George Frideric Handel

Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat și primele lecții
de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an
mai târziu este angajat ca violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de
Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care atrage
atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia și rămâne timp de doi ani în Florența și Roma,
studiind cu compozitorii italieni Arcangelo Corelli, Alessandro și Domenico Scarlatti și cu Agostino
Steffani. În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și
mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text
de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la
comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măiestrie în
spiritul operei venețiene.

În primăvara anului 1710 Händel a revenit în Germania pentru a prelua postul de Kapellmeister la curtea
prințului de Hanovra, dar deja către sfârșitul anului pleacă la Londra, unde obține succes cu opera feerică
"Rinaldo" la Haymarket Theatre. Rămâne definitiv în Anglia în calitate de compozitor și muzician al curții
regale. Din anul 1713 primește o pensie anuală din partea casei regale britanice, iar în 1727 Haendel
devine cetățean britanic. Este propriul său impresar la concurență cu alți compozitori de operă din
Anglia, ca Giovanni Bononcini și Nicola Porpora. Pe lângă activitatea sa operistică, compune sub
patronajul ducelui de Chandos oratoriul "Esther" și unsprezece motete pentru soliști, cor și orchestră
(1717-1720). În 1719 primește însărcinarea să pună bazele unui teatru de operă la Londra, "The Royal
Academy of Music", pentru care compune nu mai puțin de 14 opere. Aici înregistrează și marile sale
succese cu operele "Radamisto" (1720), "Giulio Cesare in Egitto" (1724), "Tamerlano" (1724) și
"Rodelinda" (1725), care îl fac celebru în toată Europa.

Între timp, interesul publicului londonez pentru opera în stil italian începe să scadă, opera regală
înregistrează pierderi financiare și este nevoită să-și închidă porțile. Haendel încearcă să-și reprezinte
noile compoziții ("Ezio" - 1732, "Ariodante" - 1735 și "Alcina" - 1735) într-un teatru mai mic, dar se
îmbolnăvește și proiectul eșuează.

Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica instrumentală, în tradiția
muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile "Athalia" (1733) și "Saul" (1739) și
compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În
1742 realizează celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen
până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți
muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în Egipt" (1739), "Samson" (1743), "Iuda
Maccabeul" (1747) și "Solomon" (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748,
Haendel compune bucata "Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte
(1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la
compoziția oratoriului "Jephta" (1751), Haendel își pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759,
fiind înmormântat cu deosebite onoruri în "Colțul Poeților" din Westminster Abbey.