1. Scriu cateva date despre scriitor si il plasez intr-un anumit curent sau perioada literara.
2. Definesc specia literara in care se incadreaza opera (ex: roman, basm, nuvela, povestire
etc) , numind tipologia speciei si cateva particularitati ale speciei.
3. Identific tema textului literar.
4. Analizez tipul de narator, naratiune si perspectiva narativa.
5. Semnificatia titlului.
6. Geneza scrierii (de unde s-a inspirat scriitorul in elaborarea operei).
7. Analizez structura naratiunii (cate parti,cate capitole).
8. Analizez succint textul pe momentele subiectului ( expozitiune, intriga, desfasurarea
actiunii, punctul culminant, deznodamant).
9. Rolul protagonistului in diegeza (naratiune).
10. Cateva cuvinte despre tipologia personajului si despre relatiile lui cu celelalte personaje.
11. Analizez tehnicile narative analizate (ex. simetria incipit-final) ca in romanul Ion.
12. Semnificatia modurilor de expunere predominante.
13. Analiza registrului lingvistic (arhaisme, neologisme, regionalisme) si registrului stilistic (
figurile de stil predominante).
14. Discut stilul narativ utilizat de autor.
Atentie!!! A nu se confunda stilul narativ cu stilul functional al limbii romane.
15. Precizez locul si rolul operei in dezvoltarea literaturii.
16. O opinie personala, argumentata asupra textului analizat.
Observatie! Este indicata folosirea catorva repere critice.
Explicatii ajutatoare
*opera epica=opera narativa=text epic/narativ=discurs epic/narativ=univers fictional
** naratiune=diegeza=actiunea dintr-un text epic
***narator= instanta epica=subiect epic
***personaj=actant
Important!
Operele necesare la bac sunt urmatoarele:
- Opere lirice:
o Mihai Eminescu- ,,Glossa”, ,,Lacul”;
o Tudor Arghezi - ,,Flori de mucigai”
o Ion Barbu - ,,Banchize”
o Lucian Blaga - ,,Paradis in destramare”
o Nichita Stanescu - ,, Vitraliu”
o Mircea Cartarescu - ,, In stilul lui Bacovia”
o Vasile Viculescu - ,,In gradina Ghetsemani”
- Opere epice:
Romane:
o Camil Petrescu – ,,Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi”
(subiectiv, psihologic, interbelic)
o Mihail Sadoveanu - ,,Baltagul” (obiectiv, politist, monografic, mitic,
interbelic)
o Marin Preda – ,,Morometii” (obiectiv, psihologic, rural, postbelic)
o Liviu Rebreanu - ,,Ion’’ (obiectiv, psihologic, rural, balzacian,
interbelic)
o George Calinescu - ,,Enigma Otiliei” ( obiectiv, psihologic, interbelic)
Nuvele:
- Opere dramatice:
o I.L. Caragiale - ,,O scrisoare pierduta” ( comedie)
o Camil Petrescu - ,, Act venetian” ( drama, interbelica)
o Marin Sorescu - ,,Iona” ( parabola dramatic, tragedie, postbelica)
Perspectiva externa (,,dinafară”, focalizare externă), când naratorul ştie mai puţin decât
personajele sale, mai rar întrebuinţată; naraţiunea este relatată de un martor care povesteşte doar
ce a putut vedea şi auzi, fără a putea cunoaşte gândurile şi sentimentele personajelor principale.
TIPURI DE NARATOR:
1. Din punctul de vedere al raportului narator/ diegeză:
a) Narator extradiegetic sau autor narator sau narator-demiurg = el care priveşte întâmplările din
afară, nu este implicat în diegeză, dă impresia că el a creat povestea, narează evenimentele la
persoana a III-a.
b) Narator-martor = cel care a asistat la întâmplările narate, dar nu le influenţează, fără el toate s-
ar fi întâmplat al fel, e de obicei personaj secundar;
c) Narator intradiegetic sau narator-personaj sau personaj-narator este cel care povesteşte fiind
implicat în diegeză, este personaj. El poate povesti:
- la persoana I dacă el este eroul întâmplărilor povestite, fiind narator martor de gradul 1 (Allan
din Maitreyi)
- la persoana a III-a dacă nu este el eroul întâmplărilor povestite, fiind narator martor de gradul 2,
apare în general în cazul operelor construite pe tehnica „povestirii în ramă/ povestire”
(Seherezada din 1001 de nopţi).
a) Narator omniscient = cel care ştie tot, are viziune de ansamblu asupra universului ficţional
(naratorul din primele pagini şi majoritar apoi din Enigma Otiliei de G. Călinescu)
b) Narator uniscient = cel care are informaţiile dintr-o singură sursă, el ajutandu-se de nişte voci
de culise. De nişte instanţe narative secundare, de nişte observatori – anononimi („Am auzit
că...”; „Ae spunea că...”), cunoscuţi ca eroi („I s-a întâmplat lui Păcală...”), cunoscuţi ca
emiţători („Babele şi moşnegii spuneau că...”).
b) Narator necreditabil = cel care nu soune tot ce ştie („Ce i-o fi spus, ce i-a învăţaz, cum l-a
descântat, nu se ştie. V. Voiculescu); această poziţie naratorul şi-o poate asuma deliberat pentru a
menţine trează atenţia cititorului, pentru a păstra suspansul.
TIPOLOGIA PERSONAJELOR