeiul art. 124 din
Legea societăților, potrivit căreia nudul proprietar nu ar putea niciodată să voteze în adunarea
generală ordinară cu privire la distribuirea dividendelor. De asemenea, acest raționament este
utilizat și de către jurisprudența franceză, în baza unei reglementări similare celei din art. 124 din
Legea societăților înainte de abrogarea acestuia, pentru a decide limitele libertății părților în ceea
ce privește posibilitatea derogării de la prevederile legale. Astfel, se consideră, pornind de la
regulile generale referitoare la dreptul de uzufruct potrivit cărora prerogativa de a culege fructele
este o prerogativă esențială a uzufructuarului, că uzufructuarul nu poate fi privat de dreptul său
de a vota cu privire la distribuirea dividendelor.

Cu privire la noua reglementare, în doctrină se apreciază că exemplificarea legiuitorului din art.

741 alin. (2) are rolul de a sublinia că dreptul de vot se exercită doar excepțional de către nudul

5
S. David, op. cit., p. 420
6
S. Cercel, Comentariul articolului 709 în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod
civil. Comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012, p. 769.
proprietar. Mai precis, se consideră că „legiuitorul – pe drept cuvânt – a dorit să accentueze
ideea că drepturile nudului proprietar în materie de vot nu trebuie extinse dincolo de ceea ce
este necesar pentru a-și conserva nuda proprietate”. Se observă că, în această opinie pe care nu
o împărtășim, articolul 741 alin. (3) trebuie interpretat restrictiv. În schimb, dat fiind faptul că se
apreciază că regula o constituie exercițiul dreptului de vot de către uzufructuar, s-ar părea,
mergând pe această linie de gândire, că părțile dispun de o libertate mai accentuată în ipoteza
repartizării către uzufructuar a dreptului de vot alocat de NCC nudului proprietar.

În opinia noastră, dreptul de vot poate aparține nudului proprietar și în ipotezele în care
nu este necesară conservarea nudei proprietăți, art. 741 alin.(3) lăsând o importantă putere de
apreciere părților, cu condiția respectării prerogativelor esențiale ale uzufructuarului. Dacă ne
raportăm la extinderea dreptului de vot al uzufructuarului, considerăm că limita care impune
respectarea prerogativelor esențiale ale nudului proprietar poate fi interpretată mai flexibil, în
condițiile în care în NCC i se permite uzufructuarului să schimbe destinația bunului, ceea ce
semnifică o îndepărtare de la concepția clasică potrivit căreia uzufructuarul nu ar putea să facă
niciun act care ar putea afecta substanța bunului7.

Cu toate că lista ipotezelor în care dreptul de vot poate aparține uzufructuarului poate fi
extinsă prin voința părților, o limită importantă în exercițiul acestuia este reprezentată de
standardul bunului proprietar prevăzut de art. 713 alin. (1). De asemenea, trebuie menționat
faptul că uzufructul se poate stinge în situația în care uzufructuarul abuzează de folosința
bunului. O astfel de situație s-ar putea întâlni în ipoteza în care uzufructuarul ar vota pentru
adoptarea unei decizii care ar conduce la scăderea drastică a valorii acțiunilor, de exemplu.

4. Opozabilitatea repartizării dreptului de vot

Conform art. 741 alin. (3) din NCC, repartizarea dreptului de vot în alte condiții decât
cele prevăzute expres în alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol nu este opozabilă terților decât în
măsura în care aceștia au cunoscut-o în mod expres. Codul nu reglementează modalitatea în care
ar trebui să se efectueze opozabilitatea, astfel încât mai multe soluții pot fi la îndemână. În
consecință, opozabilitatea s-ar putea realiza prin înscrierea unei mențiuni în actul constitutiv,
înscrierea în registrul acționarilor a unor mențiuni referitoare la acest aspect sau prin
înregistrarea unei mențiuni la Registrul Comerțului.

7
Pentru o interpretare modernă a noțiunii de uzufruct, în care obligația de menținere a substanței bunului este
apreciată prin raportare la destinația bunului, a se vedea A. Verbeke, B. Vedickt, D. Massland, The many faces of
usufruct în C. G. Van der Merwe, A. Verbeke (ed.), Time limited interests in land, Cambridge University Press,
Cambridge, 2012, pp. 44-46. NCC pare să adopte o viziune asemănătoare asupra acestei obligații a uzufructuarului,
astfel încât devine extrem de importantă stabilirea clară, pe cale convențională, a destinației bunului.