Tudor VIANU, Arta prozatorilor români, București, Editura Contemporan, 1941, pp. 119- 123. Tudor Vianu evidențiază în studiul său originalitatea lui Slavici, surprinzând modul în care autorul creionează magistral psihologia personajelor și totodată felul în care își proiectează în operă propriile trăiri și cugetări. Vianu este de părere că Moara cu noroc este prima nuvelă pshihologică autentică din literatura română, grație complexității morale și de gândire a protagoniștilor, accentul fiind pus pe aceștia, iar acțiunea nuvelei aflându-se pe un plan secund. Tot din punctul de vedere al criticului literar, acestă nuvelă se comprimă într-o lecție morală prin intermediul căreia cititorii pot descoperi dimensiunea interioară a lui Slavici. De pildă, moartea pesonajelor principale accentuează ideea că fiecare nelegiuire aduce după sine consecințe. De asemenea, limbajul este unul accesibil, tipic ardelenesc, fapt ce facilitează înțelegerea textului. Eliberându-se de tiparele vremii, Slavici reușește să surpindă psihologia și dimensiunea morală a personajelor sale prin situațiile dificile, conflictele interioare și exterioare cu care acestea se confruntă.