denis diderot

Diderot a fost un filosof și scriitor francez, destinat preoției, dar care a urmat o cu totul altă cale,
mânat de setea de cunoaștere și de convingerile sale filosofice. Diderot a primit o educație
iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicandu-se studiului și scrisului. el a fost unul dintre
cei mai de seamă reprezentanți ai Iluminismului și opera sa, din care nu se poate desprinde
Enciclopedia, a rămas una dintre cele mai importante din literatura franceză.
biografie

În 1726 pleacă la Paris și studiază la Colegiul Harcourt, iar în 1728 își ia bacalaureatul în arte la
Universitatea din Paris. Ca urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris,
gandirea lui indreptandu-se spre ateism. acesta este intemnitat 3 luni la Vincennes pentru
lucrarea sa “Scrisoare către orbi” (apărută în 1749, la Londra), care ataca problemele religiei.
Potrivit lui Diderot, lumea, viața, gândirea aparțin materiei și evoluează singure, printr-o
sensibilitate universală și fără nicio intervenție divină.

Diderot credea că filosofia este "regina tuturor științelor" și poate duce la progresul umanității. El
consideră, în opoziție cu Rousseau, că omul își poate găsi fericirea atât individual, cât și în
colectivitate. Prin ideile sale politice, Diderot era un susținător al despotismului luminat, al unei
monarhii în care elitele intelectuale să contribuie la binele statului. În 1746, traduce "Cyclopedia"
lui Chambers, iar un an mai târziu, este numit codirector al colectivului de elaborare al
"Enciclopediei", la realizarea căreia care va lucra aproape 20 de ani, împreună cu d`Alembert.
Pe lângă munca susținută pentru publicarea "Enciclopediei", activitatea lui Diderot se extinde pe
diverse paliere. romanele și povestirile sale cuprind adesea un amestec de teme, de discuții, de
dialoguri și chiar de intervenții ale autorului însuși.

Asumându-și sarcina grea a Enciclopediei ce i s-a încredințat în 1747, Diderot frecventează

mediile savante și artistice. a fost o enciclopedie generală ce cuprindea 28 de volume publicată
în Franța între 1751 și 1772. A avut multe ediții străine și a inspirat autorii din alte țări pentru a
dezvolta proiecte asemănătoare. Inițial concepută ca o traducere a lucrării Cyclopaedia a lui
Ephraim Chambers, lucrarea a fost scrisă în spiritul iluminismului și dorea să încorporeze și să
difuzeze toate cunoștințele de bază omenirii și, conform lui Diderot, să schimbe modul de a
gândi.

în 1751 apare primul volum din "Enciclopedie". În 1757, apariția volumului al VII-lea din același
titlu, cu articolul "Geneve", provoacă discuții înflăcărate și, în final, dispută cu Rousseau. în 1759,
regele revocă dreptul de tipărire al cărții și ordonă arderea celor șapte volume apărute. Diderot
redactează ultimele 10 volume ale acestei opere monumentale. Publicate în 1766, îi vor lăsa un
gust amar autorului, trădat de editorul său care îl cenzurează în mai multe rânduri. Cu toate
acestea, opera nu este chiar terminată. Diderot va publica încă un volum de planșe în 1772, cât
și un supliment la sfârșitul anilor 1770.

Ca teoretician al artei, el scrie eseurile "Les Salons" (1759-1781) articole pe care le-a publicat în
ziare, începând din anul 1759 și "Paradoxe sur le comedien" .El a avut o influență semnificativă
asupra generațiilor următoare de gânditori din Franța, Germania și Anglia. Ca prozator, a publicat
romanele "Călugărița",ce are forma unei autobiografii feminine, fiind un roman filozofic ce
reprezinta un atac violent contra vieții din manastiri, a suferintelor fizice și morale ce le chinuie pe
calugarite, "Nepotul lui Rameau", o critică a parazitismului, cuprinzand si discuții despre muzica,
educație, prejudecăți morale, condiția deplorabila a artiștilor și "Jacques Fatalistul". Dintre
eseurile filosofice, de importantă majoră sunt "Penses sur l'interpretation de la nature" (1753) și
"Essai sur les règnes de Claude et Néron" (1778).

Diderot a murit la Paris pe 30 iulie 1784.