Sunteți pe pagina 1din 96

1.Etiologia si patogeneza edentatiei partiale. Frecventa edentatiei partiale in RM.

Edentatia partiala este o stare patologica marcata de absenta uneia sau mai
multor unitati dento-parodontale, de pe una sau ambele arcade, din perioada
posteruptiva a dintilor. Nerezolvata, aceasta entitate clinica determina o disfunctie temporo-mandibulara
severa cu afectarea tuturor componentelor aparatului dento-maxilar, chiar si in cazul bresei unidentare.
Apar migrari orizontale si rotatii ale dintilor restanti, egresii, extruzii, pierderi ale punctelor de contact
interdentare modificari ale structurii parodontiului marginal, abrazii patologice diverse, pierderi ale
reliefurilor ocluzale si dizarmonii ocluzale, devieri patologice ale miscarilor mandibulare.

Etiologia
*Factorii ereditari – dereglari in etapa de embriogeneza a tesuturilor
dentare, dereglari in procesului de eruptie a dintilor permanenti
*Factori dobânditi
- caria complicata netratata sau incorect tratata
- boli ale tesutului parodontal
- etiologia mixta - carie si parodontopatie;
- parodontopatiile marginale cronice progresive;
- distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare
- interventii chirurgicale care au implicat indepartarea tumorilor
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta principiile
biomecanice, biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia dizarmoniilor
ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie a aparatului dento-maxilar
(iatrogeniile);
- leziuni
- traume
- boli generale ale organismului (diabet, hipertensiune arteriala, tulburari endocrine etc.)
-procese inflamatorii (osteomielita)
- factori socio-economici etc.
FORME CLINICE:
Edentatia partiala poate fi clasificata in:
 Congenitala: formele innascute sunt rare si adeseori asociate bolilor genetice si se manifesta prin
absenta mugurilor dentari (temporari si/sau permanenti), avâ nd denumirea de anodontii partiale.
Edentatia partiala congenitala apare datorita hipodontiilor, oligodontiilor si anodontiilor.
1.Hipodontie – absenta a 1 - 4 muguri dentari;
2. Oligodontie – absenta a peste 8 muguri;
3. Anodontie – absenta tuturor mugurilor;
4. Aplazie – absenta unor muguri simetrici, interesâ nd ultimul dinte din fiecare grup.
 Dobândita: se instaleaza pe parcursul vietii, de obicei lent, ca o consecinta a cauzelor descrise
anterior. Este forma de edentatie cea mai frecvent intâ lnita la adulti.
Aparenta: este tranzitorie, afectâ nd dentatiile mixte si permanente. Sub identitatea unei brese
acoperite de o mucoasa normala, dintele permanent se afla in grosimea oaselor maxilare, pe cale de
eruptie sau in diferite forme de incluzie, de la totale la partiale.

Frecventa edentatiei partiale in RM.


 In zonele rurale - 653 la 1000 de pacienti;
 In zonele urbane - 599 din 1000 de pacienti;
mai des in râ ndul barbatilor).
 Conform clasificarii Edentatiai dupa Kennedy: Clasa I - 87,8 la 1000 de pacienti;
 Clasa II - 67,9 la 1000 de pacienti; Clasa a III-a - 430 la 1000 de pacienti; Clasa a IV-a - 25 la 1000
de pacienti.
 Zona de sud este de 711 la 1000 de pacienti, zona centrala este de 626 la 1000 de pacienti, zona
de nord 538 la 1000 de pacienti.

2.Care sunt factorii de care depinde gradul de pronuntare a simptomelor in edentatia partiala.
Localizarea edentatiei,
Nr de dinti apsenti.
 Vechimea edentatiei;

 Vâ rsta la care apare prima edentatie;

 Evolutia starii parodontiului;

 Tipul ocluziei dentare;

 Factorii de risc aparuti ulterior – traumatici, tumorali, etc.;

 Calitatea tratamentelor protetice reconstitutive unitare sau plurale;

 Igiena buco-dentara;

 Afectarea starii generale a organismului prin boli de sistem, boli metabolice, avitaminoze, etc

3.Tabloul clinic al pacientilor cu edentatii frontale, laterale, combinate.

Tabloul clinic in edentatiile frontale.

Exobucal:
-prabusirea buzei/buzelor;
-accentuarea plicilor nazolabiale;
-varful nasului se deplaseaza inferior;
-mentonul se deplaseaza superior;
-comisurile gurii se deplaseaza spre inferior;
-dereglari estetice;
Endobucal:
-dereglarea continuitatii/integritatii arcadei;
-migrarea dintilor limitrofi bresei;
-extruzia dintilor care au ramas fara antagonisti;
-atrofia apofizei alveolare edentate;
-dereglari de fonatie;
-parafunctii musculare;

Tabloul clinic in edentatiile laterale:


Exobucal:
-prabusirea obrajilor/obrazului;
-asimetria faciala;

Endobucal:
-prezenta breselor;
-dereglarea integritatii arcadei dentare;
-dintii frontali sunt abraziati pentru ca preiau functia masticatorie;
-migrari dentare, ( Migrarile in sens vertical se pot produce in 2 feluri
Egresia -- dintele migreaza spre spatiu edentat opus cu tot cu tesutul osos care il inconjoara.
Extruzia -- dintele se deplaseaza in sens vertical fara a fi insotit de tesutul osos care il inconjoara.
Practic, dintele "iese din alveola care il sustine".)
atrofia apoufizei alveolare;
Tabloul clinic in edentatiile combinate :

Exobucale- depinde de intinderea bresei, daca absenteaza 1-2 dinti, etajul inferior nu se micsoreaza
iar tesuturile peribucale nu-si schimba pozitia, daca bresa este mai intinsa, apar urmatoarele
simptome la:
-lipsa dintilor frontali si laterali pe o parte- asimetria fetei
-daca se pierde DVO se micsoreaza etajul inferior, se accentueaza plicile nazolabiale si mentoniera,
coboara comisurile gurii.

Endobucale- dereglarea integritatii arcadelor dentare cu grupele functionale ( au antagonisti si


participa la masticatie ) si nefunctionale ( nu au antagonisti si nu participa la masticatie ).
Grupa functionala (sunt dintii care au antagonisti, ei participa la masticatie). - capata functia dintilor
absenti, ceea ce duce la suprasolicitare, abraziune patologica, mobilitate, migrare, dereglari de functie
( incizie, masticatie, fonatie, deglutitie ) dereglari a ATM, dereglari functionale, musculare,
fizionomice, psihice, dureri in diferite zone.

4.Simptomele exobucale ale edentatului partial.


In cazul câ nd avem absenta a 1-2 molari sau 1-2 dinti frontali, simptomele exobucale lipsesc deoarece
inaltimea treimii inferioare a fetei nu va fi micsorata, iar tesuturile moi peribucale isi vor pastra
pozitia obisnuita, deoarece bresele sunt mici.
 In cazul lipsei unui numar mare de dinti din zona fronatala, simptomul facial se exprima prin
prabusirea buzei superioare spre oral.
 In cazul lipsei unui numar mare de dinti din zonele laterale, simptomul facial se exprima prin
prabusirea obrajilor creâ nd aspectul de ‘’obraji supti’’.
 In cazul lipsei unui numar mare de dinti dintr-o singura zona laterala, simptomul facial se exprima
prin asimetrie faciala.
 Daca se pierde dimensiunea verticala de ocluzie, se va observa micsorarea treimii inferioare a
fetei, pronuntarea plicilor nazolabiale si mentoniera, iar comisurile gurii vor fi coborâ te.
 -varful nasului se deplaseaza inferior;
 -mentonul se deplaseaza superior;
-dereglari estetice;

5.Simptomele endobucale ale edentatului partial. Caracteristica grupelor de dinti functionale


si nefunctionale.
1.Incepe cu examenul buzelor, care sunt la limita exo-endobucala. Se apreciaza forma si conturul buzelor,
se observa comisurile si culoarea rosului buzelor, cercetâ ndu-se existenta unor eventuale ragade (rana la
coltul gurii) sau ulceratii. Se palpeaza apoi , intre doua degete grosimea buzei, pentru depistarea zonelor
infiltrate, a unor noduli.
2.Se everseaza buza superioara si inferioara, pe rând, inspectând mucoasa labiala si fundul de sac
vestibular, starea bridelor, starea, insertia, directia si mobilitatea frenurilor, se observa eventualele
formatiuni patologice care pot sa umple vestibulul, stergâ ndu-i relieful (abcese, tumori), se examineaza
aspectul si coloratia mucoasei, prezenta fistulelor sau a unor formatiuni de tip papilomatos pe mucoasa
crestelor alveolare.
3.Se continua examenul cu mucoasa jugala indepartâ nd usor obrazul cu oglinda si observâ nd si papila
canalului Stenon, situate in dreptul molarului doi superior. Se examineaza de asemenea culoarea,
prezenta formatiunilor patologice, prezenta cordoanelor de mucoasa jugala muscata, prezenta
eroziunilor cauzate de prezenta unor resturi radiculare sau de unele lucrari protetice incorect realizate.
4.Se trece la examenul peretilor cavitatii bucale propriu-zise, pacientul tinâ nd gura larg deschisa. Se
examineaza bolta palatina (aspect, forma, adâ ncime, starea mucoasei si a rugilor palatine, prezenta si
forma torusului), valul palatin (despicaturi, perforatii, abcese), faringele posterior, regiunile
amigdaliene, pilierii, amigdalele eventual existente (marimea lor, aspectul).
Simptomele endobucale
Dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare
 Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti : functionala si nefunctionala
 Suprasolicitare functionala, abraziune patologica a dintilor restanti sau poate duce chiar si la
mobilitate patologica din cauza schimbarilor care au loc in paradontiu
 Migrarea dintilor restanti
 Dereglari de functie (incizie, masticatie, deglutitie, fonatie)
 Dereglari de functie a articulatiei temporomandibulare
 Dereglari functionale musculare.

Grupele functionale- sunt dintii care au antagonisti, ei participa la masticatie. Daca brisa este mica,
acestia nu sufera modificari severe, iar daca bresa este intinsa, grupa functionala este supusa
suprasolicitarii functionale, ceea ce provoaca abraziunea patologica, afectiunea parodontului. Dintele
limitpof eresei migreaza spre bresa in tendinta de a o completa, isi schimba pozitia, apar contacte
premature, spati intre dinti, se pierde contactul interdentar, nu se mai echilibreaza presiunea
masticatorie, se lezeaza papila interdentara, se retrage gingia si se dezgoleste radacina.

Grupele nefunctionale- dintii care nu au antagonsti, nu au contacte ocluzale, de aceea au tendinta de


extruzie (migreaza in sens vertical), pot migra numai dintii, dar se pot deplasa si apofizele alveolare. De
asemenea se deregleaza planul de ocluzie, daca migreaza numai dintii, se mareste coroana clinica si se
dezgoleste radacina.

6.Tabloul clinic a suprasolicitarii functionale a dintilor restanti in edentatia partiala.

La nivelul arcadelor integre, asupra dintilor se exercita o serie de presiuni. Acestea sunt variabile ca
intensitate si au caracter intermitent, se datoreaza activitatii fiziologice a muschilor buccinatori,
orbiculari ai buzelor, ridicatori ai mandibulei si muschii limbii in timpul desfasurarii functiilor ADM. De
mentionat sunt si fortele ce apar la nivelul fetelor ocluzale in timpul masticatiei. Toate aceste presiuni
determina la nivelul parodontiului variatii ale presiunii capilare
In mod normal, fortele ca apar la nivelul arcadei se neutralizeaza reciproc, rezultand un echilibru
perfect.Pierderea unui sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei determina ruperea echilibrului
fortelor, cu aparitia de modificari de pozitie asupra dintilor restanti: migrari dentare.Dintii adiacenti
bresei sufera o miscare de translatie, basculare (versiune) sau rotatie.Dintii antagonisti bresei, sub
efectul presiunii capilare din spatiul parodontal, sufera o extruzie sau o egresiune.
Egresia: deplasarea dintelui in sens vertical, insotit de tesutul alveolar (coroana clinica
ramane constanta)
Extruzia: deplasarea dintelui in sens vertical, fara a fi urmat de tesutul osos alveolar
(coroana clinica  dintelui creste).

2. modificari osoase
Clinic, se paote observa frecvent o egresiune a osului alveolar care duce la disparitia  sau
reducerea spatiului protetic util. in lipsa unui spatiu protetic util utilizabil, care face imposibila aplicarea
oricarui tip de tratament protetic, se face apel la tratamentul chirurgical.
3. modificari la nivelul mucoasei
Modificarile la nivelul mucoasei pot fi observate atat la nivel anatomic cat si histologic
Dpdv anatomic: in mod normal tesutul alveolar  si mucoasa care il tapeteaza sufera simultan un
proces de atrofie. Ritmul de progresie al acestui fenomen depinde de o serie de factori generali care tin
de metabolismul fosfo-calcic si de diferiti factori locali. In situatia in care ritmul de progresie al atrofiei
osoase este mult mai rapid decat cel al tesutului mucos supraiacent, clinic se observa aparitia “crestelor
balante”.
Dpdv histologic: se constata o proliferare a stratului cheratinizat al epiteliului superficial cu
aparitia unei neo-mucoase mult mai ferma, rezistenta si putin depresibila (rezilienta redusa) in situatia
in care pacientul a fost protezat corect si la mom oportun.
4. modificari la nivelul rapoartelor de ocluzie
In cazul unei ocluzii fiziologice, ocluzia de intercuspidare maxima corespunde unei relatii centrice
articulare de referinta definita ca fiind RC.
Versiunea anterioara a unui dinte modifica radical rapoartele de ocluzie ale lui. In aceasta situatie,
zona distala a fetei ocluzale va depasi ul de orientare ocluzala, in timp ce zona anterioara a fetei ocluzale
va fi in infraocluzie. Acest fenomen va determina aparitia de contacte premature si interferenta care, la
randul lor, det modificari ale cinematicii mandibulare, cu modificarea ocluziei de intercuspidare maxima
si instalarea unei “ocluzii habituale”.
Ca si o complicatie, din aproape in aproape, se produc alte deplasari denatare parazite care
agraveaza patologia deja instalata.
In situatia clinica in care lipsesc un numar important de dinti din zona laterala a arcadei, se va
produce in timp o suprasolicitare a dintilor anteriori. Ca si rezultat in timp se observa vestibularizarea
grupui dentar frontal precum si retropulsia mandibulei urmata de scaderea consecutiva a DVO.
5. modificari la nivelul muscular si al ATM-ului
Modificarile patologice survenite la nivelul ului de orientare ocluzala datorita migrarii dentar
implica si modificarea cinematicii mandibulare cu evitarea contactelor premature
si a interferentelor. Activitatea musculara masticatorie anormala datorita scaderii eficientei masticatorii
determina suprasolicitarea mm masticatori si in final aparitia spasmului muscular insotit de senzatia
de durerede intensitate variabila.
Contactele dentare anormale det aparitia unor puncte de sprijin (contacte premature) anormale si
respectiv a unor sisteme de parghii care exercita tractiuni asupra ATM-ului.  ATM-ul este adaptata sa
lucreze sub presiune, motiv pt care solicitarea sa repetata si intensa prin tractiune det aparitia
fenomenelor degenerative la nivelul meniscului articular.

7.Consecutivitatea examenului clinic a pacientilor cu edentatii partiale.

Examinarea pacientilor cu EP prezinta etapele:


1. Examenul subiectiv

2. Examen obiectiv
3. Examinarea paraclinica

Examen subiectiv:
▪ Identitatea pacientului

▪ Antecedente eredocolaterale

▪ Antecedente personale medicale

▪ Afectiuni generale

▪ Alte tratamente concomitente(antibiotice, anitinflamatorii etc.)

▪ Istoricul afectiunii (durerea, tulb. functiei masticatorii,afectarea estetica, afectarea functiei


fonetice, tratament anterior...)

Examenul exobucal:
-inspectia;
-palpatia;
-percutia;
-auscultatia ATM;

Inspectia:
-culoarea tegumentelor, sclerelor;
-simetria faciala;
-simetria etajelor fetei;
-comisurile orale, santurile peribucale;
-pozitia mentonului, varfului nasului;
-pozitia buzelor, obrajilor, unghiului mandibulei;
-inspectia din fata si profil;
-forma si titul fetei;
Palparea:
-ganglionii limfatici (occipitali, retroauriculari, paraauriculari, submandibulari, cervicali
anetriori/posteriori;
-condilii articulari;
-tegumentele;
Auscultatia:
-cracmentele ATM;

Examenul endobucal:

Inspectia:
-raportul dintre buze;
-gradul de deschidere a gurii;
-mobilitatea muschiului orbicular al buzelor;
-dintii (forma, volum, culoare, pozitie, durere, etc.)
-arcadele dentare (integritate, forma, raportul ocluzal, intinderea buzei;
-mucoasa;
-apofizele alveolare;
Palparea:
-limba;
-planseul bucal;
-muschii, obrali;
-apofizele alveolare;
Sondarea:
-pungile parodontale;
Percutia:
-lovituri cu sonda in sens vertical si orizontal;

8. Examenul subiectiv, importanta. Examenul obiectiv, consecutivitatea.

Examenul subiectiv

Anamneza

Istoricul medical reprezinta o informatie care poate influenta tipul de tratament protetic, tipul de proteza
partiala, profilaxia tesuturilor de sprijin pentru proteza.

 Varsta si sexul pacientului

Pot indica anumite particularitati privind starea fiziologica a organismului. Climacteriul, sarcina,
senilitatea influenteaza conduita terapeutica.

 Starea generala a sanatatii

Intereseaza in special bolile generale trecute sau prezente care pot influenta tratamentul protetic. Dintre
acestea se pot aminti: anemiile, diabetul, hiperparatiroidismul, hipertiroidismul, artritismul, tulburarile
de metabolism, avitaminozele.

 Profesiunea pacientului

Explica cauza pierderii dintilor sau impune exigente estetice deosebite.

 Istoricul dentar

Indica cauza care a dus la pierderea dintilor.

Daca dintii au fost pierduti prin parodontopatie, prognosticul pentru dintii restanti si crestele edentate
este nefavorabil. Se impune un tratament preprotetic parodontal pentru dintii restanti.

Daca dintii au fost pierduti prin carie se impun masuri de protectie a dintilor stalpi prin acoperirea
acestora cu microproteze in cadrul tratamentului proprotetic. Parodontiul dintilor stalpi si crestele
edentate au un prognostic mai favorabil.

Pierderea dintilor poate avea si o cauza mixta - carie si parodontopatie.

De asemenea, se mai intalnesc si alte cauze ale pierderii dintilor si anume: trauma ocluzala,
traumatismele dentare, faciale, eventuale tumori, iatrogenii, etc.

 Experienta protetica anterioara a pacientului

Ne intereseaza in mod deosebit atitudinea pacientului fata de proteza anterioara (daca a avut) purtata
sau nepurtata, precum si motivele care il determina sa o schimbe sau sa solicite tratament protetic.

Este necesar de stiut ce asteapta pacientul de la acest tratament protetic si daca cerintele lui nu sunt
exagerate si se pot concretiza intr-o lucrare protetica care-l va multumi.

Se va examina proteza veche din toate punctele de vedere.

 elemente de mentinere, sprijin si stabilizare;


 baza protezei - intindere, material;
 dintii artificiali si daca refac fizionomia;
 mentinerea;
 stabilitatea;

ocluzia.

Examenul obiectiv, consecutivitatea.

Examenul obiectiv include examenul clinic local (exobucal si endobucal)


 Examenul extraoral prin inspecție vizuală și inspecție palpativă

 Examenul intraoral prin :- inspecție

-percuție
-sondare
Se realizează cu ajutorul oglinzii stomatologice,pensei dentare,sondei dentare
Examenul extraoral
Se face prin inspectie si palpare, urmarind aspectul fetei incepand din norma frontala si apoi din norma
laterala.
 Inspectia va urmari prezenta sau lipsa simteriei faciale din fata si profil atraghind atentie la
culoarea tegumentelor.

 Palparea ne da informatii in legatura cu consistenta partilor moi (eventuale induratii, noduli)


precum si tonicitatea musculara (normala, hipoton, hiperton - cel mai nefavorabil).

 - este obligatorie palparea ganglionilor (submandibulari, submentonieri, pre- si retroauriculari,


laterocervicali), intrucat face parte din examenul oncologic preventiv.

 - examenul articulatiei temporo-mandibulare trebuie sa constituie un punct aparte. Articulatia se


examineaza static si dinamic, prin inspectie, palpatie si auscultatie

Inspectia faciesului atat din norma frontala cat si din norma laterala.


Se vor urmari:
 simetria faciala;
 proportionalitatea etajelor;
 eventualele ticuri ale pacientului;
 respiratia orala;
 santurile labionazale si labiomentonier;
 treapta buzelor;
 profilul facial (convex sau concav);
 aspectul tegumentelor
 amplitudinea de deschidere  a gurii (normal 4 cm). Se constata daca deschiderea este rectilinie,
deviata sau dureroasa.
Prin palpare se cerceteaza:
 zonele de emergenta ale nervilor cranieni, supraorbitari, infraorbitari si mentonieri;
 contururile osoase;
 punctele sinusale (frontale, etmoidale, maxilare);
 zona mastoida;
 muschii mobilizatori ai mandibulei si muschii orofaciali. Eventualele puncte dureroase pot fi
semne ale unei disfunctii ocluzale.
 Prin introducerea indexului in conductul auditiv extern se poate percepe condilul articular care in
mod normal nu se percepe in repaus si IM.
Auscultatia poate evidentia zgomote sub forma de crepitatii, cracmente sau frecaturi in ATM in
timpul deschiderii si inchiderii gurii, ce pot trada o disfunctie ocluzala sau fenomene degenerative
ale ATM.
 La inchiderea gurii in IM un sunet clar si net inseamna contacte dento-dentare normale, iar un
sunet in 2 timpi tradeaza anormalul.
Percutia in cadrul examenului exobucal evidentiaza hipocalcemiile severe.

Examenul endobucal

Urmeaza examenului facial si precede orice tratament.

Se va examina vestibulul bucal, consemnandu-se aspectele patologice (abcese, formatiuni tumorale,


fistule, cicatrici), insertia frenurilor si plicilor alveolo-jugale in raport cu festonul gingival. In cazul in care
sunt prezente edentatii terminale, care apeleaza la o protezare partial amovibila, este absolut obligatorie
descrierea zonelor functionale periferice adiacente spatiului protetic potential.

Examenul intraoral se face prin inspectie, palpare si percutie adeseori combinand metodele
pentru a delimita si preciza anumite detalii.

1)Raportul dintre buze și gradul de deschidere a gurii, mobilitatea m. Orbicular al buzelor;

2)Dinții

3)Arcadele dentare

4)Raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie)

5) Mucoasa cav. Bucale

6) Apofizele alveolae și maxilare

Orificiul bucal static

Textura labiala: -diminuata

-normala

-in exces

Fanta labiala: -inchisa

-intredeschisa

-deschisa

Treapta labiala: -pastrata

Arcul Coupidon: -simetric/asimetric

-continuu/discontinuu prin depigmentari, cicatrici, etc

Filtrul buzei superioare:-accentuat

- sters

Culoarea: -palida
-accentuata

-inversata

Examenul vestibulului si al mucoasei

Mucoasa labio-juagala: -culoare

-integritate

-textura

Interliniu ocluzal: -prezent: atenuat/accentuat

-absent

Orificiul canal Stenon: -aspect

-integritate

-permebilitate

-calitatea salivei

Frenuri si plici alveolo-jugale: -numar

-aspect

-integritate

-baza de implantare

-insertia

Zone functionale periferice: -amplitudinea

-inaltimea

-latimea

Cavitatea bucala propriuzisa:

 Examenul arcadelor dentare


 Examenul dintilor
 Examenul apofizelor alveolare
 Examenul relatiei si raportului de ocluzie centrica

Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei dentare inferioare,
apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare; 2) existenta, marimea, numarul si
topografia breselor; 3) existenta, caracterul si starea protezelor dentare care restabilesc integritatea
arcadelor dentare; 4) caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata de planul de
ocluzie.
 Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti, linia median a fetei
coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer, 
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul dintre dintii din zona
frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu apofizele alveolare au o
inclinare usoara in directie orala.
 Patologice:  Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care apare un spatiu de
inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali superiori ii acopera pe cei
inferiori mai mult de 1/3.
 Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala deplasarea liniei
incisivale dintre incisivul central superior si inferior

Dintii restanti

- La inspectia dintilor restanti intereseaza in primul rand numarul si repartitia topografica a


acestora.
- Se examineaza forma si inaltimea dintilor stalpi pentru a determina o alegere corecta a
mijloacelor de mentinere.
- Se evalueaza apoi rezistenta mecanica a dintilor restanti si mai ales a dintilor stalpi.
- Dintii care prezinta carii intinse in suprafata si in profunzime, obturatii mari sau pierderi
de substanta dentara necesita acoperirea acestora cu microproteze sau inlocuirea coroanei
naturale cu un dispozitiv corono-radicular acoperit de o microproteza cu o coroana de
substitutie.
- Daca se observa o tendinta la carie precum si o igiena deficitara a cavitatii bucale se
impune acoperirea dintilor stalpi cu microproteze.
- Resturile radiculare se vor recupera numai dupa examenul radiologic, printr-un tratament
endodontic corect.
- Tot prin inspectie se pot evidentia modificari de culoare ale unor dinti, distrofii, prezenta
leziunilor cuneiforme (semn patognomonic de trauma ocluzala), abraziuni ce tradeaza
eventuale obiceiuri vicioase (bruxism), precum si uzura generalizata normala a dintilor
(atritia).
- Se examineaza punctele de contact interdentare care frecvent dispar ca urmare a
migrarilor orizontale si verticale ale dintilor. Lipsa punctelor de contact proximale duce la
aparitia cariilor si a parodontopatiei marginale prin tasarea resturilor alimentare intre
dinti si acumularea lor la acest nivel datorita lipsei de autocuratire si curatire artificiala
- Punctele de contact se vor reface prin mijloace ortodontice sau protetice pentru a asigura o
distributie a fortelor orizontale pe un numar cat mai mare de dinti, pentru a proteja
papilele interdentare si pentru a asigura protezei conditii de stabilitate sagitala.
- Se observa, de asemenea, migrarile dintilor restanti migrari care pot fi orizontale (inclinari,
translatii, rotatii) si verticale (extruzii sau/si egresiuni) precum si gradul de expunere al
furcatiei radiculare.
- Radiologic se va aprecia raportul coroana clinica/radacina.
- Cand acest raport este in favoarea coroanei, dintele respectiv nu mai are valoare protetica.
- Se vor examina si lucrarile protetice vechi, daca acestea sunt prezente (punti, coroane) din
punct de vedere al adaptarii lor axiale si transversale, a corectitudinii refacerii reliefului
ocluzal, al raportului corpului de punte cu creasta, a pozitiei fata de planul de ocluzie
precum si din punct de vedere al satisfacerii pretentiilor fizionomice pe langa cele
masticatorii si fonetice.
- De multe ori aceste lucrari trebuie indepartate din cavitatea bucala datorita vechimii lor,
controlati dintii stalpi pe care au fost realizate acestea din punct de vedere radiologic si
refacute corespunzator situatiei prezente.
- Examinarea parodontala a dintilor restanti si mai ales a dintilor stalpi este foarte
importanta deoarece afectarea parodontala este foarte frecventa la pacientii edentati
partial, iar aplicarea unei proteze pe un teren parodontopatic netratat duce sigur la
agravarea imbolnavirii parodontale. Se va examina parodontiul marginal si papila
interdentara evidentiindu-se inflamatia si intinderea ei, atrofiile, ulceratiile, infectiile,
depozitele moi, placa bacteriana, tartrul supra- si subgingival, gradul de retractie gingivala,
hipertrofiile si hiperplaziile.
- Palparea urmeaza inspectiei si se face cu sonda pentru explorarea cavitatilor carioase,
aprecierea adaptarii marginale a obturatiilor, depistarea cariilor secundare, cercetarea
pungilor parodontale, evidentierea depozitelor moi, examinarea adaptarii microprotezelor
sau puntilor.
- Sonda parodontala se va folosi pentru masurarea pungilor care apar de obicei la dintii
stalpi pe fetele proximale vecine edentatiei. O adancime mai mare de 3 mm necesita
obligatoriu tratament.

9. Examenul arcadelor dentare si a ocluziei. Particularitatile examenului arcadelor dentare la


pacientii cu edentatii partiale.
Examenul arcadelor dentare Se executa prin inspectia separata, initial a arcadei dentare inferioare,
apoi a celei superioare evidentiind: 1) forma arcadelor dentare; 2) existenta, marimea, numarul si
topografia breselor; 3) existenta, caracterul si starea protezelor dentare care restabilesc integritatea
arcadelor dentare; 4) caracterul si nivelul ariei ocluzale; 5) raportul fiecarui dinte fata de planul de
ocluzie.
Arcadele dentare vor avea diverse forme in dependenta de varietatea tipului de ocluzie.
 Fiziologice: Ortognata – fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti, linia median a fetei
coincide cu linia dintre incis centrali super si infer, 
 O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul dintre dintii din zona
frontala dupa tipul cap la cap.
 O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu apofizele alveolare au o
inclinare usoara in directie orala.
 Patologice:  Prognatia(ocluzia distala) - protruzia frontalilor superiori care apare un spatiu de
inocluzie in plan sagital
 Progenia- deplasarea anterioara a mandibulei.
 Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de inocluzie verticala.
 Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali superiori ii acopera pe cei
inferiori mai mult de 1/3.
 Ocluzie incrucisata- dereglare a arcadelor in plan transversal, in zona frontala deplasarea liniei
incisivale dintre incisivul central superior si inferior

10. Metodele paraclinice utilizate la examinarea pacientilor cu edentatii partiale, indicatii.

Printre investigaţiile paraclinice ale afecţiunilor oro-maxilo-faciale se regă sesc:

1. Examenul radiologic – foloseşte radiografiile standard fie în incidenţe endobucale, retrodentare


pentru leziuni ale regiunilor dento-alveolare, fie incidenţe extraorale în tehnici extrem de variate
pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxială , axială , profil şi baza craniului.

Tehnici speciale:

Radiografiile panoramice obţinute prin diferite operaţii şi tehnici (Panoramix, Panorax) care realizează
pe un singur film într-o singură expunere imaginea întregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei şi a
infrastructurii maxilarului.

Tomografii convenţionale simple – permit obţinerea de imagini ale unor straturi subţiri la profunzimi
diferite.

Sialografia (Iacobovici- 1929) – constă în execuţia de radiografii după introducerea în glandele salivare
(parotide, submaxilare) a unei substanţe de contrast (lipiodol).

Arteriografia carotidiană prin puncţie directă a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe
calea arterei temporale superficiale şi introducerea unei substanţe radioopace triiodată . Este indicată în
malformaţiI şi tumori vasculare, tumori ale maxilarelor şi glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.

Scanner – tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack – 1963, Hounsfield – 1972) este o tehnică
de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri şi reconstituirea imaginii acesteia cu
ajutorul unui ordinator care apreciează cantitativ diferenţele de structuri. Ei situează o tumoră în
contextul să u anatomic.

2. Scintigrafia salivară realizată cu Th 99, este indicată pentru explorarea morfologică a


parenchimului salivar, precizâ nd sediul topografic al unei leziuni.
3. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completează radiologia furnizâ nd date pentru diferenţierea
tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate pozitive în diagnosticul tumorilor maligne ale
glandelor parotide.
4. Biopsia este în unele cazuri singura metodă care poate preciza diagnosticul. Ca metode se
folosesc:

– biopsie prin excizie – indicaţie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;

– biopsie prin incizie – folosită pentru leziunile întinse şi voluminoase care pentru rezolvare necesită o
intervenţie mai laborioasă ;

– biopsie prin chiuretaj – folosită pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;

– biopsie prin aspiraţie (forajul bioptic) – se practică pentru leziuni profunde, dificil accesibile.

Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni
presupusă malignă , dacă nu dispunem de posibilitatea sau competenţa de a efectua tratamentul complet
al cazului, întrucâ t biopsia poate accelera boala (evoluţia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz
clinic considerat malign necesită repetarea biopsiei.

5. Citodiagnosticul sau citologia exfoliativă , constă în examinarea directă a celulelor superficiale


recoltate prin amprentă direct pe lamă sau puncţie cu un ac subţire. Dă relaţii aproximative
despre caracterul benign sau malign al unei leziuni.
6. Puncţia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o seringă . Este indicată pentru
precizarea diagnosticului unor formaţiuni tumorale ale pă rţilor moi sau ale maxilarelor,
evacuarea unui hematom, în colecţii purulente. Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al
produsului recoltat.
7. Stomatoscopia – investigaţie a mucoasei bucală executată cu un aparat optic, care mă reşte
imaginea de 10-20 ori. Permite observarea şanţurilor superficiale ale mucoasei bucale şi chiar a
chorionului cu vascularizaţia sa; poate surprinde precoce modifică ri suspecte de malignitate.
8. Teste de colorare vitală a mucoasei bucale– pentru depistarea leziunilor maligne. Se utilizează
curent testul Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de toluidină ; zonele patologice reţin
mai intens colorantul.
9. Transiluminarea sau diafanoscopia este folosită pentru descoperirea leziunilor dentare, ale
sinusului maxilar sau ale obrazului. Foloseşte o sursă de lumină puternică şi se execută într-o
cameră obscură . Se observă pe fondul luminat, transparenţa, opacifierile produse de un sinus
bolnav, calculi, mici tumori sau dinţi devitali.
10. Examenul secreţiei salivare – Saliva parotidiană sau submandibulară se recoltează prin cateterism
prin tuburi de polietilen şi se analizează cantitativ şi calitativ (pH., structură chimică , citologie).
11. Examenul bacteriologic al produselor patologice recoltate direct de pe suprafaţa leziunilor, de la
nivelul orificiilor fistuloase sau prin puncţie din colecţii închise, în vederea izolă rii şi identifică rii
germenilor şi antibiogramei.
12. Craniometria constă în mă surarea distanţelor dintre diferite puncte antropometrice cranio-
faciale, fiind indicată în vederea corecţiei unor deformaţii congenitale sau dobâ ndite, ale masivului
osos cranio-maxilar.

11. Metodele radiografice utilizate la examinarea pacienților cu edentatii partiale.

Radiografii dentare se utilizează pentru stabilirea unui diagnostic precis si pentru efectuarea corecta a
tratamentului pre- si proprotetic.
Se vor indica radiografii pentru:
 procesul alveolar la nivelul dintilor stalpi;
 dintii stalpi (radacina, spatiul parodontal, coroana);
 crestele edentate;
 dintii restanti care ridica probleme (distructie coronara masiva, microproteze, modificari de
culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare dar au importanta pentru proiectul protezei).
Radiografia este unul din examenele complementare de baza la precizarea modificarilor tesutului
osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale scheletului sistemului stomtognat, iar uneori
si a modificarilor functionale.
 Radiografia intraorala ne da posibilitate de a preciza starea tesuturilor dure ale dintilor,
depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria dentara
in zonele proximale sau a coletului. Ne da posibilitatea sa precizam topografia, forma, marimea
camerei pulpare si starea canalelor radiculare.

 Ortopantomografia
Acest tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie
desfasurata a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie centrica, stare de postura a
mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii. Pe asa pelicula vom studia aceeasi particularitati de
structura a parodontului si tresutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea de studiu in ansamblu,
comparativ si concomitent a rapoartelor dintre arcadele dentare si elementele articulatiei
temporomandibulare
 Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arata in detaliu situatia locala.
Se pot realiza si radiografii panoramice pentru vizualizarea in ansamblu a ambelor maxilare.
Radiografiile care intereseaza ATM sunt necesare atunci cand sunt semne clinice de afectare a
articulatiei.

12. Metode de examinare ATM utilizate la examinarea pacientilor cu edentatii partiale.

Examenul articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) se face prin inspecţie şi palpare clinică . Se


observă amplitudinea deschiderii gurii, mă surâ nd distanţa dintre marginile incisivilor superiori şi ale
celor inferiori. Se observă concomitent dacă mişcarea descrisă de mandibulă la deschiderea gurii se face
lin, în arc de cerc, sau este sacadată , în doi timpi şi dacă este însoţită sau nu de laterodeviaţie.
Evidenţierea unei laterodeviaţii se face mai bine marcâ nd un punct cu creionul pe menton, la nivelul
liniei mediene şi observâ ndu-i excursia în timpul mişcă rilor de deschidere şi închidere a gurii;
concomitent, în timpul acestor mişcă ri ale mandibulei, se execută şi examenul palpatoriu, ţinâ nd indexul
ambelor mâ ini în conductul auditiv extern (CAE) drept şi stâ ng, iar policele pretragian. Se decelează
cracmentele articulare în caz de artrită .
Mişcă rile articulare pot fi limitate (în inflamaţii ale articulaţiei sau ale pă rţilor moi, trismus, miozite)
sau blocate (în constricţii de maxilar, datorită unor obstacole tumorale sau bride cicatriceale). În
anchiloza temporo-mandibulară , deschiderea gurii este de doar câ ţiva milimetri sau nu se face deloc,
datorită modifică rilor osoase intraarticulare.

13. Examenul musculaturii aparatului stomatognat utilizate la examinarea pacientilor cu edentatii


partiale. Metode. Caracteristica.

Miotonometria este metoda de investigare a tonusului muscular care va fi modificat in raport cu


schimbarile de functii ale sistemului stomatognat si cele motorice ale mandibulei. Practic se determina
tonicitatea muschilor ridicatori ai mandibulei.
In acest scop se poate utiliza tonometrul Szirmai. Masurarile se fac in starea de repaus si contractie
musculara maxima. Pe cadran indicatorul ne arata marimea tonusului muscular in stare de repaus, iar in
urma contractarii musculare maximale, pe cadran citim marimea tonusului muscular in contractie
functionala.
Electromiografia este o metoda de examinare a muschilor care permite depistarea afectiunii
neuromusculara care de obicei insoteste disfunctiile ocluzale. Se inregistreaza biocurentii fibrelor
musculare si fasciculelor musculare care sunt inervate de aceiasi neuroni motorici.
Acest examen se recomanda sa fie efectuat intr-o camera linistita unde se instaleaza cusca Faraday
pentru a preintimpina perturbarile atmosferice care pot sa modifice inregistrarea biocurentilor. Se
utilizeaza electrozii de suprafata care culeg potentialele din intreaga masa musculara din care cauza se
numeste electromiografie globala.
14. Examinarea modelelor de studiu în examinarea pacientilor cu edentatii partiale. Metode.
Carsacteristica.

Metodei analizei modelelor de studiu prezinta o vasta metoda complementara nu numai la stabilirea
diagnosticului, dar si la intocmirea unui plan de tratament protetic corect. Avantajul metodei respective
mai consta si in posibilitatea efectuarii examenului in absenta pacientului, in efectuarea unor masurari de
precizie care nu pot fi facute in cavitatea bucala, ca de exemplu: determinarea inaltimii spatiului edentat,
pozitiei dintilor ce delimiteaza bresele dentare, fapt ce permite alegerea corecta a variantelor de insertie
a protezei.
Modelele diagnostice pot fi studiate si analizate separat si in pozitie de ocluzie centrica. In acest scop
modelele de studiu se vor ghipsa in asa-numitele simulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie obtinute in
cadrul determinarii ocluziei centrice sau a relatiei de ocluzie imediat dupa amprentare. Alegerea
simulatorului va depinde de scopul investigatiei. Daca este nevoie de un studiu al relatiilor interdentare
in raport de miscarile mandibulare, modelele se vor ghipsa in articulator, care permite imitarea acestor
miscari. Analiza relatiilor interdentare numai in plan vertical se va face dupa ghipsarea modelelor in
ocluzor, care imita miscarile mandibulei numai in plan vertical.

19. Examenul proceselor alveolare la pacienţii cu edentaţii parţiale.Clasificarea proceselor alveolare după
formă și lă țime.Clasificarea breșelor arcadelor dentare după numă rul de dinți lipsă .
Acest examen se efectueaza prin inspectie si palpare digitala, fapt ce ne dă posibilitatea să evidențiem și
să preciză m:
* Limitele breșelor denatre;
* Înă lțimea , forma , lă țimea și direcția apofizelor
* Distanța de la planul de ocluzie la zona edentată
Cu deosebită atenție se examinează apofizele alveolare la edentațiile terminale, întinse, subtotale și
totale, cînd va fi necesar un tratament protetic cu proteze mobile, deoarece ele vor fi instalate pe acest
cîmo. În așa cazuri se ia în considerație:
* Retentivitatea versanților vestibulari și orali;
* Prezența marginilor ascuțite
* Prezența exostoazelor;
* Proeminențelor care deformează osul datorită dinților incluși;
* Odontoamelor, chisturilor etc.
.Clasificarea proceselor alveolare după formă şi lăţime
După lă țime deosebim apofize alveolare:
* Înguste > 5mm
* Medii = 5-8mm
* Late < 8mm
Aceste dimensiuni servesc pe viitor modelă rii configurației viitorului corp de punte.
Clasificarea breşelor după numărul de dinţi lipsă.
Deosebim edentație parțială :
* Redusă (absenți 1-2 dinți);
* Întinsă (absenți 3-4 dinți);
* Subtotală (prezenți 1-4 dinți).
20. Examenul mucoasei cavită ţii bucale la pacienţii cu edentaţii parţiale
Examenul mucoasei bucale se execută prin inspectie și palpare digitală la nivelul buzelor,apofizelor
alveolare, obrajilor, bolții palatine,limbii, planșeului bucal. Astfel se poate aprecia gradul de reziliență a
mucoasei în diferite zone,dar și gradul de sensibilitate.
Din punct de vedere al mobilit[‘ii deosebim 3 tipuri de mucoasă :
* Activ mobilă (acoperă buzele, obrajii, palatul moale, planșeul bucal, limba).
* Pasiv mobilă (acoperă apofizele alveolare,versantele lor vestibulare și orale și bolta palatină ).
* Imobilă .
Rezilienta dento-parodonotala=rezilienta ligamentului=28microni
Reziliența implantului = reziliența osului= 5 microni
Rezilienţa mucoasei = 0.4-2 mm
21. Varietă ţi de situaţii clinice în edentaţia parţială .
Varietati de situatii clinice:
1. Exobucal
a. Prabusirea buzei superioare
b. „obrajii supti”
c. Comisurile labiale coborite.
2. Endobucal
a. Dereglarea de integritate a uneia sau ambelor arcade dentare
b. Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar 2 grupe de dinti:
- Grupa functionala (care au antagonisti)
- Grupa nefunctionala
c. Migrarea dintilor restanti
d. Dereglari functionale
e. Dereglarile functiei ATM
f. Dureri
22. Principiile de tratament protetic a edentatiei partiale.

Principiul biofuncțional
Restaurarea integrită ţii arcadei dentare se realizează în scopul restabilirii funcţiilor majore ale aparatului
dento-maxilar:
- masticatie,
- fonaţie,
- fizionomie
Restaurarea masticaţiei
Arcadele dentare, restaurate pot realiza o masticaţie eficientă dacă sunt asigurate urmă toarele condiţii:
 feţele ocluzale ale construcţiei protetice să prezinte dimensiuni identice sau asemanatoare cu feţele
ocluzale ale dinţilor naturali pierduți;
 relieful feţelor ocluzale să fie cuspidat cu toate elementele bine exprimate în concordanţă cu
individualizarea stereotipiilor musculare;
 raportul de contact cu dinţii antagoniști să fie funcţional, cu multiple contacte, stabile şi simultane
pentru a favoriza transmiterea presiunilor în axul dinților stâ lpi.

Restaurarea fizionomiei
Aceasta presupune realizarea unui aspect câ t mai natural.
Condiţii:
 forma feţelor vestibulare ale dinţilor artificiali trebuie să fie identice cu cea a dinţilor naturali de pe
aceeaşi arcadă şi în corelaţie cu a dinţilor arcadei antagoniste;
 dimensiunile feţelor vestibulare egale cu ale dinților naturali absenţi şi în armonie cu a dinţilor
restanţi; 
 culoarea trebuie să fie câ t mai apropiată de dinţii restanţi în cavitatea bucală ; Cele trei treimi ale feței
vestibulare trebuie corect redate, transparența specifică treimii incizale, datorită lipsei dentinei
subiacente
 se poate realiza animarea punţii care constă în realizarea unor malpoziţii dentare sau
individualizarea coroanelor;
 dacă dinţii stâ lpi au înă lţime redusă şi spaţiul protetic între creastă şi planul de ocluzie este micşorat
se intervine prin gingivo şi alveoloplastie asupra dinţilor stâ lpi şi plastie de creastă la nivelul crestei
edentate;
 se ţine cont de curba vestibulară a arcadelor dar şi de curbele de ocluzie;
 gradul de vizibilitate al dinţilor artificiali este dat de gardul de ridicare al buzei superioare.

Restaurarea fonaţiei
 În emiterea consoanelor dinţii frontali reprezintă , prin feţele palatinale, suportul fix pe care se
sprijină vâ rful limbii.
 Prin acest sprijin, forma şi volumul cavită ţii bucale, ce reprezintă camera de rezonanţă , se modifică ,
dar întotdeauna la fel, menţinâ du-se nealterată pronunţarea şi timbrul vocii.
 Limba, cu sensibiliatetea ei tactilă atâ t de pronunţată , întâ lneşte suportul într-o singură poziţie şi cu
un singur relief morfologic.
 Modelajul feţei palatinale a corpului de punte şi poziţia sa în sens vestibulo – oral, dimensiunea în
sens cervico – incizal şi vestibulo – oral să fie identice cu a dinţilor naturali.

Principiul biomecanic
Acest principiu se referă la condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca proteza parțială fixă să fie
rezistentă mecanic - adică rigidă , nedeformabilă , să fie stabilă pe câ mpul protetic și să permită inserția și
dezinserția în timpul probei, a cimentă rii sau chiar pe tot timpul utiliză rii ei în cazul anumitor construcții.
Rezistența
 Pentru ca dinții stâ lpi să fie apți să suporte presiunile masticatorii, ei trebuie să fie examinați din
punct de vedere: a morfologiei și dimensiunii coronare, a stă rii parodonțiului marginal și de
susținere, a numă rului, direcției și lungimii ră dă cinilor
 Din punct de vedere a materialului utilizat pentru lucrarea protetică : aliajele se situează pe primul
loc fiind urmate de ceramică , ră șini compozite și apoi ră șinile acrilice clasice
 În cadrul aliajelor, cele mai rezistente mecanic sunt cele nenobile (Cr-Co, Cr-Ni,) apoi cele de Ag-Pd și
la urmă cele de aur.
 Materialul nu trebuie sa permită deformă ri elastice sau plastice
 Morfologie pe secţiune a corpului de punte în formă de « T » sau « L », rotunde, pă trate

Stabilitatea și echilibrul protezei parțiale fixe sunt dictate de fricțiunea elementelor de agregare pe
dinții stâ lpi. Fricțiunea este cu atâ t mai acceptabilă cu câ t suprafețele ce vin în contact sunt mai mari.
Echilibrul
 Câ nd corpul de punte se află situat între elementele de agregare, forțele vor că dea în interiorul
poligonului de sprijin
 Prezența pe arcadă a dinților stâ lpi în planuri diferite crește stabilitatea, aceștia împiedicâ nd
mobilizarea lucră rii atâ t în sens mezio-distal câ t și vestibulo-oral.
Inserția protezei parțiale fixe
Este posibilă atunci câ nd s-a respectat paralelismul dinților stâ lpi la șlefuire.

Principiul profilactic 
Conform principiului profilactic, punţile dentare trebuie astfel concepute şi executate,încâ t toate
ţesuturile cu care proteza vine în contact (dinţi, parodonţiul, creastă edentată , mucoasă bucală ) să nu fie
agresate, inducâ ndu-li-se modifică ri patologice.
Trebuie respectate unele norme:
- Raportul elementelor de agregare cu parodonțiul marginal. Șlefuirea trbeuie să fie fă cută cu precauție în
vederea pă stră rii conturului anatomic al țesuturilor parodontale. Limita preparației poate fi sub-, juxta-
sau supragingivală
**Cele supragingivale protejează parodonțiul marginal dar nu asigură carioprofilaxia și nu sunt cele mai
estetice
**La cele subgingivale lig circular poate fi cu ușurință lezat în timpul diverselor faze clinice. Limita
preparației ne fiind vizibilă , poate să conducă la apariția unor zone în care se infiltrează placa bacteriană
- Papilele interdentare dinspre edentație ale dinților stâ lpi trebuie protejate prin respectarea nișei
papilei și nișei masticatorii
- Unghiurile de unire cu elementele de agregare trebuie modelate rotunjit, câ t mai largi pentru a nu
retenționa alimentele.
- Lustruirea trebuie realizată perfect, încâ t să reducă aderarea plă cii bacteriene.
- Respectate calită ţile fizico-chimice ale materialelor din structura punţii.
- Modelajul ocluziei corect și realizarea unei ocluzii funcționale combate apariția unor fenomene
patologice asupra parodonțiului marginal al dinților stâ lpi și previne apariția leziunilor la nivelul ATM.

23. Complicatiile locale, loco-regionale si generale a edentatiei partiale.


Complicații locale
Tulburări funcționale
 Tulbură rile fizionomice sunt prezente în situația pierderii unită ților dentare din zona frontală .
 Pierderea zonei de sprijin prin extracția dinților laterali poate duce la modificarea dimensiunii
verticale a etajului inferior al feței
Tulburările fonetice sunt prezente însă în general pentru o perioadă scurtă , fenomenele adaptative
intervenind rapid pentru mascarea stă rii edentației
Tulburările masticatorii survin mai des câ nd se pierd unită țile dentare din zonele laterale, este
diminuat randamentul masticator. Prin scă derea suprafeței active de masticați timpul necesar formă rii
bolului alimentar crește, iar forța necesară tritură rii alimentelor este distribuită în alte zone ale arcadei.
Acest lucru duce la abrazia dinților din aceste zone (grup frontal) sau la oboseala musculară .
Manifestări dentare:
- migră rile orizontale și verticale ale dinților antagoniști
- migră rile verticale se produc la nivelul antagoniștilor breșei. Ne mai avâ nd stopuri ocluzale, migrează cu
sau fă ră procesul alveolar spre spațiul edentat.
- Extruzia unui dinte, coroana clinică crește în detrimentul ră dă cinii
- Egresia - migrarea verticală a dintelui împreună cu procesul alveolar
Manifestări parodontale:
- ligamentele dinților din proximitatea breșei sunt suprasolicitate prin pierderea punctelor de contact cu
vecinii
- Apar fenomene inflamatorii parodontale

Complicații loco-regionale
Tulburări ale cinematicii mandibulare (deoarece ele pot fi produse de modifică ri ocluzale câ t și de
cauze articulare)
Manifestări musculare :
- Acestea apar câ nd există dizarmonii ocluzale care determină o contracție inegală , asimetrică a
mușchilor ridică tori și propulsori ai mandibulei.
Parafuncții
- Pot să survină în urma unor modifică ri morfologice la niv componentelor aparatului dento-maxilar și se
materializează prin diverse mișcă ri involuntare.
Manifestări la nivelul ATM
- Cracmente, frecă turi, crepitații apar mai tâ rziu, iar tratarea lor este dificilă
Complicații generale
Tulburări digestive
- Pierderea unită ților odontale, cu scă derea suprafeței active și a randamentului masticator poate afecta
tubul digestiv printr-o insuficientă insalivare a bolului alimentar sau printr-o fă râ mițare incompletă
Tulburări psihice
- Survin în edentații frontale

24. Varietati de proteze dentare folosite la tratamentul edentatiei partiale. Principiile de alegere a
constructiei.
Protezele dentare utilizate în tratamentul edentației parțiale se împart în:
- Punți dentare
- Proteze parțiale mobilizabile acrilice cu placă
- Proteze parțiale mobilizabile scheletate (arcate)

Alegerea construcției este determinată de diferiți factori:


 Topografia zonei edentate
 Gradul de întindere a breșei
 Starea țesuturilor dure și a parodontului dinților restanți
 Tipul de ocluzie
 Relațiile interdentare
 Starea generală a organismului
 Condițiile tehnico-materiale existente

25. Puntile dentare, elementele componente. Clasificarea puntilor dentare.


Puntea dentară - reprezintă o construcție protetică inginerească în formă de pod, care servește la
restabilirea integrită ții arcadelor dentare și suspendarea dereglă rilor de funcție provocate de edentația
parțială în cazurile prezenței breșelor intercalate: reduse, întinse și multiple.
Elemente componente:
1) Elemente de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremită ți, contribuie la fixarea de
dinții stâ lpi a întregii construcții.
 Elemente de agregare sunt reprezentate prin niște microproteze, care sunt supuse unor forțe
suplimentare, preluate de la corpul de punte.
 Ca elemente de agregare pot fi folosite: toate varietă țile coroanelor de înveliș, de substituție, diferite
croșete, incrustațiile, inelele.
Alegerea lor depinde de:
- topografia edentației
- întinderea breșei
- morfologia coronară a dinților stâ lpi și numă rul lor
- tipul punții (fixă , mobilă )
 E de dorit ca pentru zona frontală să fie utilizate elementele de agregare fizionomice sau
semifizionomice, pentru zona laterală - nefizionomice.
2) Corpul de punte care reprezintă un dinte sau un bloc de dinți artificiali și înlocuiește dinții pierduți de
pe arcada dentară .
 Corpul de punte preia forțele masticatorii de la dinții antagoniști la niv suprafeței ocluzale și le
transmite elementelor de agregare
Clasificarea puntilor dentare:
După modul de agregare pe dinții stâlpi
Fixă - se fixează pe dinții stâ lpi prin cementare a elementelor de agregare și care poate fi scoasă din cav
bucală numai de că tre medic
Mobilă - se fixează pe dinții stâ lpi cu elemente de agregare speciale (croșete) datorită zonelor de retenție
e dinților și pot fi scoase din cav buaclă atâ t de că tre medic, câ t de pacient.
După materiale din care sunt confecționate
Metalice (din aliaje nobile și inobile), nefizionomice
Nemetalice (din acrilate, compozite, porțelan), fizionomice
Mixte (metaloacrilice, metaloceramice)

Metoda de confecționare
 Lipite (câ nd se confecționează separat elementele de agregare și corpul punții și după aceasta se
unesc împreună cu ajutorul unui aliaj de lipire)
 Sudate (câ nd se confecționează separat elementele de agregare, iar după modelarea din ceară a
machetei corpului de punte ea se deplasează de pe model împreună cu elementele de agregare și se
efectuează turnarea) metalul topit unește corpul de punte cu elementele de agregare
 Turnate (se modelează macheta punții protetice din ceară și se înlocuiește prin metal)
În dependență de aranjarea și numărul dinților stâlpi Kopeikin deosebește 5 varietăți de punți:
 Punți dentare cu 2 elemente de agregare așezate pe cei 2 dinți ce mă rginesc breșa
 Cu un element de sprijin adă ugă tor la mijloc
 Cu elemente de agregare duble situate medial ori distal
 Cu elemente de agregare duble situate la ambele extremită ți ale breșei
 Cu 2 elemente de agregare așezate pe cei 2 dinți ai breșei edentate și cu extensie unilaterală
După particularitățile de construcție
 Monolite (dintr-o bucată )
 Separate (din 2 bucă ți)
 Pliante
 Atipice
După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară
 Cu raport în șa (este indicat în cazul utiliză rii punților dentare mobilizabile, pentru punțile MC câ nd
este afectat parodontul dinților stâ lpi. Din punct de vedere igienic prezintă dificultă ți)
 Semișa (prezintă dimensiuni mai mici,acoperă parțial vesrantul vestibular spre centrul apofizei, pe
câ nd suprafața orală este redusă la jumă tate, formâ nd un unghi larg deschis, rotund, asigurâ nd
condiții igienice satisfă că toare. Este indicat pentru reg frontală , câ nd apofiza este de mă rime medie
în sens vestibulo-oral)
 Tangent liniar (indicat pentru pă rțile laterale, câ nd apofiza alveolară este medie ca volum sau
îngustă . Suprafeței orale i se dă o formă sun un unghi de 45 de grade, față de planul orizontal)
 Punctiform (poate fi aplicat în zona laterală la mandibulă , cu apofiza îngustă )
 Suspendat (indicat pentru zonele laterale la mandibulă și maxilă câ nd dinții stâ lpi sunt înalți sau
apofiza alveolară este pronunțat atrofiată . Are suprafețele vestibulară și orală rotunjite spre
suprafața mucozală )

26. Avantajele si dezavantajele puntilor dentare. Cerinte catre puntea dentara.


Avantajele
Refacerea funcțiilor aparatului dento-maxilar
Masticația este refă cută prin:
- fixită ții lucră rii pe dinții stâ lpi
- transmiterii fiziologice a presiunilor masticatorii (dento parodontal)
- relieful ocluzal al punții în concordanță cu dinții antagoniști și omologi.
Fonația este asigurată prin:
- volumul redus, apropiat de al dinților naturali asigurat de diametrul vestibulo-oral, permite menținerea
culoarului fonetic și spațiului pentru limbă
- morfologia fețelor (relief convex-concav)
- pă strarea curburii arcadei în zona frontală
- dimensiunea în sens vestibulo-oral și cervico-incizal asemă nă tor cu a dinților naturali
Profilaxia țesuturilor dentare dure și țesuturilor parodontale
- prin punte se previn migră ri dentare și se asigură refacerea funcțională a planului ocluzal
- prin transmiterea în axul dinților stâ lpi a presiunilor masticatori, se stimulează funcțional țesuturile
parodonțiului profund

- elementele de agregare de pe dinții stâ lpi previn inflamațiile parodontale și retracțiile gingiei marginale
și papilelor interdentare
Avantajul ocluzo-funcțional
- se refac contacte multiple dento-dentare
- se repartizează sarcinile ocluzale întregii arcade
Confortul
- fixitatea lor pe dinții stâ lpi oferă senzația de stabilitate

Dezavantaje
- Necesitatea prepară rii dinților stâ lpi cu redarea paralelismului dintre ei
- Posibilitatea suprasolicită rii funcționale
- Apariția eroziunilor sub corpul punții
- Complicații survenite din partea elementelor de agregare în legă tura cu acțiunea lor negativă asupra
parodontului marginal, manifestă ri alergice (dacă nu sunt confecționate corect)

Cerinte către puntea dentară

 Volumul și poziția dinților artificiali trebuie să fie câ t mai asemă nă toare cu a dinților naturali, să
restabilească morfologia dinților
 Să fie rigide, nedeformabile, rezistente
 Să restabilească aspectul fizionomic
 să stabilească contacte fiziologice cu dinții vecini și antagoniști;
 să restabilească funcțiile ADM
 Să nu fie în supraocluzie sau în subocluzie.
 să aibă o grosime uniformă , să nu aibă perforații
 să se adapteze intim la bont și să nu se rotească în jurul axului lung al dintelui;
 Să restabilească punctele de contact interdentare
 Să nu lizeze parodonțiul marginal, să nu provoace reacții alergice

27. Indicatii generale si locale catre tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare.
Depinde de:
 Gradul de întindere și Topografia edentatiei
 Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
 Profesie
 Virsta
 Sex
 Constituția psihică a pacientului
Indicatii generale:
Restaurarea edentatiilor partiale, sunt indicare pentru înlocuirea 1,2,4 dinți pierduți la nivelul unei
singure breșe și în cazuri excepționale, pentru înlocuirea a 4 dinți, de exemplu lipsa celor 4 incisivi.

 Daca nu exista suficienti dinti pentru a sustine puntea dentara, va trebui sa se opteze pentru un alt
tip de lucrare dentara : proteza mobilizabila, lucrari pe implanturi.

Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la presiunea
verticala sau vestibular orala
Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse

 Aceasta indicatie se refera la cazurile in care exista mai multi dinti care prezinta distructii avansate
sau obturatii mari inestetice. Intre acesti dinti pot exista si spatii edentate ( adica fara dinti ).
 Puntea dentara ce va fi realizata, pe langa inlocuirea dintilor lipsa, va reface din punct de vedere
morfologic si dintii cu distructiile amintite.

Refacerea estetica a dintilor cu modificari de culoare, forma sau pozitie

 Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in zone vizibile ale cavitatii bucale, care prezinta
modificari de culoare, forma sau sunt situati in pozitii inestetice.
 Puntea dentara proiectata va incerca sa restaureze cat mai estetic posibil zonele afectate.

Refacerea dintilor ce prezinta un grad avansat de abrazie


 Abrazia dentara este un fenomen care poate aparea atat din cauza uzurii fiziologice a dintilor, cat si
datorita unor afectiuni patologice ( de exemplu, bruxismul ).
 Daca dintii devin mici si inestetici exista posibilitatea restaurarii lor prin punti dentare. Este
importanta stabilirea unei ocluzii finale adecvate.
Tratamentul tulburarilor ocluzale
 Exista situatii in care, din diverse motive, ocluzia ( sau "muscatura" ) pacientului devine
necorespunzatoare. Aceste tulburari sunt de obicei insotite de dureri la nivelul muschilor masticatori
sau a ATM ( articulatia ce realizeaza legatura mandibulei cu oasele craniului ).
 In asemenea cazuri este necesara o reajustare a ocluziei. Aceasta se poate realiza si prin
confectionarea unor punti totale care vor avea alt tip de contacte cu dintii situati pe arcada opusa si
alta inaltime a ocluziei.
Corectarea defectelor de fonatie
Functia fonetica
 Este afectata mai ales in lipsa dintilor frontali superiori. Deoarece puntile dentare sunt lucrari fixe
putin voluminoase (spre deosebire de protezele dentare de exemplu), reobisnuirea cu vorbitul
normal se face foarte rapid dupa cimentarea puntilor ( 1-2 zile ).

Indicații locale
 Migrarea dinților vecini
 Pierderea contactelor
 Risc crescut de carii dentare

28. Biomecanica puntilor dentare.


Biomecanica punţilor dentare se analizează în conformitate cu biomecanica mandibulei. Din punct de
vedere mecanic asupra punţii dentare acţionează forţe de: compresie, tracţiune, orizontale. Acţiunea
acestor forţe depinde de mişcă rile mandibulei, consistenţa alimentelor, construcţia geometrică a punţii
dentare şi locul unde se fixează .
Forțele de apăsare acționează vertical și în dependență de gradul de extindere a punții dentare, pot fi
suportabile și traumatice pentru parodontul dinților stâ lpi.
 Aceste forțe acționează asupra corpului de punte, dar sunt preluate de elementele de agregare și sunt
transmise parodontului care le compensează .
 Pe dintele stâ lp la începutul acțiunii forței de apă sare va apă rea forța de tracțiune, care acționează
diametral opus forței de apă sare ducâ nd la compresia lig alveolo-dentare.
 Aceste forțe, care sunt diametral opuse acționează pâ nă în momentul producerii poziției de
intercuspidare maximă și depind de extinderea corpului de punte și numă rul dinților stâ lpi.
Forțele orizontale
 Acționează în timpul mișcă rilor de masticație în sens orizontal pe suprafețele ocluzale ale dinților
laterali și pe cele vestibulare și orale ale dinților frontali
 Acționează în 2 direcții:
orizontală-sagitală (acționează antero-posterior și necesită confecționarea corpului de punte în zona
frontală în formă de arc, în așa caz trebuie mă rit numă rul dinților stâ lpi)
orizontală-transversală - acționează în direcția vestibulo-orală . În zona frontală n-au acțiune nocivă . În
zonele laterale se recomandă utilizarea corpului de punte realizat aproape de linia dreaptă situat între
elementele de agregare. Suprafața ocluzală a corpului de punte trebuie să fie modelată în concordanță cu
a dinților antagoniști.
 Includerea dinților stâlpi este bazată pe forțele de rezervă a parodontului. Suma coeficienților
dinților incluși în corpul de punte trebuie să fie egală sau mai mică cu suma coeficienților dinților
stâ lpi!!!
 La includerea dinților stâ lpi în componența punții se va ține cont de: starea parodontului dinților
stâ lpi, mă rimea și topografia breșei edentate, starea dinților antagoniști.

29. Contraindicaţii relative și absolute că tre tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.
absolute
• Boli generale cu risc major,decompensate,afectiuni acute sau cornice (infarct miocardic recent,
afectiuni neuropsihice,etc.)
• Afectiuni cornice care contraindica anumite afectiuni cornice,
• Discrazii sanguine (leucemia,hemofilia,),alergiile,
• Afectiuni precanceroase sau maligne ,
• Procese suppurative acute (pericoronarite acute,cellulite,abcese periosoase,)
• Leziuni ale mucoasei orale (afte,cheilite,herpes,candidoze)
Contraindicaţii relative la tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare.
• Stari patologice temporarizate a tartamentului protetic : afectiuni infecto-
contagioase,hepatice,renale,
• Bolanvi care nu sunt cu medicatia la zi : diabetic,hipertensivi,
• Bolnavi cu diverse afectiuni psihice
• Varsta : bv. in varsta suporta greu sedintele de tratament care sunt lungi si traumatizante.
• Cavitati orale neasanate,
• Pe dinti cu radacina insufficient dezvoltata,
• Dinti cu abateri mari de la axul de implantare normala,
• Pc foarte tineri (sub 18 ani )
30. . Forţele de rezervă a parodontului, caracteristica şi folosirea lor la planificarea punţilor dentare.
Paradontiul este structura care recepționează și amortizează presiunea masticatorie.
- La edentatia parțiala, dinții restanti primesc o presiune mai mare iar cei stâ lpi (sub punte) primesc
presiunea care acționează asupra întregii punți.
- Fiecare dinte utilizează numai 50% din posibilitatea sa funcțională , adică un dinte să nă tos poate
suporta presiunea care revine a 2 dinti
- Câ nd se aleg dinții stâ lpi, se analizează starea paradontiului lor și capacitatea funcțională de a
recepționa presiunea masticatorie (după odontoparadontograma).
-Dacă lipsește un dinte și este indicată o punte, se poate opta pentru o punte cu extensie (dacă dintele
stâ lp va face fata presiunii masticatorii. Dacă nu, atunci se mai ia un dinte stâ lp. Dacă lipsesc 2-4 dinti,
dinții stâ lpi trebuie sa fie la ambele extremită ți ale bresei.
Factorii ce contribuie la micşorarea forţelor de rezervă a parodontului.
Dintele stâ lp primește o presiune masticatorie mai mare decit in mod normal, de aceea dacă aceasta este
mai mare decit forța de rezerva a paradontiului, se atesta o suprasolicitare funcțională care treptat va
provoca atrofia paradontiului urmată de pierderea dintelui.
Intervine și starea generală , igiena, alimentatia, depuneri dentare (depunerile masive de pe dinții vecini
care pă trund sub corpul punții) plus închiderea marginala realizată incorect.

31.Odontograma după Kurleandski și însemnă tatea ei practică .Modifică rile starii funcționale a dinților în
dependență de gradul de atrofie a procesului alveolar după Kurleandskii.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stă rii funcționale a dinților și nu este o
parte componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea funcțională a
sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului
Stomatognat.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stă rii țesuturilor parodontale și a dinților stîlpi. La
includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea parodontului
dinților-stîlpi; mă rimea și topografia breșei edentate; starea dinților antagoniști. În vederea asigură rii
acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al pacientului sa fie completată
odontoparodontograma.
În normă parodontul fiecă rui dinte are o anumită rezistență . Această rezistență se determină după
presiunea pe care fiecare dinte o poate suporta pînă la apariția durerii. Rezistența fiecă rui dinte a fost
determinată cu ajutorul gnatodinamometrului. (Pentru a facilita lucrul, fiecă rui dinte i s-a dat un anumit
coeficient.)
32. . Suportul dento-parodontal. Caracteristica şi importanţa practică la planificarea punţilor dentare.
Modifică rile stă rii funcţionale a dinţilor în dependenţă de gradul de atrofie a procesului alveolar după
Kurleandskii.Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțiile dentare.
In vederea realizarii unei terapii protetice fixe se efectuiaza un diagnostic exact care include statusul
parodontal si alte anexe ale ADM.
La examenul endooral se atrage atntie asupra parodontiului: existent atasamentului gingival la nivelul
tuturor dintilor. Prezenta sau absenta inflamatiei noteaza aspectul si culoarea gingiei. Prezenta pungilor
parodontale trebuie consemnate in fisa, iar localizarea si adancimea trebuie inregistrata. Prezenta si
amploarea mobilitatii dentare se inregistreaza, acordand atentie contactelor ocluzale premature si
interferentelor pe d mobile.
Examenul clinic parodontal se va corela cu cel radiologic parodontal
În vederea asigură rii acestor condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical al
pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stă rii funcționale a dinților și nu este o parte
componentă a metodelor de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea funcțională a
sistemului dentar în poziție statică și medicul indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului
Stomatognat.
Criteriile de apreciere stării funcţionale a dinţilor stîlpi.
Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stă rii țesuturilor parodontale și a dinților stîlpi. La
includerea dinților-stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de: starea parodontului
dinților-stîlpi; mă rimea și topografia breșei edentate; starea dinților antagoniști.

Principiile de alegere a dinților stîlpi în punțile dentare în punțile dentare

Biomecanice
Biologice
Estetice

Biomecanice:
• Conservarea țesuturilor dure dentare
• Asigurarea formei de retenție sistabilitate
• Rezistența structural
• Integritate marginală

Biologice:
• Integrarea sistemului stomatognat încontextul organismului
• Integrarea ocluzală a restaură rii
• Protecția biologică a pulpei dentare
• Protecția paradonțiului marginal
Estetice:
• Vizibilitatea minimă a metalului (dacă esteVizibilitatea minimă a metalului (dacă
esteprezent)prezent)
• Suprafețe ocluzale din ceramică Suprafețe ocluzale din ceramică
• Grosime maximă a materialului de placareGrosime maximă a materialului de placare
• Margini subgingivaleMargini subgingivale

Conservarea structurilor dure dentareeste unul din principiile de bază aleprepară rii dinților pentru o
protezarefixă . Acesta reprezintă conservareaunei cantită ți cît mai mari de țesuturidure dentare și
protejarea acestora înlimita respectă rii principiilorbiomecanice , biologice,estetice.Scurtarea excesivă a
bontului șicrearea unei convergente ocluzaleexagerate a pereților să i axiali reducretenția și
stabilitatea .Unghiul deconvergenta exagerat determină pierderea unei cantită ți considerabilede
substanță dentară
Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a paradonțiului dinților
stîlpi și starea dinților antagonști și starea dinților antagoniști.
● Dacă avem o breșă unidentară , în unele cazuri conform odontoparadontogramei se alege 1 dinte
stîlp capabil să împartă presiunea masticatorie
● Dacă paradonțiul dintelui este deficitar impune alegerea ambilor dinți limitrofi breșei,aceiași
situație fiind indicată și în cazul breșelor cu pierderea a 2 și mai mulți dinți
● Starea protetică a dinților se apreciază prin 3 criterii:
a. Raportul coroană clinică /radix:
● Se masoară lungimea coroanei clinice (porțiunea dintelui vizibilă în cavitatea ucală ).
● Se mă soară lungimea ră dă cinii clinice ( porțiune ră dă cinii care este impantată în alveolă
● Raportul optimal coroană ră dă cinp ar fi de 2:3 , minim1:1
● Se permite un raport mai mare ( coroana mai lungă decît ră dă cina) atunci cînd dinții antagoniști
au un paradonțiu deficitar sau este o proteză moilizabilă ( presiunea pe care o exercită este mai mică ).
b. Configurația radix:
● Dinții pluriradiculari – un dinte pluriradicular oferă unn sprijin mai mare decît unul monradicular
● Radix curbe - o ră dă cină cu cubură mai mare în sens mezio-distal este mai favorabilă decît una
dreaptă sau conică
● Radix aplatizate - ră dă cină aplatizată în sens mezio-distal are un sprijin mai bun decît una conică
c. Gradul de impantare în alveolă – gradul de implantare și suprafața ră dă cinii care se agregă de osul
alveolar determină stabilitatea dintelui.
- Cu cît ră dă cina este mai mult implantată în alveolă , cu atît ea este mai stabilă
- Cu cît mai multe ră dă cini are dintele cu atît el este mai stabil
- Cu cît creasta alveolară este mai atrofiată cu atît implantarea este mai slabă
- Cu cît fanta periodontală este mai dilatată ccu atît mobilitatea este mai mare, dar cu cît mobilitatea
este mai mare, cu atît este mai slab suportul pentru proteză
Paradontul dinților antagoniști la fel se examinează pentru că în cazul în care este afectat, dinții exercită
o presiune mai mică asupra punții.
O suprafață mai mare de implantare înseamnă mai multe ligamente, ceea ce oferă o amortizare mai bună
a presiunilor masticatorii.
În unele cazuri cînd se denotă valori protetice mici a dinților limitrofi breșei se intenționează utilizarea
unui dinte adițional drept dinte stîlp pentry a compensa deficitul de suport apt pentru a face față
presiunii masticatorii.

33.Indicii rezinstenței parodontului după Haber.Caracteristica.

34.Argumentarea matematică alegerii dinților stîlpi la tratamentul protetic cu punți dentare.


Includerea dinților stîlpi în punțile dentare estebazată pe forțele de rezervă aparadontului.Teoretic se
admite ca din 100% aleposibilită ții funcționale se consumă 50% încondiții normale, iar restu ră mâ n
derezervă .Suma coeficienților dinților incluși încorpul de punte trebuie să fie egală sau maimica ca suma
coeficienților dinților stîlpi.Această metodă matematică poate fi ușor determinată cuajutorul tă blițelor
concepute de Agapov,Oksman.
35. Argumentarea biofuncțională a alegerii Argumentarea biofuncțională a alegeriidinților stîlpi în punți
dentaredinților stîlpi în punți dentare
Principiul biofunțional include restabilireafuncțiilor majore ale sistemuluistomatognat:
• masticație
• Fonație
• fizionomie.
Aceasta are drept scop restabilirea funcțiilor sistemului stomatognat : funcția de masticațe, fonație,
fizionomice.
Funcția de masticație – dinții stîlpi trebuie să asigure rezistența optimă contra presiunii masticatorii
astfel încît să nu se piardă din eficiența masticatorie tot-o dată dinții stîlpi trebuie să asgure transmiterea
acestor forțe că tre suportul osos.
Fonația – dinții ftontali trebuie sa asigure f. Fonetică optimă prin volum, dimensiuni și poziție.
Fizionomia - microproteza care va fi fixată pe diții stîlpi în zonele vizibile trebuie să aibă aspect estetic
36.Complicaţiile posibile în timpul și după prepararea dinților stâlpi la confecționarea punților
dentare, profilaxia.
 Durearea – se prepara cu anestezie
 temperatura înaltă – ca rezultat al frecă rii frezei de țesutul dur dentar; cu câ t este mai mare
viteza de rotație, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atâ t mai repede se mă rește
temperatura dintelui;
profilaxia : a se prepara cu pauze și ră ci cu apă ;
 factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu câ t e mai mică viteza și mai mare granulația frezei, cu
atâ t e mai mare vibrația;
 deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar;
profilaxia : a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea frezelor
corespunză toare și a pieselor corecte ( turină pentru smalț, micromotor pentru dentină )
 necroza pulpară – datorită mă ririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii camerei pulpare;
profilaxie : racire cu apa
 lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie : controlul visual al plagii
 lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulă rii agresive a aței în timpul îndepă rtă rii gingiei
libere;
profilaxie : manipulare acurata si fina .
 supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
 fracturarea bontului;
 hemoragii.

Profilaxia :

 Prepararea dinților cu ră cire și mișcă ri întrerupte pentru a nu supraîncă lzi dintele
 Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajul instrumenteleor
 Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia
 Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară

37.Metodele menajării plăgii dentinare a dintelui preparat. Metoda propusă de prof.I. Postolachi.

Mijloace chimice:
- Impregnarea cu : - nitrat de argint (apoasă 30%); clorură de zinc 30 – 40%
Mijloace mecanice :
- Lacuri cu fluor
- Lacuri cu celuluoid 5%
- Coroană provizorie din acrilat individuală ( tenicca Scutan)
- Coroane prefabricate din celuloid transparent, policarbonat, acrilat, ce se fixează pe bont cu
ajutorul : cimentului zincfosfat, dentin-pasta etc.

# Protectia plagii dentinare o putem face cu adeziv de generatia a IV-a de exemplu “Opti Bond FL
“,inainte de amprenta.
# desensizaiter - un lac pe baza de glutaraldehida / hema

38.Complicațiile posibile la obținerea amprentelor la confecționarea punților dentare și


profilaxia lor.
 Deformarea amprentei la îndepă rtarea de pe câ mpul protetic
 Prezența bulelor de aer sau lipsa materialelor in anumite zone
 Amprentarea insuficientă sau parțială a șanțului dento-gingival,dinților antagoniști sau vecini
 Repartizarea neuniforma a materialului amprentar pe suprafața cîmpului protetic

Profilaxia :

 Respectarea timpului de preparare a materialului


 Respectarea timpului de priza a materialului
 Evitarea mișcă rilor lingurii amprentare in timpul prizei
 Uscarea cîmpului protetic pentru evitarea formarii bulelor
 Utilizarea unei cantită ți suficiente de material amprentar
 Presarea suficientă a lingurii pe cîmpul protetic
 Aprecierea corecta a masurii lingurii amprentare

39. „Ocluzie”. Definiţie. Tipuri.

Termenul de ocluzie derivă de la cuvâ ntul latin „occlusio”

Ocluzia = interdigitaţia dinţilor de pe cele două arcade, maxilară şi mandibulară

Defineşte relaţia dintre toate componentele sistemului stomatognat în cazul funcţiei normale a acestuia, a
disfuncţiilor şi a parafuncţiilor

Ocluzia - (lat. Occlusio) "fiecare contact a dinților maxilarelor superior și inferior." O înțelegere modernă
a ocluziei include relația dintre dinți, mușchii mastecă tori și articulațiile temporomandibulare cu funcție
și disfuncție.

Ocluzia- un anumit tip de închidere a arcadelor dentare, care indică poziția maxilarului inferior, în care
un anumit numă r de dinți este în contact.

Ocluzia- un contacta static si dinamic ale arcadelor dentare,care indica pozitia……

Din punct de vedere practic, pot fi definite 5 tipuri principale de ocluzie statică:

- ocluzia centrică

- anterioară
- posterioară
- laterală dreapta

- laterală stînga

Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare care constă în trei evenimente principale:
- creşterea maxilarelor,

- formarea dinţilor şi

- erupţia dentară

Dinamica ocluziei :

- procesul este sub influenţă genetică puternică , dar şi a factorilor funcţionali

- termenul de ocluzie implică atâ t aspectele statice câ t şi cele dinamice

- ocluzia statică se referă la forma, alinierea şi rapoartele dentare intraarcadice şi interarcadice şi la


relaţia dinţilor cu ţesuturile lor de susţinere

- ocluzia dinamică se referă la relaţia de contact a dinţilor în cazul desfă şură rii funcţiilor şi parafuncţiilor
Ocluzia ideală
- interdigitaţia perfectă dintre dinţii superiori şi cei inferiori
- concept teoretic al relaţiilor ocluzale structurale şi funcţionale care include principiile ideale pe care
ocluzia trebuie să le aibă
Ocluzia normală
- relaţia de clasa I molară în ocluzie centrică
Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuşi este bine adaptată la mediul respectiv
particular, este estetică şi nu prezintă manifestă ri patologice
Ocluzia funcţională
- interdigitaţia dintre dinţii superiori şi cei inferiori care oferă eficienţa cea mai mare în timpul mişcă rilor
mandibulare, în momentul exercită rii funcţiilor sistemului stomatognat

Ocluzia echilibrată

- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul întregii arcade în timpul tuturor mişcă rilor
mandibulare.

40. „Ocluzia centrică”. Definiţie. Caracteristica. Enumeraţi semnele ocluziei centrice în ocluzia
ortognată.

Ocluzia centrică sau poziția de intercuspidare maximă, sau ocluzia obișnuită - o astfel de închidere a
dinților, în care există un numă r maxim (obișnuit) de contacte interdentare. Mușchii care mișcă arcada
inferioară (temporal, pterygoid intern și medial) sunt contractați simultan și uniform. Din această poziție
se efectuează mișcă ri excentrice (din centru) ale maxilarului inferior.

Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele
dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă. Pentru realizarea acestui contact mandibula
se deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu 0,1 –
0,15 mm poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de
maxilă este manifestată prin contractarea bilaterală , uniformă și simetrică a mușchilor ridică tori, ce
totodată creează condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.

Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan sagital,
transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă . Această
singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose articulare, la baza pantei tuberculilor
articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală , uniformă și simetrică a
mușchilor ridică tori ce coincide cu mișcarea de deglutiție.

Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și


Faringoglandular- pregatirea faringelui pentru deglutitie.

Componente-arcadele dentare, ATM,planul ocluzal.

Planul de ocluzie-dacă trasăm o linie convenţională care ar uni cuspizii vestibulari ai


primilor premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obţinem un plan,
care în zona frontală trece pe marginea incisivă a incisivilor centrali superiori, primind
denumirea de plan de ocluzie. Datorită curbării arcadelor dentare în plan sagital şi
transversal fiecare dinte se află faţă de planul de ocluzie într-un anumit raport. Aşa, la
închiderea arcadelor dentare în ocluzia centrică, dinţii laterali superiori întretaie acest
plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontală a arcadelor dentare incisivii centrali şi
caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori îl întretaie.Prin urmare, acest
plan de ocluzie este alcătuit din trei segmente: unul frontal şi două laterale. S-a constatat
că segmentul frontal este curbat şi paralel cu linia bipupilară, iar cele laterale — cu planul
orizontal Camper, care trece de la spina nazală anterioară şi pînă la centrul conductelor
auditive externe. Migrările dentare pot modifica raportul dinţilor deplasaţi faţă de acest
plan, dereglînd relieful ariilor ocluzale.
Muschii se contracta unilatrela si bilateral.

Ocluzia centrică. Caracteristica.

Poziția de ocluzie centrică este o poziție de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele dentare
ce rareori coincide cu intercuspidarea maximă . Pentru realizarea acestui contact mandibula se
deplasează din poziția de relație centrică anterior, mișcînd în acestă direcție condilii articulari cu 0,1 –
0,15 mm poziționîndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de poziționare a mandibulei față de
maxilă este manifestată prin contractarea bilaterală , uniformă și simetrică a mușchilor ridică tori, ce
totodată creează condiții favorabile pentru efectuarea actului de deglutiție.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular și faringoglandular.
Deci, ocluzia centrică fiind statică poate fi definită ca raport dintre arcadele dentare în plan sagital,
transversal și vertical, cînd mandibula ocupă o poziție centrică față de baza craniului și maxilă . Această
singură poziționare anterioară a condililor articulari în fose articulare, la baza pantei tuberculilor
articulari și un contact maxim interdentar, manifestat de contracția bilaterală , uniformă și simetrică a
mușchilor ridică tori ce coincide cu mișcarea de deglutiție.

Semnele de o.c.caracterisice pentru toţi dinţii în ocluzia ortognată.


Propunand pacientului sa inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe
determinand caracterul contactului dintre fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este caracteristic raportul cand
fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonisti- cel principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal ,iar fecare dinte din arcada dentara inferioara vine in contact
cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel situat median .
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creaza un ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor
inferiori pana la treimea din dimensiunile lor verticale,ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.

Semnele de o.c caracteristice pentru dinţii frontali în ocluzia ortognată.


La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creeaza un ansamblu fizionomic simetric. Al doilea
criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor inferiori pina la o
treime din dimensiunile lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm. Datorita acestui fapt relatia
interdentara data sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de supraocluzie normala. In asa pozitie
partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu tuberculii palatinali ai dintilor frontali superiori.

Semnele de o.c.caracteristice pentru dinţii laterali în plan sagital în ocluzia


ortognată.
La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o manifestare de angrenare
dintre cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii
vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod incat fiecare cuspid al dintilor supetiori se incadreaza intre cei
doi cuspizi inferiori astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in conditiile normale
cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situate intre cuspizii mezio- si centrovestibular
al primului molar inferior. Acest raport a mai fost numit raport neutru sau cheia ocluziei si a fost propus
de autor drept criteriu in clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit, distalizarea dintilor superiori
manifestata de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor inferiori duce la aceea, ca
suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si mandibular se gasesc in acelasi plan.
Semnele de o.c. caracteristice pentru dinţii laterali în plan transversal în ocluzia ortognată.
Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan transversal
observam ca pentru acest tip de ocluzie este caracteristic raportul,cand cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori ii acopera pe cuspizii amogenilor de pe mandibula,obligand ca cuspizii vestibulari ai dintilor
laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa
pozitie cuspizii lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori,
care sint situati in santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare inferioare. Asa cuspidare a
arcadelor dentare se mai lamureste si prin faptul ca arcada dentara superioara este mai mare decit cea
inferioara datorita inclinarii coroanelor dintilor superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre oral.
Astfel de angrenare intercuspidiana permite crearea unui contact maximal intre suprafetele ocluzale ale
dintilor.

41.Ocluzia anterioară. Caracteristica.


Ocluzie anterioara-propulsia mandibulei si contactul interdentar al dintilor frontali. In asa pozitie a
mandibulei uneori poate lipsi contactul dintre dinti in zonele laterale ale arcadelor dentare. Prin
urmare, intercuspidarea maxima a arcadelor dentare va lipsi, condilii articulari ai mandibulei vor fi
deplasati anterior si se vor situa undeva pe panta tuberculului articular, iar muschii mobilizatori nu
se vor gasi intr-o stare de contractie maxima si echilibrata.

42.Ocluzia distală. Caracteristica.

Ocluzia posterioara-apare in caz de deplasare a mandibulei in directia posterioara, fapt posibil


datorita aplicarii unei forte, de exemplu, in momentul determinarii ocluziei centrice cind medicul
apasa pe mentonier in directie distala. Mandibula fiind deplasata distal,arcada dentara inferioara
va contacta ciu cea superioara numai in zonele laterale, iar condilii articulari vor ocupa in fosele
articulare o pozitie distalizata.

43.Ocluzia laterala. Caracteristica.


Ocluzia laterală (dreapta, stânga) — apare atunci câ nd maxilarul inferior se deplasează spre
dreapta sau spre stâ nga. Cu o mușcă tură ortognatică , în mod normal, contactul este pe canini (protecție
canină ), cu separarea simultană a dinților frontali și laterali. Posibil contact al grupului lateral de dinți
( funcția de grup).
Ocluzia laterala-poate fi din stinga sau din dreapta, in dependenta de directia deplasarii
mandibulei. La o latero-propulsie mandibulara la stinga, in aceasta zona a arcadelor dentare, contactul
dintre dinti depinde de gradul deplasarii,pe cind din partea dreapta el va lipsi sau se va crea in citeva
puncte,si invers. Totodata se va observa o asimetrie a liniei dintre incisivii centrali superiori si cei
inferiori, iar condilii articulari vor avea diferita pozitia in fosele articulare in dependenta de directia
deplasarii mandibulei.

44.Definitie ”Dimensiunea verticala de ocluzie”. Metode de apreciere a dimensiunii verticale de ocluzie.


DVO-reprezinta inaltimea etajului inferior al fetei, ce este masurat prin distanta ce separa
punctual subnazal de proeminenta mentoniera.
P.S.:
In pozitia de contact maximal al arcadelor dentare, etajul inferior al fetei reprezinta o inaltime
individuala la fiecare pacient. Contactul maximal dintre arcadele dentare apare la actul de masticatie si
deglutitie la o participare musculara optima.
In edentatia totala, DVO, necesita o redare corecta pentru ca eficienta protezelor sa fie
satisfacatoare. In cazul edentatului total DVO lipseste insa ramine relative constanta dimensiunea
vertical de repaos fiziologic , care pe parcurs va devein importanta in determinarea DVO.
Dimensiunea vertical de repaos fiziologic este egala cu DVO+spatial fiziologic de incluzie (2-3mm).
Pentru determinarea DVO se folosesc doua metode:
1. Metoda antropometrica
2. Metoda anatomofiziologica

Metoda antropometrica- se bazeaza pe masurarea celor trei etaje ale fetei cu ajutorul compasului
APPENRODT-GHERINGHER.
 Pacientul este rogat sa deschida gura maximal iar medical aplica doua puncte corespunzator, unul
pe virful nasului si altul pe menton.
 Fara a schimba pozitia compasului, pacientul inchide gura pina la momentul in care bratul
intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctual unde s-a aflat extrema compasului
mare. Aceasta inaltime va corespunde dimensiunii vertical de repaos fiziologic relative al
mandibulei. DVO va fi mai mica cu 2-3mm.
Metoda anatomofiziologica – are la baza date anatomice si fiziologice ale sistemului stomatognat.
 La edentatul total are loc: prabusirea buzelor, obrajilor, plicile nazolabiale devin mai pronuntate,
barbia se deplaseaza anterior. Deci pentru a determina un calcul correct al DVO trebuie sa trinem
cont de faptul ca buzele trebuie sa se aseze fara tensiune, comisurile labiale trebuie sa fie putin
ridicate, iar plicile nazolabiale nu trebuie sa die tare exprimate
Tehnica data are urmatoarele etape:
a) la baza nasului sip e menton se aplica cite un punct
b) se determina distanta dintre aceste doua puncte cu ajutorul riglei, astfel determinindu-se
dimensiunea vertical de repaos fiziologic. DVO se va determina prin miscararea cu 2-3mm din
dimensiunea vertical de repaos fiziologic.
c) apoi introducem in cavitatea bucala a pacientului sabloanele cu bordure de ocluzie si rugam
pacientul sa inchida gura. Apoi determinam distanta dintre reperele indicate pe fata. Daca aceasta
distant este mai mare sau mai mica se face corectia prin adaugare sau radere a cerii din contul
bordurilor de ocluzie

45.Definitie „Pozitie neutra a mandibulei fata de maxila”. Metode de apreciere.


Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori cind acestea se afla intr-o stare de
relaxare relativ fiziologica,care se individualizraza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de
inocluzie egal cu 2-3mm.
Metode de apreciere:
Se recomanda pacientului sa se relaxeze lasind ca mandibula, sub influenta gravitatii, sa ocupe pozitia
necesara de maxila.In asa mod se utilizeaza unele teste functionale:
- Wild a propus testul fonetic prin pronuntarea cuvintelor ce contin fonema „a”; Silvermann-„s”;
Robinson-„f”(mama,casa,soare,sus,fon) sau numaratoarea de la 60 la 70.
- Se mai utilizeaza testul functional al actului de deglutitie-pacientul i se propune sa efectueze actul de
deglutitie dupa ce mandibula reflector ocupa pozitia de postura, cind spatiu de inocluzie in mediu egal
cu 2-3mm.
- O alta metoda se efectueaza prin masurari,astfel se determina dimensiunea verticala de postura si a
dimensiunii verticale de ocluzie centrica. Pentru aceasta,se ia un creion chimic,pe treimea inferioara a
fetei in zona proiectarii liniei mediane se noteaza 2 puncte: unul subnazal,altul pe proeminenta
mentonului. Se propune pacientului sa se relaxeze si pozitionam mandibula in relatie de postura;
masurind cu o rigla sau compas distanta dintre punctele notate,astfel apreciem dimensiunea verticala
de postura.

46.Caracteristica pozitiei de postura a mandibulei dupa Burlui.


Poziţie de Postură a Mandibulei-se caracterizeaza ca o stare de relaxare relativa a muschilor
mobilizatori(mm.ridicatori si coboritori ai mandibulei) cu formarea unui spatiu interdentar de inocluzie,
de 1-6mm la nivelul arcadelor denatre,iar in mediu 2-3mm.
V. Burlui (1989) determină această poziționare a mandibulei ca «... suma rapoartelor
mandibulocraniene atunci, câ nd mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul
echilibrului tonic al musculaturii manducatoare antigravific».

47.Determinarea relatiilor intermaxilare la prezenta si absenta semnelor ocluziei centrice si dimensiunii


verticale de ocluzie.
Materiale concepute pentruînregistrarea ocluziei și a raportului dintre dinții maxilarului inferior și
superior: - Regisil® 2X™ Bite Registration;- Regisil® PB™ Bite Registration
Etapele de determinare și fixare a relațiilor intermaxilare în absența ocluziei
1.Poziționarea bordurilor de ocluzie.
2. Determinarea înă lțimii mușcă turii.
3. Determinarea poziției de postură a mandibulei în raport maxilarul superior și fixarea acesteia.
Determinarea relaţiilor intermaxilare centrice la absenţa ocluziei.
A)
• Multiple contacte dentodentare;
• Ocluzie stabila;
• DVO nemodificata se inregistreaza cu amprenta in ocluzie(blocuri de ocluzie);
B)
• Contacte dento-dentare in numar redus (1,2);
• Ocluzie instabila;
• DVO cel mai des nemodificat;
• Aparatul ce inregistreaza este sablonul de ocluzie-95% si 5%-blocuri de ocluzie in dependenta de
situatia clinica.
C)
• Lipsa contactelor dento-dentare;
• Lipsa ocluzie;
• DVO micsorat -100% sablonul cu bordura de ocluzie

Semne de ocluzie centrica:


a. fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de incis centrali inferiori shi ultimii molari
superiori
b. linia mediana a fetei se gaseshte intrun plan cu linia inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi infer
c. arcada dentara super este mai mare shi o acopera pe cea inferioara
d. primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul il acopera cu
aproxim 2/3 iar pe al 2 cu ?.

Semnele de o.c.caracterisice pentru toţi dinţii în ocluzia ortognată .


Propunand pacientului sa inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor
probe determinand caracterul contactului dintre fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este caracteristic
raportul cand fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonisti- cel principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal ,iar fecare dinte din arcada dentara inferioara vine in contact
cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel situat median.
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creaza un ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor
inferiori pana la treimea din dimensiunile lor verticale,ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.

Semnele de o.c caracteristice pentru dinţii frontali în ocluzia ortognată .


La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia
dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creeaza un ansamblu fizionomic simetric. Al
doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor inferiori pina
la o treime din dimensiunile lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm. Datorita acestui fapt relatia
interdentara data sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de supraocluzie normala. In asa pozitie
partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu tuberculii palatinali ai dintilor frontali superiori.

Semnele de o.c.caracteristice pentru dinţii laterali în plan sagital în ocluzia ortognată .


La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o manifestare de angrenare
dintre cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii
vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod incat fiecare cuspid al dintilor supetiori se incadreaza intre cei
doi cuspizi inferiori astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in conditiile normale
cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situate intre cuspizii mezio- si centrovestibular
al primului molar inferior. Acest raport a mai fost numit raport neutru sau cheia ocluziei si a fost propus
de autor drept criteriu in clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit, distalizarea dintilor superiori
manifestata de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor inferiori duce la aceea, ca
suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si mandibular se gasesc in acelasi plan.
Semnele de o.c. caracteristice pentru dinţii laterali în plan transversal în ocluzia ortognată .
Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan transversal
observam ca pentru acest tip de ocluzie este caracteristic raportul,cand cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori ii acopera pe cuspizii amogenilor de pe mandibula,obligand ca cuspizii vestibulari ai dintilor
laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa
pozitie cuspizii lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori,
care sint situati in santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare inferioare. Asa cuspidare a
arcadelor dentare se mai lamureste si prin faptul ca arcada dentara superioara este mai mare decit cea
inferioara datorita inclinarii coroanelor dintilor superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre oral.
Astfel de angrenare intercuspidiana permite crearea unui contact maximal intre suprafetele ocluzale ale
dintilor.

48.Metode de inregistrare a ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare.


Se foloseste: ceara,materiale amprentare termoplastice,elastice,pasta de oxid de Zn.
Materialul ales se introduce in cavitatea bucala, si se aranjeaza pe ocluzal a dintilor lipsiti de contact apoi
arcadele dentare se aduc in contact de intercuspidare maxima.
Dupa consolidarea materialului, dispozitivul este indepartat de pe arcadele dentare si se transfera pe
modele. Astfel sunt pozitionate in OC apoi sunt montate in articulator sau ocluzor. Pentru ocluzie
instabila pozitionarea modelelor se poate efectua a blocuri de ghips, materiale termoplastice sau silicon
viscos sau sabloane de ocluzie.

49. Puntea dentara din doua bucati. Caracteristica. Avantaje si dezavantaje. Indicatii si contraindicatii
catre utilizare in tratamentul edentatiei partiale. Etapele clinico-tehnice de confectionare.
Aceste constructii sunt confectionate dupa metoda clasica, care prevede in prima etapa realizarea
elementelor de agregare, iar in a doua – a corpului de punte si solidarizarea lor prin lipire.
Etapele clinico-tehnice depind de particularitatile constructive ale elementelor de agregare, metoda
lorde realizare si materiale utilizate.
Ca elemente de agregare pot fi folosite toate varietatile de microproteze, insa mai des sunt folosite
coroanele de invelis realizate prin metoda de stantare.
Corpul de punte poate fi realizat in intregime din metal sau cu casete pentru fatele. La rindul sau
corpul de punte cu casete poate fi:
- Cu fatete din acrilat, conf in lab
- Cu fatete din acrilat prefabricate
- Cu fatete din portelan prefabricate
- Cu dispozitive pentru dinti tubulari
- Cu semicasete di fatete din acrilat
- Cu cupe sau semicupe

Corpul de punte mai poate fi conf cu bara metalica liniara, acoperita cu material fizionomic sau cu bata
metalica si dispozitive speciale pt coroane fizionomice.

Indicatii: pot fi utilizate la restabilirea integritatii arcadelor dentare in toate cazurile cand sunt conditii de
tratament cu PD fixe.
Avantaje:
- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stipli
- Restabilirea totala a functiei masticatorii
- Restab functiei fonetice fara modificari de pronuntare a consoanelor
- In scurt timp sunt integrate in functionalitatea SS
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi.
Dezavantaje:
- Sunt mai putin igienice
- Nu restabilesc pe deplin aspectul fizionomic
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea locului de
jonctiune
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a curentilor
galvanici.

Etapele clinico-tehnice:
Clinic: - prepararea dinților stâ lpi,amprentarea, determinarea ocluziei centrice , protecția dinților
slefuiti.
Laborator: - realizarea modelelor, montarea lor in simulator , modelarea machetei puntii din ceara ce
se va înlocui cu metal,prelucrare puntii si pregă tire pentru efectuarea probei.
Clinic: - proba puntii si individualizarea ei, protecția dinților preparati.
Laborator: - finisarea si lustruirea puntii.
Clinic: - proba definitiva si cementarea ei.

50. Caracteristica puntilor dentare cu extensie. Clasificarea. Avantaje si dezavantaje. Indicatii si


contraindicatii catre utilizare in tratamentul edentatiei partiale.
Caracteristic pentru această construcție este situarea elementelor de agregare pe o singură parte a
corpului de punte, deci corpul de punte nu are la ambele extremită ți elemente de agregare.
În dependență de poziția corpului față de elementele de agregare există :
 Punte cu extensie meziala(cand corpul de punte este situat mezial fata de elementele de agregare)
 Punte cu extensie distala(cand corpul de punte este situat distal fata de elementele de agregare)

Indicatii catre tratamentul cu punti dentare cu extensie:


Distală
• Pentru un premolar sau molar în extensie la o punte subtotală fixată pe un numă r mare de dinți
stâ lpi
• În situațiile câ nd arcada dentară antagonistă este scurtată sau este prezentă o proteză mobilă sau
mobilizabilă , Doar în cazul câ nd nu se aplică presiuni ocluzale mari în masticație și în
intercuspidare
• Pentru restabilirea unui singur dinte solidarizat la două elemente de agregare
• Câ nd stâ lpii pe care sunt fixate elementele de agregare prezintă coroane voluminoase cu o foarte
bună implantare parodonto-radiculară
• La pacienți tineri cu edentații molare unilaterale ce au hemiarcada opusă integră
Mezială
• absența primului premolar – În calitate de dinți stâ lpi se vor folosi PM2 și M1. În așa situație
suparafața ocluzală a extensiei trebuie să prezinte relieful natural al dintelui absent cu cei doi
cuspizi, șanțuri, fosete, pante.
• absența incisivului lateral - Dinții stâ lpi vor fi caninul și primul premolar
• absența primului premolar - dinții stâ lpi vor fi al doilea premolar și primul molar

Contraindicații că tre tratamentul cu punți dentare cu extensie:


• La absenta a doi dinti din cauza riscului de suprasolicitarea dinților stâ lpi
• Edentațiile terminale
• Parodontopatii
• Resorbții radiculare mai mult de 2/3
• Nu se recomandă extensia ce are margine incizală (canin) în locul suprafeței ocluzale,deoarece va
acționa ca un plan inclinat nociv.
Avantaje
• transmit presiunea ocluzală pe cale fiziologică prin axul lung al dintelui
• restabilesc funcția masticatorie, fonetică , fizionomică
• procesul de masticatâ ție nu se deosebește de cel efectuat cu dinții naturali
Dezavantaje
• În dependență de raportul corpului de punte cu apofiza alveolară nu permit igienizarea lor
corespunză toare
• Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare și oxidarea locului de
joncțiune
• Parodonțiul dinților-stâ lpi va fi supus unei solicitari duble din contul efectului de pâ rghie a
extensiei; efect parțial compensat de utilizarea a doi dinți stâ lpi
• În cazul extensiei distale, poate fi exercitată o presiune mai mare ce va contribui la detașarea
punții
Clasificare
a.corp de punte in extensie meziala - Este o extensie spre partea din fata a cavitatii bucale sau spre
anterior ( imaginea de mai sus ). Este varianta mai favorabila deoarece, cu cat avansam spre zona din fata
a cavitatii bucale, presiunile masticatorii scad. In consecinta, asupra corpului de punte vor actiona forte
mai mici.
b.corp de punte in extensie distală - Este o extensie spre partea din spate a cavitatii bucale unde
fortele masticatorii sunt mult mai mari. Este varianta mai putin favorabila si, din acest motiv, se foloseste
mai rar astazi. Puntile cu extensii distale, in special daca sunt si gresit proiectate, pot conduce in timp
la mobilizarea dintilor stalpi.
a) După materialul din care sunt realizate:
punți metalice
punți nemetalice (fizionomice) acrilice sau ceramice
punți fixe: metalo-acrilice, metalo-ceramice.
b) După aspectul fizionomic:
punți nefizionomice
punți fizionomice
punți parțial- fizionomice
c) După raportul corpului de punte cu creasta alveolară:
corp de punte cu raport în șa
corp de punte cu raport în semișa
corp de punte cu raport tangent linear la maxila
corp de punte cu raport tangent linear la mandibula
corp de punte cu raport punctiform
corp de punte suspendat
51. Alegerea dintilor stalpi la planificarea puntii dentare cu extensie.

Alegerea dintilor stalpi este una din cele mai importante etape in planificarea unei punti dentare. Inainte
de a alege dintii stalpi, trebuie sa fim siguri ca, respectivul caz clinic, are ca indicatie de tratament
folosirea puntilor dentare pe dinti naturali....

Alegerea dintilor stalpi ne va permite sa raspundem la 2 intrebari:

 cati dinti stalpi sunt necesari pentru a putea sustine adecvat puntea dentara
 care sunt dintii stalpi care se vor folosi pentru sustinerea puntii dentare
Conditii generale obligatorii

Pentru a putea fi selectionat ca stalp de punte, un dinte trebuie sa indeplineasca anumite conditii
generale obligatorii.

 Sa fie sanatos sau corect tratat

Dintele nu are voie sa prezinte infectii apicale, chisturi sau granuloame netratate. De asemenea,
daca a fost tratat endodontic, obturatia de canal definitiva trebuie sa fie compacta, continua si
pana la varful radacinii.

Aceste aspecte se verifica prin examen radiologic. Daca dintele prezinta afectiuni ce pot fi tratate,
este indicat ca aceste tratamente sa se efectueze inainte de inceperea lucrarii.

Sa nu prezinte distructii avansate

Uneori, daca coroana dintelui este distrusa, se poate confectiona un pivot dentar. Apoi, daca se
indeplinesc celelalte criterii, puntea va putea fi confectionata folosind ca stalp acest pivot.
Daca dintele prezinta distructii extrem de avansate, mai ales daca acestea patrund si subgingival, este
mai prudent sa nu se foloseasca acest dinte ca stalp de punte...

Sa nu prezinte mobilitate sau retractie gingivala accentuata

Se accepta un anumit grad de mobilitate mai ales daca puntea va contine multi stalpi. Se va verifica pe
radiografia dentara gradul de resorbtie osoasa din jurul dintelui. Acesta nu trebuie sa depaseasca 2/3
din lungimea totala a radacinilor.

Conditii specifice fiecarui dinte

Fiecare dinte va juca un alt rol in sustinerea puntii dentare. De exemplu, dintii posteriori vor avea un rol
mai important in sustinerea puntii datorita marimii mai mari si a numarului superior de radacini.

"Puterea" cu care fiecare dinte va sustine puntea dentara depinde de mai multi factori caracteristici
fiecarei clase de dinti. Acesti factori pot fi influentati de situatii patologice sau de inaintarea in varsta.

 Numarul de radacini : cu cat este mai mare, cu atat stabilitatea dintelui este mai mare
 Lungimea si grosimea radacinilor : cu cat sunt mai mari, cu atat stabilitatea dintelui este mai
mare
 Divergenta radacinilor : cu cat radacinile sunt mai divergente cu atat dintele este mai puternic
ancorat in os
 Gradul de implantare osoasa : se refera la cantitatea si calitatea osului in care este implantat
dintele

In functie de aceste criterii, fiecare dinte primeste un indice care ne arata cat de mult ne putem baza pe
acesta in sustinerea puntii dentare.

52. Biomecanica puntilor dentare cu extensie.

Distribuţia stresului la o punte cu extensie este invers decâ t în cazul unei restaură ri cu
elemente de agregare situate mezial şi distal.
Dinţii stâ lpi situaţi mai aproape de extensie sunt supuşi în principal unor
solicită ri de compresiune, în timp ce dinţii stâ lpi situaţi mai departe de extensie sunt
supuşi mai ales unor forţe de tracţiune.
Aplicarea unei forţe la nivelul extensiei solicită dinţii stâ lpi prin momente de basculare şi de torsiune.
Pentru optimizarea prognosticului acestui tip de restaură ri, se realizează extensii câ t mai scurte şi mai
înguste (dar care să pâ streze stopurile ocluzale), fixate pe un numâ r câ t mai mare de dinţi stâ lpi, în
condiţiile unor rapoarte ocluzale riguros echilibrate

53. Erori posibile la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare cu extensie. Profilaxia.

Alegerea dintilor stalpi parodontopatici, cu resorbtie radiculara


Traumarea țesuturilor moi sau dintilor vecini in timpul prepararii dintilor stalpi
Prepararea in exces sau prepararea insuficientă a dinților stâlpi
Amprentarea incorecta a campului protetic
Eroare în momentul fixării definitive
Profilaxie: cunoasterea criteriilor de alegere a dintilor stalpi potriviti, atentia medicului stomatology in
timpul efectuarii anumitor manopere in scopul evitarii lezarii tesuturilor moi sau a dintilor vecini,
prepararea atenta la turatii potrivite a dintilor stalpi in scopul evitarii prepararii acestora in excess au
insufficient, cunoasterea tehnicilor de amprentare pentru obtinerea unei amprente exacte, fixarea a tenta a
puntii in scopul evitarii fracturarii acesteia si asigurarii unei fixari trainice pentru a nu crea incomoditati
pacientului.
54. Caracteristica puntilor dentare intreg turnate. Tipuri. Avantage si dezavantage. Cerintele catre
puntea dentara intreg turnata.

1. Caracteristica punţilor dentare întreg turnate:


▹ Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la
restabilirea integritatii arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate
de edentatia partiala, constituita din elemente de agregare si corpul de punte.
▹ La puntile dentare intreg turnate elementele componente sunt modelate din ceară prin
realizarea machetei întregii construcții și apoi înlocuită prin turnare cu aliajul solicitat,
aceste punți pot fi confectionate întreg metalice și mixte după tehnici moderne și sunt
cunoscute și ca punti dentare dintr-o bucată!!!

▹ Din punctul de vedere al restabilirii aspectului fizionimic, puntile dentare dintr-o bucată pot
fi:
▹ a) nefizionomice;
▹ b) partial fizionomice:
▹ c) total fizionomice.

-        sunt fixate pe dintii stalpi prin cimetarea elementelor de agregare, ceea ce le confera stabilitate pe o
lunga perioada de timp;
-        volumul care il ocupa in cavitatea bucala este mai mic sau, cel putin, egal cu acela ocupat de dintii
naturali;
-        formele suprafetelor vestibulare si orale sunt asemanatoare cu ale dintilor naturali;
-        transmit fiziologic presiuni masticatorii, prin parodontiul dintilor stalpi, de la nivelul fetelor ocluzale
ale corpului de punte si ale elementelor de agregare osului alveolar;
-        sunt constructii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abraziune. Însă luciul metalic al
zâ mbetului neagă caracteristicile sale pozitive.
- se potrivesc pentru proteza dinților molari.
- manipularea cu uşurinţă a dintelui înainte de instalare;
- coroanele întreg turnate din aliaje prețioase, cu timpul nu abraziaza dinții adiacenți deoarece se uzează
la fel ca și smalțul natural al dintelui;
- Coroana de metal este o opțiune bună de buget pentru a compensa lipsa dintelui.
Avantaje: -sunt rezistente
-au retentive foarte buna prin contact intim
-pot fi modelate correct ocluzal si lateral
-au adaptare buna pe prag
Dezavantaje: -intra mult material sccumpe
-nu s estetice, se indica doar la grupul posterior de dinti
-uneori greu de adaptat
-transmit variatiile termice
-ablatia (indepartarea) lor e dificila, laborioasa
CERINTE
-sa pastreze ocluzia centrica si relatiile intermaxilare
-sa restabileasca functia masticatorie, fonetica
-sa fie posibil realizarea unei igiene eficiente
-sa asigure conditii ocluzale functionale
-sa prezinte un raport adecvat corpul de punte cu creasta alveolara
55. Indicatii si contraindicatii catre tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare intreg turnate.
Indicaţii:
a) în scop morfo-funcțional și profilactic
▹ pe dinți cu carii însoțite de pierderi mari de substanță dentară , câ nd nu mai sunt posibile
reconstituiri prin obturații sau inlay-uri;
▹ pe dinți cu obturații întinse sau multiple, care predispun coroana dentară la fracturi, situații în
care coroanele de înveliş se utilizează pentru consolidarea rezistenței mecanice a dintilor,
▹ in pierderi de substanță dentară prin traumatisme, câ nd reconstituirea prin alte mijloace nu mai
este posibilă
▹ în abrazii patologice câ nd, prin aplicarea coroanelor de înveliş este imposibilă reconstituirea
integritatii.
▹ pe dinți cu modifică ri de formă , volum, poziție și culoare, atunci câ nd acestea pot fi corectate prin
aplicarea coroanelor de înveliş;
▹ la tineri, din considerente de ordin fizionomic, la vâ rstnici, mai ales în scop paradontoprofilactic.
▹ pentru corectarea culorii, în zona frontală , se utilizează coroana de înveliş fizionomica.
Indicaţii:
b) în scop protetic:
▹ în restaură rile edentațiilor clasa III si IV;
▹ pentru ancorarea protezelor parțiale mobilizabile, în cazul coroanelor prevă zute cu convexită ți
pentru croşete, cu locaşuri pentru sprijinul ocluzal, cu culise etc.;
▹ pentru imobilizarea dinților în paradontopatii;
▹ în tratamentul disfuncției ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de ocluzie,
câ nd, în urma necesită ților de nivelare, se şlefuiesc dinții care, ulterior, necesită acoperirea cu
coroane;
▹ pentru reconstituirea zonelor de sprijin, câ nd, prin intermediul coroanelor nu se pot reface
condiţiile biostatice normale dintre arcade, în scopul prevenirii modifică rilor rapoartelor
intermaxilare, consecutive distrucțiilor coronare din zonele laterale.
Indicaţii:
c.In scop morfofunctional:
▹ Pentru restaurarea morfologiei ocluzale atenuata, distrusa prin:
 atritie (tocire datorita frecarii a 2 suprafete de smalt) - bruxism;
 abraziune (frecare cu alimente exogene);
▹ Pentru corectarea nivelului planului de ocluzie in disfunctii mandibulare (ocluzii blocate in
propulsii ,antero-lateralitate). Planul se aduce in normofunctie.
▹ Pentru restaurarea dintilor posteriori (premolari/molari) din zona de sprijin, pentru conservarea
dimensiunii verticale de ocluzie (D.V.O.);
▹ In corectarea abraziunilor patologice rezultate pe fondul frecarii cu un aliment sau obiect exogen;
▹ Cea mai importanta indicatie din punct de vedere morfofunctional este pentru echilibrarea
ocluzala a cazului clinic (etapa clinico-tehnica foarte dificila, dar indispensabila);
▹ Cind dintii sunt mici si nu putem prepara pentru metalo/ceramica.
▹ In cazul in care avem nevoie de a repartiza uniform forma masticatorie si cind antagonistii la fel
sunt restaurati prin punti dentare intreg turnate.
Contraindicaţii:
▹ lipsa a mai mult de 5 dinți la nivelul unei singure breșe
▹ în edentațiile terminale;
▹ prezența dinților restanți cu o mobilitate patologică de gradul III
▹ vîrsta, copii la care oasele maxilare sunt în dezvoltare
▹ in tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport.
▹ igiena orala nesatisfacatoare
▹ afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
▹ in procesele patologice apicale (osteite, granuloame, chisturi), care n-au fost tratate în prealabil
chirurgical sau conservativ;
▹ în tratamentul endodontic incorect sau incomplet (că i false sau obturații incomplete);
▹ restaurarea protetică se aplică numai după rezolvarea endodontică a cazului;
▹ pe dinți cu inflamații ale parodonțiului marginal, pâ nă la amendarea fenomenelor inflamatorii
prin tratamentele parodontale instituite;
▹ pe dinți cu pungi gingivale şi osoase - în aceste cazuri trebuie să se facă , în prealabil, un tratament
parodontal chirurgical;
▹ pe dinți cu mobilitate dentară avansată , irecuperabili, care necesită extracția;
▹ pe dinți cu resorbții alveolare, câ nd depă şesc treimea apicală radiculară , situație care se apreciază
în corelație cu gradul de atrofie al marginii alveolare; pe dinți înclinați peste 30 față de câ mpul
ocluzal, supuşi unor solicită ri nefuncționale, permanente, aceasta chiar şi atunci câ nd sunt
integrați într-o punte;
▹ pe dinți lipsiți de antagonişti, cu unele exceptii totuşi, de exemplu un molar fă ră antagonist,
reprezentâ nd un al doilea stalp într-o punte normal solicitată ;
56.Aliajele utilizate la confectionarea puntilor dentare intreg turnate.

▹ Puntile dentare intreg turnate reprezinta o constructie protetica care serveste la


restabilirea integritatii arcadei dentare si suspendarea dereglarilor de functie provocate
de edentatia partiala, constituita din elemente de agregare si corpul de punte.

▹ ALIAJELE DENTARE PE BAZĂ DE Aur pot fi:

▹ - aliajele cu conţinut crescut de aur,

▹ - aliajele cu conţinut redus de aur (40% < Au < 60.

▹ ALIAJE DENTARE PE BAZĂ DE Ag–Pd:

▹ - au o culoare albă ,

▹ - conţin predominant argint,

▹ - dar şi cantită ţi importante de paladiu (≥ 25%),

▹ - paladiul conferă nobilitate şi diminuează luciul argintului

▹ - pot conţine sau nu cupru şi o cantitate mică de aur.

▹ - aliajele Ag-Pd fă ră adaos de cupru conţin, de obicei, 70-72% Ag şi 25% Pd.

▹ ALIAJELE PE BAZĂ DE PALADIU sunt de trei tipuri:

▹ - cu conţinut crescut de Pd,

▹ - avâ nd conţinut de Pd-Cu

▹ - avâ nd conţinut de Pd-Ag.


▹ Aliajele cu conţinut crescut de paladiu:

▹ - conţin doar o cantitate mică de alte materiale nobile;

▹ - sunt utilizate şi în tehnica metalo-ceramică ,

▹ - dar determină colorarea ceramicii prin formarea oxizilor de argint.

▹ Aliajele pe bază de Pd-Cu conţin de obicei 70%- 80% Pd, 10% Cu, 5-10% Ga şi adaosuri de
staniu, indiu şi aur.

▹ Aliajele pe bază de Pd-Ag conţin: - 50-60% Pd,

▹ - 30-40% Ag,

▹ - 5-10% adaosuri de indiu şi/sau aur.

▹ ALIAJE NENOBILE

▹  

▹ - se caracterizează prin: - preţ de cost redus,

▹ - proprietă ţii fizice bune

▹ - manipulare mai facilă decâ t aliajele nobile.

▹ - se utilizează pentru confecţionarea protezelor unidentare şi a punţilor, total metalice şi mixte


(metalo-polimerice şi metalo-ceramice).

▹ Meyer clasifică aliajele nenobile după conţinutul în crom şi molibden, în cinci clase: Clasa I-
a: Cr ≥ 20%

▹ Clasa a II-a: Cr ≥ 16% şi Mo ≥ 3%

▹ Clasa a III-a: Cr < 16% şi fă ră adaosuri de Mo

▹ Clasa a V-a: aliaje ternare de Ni-Co-Cr

▹  

▹ - Aliajele pe bază de Ni-Cr:

▹ - conţin 60-82% Ni şi 7-25% Cr.

▹ - componente de aliere: molibden, aluminiu, mangan, siliciu, beriliu,

▹ cupru, cobalt, galiu, fier, etc.

▹  

▹ - Aliajele pe bază de Co-Cr:

▹ - conţin în general 53-70% Co şi 20-32% Cr.


▹ - unele sisteme de aliaje Co-Cr conţin 2-6% Mo.

▹ - componente de aliere: fier, cupru, siliciu, staniu, mangan, ruteniu, etc.

o aliaje de aur:
• de 916 %o (22 carate);
• de 833 %0 (20 carate);
o aliaje din paladiu-argint:
• Palliag, Palidor;
o aliaje din crom-cobalt:
• Romtecos;
o aliaje pe bază de Cu, Al și Ni:
• Gaudent

57.Particularitatile prepararii dintilor stilpi la confectionarea puntilor dentare întreg turnate.


Tipuri de prag utilizate la prepararea dinților stâ lpi.
▹ Are ca obiectiv obtinerea unei figuri geometrice neretentive in sens cervico - ocluzal.
▹ Coroana proprie a dintelui preparata cu forma caracteristica fiecarui dinte, este numita „bont
dentar”.
▹ peretii dintelui se intalnesc sub un unghi de la 2 la 8 grade, luand forma unui trunchi de con;
▹ de pe suprafata ocluzala se slefuieste 1 mm de tesuturi dure, pastrind forma individuala
anatomica a acesteia, iar de pe suprafetele verticale se slefuieste 0,5-0,6 mm;
▹ formarea unui prag de 0,5- 1 mm pentru imbunatatirea proprietatilor retentive si indicilor
estetici. ,sau fara prag (se mai spune vertiprep,muchie de cutit ,tangential-sunt sinonime) sau cu
praguri mixte.
▹ Cand preparam dintele cu prag chanfrein preparam din dinte dupa grosime lucrarii protetice.
(0,2-0,3 mm subgingival)
▹ Dinti stilpi trebuie sa fie paralel, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar
peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o axa de insertie
corespunzatoare puntii protetice.
Fetele laterale sunt orientate prin slefuire usor convergente ocluzal, cu aspect plan

Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în regiunea coletului. Tipuri de prag.


▹ Prag orizontal in unghi drept – formeaza un unghi de 90 de grade cu axul lung al
dintelui,jonctiunea dintre marginea restaurarii sip rag este de tip “cap la cap”.Se prepara cu un
instrument diamantat cilindric ,sau cilindro-conic cu varful plat
▹ Pragul inclinat sau obtuz – unghiul format de peretele gingival cu peretele axial este un unghi de
120 de grade. Marginea restaurarii va intalni astfel muchia marginala in unghi ascutit.
▹ Prag cu bizou – s-a preconizat pentru a acompensa contractia metalului in cursul turnarii.
Prezinta toate avantajele pragului si adaptarea “in manson” la nivelul bizoului.Marginea subtire a
metalului poate fi finisata ceea ce imbunatateste inchidirea marginala a restaurarii. Bizoul va
asigura un unghi al marginii restaurarii de 30-45 de grade.
▹ Prag excavat (CHANFREIN) – este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit
135 de grade in forma de elipsa. Se foloseste o freza cilindro-conica in form de elipsa.
▹ Chanfrein modificat – propus de catre dr. Masseroni, este un prag rotunjit in forma de elipsa. Se
foloseste o freza cilindrico-conica in forma de elipsa.
▹ poate fi cu o terminaţie nedefinită subgingival, sub formă de „pană” ca în cazul preparaţiei
tangenţiale după Kö rber;
▹ poate avea o forma de „daltă în unghi ascuţit” care se realizează adeseori lingual şi proximal, cu
rezultate satisfă că toare;
▹ se poate prezenta ca o „daltă în bizou”, folosită acolo unde se impune o şlefuire mai profundă
( de exemplu, în cazul prezenţei unei carii);
▹ preparaţia mai poate fi realizată cu „prag”- în unghi drept, ascuţit sau obtuz – simplu sau bizotat.
Pragul poate fi schiţat de jur împrejur sau numai parţial – vestibular – ori vestibular şi oral,
depinzâ nd de tipul microprotezei câ t şi de situaţia clinică a cazului respectiv;
▹ poate avea şi formă „escavată” denumită „en congé”.

▹ Shillingburg este adeptul unei limite de preparatie verificabila cu precizie atat in amprenta cat si
pe model, In consecinta, el se pronunta, in special in cazul coroanelor de aur, pentru modalitatea
escavata “en cougé”.
Totodata Shillingburg arata ca pentru coroanele de aur asa numita preparatie tangentiala nu este
indicata intrucat obliga la modelarea unor margini coronare subtiri, in lama de cutit care, nefiind
suficient de rezistente, se deformeaza de cele mai multe ori sub actiunea fortelor masticatorii.

58.Particularitatile obtinerii amprentelor la confectionarea puntilor dentare intreg turnate. Tipuri si


tehnici utilizate.

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.


Amprentele se impart
in documentare,
auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
amprente realizate intr-un timp;
amprente realizate in doi timpi,
amprente de corectare,
amprente in ocluzie,
amprente partiale,
amprente totale.
De-a lungul anilor, au fost efectuate mai multe clasificari ale materialelor de amprenta (Falk
1948, J. Poggioli 1959, L. leremia 1981, R. Nussbaum 1986, D. Munteanu si D. Bratu 1993).
Ultima dintre cele mentionate recunoaste patm grupe de material
▹ A. Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, paste ZOE);
▹ B. Rigide reversibile (termoplastice) (compounduri Stents, gutaperca, cemri, materiale
bucoplastice);
▹ C. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar);
▹ D. Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili: alginate, elastomeri de sinteza: polisulfuri,
siliconi, polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati).
in 1992 Combe simplifica mult lucrurile si imparte materialele de amprenta
 elastice (hidrocoloizi si elastomeri)
 rigide
 Particularităţile obţinerii amprentelor la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate:
 Vom utiliza doar amprente duble, pentru acest tip de lucrare protetica :
 intr-un timp
 in doi timpi

 Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in
lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata
si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In
acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura
amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor
preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.

  
 Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar
dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid fiind
reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.

 Etapele:

 Alegerea lingurii amprentare;

 Prepararea meterialului de amprentare;

 Depunerea materialului in lingura;

 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul

 protetic, prelucrarea marginilor;

 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;

 Amprenta ocluziei se ia cu un material dur. Se prepara materialul prin omogenizarea bazei, care
are consistenta chitoasa, cu catalizatorul, care este de obicei o pasta. Apoi se plaseaza materialul
preparat pe toata lungimea arcadei dentare. Se invita pacientul sa "muste" in ocluzia corecta.
Priza materialului dureaza 1-2 minute

59.Etapele clinico-tehnice de confectionare a puntii dentare intreg turnate. Erori posibile si profilaxia
lor.
 Protezele fixe se realizează printr-o succesiune de faze clinico-tehnice care se desfă şoară printr-o
colaborare profesională între medicul stomatolog şi tehnicianul dentar,etapele tehnice se
desfasoara în laboratorul de tehnică dentară.
 Succesiunea şi derularea lor este specifică pentru fiecare tip de proteză fixă , în funcţie de
particularită ţile acestora şi de materialele din care se execută .
Fazele clinico-tehnice :
1. examinarea pacientului,pepararea dinților stîlpi, amprentarea,protecția dinților șlefuiți
2. Transmiterea amprentei in laborator
3. Turnarea modelului si fixarea in articulator
4. Modelarea machetei elementelor de agregare si a corpului de punte, unite intre ele
5. Confectionarea tiparului ( ambalarea )
6. Turnarea metalului in tipar
7. Dezambalarea si prelucrarea piesei protetice
8. Proba puntii pe model
9. Proba puntii in cavitatea bucala si individualizarea reliefului ocluzal
10. Finisarea si lustruirea puntii ( componenta metalica)
11. Fixarea puntii, prin cimentare, pe dintii stalpi

Turnarea modelului
Se pot realizeaza prin 2 metode :1-cu bont fix( monobloc)
2-cu bont mobilizabil (segmentar)
La modelele de lucru sectionate cu pinuri in prima faza se introduc pinurile in centru
impresiunilor bonturilor din amprenta cu partea retentiva in amprenta.
În faza a doua introduce în impresiunile dentare ale amprentei un gips extradur ,de
consistenta fluida prin înclinarea amprentei si vibrare pentru a nu include bule de aer.
 Se obtine prin 2 metode :
1-Macheta coroanei cu grosime nedirijata
2-Macheta coroanei cu grosime dirijată
Modelarea machete
Se obtine prin 2 metode :
1-Macheta coroanei cu grosime nedirijata
2-Macheta coroanei cu grosime dirijată

Confectionarea tiparului(ambalarea)
Macheta se include in masa tiparului pentru a forma lacasul de forma si marimea machetei in care se va
turna aliajul metalic in stare topita.

Turnarea metalului in tipar


• Tiparul se introduce intr-un cuptor de preincalzire,unde temperatura in 60 minute urca la 300-
400 grade C,apoi in cuptorul de incalzire,unde temperatura in 30 minute urca la 750 grade C.
Dezambalarea si prelucrarea piesei protetice
• Dupa turnarea masei topite,tiparul se lasa sa se raceasca o perioada de timp specificata in
prospect si apoi se introduce in apa rece.
• Masa de ambalat se fragmenteaza si se desprinde de pe metal odata cu introducerea in
apa,eliberand piesa turnata.
• Indepartarea resturilor de masa de ambalat lipite de piesa cu un cutit de gips si curatarea piesei
prin sablare.
• Spalarea sub un jet abundent de apa.

Erori posibile
-Amprentarea incorecta----reluarea amprentei
- *        Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
*       forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii coroanelor si a integritatii
pulpare;
*       bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
*       zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari a bontului;
*       santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca instrumentul de slefuit nu a fost
manevrat in miscare continua;
*       subminari retentive (praguri accidentale in profunzime), consecinta unei tehnici gresite in
orientarea instrumentelor de slefuit, au drept rezultat o insertie incompleta si incorecta a coroanei;
*       spatiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mica de substanta dentara la acest nivel.
-Fracturarea puntii in timpul dezambalarii

60.Metodologia verifică rii relatiilor: a) elementelor de agregare cu dintii stilpi, cu dintii vecini, b)
corpului de punte cu creasta alveolară , c) puntea dentară cu dinţii antagonişti.
Consecutivitatea realizării probei definitive a punţilor dentare.
1 Insertia puntii pe dintii stilpi
2 Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona coletului dintilor stilpi si cu dintii vecini
3 Examenul raportului corpului de punte cu apofiza alveolara
4 Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale
5 Examenul contactelor ocluzale in intercuspidare maxima

Examinarea adaptarii lucrarii protetice pe dintii slefuiti


Inserția punții pe dinții-stîlpi prevede aplicarea ei în poziție corectă pe cîmpul protetic, operație ce
depinde de corectitudinea îndeplinirii lucră rilor la etapele clinice, și de laborator, de respectarea
paralelismului la prepararea dinților-stîlpi, turnarea pieselor.
Insertia puntii dentare trebuie sa fie lina, fara obstacole pana in pozitia finala. Lucrarea trebuie sa
aiba o anumita frictiune pe dintii stilpi pentru a-i creste stabilitatea.
Daca lucrarea se poate indeparta prea usor de pe dinti, inseamna ca este prea "larga", nefiind suficient
de intim adaptata. Daca se indeparteaza mult prea greu, poate fi vorba de un mic obstacol care
impiedica insertia corecta. Acesta va trebui indepartat inainte de cimentare.
Daca s-a efectuata proba scheletului, de obicei si adaptarea lucrarii va fi buna.
• După verificarea adaptă rii restaură rii pe dintele preparat, urmează evaluarea adaptării
marginale, care poate fi cervicală sau supragingivală .
• Controlul se face:
• vizual
• tactil
Vâ rful sondei dentare bine ascuțite se plimbă dinspre restaurare spre dinte și dinspre dinte spre
restaurare. Astfel se pot detecta discontinuită țile, mai ales dacă sunt supragingivale

Cu dintii vecini
• Un contact proximal normal trebuie să permită depă șirea lui doar cu dificultate de că tre o
matrice sau un fir de mă tase dentară ; procedâ nd în mod similar, pot fi depistate și zonele cu
contact prea strâns, care, dacă nu vor fi eliminate, pot împiedica inserarea restaură rii sau pot
genera senzația de tensiune în arcadă .
• Această tensiune se percepe preponderent la nivelul dinților vecini, fiind adeseori reclamată de
că tre pacienți.

• Un contact proximal prea slab este, de asemenea, nedorit, deoarece va favoriza impactul
alimentelor cu gingia interdentară , traumatizarea gingiei interdentare și retenția alimentelor.
• În mod tradițional calitatea contactelor interdentare se verifică cu ajutorul unui fir de mătase
dentară. În cursul igieniză rii suprafețelor proximale, zona de contact interdentar este depă șită cu
o oarecare dificultate. Mai precis, este percepută o rezistență , care este totuși relativă .
• Dacă firul de mătase dentară nu poate depăși zona de contact, se îndepă rtează restaurarea de
pe bont și se caută suprafețele lucioase care apar în zona de frecare excesivă . Se corectează cu o
piatră mică montată , adecvată materialului. Operațiunea se repetă pâ nă la inserarea optimă pe
bont. În tot acest interval se evită inserarea cu forța, prin exercitarea unor presiuni excesive pe
lucrare.
• Acuratețea testă rii cu ajutorul mă tă sii dentare este pusă sub semnul întrebă rii. Adesea, după ce
firul cel mai subțire a depă șit zona de contact și se percepe acel ,,clic" caracteristic, la o
examinare atentă , după uscare cu aer, se poate observa o dehiscență .

Examinarea puntii dentare intreg turnate cu dinti antagonisti.


• Verificarea raporturilor ocluzale se face în IM (intercuspidare maximă), RC (relație centrică),
miscă ri de lateralitate și protruzive.

Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor ocluzale


prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea conform conceptiei ocluziei functionale, care
cuprinde verificarea contactelor ocluzale in interuspidare maxima. La miscarile de propulsie, de
lateralitate, a curbelor ocluzale de comprensare si a dimensiuni verticale de ocluzie.
Pentru verificare se folosesc hartii de articulatie colorate care ii dau medicului stomatolog indicatii
precise asupra locurilor unde lucrarile dentare sunt mai "inalte".
Hartiile de articulatie se plaseaza intre dinti apoi pacientul este invitat sa inchida arcadele sau sa
efectueze diverse miscari ale mandibulei. Zonele ce trebuie retusate apar sub forma de puncte sau
linii colorate.
Retusurile se fac cu freze de turbina diamantate sau extradure

Examinarea Corpului de punte cu creasta alveolara


Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara cuprinde controlul spatiul necesar
pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in unghi, verificarea niselor
pentru autocuratire, cat si incadrarea, puntii in morfologia arcadei respective.
Corectarea acestor contacte se efectueaza prin slefuirea corpului de punte.
61.Punti dentare acrilice. Caracteristica. Avantage si dezavantage. Indicaţiile şi contraindicaţiile.
Etapele clinico-tehnice de confecţionare.

Indicatii:

 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma
pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare

 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)

Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat
sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a
parodontiului foarte slab.

Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii terminale.
 In caz de tumori maligne

Avantaje
-Fizionomice

Dezavantaje
-Toxicitate inalta pentru gingie
-Preparare multa din testu dentar
-Rezistenta slaba
-Prezinta multe contraindicatii
-
Etape

Metoda clasica:

Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;

Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara; ambalarea
machetei puntii in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare
in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si
lustruirea coroanei.

Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,

Laborator: Finisarea şi lustruirea punti

Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi

Metoda moderna:

Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici realizarea tiparului. Aceasta
tehnica consta in modelarea directa a coroanei din acrilat prin depunerea succesiva a straturilor pe
bontul dentar. Tehnica modelarii coroanei prevede depunerea acelorasi straturi (bazal, de dentina, de
smalt, de colet si incizal), urmate de polimerizarea lor conform instructiunilor din prospect.

Puntea acrilică se obține prin polimerizarea rășinii acrilice introduse în tipar, în mai multe
subetape tehnice.
Rășinile polimerice clasice se polimerizează sub acțiunea căldurii umede. Polimerizarea are loc
conform curbei termice care debutează cu creșterea lentă a temperaturii de la temperatura
mediului ambiant pînă la 60ºC, în timp de 30 minute. Se menține la 60ºC timp de 60 minute. Se
ridică în următoarele 30 minute, la temperatura de 100ºC si se menține timp de 30 minute.
Urmează răcirea lentă, timp de 4-8 ore. Timpul polimerizării se desfășoară pe parcursul a 2,5
ore.
62.Prepararea dinţilor stilpi în cazul confectionarii puntilor dentare acrilice. Metode. Complicatii
posibile. Profilaxia lor.

Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a paradonțiului dinților
stîlpi și starea dinților antagonști,

Specificul prepararii consta in:

a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese

b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate elementele de
agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi

Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar
peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o axa de insertie
corespunzatoare puntii protetice.

Tehnici de preparare:
1) Tehnica clasică - utilizează instrumentarul abraziv diversificat din punct de vedere al formelor si
dimensiunilor Instrumentarul este reprezentat de:
▹ • discuri plane, concave, convexe, active pe o față , pe doua fete sau pe muchie;

▹ • pietre în forma de roată de moară sau carborund (Hetless) sau diamantate de 10mm diametru,
fixate la piesa dreaptă ;

▹ • pietre cilindrice sau con întors diamantate montate la piesa dreaptă sau in contraunghi.

2) Tehnica modernă - utilizează instrumente abrazive diversificate din punct de vedere al formelor
si dimensiunilor. Instrumentarul este reprezentat de:
▹ - freze diamantate de forme cilindrice si cilindro-conice

Pentru a asigura paralelismul trebuie sa tinem cont de niste reguli:


1. Daca avem un dinte vital si unul devital, atunci dintele vital va ghida axa de insertie comuna
2. Daca avem 2 dinti devitalizati atunci dintele cel mai putin inclinat va dicta axa de insertie
3. Daca avem 2 dinti vitali, atunci ambii vor ghida axa de insertie
4. Daca dintele este inclinat <45 grade + devitalizat atunci ii vom corecta axa cu DCR metallic,
sau se va face tratament ortho.????

Bontul dentar este preparat fara retentii prin slefuirea de la nivelul tuturor suprafetelor a unui
strat uniform al tesuturilor dentare de 1,5-2mm. Bontul dentar va avea o forma cilindricoconica,
cu suprafetele laterale usor convergente ocluzal, sub un unghi nu mai mare de 5-8 grade fata de
axul central.
In zona cervicală a coroanei dentare este preparat un prag circular cu o lă țime ce depinde de mă rimea
diametrului dintelui în această zonă și care constituie 0,3-0,5 mm la dinții cu un volum mai redus și 0,8-
1,5 mm la dinții mai voluminoși. Pragul, in dependență de starea tesuturilor dentare cervicale,
poate fi situat supragingival, la nivelul gingiei cu prag Chanfrein.
Accidente si profilaxie
durerea, care depinde de sensibilitatea individuala, in cazul dintilor vitali se foloseste anestezia;
▹ -        sectionarea buzei, limbii, planseului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct de sprijin ferm
al mainii operatorului, greseala care poate determina deraparea instrumentului de slefuit.  In
raport cu gravitatea leziunii se pot lua masuri ca badijonari cu H⒉O⒉, compresiuni pentru
hemostaza sau sutura chirurgicala;

▹ -        deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare gresita asupra dimen-siunilor organului


pulpar;

▹ -        traumatizarea paradontiului marginal, consecutiva slefuirii, poate sa determine o lezare a


fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retractii cicatriceale sau la aparitia pungilor gingivale;

▹ -        slefuirea din neatentie sau printr-o tehnica gresita a dintelui adiacent – punct de plecare
pentru dezvoltarea unei carii;

▹ -        fracturarea coronara a dintelui vecin sau antagonist, prin neatentie sau prin manevrarea
gresita a instrumentelor de slefuit.

63.Particularitatile de amprentare a campului protetic in cazul confectionarii puntilor dentare acrilice.


Materialele utilizate. Complicatii posibile. Profilaxia lor.

(portamprente ) speciale care se introduc in cavitatea bucala pentru amprentarea campului protetic.

Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :

# intr-un timp

# doi timpi

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.


Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.

Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de
amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la aplicarea a
doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest caz ambele
materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul
fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in
materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar dupa ce
este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid fiind reintrodusa in
cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;

Materiale:siliconi de aditie

64.Punti dentare din materiale compozite. Caracteristica. Avantage si dezavantage. Indicatii si


contraindicatii catre utilizare in tratamentul edentatiei partiale. Etapele clinico-tehnice de confectionare.

Indicatii:

 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma
pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare

 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)

Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat
sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a
parodontiului foarte slab.

Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii terminale.
 In caz de tumori maligne

Etape
 Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea
dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;

 Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti

65.Punti dentare integral ceramice. Caracteristica. Varietati de mase ceramice utilizate la confectionarea
lor. Avantage si dezavantage. Indicatiile si contraindicatiile catre utilizare in tratamentul edentatiei
partiale.

Indicatii:

 pentru zona frontala a arcadelor dentare edentate unidentar sau cel mult absenta a doi dinti.
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma
pierderii dintilor.
 la restabilirea Functiei estetice
 restabilirea functiei fonetice mai ales in zona frontala
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare

 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea dintelui)

Contraindicatii:
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot asigura
retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat
sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la
remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
 Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
 Dinti cu tratament incorect
 Dinti cu radacini in stadiul de formare
 Procese patologice locale
 Leziuni ale mucoasei bucale
 Boli infectioase,respiratorii,cardiace si psihice
 Afectiuni generale care contraindica anestezia sau slefuitul dintilor
 Exista afectiuni generale care pot contraindica efectuarea acestor manopere. In aceste situatii,
medicul stomatolog va solicita un consult interclinic
 Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice foarte joase,cu forte de rezerva a
parodontiului foarte slab.

Contraindicatii absolute:
 Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea maxilarelor,in edentatii terminale.
 In caz de tumori maligne

Varietăți de mase ceramice:

CLASIFICARE:

 Funcție de structură : ceramică cristalină și necristalină


 Funcție de structura atomică : mase ceramice silicate, oxidice și neoxidice
 Funcție de tehnologia arderii: ceramică arsă în atmosferă și ceramică arsă în vacuum
 Funcție de temperatura sinteriză rii: MDC sinterizate la temperaturi înalte 1200- 1400 °C, MDC
sinterizate la temperaturi medii 1050- 1200 °C, MDC sinterizate la temperatui joase în vacuum 800-
1050 °C
 Funcție de topografia straturilor: ceramică de miez/opaquer/grund, ceramică pentru dentină și
ceramică pentru smalț
 Funcție de modalitatea de prezentare: pulberi/frite, lingouri prefabricate pentru prelucră ri ulterioare
la cald și rece
 Funcție de domeniile de aplicare în stomatologie: vezi indicații
 Funcție de tehnologia confecționă rii piesei protetice: ardere pe folia de platină , metalo- ceramică ,
dinți artificiali, sisteme speciale

Avantajele puntilor dentare din ceramica:


constau in aceea ca portelanul are calitatea de a conferi coroanelor aspectul natural, prin varietatiile de
culori şi nauntele translucide, da posibilitatea de a imita leziuni de uzura mici de smalt, pete de culoare
de etc. Portelanul işi pastreaza culorile in timp, biologic este bine tolerant de tesuturile cavitatii bucale,
este rezistant la actiunea chimica şi un bun izolator termici, protejand pulpa de actiunea mediului
ambiant şi are o duritate apropiata de cea a smaltului. Avantajele puntilor dentare acrilice se reduc la
insuşirile fizionomice şi o tehnologie simpla de confectionare.

Dezavantajele puntilor dentare din ceramica constau:


in provocarea abraziunii dintilor antagonişti sau artificiali, sunt fragile şi au o tehnica compusa la
confectionare.Spre deosebire de portelan, puntiile din acrilat prezinta un dezavantaj mai considerabil,
motiv pentru care sunt indicate mai mult ca punti provizorii.printre aceste dezavantaje vom enumera:
iritatia paradontiului marginal,modificarea culori, perforarea, uzura sau fractura acrilatului.

66.Etapele clinico-tehnice de confectionare a puntilor dentare integral ceramice. Complicatii posibile.


Profilaxia lor.

Etapele de confecţionare a punţilor dentare ceramice.

Clinic: examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament, prepararea dintilor
stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei, protectia plagii dentinare;

Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe
bontul preparat; depunerea si arderea straturilor de ceramica; adaptarea puntii pe model

Clinic: proba puntii ceramice in cavitatea bucala;

Laborator: arderea coroanei pentru glazurare;

Clinic: proba finala si fixarea puntii in cavitatea bucala.

• Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câ mpului protetic, determinarea ocluziei centrice;


determinarea culorii;
• Laborator: realizarea modelelor (de lucru și auxiliar), poziționarea acestora în relație centrică și
fixarea în simulator. Ulterior, tehnica diferă în funcție de metoda de realizare:
 Metoda clasică cu foița de platină : pe bontul de pe model se adaptează o foiță de platină care
urmează a fi arsă pentru degazare; apoi se depune masa de opac, se arde, după care se modelează
prin pensulare coroana; se modelează în volum mai mare, pentru că la ardere ceramica se
contractă ; se arde după fiecare strat depus;
 Prin turnare (Dicor): se modelează macheta din ceară a coroanei, se realizează tiparul (ambalarea
machetei), se topește lingoul de ceramică sticloasă și se introduce în tipar prin centrifugare. După
dezambalare, turnă tura obținută se mai ambalează încă o dată și se mai arde timp de 6 ore pentru
ceramizare;
 Prin injectare (Empress, Cerestore): se modelează macheta din ceară a coroanei, se realizează
tiparul (ambalarea machetei), se încă lzește blocul de ceramică și se introduce în tipar prin
presare;
 Prin ardere (In Ceram): prin presare sau frezare se realizează un carcas din ceramică , apoi, prin
depunere și ardere succesivă , se modelează coroana.
 Prin frezare (CAD – CAM): cu un scaner intraoral se obține amprenta digitală , apoi cu
ajutorul unui program special la computer este modelată viitoarea coroană sau carcasul
din ceramică ; informația
este trimisă spre aparatul care frezează proteza dintr-un bloc de ceramică .
Coroana este adaptată pe model, se verifică contactele interdentare și relația la nivelul
pragului.

• Clinic: proba în cavitatea bucală ;


• Laborator: prelucrare și finisare a coroanelor cu instrumentele și materialele respective;
lustruirea (polipanți pentru ceramică , perie și pastă specială )/ glazurarea (ardere);
• Clinic: fixarea coroanelor pe bontul dintelui natural preparat.

Complicații posibile

In caz cand s-a efectuat o preparare incorecta a bontului dentar.

-In caz cand nu s-a efectuat o amprenta corespunzătoare

-In caz daca nu corespunde la colet

-Asperități pe suprafața bontului dentar.

-In caz cand este posibil ca la colet sau pe suprafața ocluzala sa exista o supraocluzie .

 complicații în timpul ajustă rii carcasului pe dintele stâ lp: carcasul nu se adaptează intim
la prag, este prea voluminos;

 complicații în timpul probei coroanei: nu coincide culoarea, este supradimensionat, nu are


contact cu dinții vecini, cu antagoniștii.

67.Tipuri si tehnici de preparare a dintilor stalpi la confectionarea puntilor dentare integral


ceramice. Complicatii posibile. Profilaxia lor.

Dinții stîlpi se aleg în dependență de întinderea breșei, starea țesuturilor dure și a


paradonțiului dinților stîlpi și starea dinților antagonști,

Specificul prepararii consta in:

a) obtinerea unei forme corecte, specifice pentru tipul lucrarii protetice alese

b) obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aşeze uniform pe dintii-stalpi
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o
axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.

Pentru a asigura paralelismul trebuie sa tinem cont de niste reguli:


1. Daca avem un dinte vital si unul devital, atunci dintele vital va ghida axa de insertie
comuna
2. Daca avem 2 dinti devitalizati atunci dintele cel mai putin inclinat va dicta axa de
insertie
3. Daca avem 2 dinti vitali, atunci ambii vor ghida axa de insertie
4. Daca dintele este inclinat <45 grade + devitalizat atunci ii vom corecta axa cu DCR
metallic, sau se va face tratament ortho.????

 Prepararea depinde de particularită țile morfologice ale dintelui și de arcada dentară ;


 Se șlefuiește minim 1,5mm de țesut dur (pentru ca coroana ceramică să aibă grosime
suficientă );
 Bontul trebuie să alcă tuiască 2/3 din lungimea coroanei clinice (pentru ca coroana să
aibă retentivitate satisfă că toare);
 Se prepară un prag circular de 0,8-1,2mm; conformația pragului depinde de dinte:
premolarii superiori și incisivii inferiori se prepară cu prag de 0,8mm numai pe
suprafețele vestibulară și orală sau doar pe vestibular;
 Pragul să fie paralel cu marginea gingivală liberă ;
 Variante de praguri: prag drept (90grade cu suprafața bontului); prag cu unghi intern
rotunjit (mai puțin stres pentru țesuturile dentare);
 Se prepară sub anestezie și ră cire permanentă (pulpa trebuie să se mențină vitală );
 De pe incizal/ocluzal se șlefuiesc 2mm, de pe vestibular/oral/ proximal – minim 1,5mm.
Consecutivitatea:
 Suprafetele proximale
 Supraf. V-O
 Prep. muchiilor
 Finisarea
 Controlul prep.
1. Supraf. proximale: slefuirea, avansind catre colet, ne vom opri la o distanta de cca
1,5mm de la papila interdentara schitand din ambele parti praguri cu o latime 0,25-
0,5mm.
Pozitia frezei usor inclinata spre ocluzal/incisal conferindui viitorului bont o conicitate
minima.
2. Supraf. ocluzală: cu o piatra rotunda, roata se va reduce 1,5-2mm.
Slefuirea se va efectua intr-un plan inclinat 45grade spre oral la dintii frontali si spre
vestibular --- inferiori.
3. Supraf. O-V: slefuirea cu pietre-roata, apoi se va utiliza o piatra cilindrica a carui ax va fi
tangent cu suprafata supusa prepararii.
Supraf. incizala/ocluzală --- slefuieste 1,5mm pastrand relieful incisivoocluzal
Intre dintele prep. si antagonist o sa avem un spatiu de inocluzie 1,5mm.

68.Metode de amprentare la confectionarea puntilor dentare integral ceramice. Complicatii


posibile. Profilaxia lor.

Amprenta este reproducera in negativ a elementelor anatomice ale campului protetic. Este
efectuata de medic cu materiale in stare plastica depuse in linguri (portamprente ) speciale
care se introduc in cavitatea bucala pentru amprentarea campului protetic.

Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :

# intr-un timp

# doi timpi

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.


Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.

Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in
lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi
utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul
fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in
lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul
dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.

Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar
dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid
fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;

Amprentarea se face cu materiale siliconice într-un timp (materialul chitos se depune


pe dinți iar cel vâscos în amprentă, apoi se presează pe dinți) sau în doi timpi (se ia o
amprentă cu primul strat, apoi în amprentă sau pe dinți se depune stratul II, după care
se presează lingura pe dinți)

1. Amprenta pe arcada monofazică în lingura individuală (cea mai utilizată)

1. Amprenta pe arcada bifazică: de corectare sau în dublu amestic (Wash- Tehnic)


2. Amprenta pe arcada cu inel de cupru+ supraamprenta material elastomeric

3. Amprenta cu hidroalginat- se utilizează rar.

69.Puntea dentara mixta metalo-acrilica. Caracteristica. Varietati. Avantage si dezavantage.

Varietati:
Fizionomice – materialul fizionomic (acrilatul) acoperă în întregime scheletul metalic
Semifizionomice – acrilatul acoperă doar o suprafață , două sau chiar toate suprafețele, lă sâ nd
numai o fâ șie vizibilă a scheletului metalic (corilet)

 Cu componenta metalica stantata:


 sunt de 2 feluri:
 1.acrilatul acopera numai corpul puntii,
 2.sunt acoperite cu acrilat si corpul de punte si elementele de agregare

Dupa componenta metalica: Stantata


Intreg turnata

AVANTAJE:
- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat si metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
DEZAVANTAJE:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea locului de
jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a curentilor
galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
- Posibilitatea desprinderii acrilatului;
- Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani;
70. Punţi dentare metalo-acrilice cu componenta metalică ştanţată. Avantage și
dezavantage. Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare în tratamentul edentației parțiale
avantaje- Transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologica prin axul lung al dintilor
stilpi;
- Restabilirea totala a functiei masticatorii;
- Restabilirea functiei fonetice;
- Sint integrate in scurt timp in functionalitatea sistemului stomatognat;
- Necesita o slefuire usoara a dintilor stilpi;
- Restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea unei retentii suficiente dintre acrilat si
metal;
- Costa mai ieftin decit lucrarile ceramice.
Dezavantaje:
- Poate avea loc dezlipirea corpului de punte de elementele de agregare si oxidarea
locului de jonctiune;
- Folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparitia diferentei de potential si deci a
curentilor galvanici;
- Restabilirea partiala a indicilor fizionomici(in cazul puntilor mixte semifizionomice);
Modificarea culorii si necesitatea refacerii dupa doi-trei ani

Indicatii:
 restaurarea morfologica a dintilor absenti si prevenirea complicatiilor ce pot surveni in
urma pierderii dintilor.
 Cand pacientul nu isi permite o lucrare ceramica. Pentru a preintampina consecintele
nefaste ale pierderii este foarte importanta restaurarea spatiilor edentate cat mai
repede cu putinta.
 Acesta este motivul pentru care este bine sa se realizeze macar o punte metalo acrilica,
iar in viitor, daca se va putea, se va inlocui cu una ceramica.
 Exista un anumit numar de cazuri ( persoane in varsta, cazuri sociale, persoane care au
in cavitatea bucala doar lucrari metalice, lucrari provizorii etc.)
 Puntea metaloacrilica fizionomica e indicata pentru zona frontala,cind dintii stilpi au o
inaltime necesara pentru slefuirea lor la o adincime de 2,0-2,5 mm.
 !!!Deoarece acrilatul este un material foarte putin rezistent, acesta se pune doar in
partile exterioare, vizibile ale lucrarii si niciodata pe partea ocluzala a dintelui. Restul
coroanei va fi metalica.
 Puntea stantata se indica aproape in orice situatie atat timp cat s-a pastrat cel putin o
treime din inaltimea initiala a coroanei dintelui si in lipsa proceselor distructive
subgingivale.

Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari
pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
71.Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare mixte cu componenta
metalică ştanţată. Erori posibile. Profilaxia lor.
clinic: : examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintelui,
amprentarea, protecția plă gii dentinare, aprecierea relației de ocluzie.
Laborator: confecționarea modelelor şi poziționarea lor în simulatoare; modelarea machetei
coroanei (subdimensionat cu 0,2-0,28mm); realizarea patricei din ghips; confecționarea
patricelor din aliaj uşor fuzibil (una pentru ștanțarea preventivă , a doua pentru cea definitivă );
ştanțarea preventivă şi definitivă ;
prelucrarea şi proba coroanei pe patricea (bontul) din ghips.
Clinic: proba coroanei în cavitatea bucală .
Laborator: prelucrarea chimică , finisarea şi lustruirea coroanei.
Clinic: proba definitivă şi cementarea coroanei în cavitatea bucală .
Erorii
Greseli, accidente si complicatii in slefuirea dintilor.
* Greseli cu consecinte asupra formelor slefuirii
* forme de bont exagerat conicizate, cu consecinte asupra retentivitatii coroanelor si a
integritatii pulpare;
* bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decat cel cervical;
* zone retentive la nivelul coletului – consecinta unei incorecte preparari si finisari a
bontului;
* santuri verticale pe suprafata bontului si la colet, fapt care denota ca instrumentul de
slefuit nu a fost manevrat in miscare continua;
* prepararea coletului pentru coroanele cu patrundere subgingivala, insuficient de profund
efectuata (a nu se confunda cu preparatia escavata unde slefuirea limitei se face, in mod voit,
supragingival);
* subminari retentive (praguri accidentale in profunzime), consecinta unei tehnici gresite in
orientarea instrumentelor de slefuit, au drept rezultat o insertie incompleta si incorecta a
coroanei;
* spatiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mica de substanta dentara la acest
nivel.
Accidente posibile in timpul slefuirii:
- durerea, care depinde de sensibilitatea individuala, in cazul dintilor vitali se foloseste
anestezia;
- sectionarea buzei, limbii, planseului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct de sprijin
ferm al mainii operatorului, greseala care poate determina deraparea instrumentului de slefuit;
- in raport cu gravitatea leziunii se pot lua masuri ca badijonari cu H⒉O⒉, compresiuni
pentru hemostaza sau sutura chirurgicala;
- deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare gresita asupra dimen-siunilor organului
pulpar;
- traumatizarea paradontiului marginal, consecutiva slefuirii, poate sa determine o lezare a
fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retractii cicatriceale sau la aparitia pungilor gingivale;
- slefuirea din neatentie sau printr-o tehnica gresita a dintelui adiacent – punct de plecare
pentru dezvoltarea unei carii;
- fracturarea coronara a dintelui vecin sau antagonist, prin neatentie sau prin manevrarea
gresita a instrumentelor de slefuit.
Complicatii posibile dupa slefuire:
· pulpita insotita de durerile care apar in scurt timp dupa slefuire. In principiu, tratamentul
consta din extirparea vitala a pulpei, sau in unele cazuri se pot face tratamente cu substante
medicamentoase, cum sunt corticosteroizii.
Sedarea durerilor nu inlatura pericolul afectarii pulpei, indeosebi prin cimentare, de aceea
se recomanda in astfel de situatii sa se aplice coroane de protectie provizorie cu Calxil, pe o
perioada de cateva saptamani, sau in cazul coroanelor singulare sa se cimenteze cu un ciment
neutru. In afara de incercarea de terapie medicamentoasa se indica extirparea vitala, mai ales
atunci cand bontul reprezinta unul din stalpii unei punti de o intindere mai mare;
· durerea trecatoare, care apare provocata de agenti termici si chimici si cedeaza in urma
aplicarii coroanelor de protectie;
· necroza pulpara tardiva si gangrena pulpara – complicatii ale slefuirii – cu consecinte
asupra integritatii tesuturilor periapicale (parodontite aplicate, cronice si acute);

72. Puntea dentară metalo-acrilică cu componenta metalică întreg turnată. Varietăți.


Indicaţii şi contraindicaţii către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele
clinico-tehnice de confecţionare
Cu componenta metalica intreg turnata:
- cu elementele de agregare si corpul de punte:
1. semifizionomic(doar partea vestibulara este fetuita cu acrilat)
2. fizionomic(componenta fizionomica acoprea in intregime componenta metalica)
Indicatii:
 Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
 Abraziuni dentare patologice;
 Anomalii de forma, volum, pozitie;
 Defecte ale arcadelor dentare;
 Traume, carii dentare
 Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
 datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate plasa si
pe partea ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
 Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama mai mare
de nuante, are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul metalic, la fel ca si
acrilatul, doar prin legaturi mecanice.

Contraindicatii:
 la copii si adulti pana la 18-20 ani;
 Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
 Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
 ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
 In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
 Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari
pe implanturi.
 Igiena orala nesatisfacatoare
 Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice
pana la remedierea impedimentului.
 Dinti cu mobilitate de gradul 3
Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,
prepararea dintilor stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela macheta puntii
din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata de
proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei,determinarea culorii acrilatului cu cheia de culori
respective,protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara
si inlocuirea ei cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.
73. Tehnica de preparare a dinţilor stâlpi la confecționarea punţilor dentare metalo-
acrilice cu componenta metalică întreg turnată. Instrumente utilizate. Complicații
posibile. Profilaxia lor
 Pregatirea bontului necesita crearea pragului pe suprafata vestibulara care se va
termina la jumatatea suprafetelor proximale.
 Suprafata vestibulara a dintelui este slefuita aproximativ de 2 mm,reiesind din grosimea
componentei metalice de 0,3-0,4 mm si a fatetei de acrilat de 1,5 mm
 Suprafata ocluzala sau marginea incisivala sint slefuite in profunzimea de 2
mm.Prepararea se face cu asigurarea paralelismului dintilor stilpi.
 Instrumente utilizate
 Turbine cu racire,instrumnete diamantat in forma de flacara ,subtire scurt,,instrumente
diamant clindro conic cu virf rontujit
 Complicatii= deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut
dentar; a se controla grosimea
 de țesut preparat;
 • necroza pulpară – datorită mă ririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea
în timpul deschiderii
 camerei pulpare;
 • lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
 • lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulă rii agresive a aței în timpul
îndepă rtă rii gingiei libere
74. Amprentarea la confecţionarea punţilor dentare metalo-acrilice cu
componenta metalică întreg turnată. Materiale și tehnici utilizate. Complicații
posibile și profilaxia lor
Vom utiliza doar amprente duble,pentru acest tip de lucrare protetica :
# intr-un timp
# doi timpi
Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.
Amprentele se impart
• in documentare,
• auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
• amprente realizate intr-un timp;
• amprente realizate in doi timpi,
• amprente de corectare,
• amprente in ocluzie,
• amprente partiale,
• amprente totale.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar
in lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate
fi utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul
vascos si altul fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent:
materialul vascos se depune in lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei
seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in
materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un
timp, iar dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material
amprentar fluid fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
• Alegerea lingurii amprentare;
• Prepararea meterialului de amprentare;
• Depunerea materialului in lingura;
• Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
• protetic, prelucrarea marginilor;
• Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.
• Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
• Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri
de sinteza–Zeta Plus);
• Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
• Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)
Comp= IN TIMPUL AMPRENTARII NU REDA LIMITA PREPARATII ,SUNT PREZENTE
LIPSURI CARE PE MODEL VOR REZULTA CU SURPLUSURI –MODELUL NU VA
REFLECTA CORESPUNZATOR CIMPUL PROTETIC
In timpul probei coronei –nu coincide culoarea ,nu are contact cu dinti vecini

75. Puntea dentară mixtă din materiale metalo-compozite. Indicaţii şi contraindicaţii


către utilizare la tratamentul edentaţiei parţiale. Etapele clinico-tehnice de
confecţionare
Indicatii:
• Prevenirea complicatiilor ce pot surveni in urma pierderii dintilor
• Abraziuni dentare patologice;
• Anomalii de forma, volum, pozitie;
• Defecte ale arcadelor dentare;
• Traume, carii dentare
• Pacienti tineri, dinti cu camera pulpara voluminoasa (pentru a pastra vitalitatea
dintelui)
• datorita faptului ca este mai rezistent decat acrilatul, in unele cazuri se poate plasa si pe
partea ocluzala a dintelui imbunatatind aspectul estetic.
• Compozitul este superior acrilatului si ca rezistenta si ca estetica, are o gama mai mare
de nuante, are o oarecare transluciditate, dar se ataseaza de scheletul metalic, la fel ca si
acrilatul, doar prin legaturi mecanice.
Contraindicatii:
• la copii si adulti pana la 18-20 ani;
• Distructii avansate ale coroanei dintelui. ;
• Dinti cu tesuturi dure fragile si cind inaltimea si grosimea coroanei naturale nu ne
permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.
• ocluzii adinci,traumatizate, la fel cand dintii-stalpi rezulta bontului prea scurte ce nu pot
asigura retentia protezei
• In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient suport
• Daca dintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata,
este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe
implanturi.
• Igiena orala nesatisfacatoare
• Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice
pana la remedierea impedimentului.
• Dinti cu mobilitate de gradul 3
• Resorbtie osoasa 2/3 din inlatimea radiculara
• Dinti cu tratament incorect

.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,


prepararea dintilor stilpi,amprentarea,determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare;protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor,fixarea modelelor in simulator,se va modela
macheta puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal.Dupa turnare puntea se va
prelucra si va fi gata de proba
Clinic: Proba punti şi individualizarea reliefului ocluzal,
Laborator: Finisarea şi lustruirea punti
Clinic: Proba definitiva şi cementarea punti pe dintilor stalpi

77.Etapele clinico-tehnice de confectionare a puntilor dentare metalo-ceramice.


Complicatii posibile. Profilaxia lor.

1.Clinic – examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului, planul de tratament,


prepararea dintilor stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
intermaxilare; protectia dintilor slefuiti;
2.Laborator – realizarea modelelor, fixarea modelelor in simulator, se va modela macheta
puntii din ceara care va fi inlocuita prin metal. Dupa turnare puntea se va prelucra si va fi gata
de proba;
3.Clinic – proba puntii si individualizarea ei, determinarea culorii ceramicii cu cheia de culori
respective, protectia dintilor preparati;
4.Laborator – finisarea si lustruirea puntii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara
si inlocuirea ei cu acrilat;
5.Clinic – proba definitiva si cementarea puntii dentare.

78.Particularitatile de preparare a dintilor stalpi la confectionarea puntilor dentare


metalo-ceramice. Instrumente utilizate. Complicatii posibile. Profilaxia lor.
Dinti stilpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie
convergenti, iar peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o
axa de insertie corespunzatoare puntii protetice.

Pentru a asigura paralelismul trebuie sa tinem cont de niste reguli:


5. Daca avem un dinte vital si unul devital, atunci dintele vital va ghida axa de insertie
comuna
6. Daca avem 2 dinti devitalizati atunci dintele cel mai putin inclinat va dicta axa de
insertie
7. Daca avem 2 dinti vitali, atunci ambii vor ghida axa de insertie
8. Daca dintele este inclinat <45 grade + devitalizat atunci ii vom corecta axa cu DCR
metalic, sau se va face tratament ortho?

 Vestibular – cel puțin 1,5mm (0,3-0,5 metal, 0,2-0,3 opac, 0,8-1 ceramica);
 Incizal – cel puțin 2mm (ca să se modeleze o margine incizală din ceramică subțire,
translucidă , cu aspect natural);
 Ocluzal – 1,5-2 mm pentru zona ce va fi acoperită cu ceramică ; 1,2-1,5mm dacă zona va
fi metalică ;
 Proximal – cel puțin 1mm, mai mult în zona de contact interdentar (ca să fie spațiu
pentru masa translucidă );
 Palatinal – cel puțin 1mm dacă va fi acoperită de ceramică sau 0,5mm dacă va fi
metalică ;

Prag – se face prag circular: pe fața vizibilă variațiile pragului drept, pe fața invizibilă prag
chanfrein (rotunjit/excavat);

Instrumente utilizate :
 Instrumente diamantate cilindro-conice cu varf rotunjit (cu granulatie medie pentm
reducerea volumului, granulatie fina pentru finisare).
• Instrument diamantat efilat.
• Instrument diamantat in forma de minge de regby sau roata de moara (pentm
reducerea orala a dintilor frontali).
• Instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat (pentru prepararea pragului).
• Freze de finisare.
• Sonda parodontala

Complicatiile :

 Durearea – se prepara cu anestezie


 temperatura înaltă – ca rezultat al frecă rii frezei de țesutul dur dentar; cu câ t este mai
mare viteza de rotație, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atâ t mai
repede se mă rește temperatura dintelui;
profilaxia: a se prepara cu pauze și ră ci cu apă ;
 factorul traumatic datorită vibrațiilor; cu câ t e mai mică viteza și mai mare granulația
frezei, cu atâ t e mai mare vibrația;
 deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult țesut dentar;
profilaxia: a se controla grosimea de țesut preparat; controlul vizual și utilizarea
frezelor corespunză toare și a pieselor corecte (turină pentru smalț, micromotor pentru
dentină )
 necroza pulpară – datorită mă ririi temperaturii, vibrației excesive sau traumatizarea
în timpul deschiderii camerei pulpare;
profilaxie: racire cu apa
 lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
profilaxie: controlul visual al plagii
 lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulă rii agresive a aței în timpul
îndepă rtă rii gingiei libere;
profilaxie: manipulare acurata si fina.
 supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
 fracturarea bontului;
 hemoragii.

Profilaxia:
 Prepararea dinților cu ră cire și mișcă ri întrerupte pentru a nu supraîncă lzi dintele
 Punct de spijin a mîinii pentru a evita derapajul instrumenteleor
 Cunoașterea topografiei camerei pulpare pentru a evita deschiderea acesteia
 Presiune moderată pentru a nu fractura coroana dentară

79.Tipuri de prag realizat la prepararea dintilor stalpi pentru confectionarea


puntilor dentare metalo-ceramice. Avantaje si dezavantaje. Indicatii si
contraindicatii.
nu este uniform, ca la coroanele de invelis ceramice.
Pragul gingival in zona vestibulara se poate conforma in patru feluri:
-prag cu bizou
-prag inclinat
-prag drept de 90°
-chanfrein

80.Metode de retractie gingivala la confectionarea puntilor dentare. Avantage si


dezavantage. Indicatii si contraindicatii catre retractia gingivala. Complicatii
posibile. Profilaxia.
 fizică cu ață ;
 chimică cu soluții;
 fizico-chimică cu ață îmbibată în soluții hemostatice

Evictiunea gingivala- rpr. deplasarea tesutului gingival din jurul dintilor pentru a obtine un
bun acces al materialului de amprenta.

Metodele cu fire de retractie:

Cu un fir de retractie, cand tesutul gingival este sanatos. Un singur fir este asezat cu atentie in
sulcus, fiind lasat pe 5min. si apoi indepartat inainte de a lua amprenta.

Cu doua fire- la obtinerea amprentei multiple, atunci cand tesutul este compromis.

 Se utilizeaza cand marginea prep. este subgingivala.


 Se aplica doua fire: al doilea fir este cu o marime sau doua mai mic decat primul
 Cu primul fir obtinem retractie verticala, cu al doilea-obtinem retractie orizontala.

Geluri de retractie – deschiderea sulcusului fara a deteriora atasamentul epitelial

81.Particularitatile de amprentare a campului protetic la confectionarea puntilor


dentare metalo-ceramice. Materialele utilizate. Complicatii posibile si profilaxia
lor.
Amprenta - copia negativă și fidelă a cîmpului protetic cu ajutorul că reia se obține
modelul pe care se va confecționa proteza.
Se obține amprenta de lucru și amprenta orientativă

Vom utiliza doar amprente duble, pentru acest tip de lucrare protetica:

# intr-un timp

# doi timpi

Amprenta este copia negativa si fidela a campului protetic.


Amprentele se impart
 in documentare,
 auxiliare si de baza.
In dependenta de tehnica realizarii deosebim:
 amprente realizate intr-un timp;
 amprente realizate in doi timpi,
 amprente de corectare,
 amprente in ocluzie,
 amprente partiale,
 amprente totale.

Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in
lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi
utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul
fluid. In acest caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in
lingura amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul
dintilor preparati, in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.

Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar
dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid
fiind reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;
Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.

 Materiale elastice reversibile (hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)


 Materiale elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri de
sinteza–Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile (materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
 Materiale dure ireversibile (gips, paste din oxid de zinc si eugenol)

82.Proba puntii dentare mixte metalo-ceramice in cavitatea bucala. Cerinte.


Individualizarea reliefului morfo-functional a puntilor dentare mixte metalo-
ceramice. Tehnica executarii. Individualizarea culorii componentei estetice a
puntii dentare mixte metalo-ceramice.

Pentru ca adaptarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii: 

 Verificarea axului de insertie pe modelul de lucru.Puntea se aseaza pe bonturile


modelului,observandu-se cum patrunde pe model si pozitia finala.
 Se constata raportul corpului de punte cu creasta alveolara,cu papilla si cu dintii antagonisti la nivelul
fetelor ocluzale.

 Insertia scheletului pe dintii slefuiti trebuie sa se realizeze lin si fara efort  pana in


pozitia finala.
 Daca exista anumite obstacole care impiedica patrunderea pana in capat a scheletului, acestea trebuie
indepartate. Se poate retusa, dupa caz, atat din schelet cat si din dintii slefuiti. De obicei, asemenea
adaptari sunt minime. 
 Scheletul nu trebuie sa fie prea "larg", acest lucru scazand din gradul de stabilitate al lucrarii. 
 Scheletul trebuie  sa patrunda usor subgingival la nivelul dintilor slefuiti
 In toate partile scheletului unde urmeaza a fi plasate materiale fizionomice,trebuie sa
existe spatiu sificient pentru aplicarea corespunzatoare a acestora.In caz contrar,puntea
dentara va aparea “bombata” sau vor exista probleme la insertia lucrarii.
 Daca se confectioneaza lucrari metalo-acrilice,in aceasta etapa se realizeaza si
adaptarea ocluzala definitiva a resaturarii.

Tot la aceasta etapa medicul poate lua o amprenta a ocluziei,dup ace scheletul a fost
adaptat in cavitatea bucala,numita”supramuscatura”.Acesta amprenta s eva lua peste
schelet si I se va da tehnicianului informatii suplimentare despre spatial existent intre
acesta si antagonisti.

Scheletul impreuna cu “supramuscatura” si alte eventuale indicatii se trimit inapoi la


laboratorul dentar pentru aplicarea materialelor fizionomice.

Individ. Relief :
Tehnica :
 se face cu freze diamantate !
 se fac cu creionul linii de orientare și cu freza se elimină surplusul de ceramică , redâ nd
marginile vestibuloproximale și la necesitate corectarea unghiurilor incizivo-proximale
la dinții frontali;
 contactele premature sunt șlefuite cu freza diamantată pâ nă la obținerea contactelor
uniforme;
 suprafețele proximale deasemenea se șlefuiesc dacă este cazul
Culoarea :

 Se allege din cheia de culori nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti in cav.bucala.Daca dintii ramasi au nuante diferite,este indicat ca lucrarea
protetica sa aiba o culoare asemnatoare cu dintii din imediata apropiere a restaurarii.
 La fel nu uitam de conditiile in care se alege culoare: lumina (naturala+lampa,etc…)

Idividualizarea culorii componentei estetice a punţii dentare mixte m/c.


- masele ceramice pot fi colorate la necesitate, în acest scop sunt utilizați coloranți speciali
pentru a reda unele fisuri, pigmentații la dorința pacientului.

- au fost concepute o serie de ghiduri de culoare pentru ceramica, de diferite


nuante, corespunzand diferitelor zone de analizat:
 pentru zona de dentina de la nivelul pulpei coronare;
 pentru masa dentinara de baza;
 pentru zona incizala ;
 pentru masa ceramica de finisare;
- alegerea culorii pentru zona dentinara a pulpei coronare este cea mai importanta
etapa, deoarece nuanta respectiva se va transmite pana la straturile superficiale ,
influentand estetica finala;
- sistemele de inregistrare a culorii se impart in sisteme clasice (cheia deculori)
si moderne (computerizate);
 - la descrierea nuantei de culoare a unui dinte natural trebuie urmarite:
 culoarea de baza
  luminozitatea
 Saturatia
 fluorescenta
 opalescenta
 Opacitatea
 transparenta si transluciditatea;
- culorile dintilor naturali sunt influentate si de temperatura.
83.Care este necesitatea realizarii probei definitive a punyilor dentare.
Consecutivitatea realizarii. Cerintele verificarii la etapa probei definitive a
puntilor dentare.

Proba definitivă se efectuează înainte de cementare și cuprinde urmă torii indici:


1.analiza pe modelul de lucrul,la care se verifica:
 calitatea lucrarii protetice
 Verificarea axului de insertie pe modelul de lucru.Puntea se aseaza pe bonturile, observandu-se cum
patrunde pe model si pozitia finala.

 Verificarea contactelor interdentare,cu dintii vecini si antagonisti

 Axa de insertie (din ce directie poti insera puntea pe bonturi,V-M-D)

 Pentru a verifica contactele iterarcadice

 Se constata raportul corpului de punte cu creasta alveolara,cu papilla si cu dintii antagonisti la nivelul fetelor
ocluzale.
 Raportul elementelor de agregare cu parodontul marginal al dintilor stalpi,cu ditnii vecini si antagonisti(hartie
de articulatie de la cea mai groasa la cea mai subtire,in ocluzia dinamica-miscari de ghidaj(stanga-dreapta)
 Culoarea sa coincide cu cea transmisa de medic

 Adaptarea marginala(e pe prag nu e prag)


 Morofologia sa corespunda dintelui lipsa

• Se verifica cu stratul II grosimea cimentului sa fie uniforma(se pune str.II in punte,se


insera pe dinte,se asteapta timpul de priza a materialului,dupa se demonteaza de pe
bont si verifica ca stratul de ciment sa fie uniform distribuit)

• Ocluzia ( cu hartia de articulatie,mai intai cu cea de 8 microni(subtire)

Proba :
 se verifică culoarea;
 inserția pe bonturi;
 să nu basculeze;
 să se adapteze intim pe bonturi;
 să se adapteze bine la suprafața mucoasei din breșă ;
 să realizeze contacte fiziologice cu dinții antagoniști și vecini;
 să nu fie prea voluminoasă ca să exercite presiune asupra dinților vecini;
 să nu se vadă prin ceramică carcasul metalic, să fie bine finisată

Complicatiile ce pot aparea :


 Inflamația pulpei dentare
 Inflamatia parodonțiului, de obicei a celui marginal.
 Mobilitatea patologica a dinților pe care s-au cimentat proteze fixe unidentare

84. Complicatiile posibile ce pot aparea dupa fixarea puntii dentare. Clasificarea. Profilaxia.

După fixarea de durată a protezelor fixe pot apărea mai devreme sau mai târziu unele
complicații/incidente precum:
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după fixarea
protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte premature sau
interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a lucră rii protetice fixe, de un
câ mp masticator supradimensionat sau dimpotrivă micşorat, cu eficiență masticatorie
diminuată , de un exces de presiune asupra țesuturilor de sprijin ale protezei, de arii de
contact prea strâ nse cu dinții învecinați, de țesuturi gingivale insuficient protejate, de
acumularea resturilor alimentare la nivelul piesei protetice etc.)
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment ră mase:sub
intermediari, în şanturile gingivale şi în ambrazuri, din momentul fixă rii.
• Sensibilitatea termică. Dacă după un timp de la fixarea protezei persistă sensibilitate
la variații termice la nivelul unui dinte stâ lp, aceasta poate fi determinată şi de o
implicație pulpară , un contact prematur sau o zonă terminală preparată intempestiv
neacoperită corect, expusă insultelor mecanice și termice. Adeseori cu toate că se
respectă toate regulile de preparație şi de protezare provizorie, după fixarea de durată a
restaură rii, o vreme dinții stâlpi rămân sensibili la variații termice. De obicei în
decurs de 10-15 zile această sensibilitate dispare.Sunt însă situații câ nd ea se
augumentează , apar fenomene de hiperemie şi chiar pulpite.În aceste cazuri
devitalizarea dinților se impune prin trepanarea restaură rii.
• mobilitatea protezei fixe: O proteză parțială fixă se poate mobiliza în următoarele
situații:
deformarea elementelor de agregare,
efectul mişcă rii de torsiune,
contacte ocluzale disfuncționale,
cimentare incorectă ,
solubilizarea cimentului,
procese carioase,
mobilizarea unuia sau mai multor stâ lpi prin decompensare parodontală ,
lipsa de retenție a elementelor de agregare prin prepară ri greşite.

• decompensare parodontală, Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot avea loc


ca urmare a suprasolicită rii dinților stâ lpi datorită lungimii breşelor şi dimensiunii
câ mpului ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor, conturul
necorespunză tor al elementelor de agregare, prin numă rul prea mic al stâ lpilor, la RPF
(restură ri protetice fixe) cu elemente de agregare ce pă trund subgingival exagerat şi
dincolo de spațiul biologic.
• carii și complicații pulpare la nivelul dinților stâlpi, Leziunile carioase pot să
apară când marginile coroanelor sunt prea scurte sau coroanele sunt prea largi.
Se mai pot produce datorită unei igiene defectuoase în cazul unei RPF fă ră
ambrazuri corect conformate.
În general, la pacienți cario-receptivi nu se utilizează coroane parțiale.
• Leziuni pulpare.
Procesele carioase cu evoluție lentă ce apar sub diferite restaură ri pot
provoca atrofii pulpare cu leziuni degenerative de toate tipurile.
O inflamație pulpară latentă poate fi reactivată prin prepararea
necorespunză toare a dinților stâ lpi sau prin acțiunea factorilor iritanți
(lichidul cimentului fosfat de zinc) și datorită malocluziilor care prin
microtraumatismele pe care le generează pot avea efecte nocive asupra
pulpei.

Simptomatologia unei inflamații pulpare poate apărea:


imediat după aplicarea RPF, ca o consecință a unei preparări
traumatizante
sau tardiv datorită complicațiilor cariilor care evoluează sub
restaurări.

• perforarea elementelor de agregare,


• fractura sau dezlipirea intermediarilor protezei fixe, Scheletul metalic al
intermediarilor se poate dezlipi de elementele de agregare (la nivelul conectorilor) sau
fractura din urmă toarele cauze:
lipirea deficitară a intermediarilor la elementele de agregare
(aliajul de lipit are porozități, iar suprafața destinată lipirii are
dimensiuni foarte reduse);
tehnică incorectă de turnare şi de manipulare a aliajului;
suprasolicitarea protezei parțiale fixe datorită unei breşe prea
întinse.

• fractura sau desprinderea fațetelor,
• lipsa de funcționalitate a construcției protetice etc.

Incidente:
 Descimentă rile, datorate unor cauze multiple, duc adeseori la compromiterea RPF
(restaură rilor protetice fixe).

Accidentele care se prodụ c după fixarea de durată a protezei fixe, la nivelul câ mpului protetic
sau al restaură rii protetice, pot fi preîntâmpinate în mare mă sură :

• încă din faza proiectă rii piesei protetice, prin evaluarea adecvată a terenului, prin
pregă tirile preprotetice nespecifice şi specifice fă cute corespunză tor,
• printr-o realizare tehnică corectă ,
• prin mă surile corespunză toare luate la adaptarea şi fixarea protezei fixe
şi prin instituirea şi pă strarea unei igiene riguroase.

 Nu se reda forma necesara a bontului dentar, luandu-se fie prea mult fie prea putin din
dinte => fie nu este spatiu necesar pentru constructia calitativa a elementelor de
agregare, fie dintele stalp isi pierde din rezistenta;
 Nu se reda paralelismul dintilor stalpi => nu se poate insera puntea;
 Pacientul musca inainte de priza cementului ceea ce poate duce la schimbarea pozitiei
puntii dentare cu ulterioara jena;
 Nu se efectueaza corect proba si la colet fie e lasat spatiu cee ace duce la acumularea
alimentelor, fie marginea elementelor de agregare apasa gingia provocand ischemia
acesteia

85. Indicatii la fixarea temporara a puntilor dentare. Materialele utilizate.

• Motive la fixarea temporara a puntilor dentare


-evaluarea funcţionalită ţii
-evaluarea esteticii
-evaluarea retenţiei
-evaluarea adaptă rii marginale

Lucrarile dentare se cimenteaza provizoriu cand se doreste o perioada de adaptare a


organismului cu acestea sau cand se suspecteaza posibilitatea aparitiei unor complicatii la
dintii situati sub lucrarea dentara. Daca apar asemenea complicatii (de exemplu o inflamatie
pulpara ), se poate indeparta lucrarea fara riscul de a o sectiona, dupa care se trateaza dintele
sau dintii care au dezvoltat complicatiile.

• Cimenturi provizorii care nu fac priză


-permit mici mişcă ri adaptative ale dinţilor stâ lpi
-nu se recomandă folosirea lor pentru coroane solo
-au în componenţa lor vaselină
-puntea trebuie să aibă o bună fricţiune
-2-3 zile
-ex: ciment ZOE – Optow Trial Cement
• Cimenturi provizorii care fac priză
- să permită îndepă rtarea lucră rii fă ră afectarea preparaţiilor
- Să fie sedativ cu plaga dentinară
- Să fie uşor de cură ţat
- Să nu cauzeze iritaţie pulpară
Ex:
• Cimenturi pe bază de hidroxid de calciu
• Cimenturi pe bază de oxid de zinc fă ră eugenol
• Cimenturi pe bază de oxid de Zn.
• Eugenol -eugenolul:
-iritant
-cauzează reacţii alergice
-inhibă priza ră şinilor acrilice si compozite
Materialele utilizate la fixarea temporară a punţilor dentare.
Se folosesc cimenturile provizorii, acestea se prepara prin amestecul a doua paste,
timpul de prize este scurt. Tipuri: P-cem, Repin (SpofaDental), Temp-Bond NE (kerr)
 Au o aderenta buna atat la dinte precum si la lucrarile dentare.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Lucrarile cimentate provizoriu se indeparteaza foarte usor.
 Se resorb intr-un timp destul de scurt. Din acest motiv, lucrarile dentare cimentate
provizoriu trebuie recimentate definitiv in maxim 3-4 saptamani.
 Au rezistenta scazuta

86. Indicatii la fixarea permanentă a puntilor dentare. Materialele utilizate.

Indicații la fixarea permanentă a punţilor dentare:


• în cazul lucră rilor bine adaptate; lipsa complicaţiilor din partea dinţilor stîlpi;
• respectarea criteriilor fizionomice, estetice, ocluzale;
• adaptare marginală corespunză toare la nivel de colet;
Materialele utilizate la fixarea permanentă a punţilor dentare.
Cimenturi glasionomere speciale pentru lipire. Aceste cimenturi se prepara prin
amestecul unui praf cu un lichid. Timpul de priza primar este de 1-2 minute dar
priza definitiva a cimenturilor poate dura pana la 2 zile. Este motivul pentru care este
bine ca lucrarile proaspat cimentate sa fie protejate la masticatie in primele zile.
Proprietatile cimenturilor definitive:
 Au o aderenta foarte buna atat la lucrarile dentare cat mai ales la dintii naturali.
 Exista specialisti care sustin ca se formeaza o legatura chimicaextrem de rezistenta
intre cimenturile glasionomere si dinte.
 Sunt foarte bine tolerate de tesuturile dentare.
 Au o rezistenta excelenta si nu se resorb in timp. Din pacate, aceasta rezistenta
scade odata cu cresterea grosimii stratului de ciment.
!!!Daca o lucrare dentara are o adaptare precara pe dintii stalpi ( este prea "larga" ),
cimenturile de lipire nu vor putea compensa, decat in mica masura, acest neajuns.
Rolul primordial al cimenturilor de lipire este de a umple golul ramas intre peretii
interiori ai coroanei si dintele slefuit.
In cazul unor lucrari bine adaptate, cimenturile de lipire, prin calitatile pe care le au, vor
creste cu mult stabilitatea acestora
Proprietăţi: -aderenţă sporită atît la lucră rile protetice, în special la dinții naturali;
-biocompatibile; -rezistentă crescută ; - nu se resorb in timp.
Ex: PermaCem(ciment compomer), Ketac Cem, Adhesor Fine(Ciment fosfat de zinc),
Adhesor Carbofine(Ciment policarboxilat de zinc), Bifix QM(pe bază de compozit
universal), PermaCem Dual(compomer universal)

87. Pregatirea elementelor de agregare si dintilor stalpi catre fixarea puntilor dentare.
Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea puntilor dentare.
Pregatirea elementelor de agregare:
Elementele de agregare sunt piesele care asigura sprijinul puntii dentare. Daca ne gandim
la puntea dentara ca la un pod care face legatura intre 2 structuri, atunci elementele de
agregare ( impreuna cu dintii pe care sunt fixate ) sunt stalpii acestui pod. Elementele de
agregare sunt practic coroane dentare care sunt atasate puntii. Acestea vor fi cimentate pe
dintii special preparati, asigurand sustinerea corpului de punte

Acestea vor fi pregătite către fixarea pe dintil-stilpi prin:


-verificarea inserţiei elementelor de agregare pe bonturile dinților-stilpi preparaţi,
retentivitatea şi caracterul dezinserţiei;
-verificarea adaptarii ocluzale cît şi marginale la nivel de colet;
-adaptarea prin şlefuire cu freze, lustruire in caz de neregularitati;
-spă lare şi degresare;
-aplicarea materialului de cimentare în strat uniform, pe toți pereții coroanei de înveliş;

Pregatirea dintilor stalpi:


dacă dinții stîlpi au fost protejați cu mijloace mecanice, se eliberează de materialul de
protecţie;
se verifică cu latul sondei suprafețele dentare/ bontului prezenţă rugozitaților;
se izolează , degresează , se usucă usor;

Sfaturile si recomandarile pacientului dupa fixarea puntilor dentare.


• În urma controlului final după cimentarea de lungă durată , medicul dă pacientului
indicații de igienizare individuală , aratâ nd eventual pe un model cum se utilizează o
tehnică de periaj corectă și mijloacele suplimentare de igienizare.
• *Este normal ca masticaţia şi vorbirea să vă fie modificate o perioadă de timp, de
obicel de ordinul zilelor, mai ales în cazul lucră rilor de dimensiuni mari. Este de
aşteptat să constatati o creştere a secrețiel salivare, în general cu caracter
tranzitoriu.
• Evitaţi să mâ ncaţi pentru 2 ore minim, astfel încâ t cimentul să facă priză în condițil
optime. Nu mancați alimente dure (pâ ine pră jită , bomboane, seminte, etc) în special
dacă este vorba de lucră ri protetice confectionate inclusiv din portelan (se pot
fractura). Veți avea nevoie de o perioadă de adaptare la noul mod în care oclud dințil
(~felul in care muşcati). Dacă practicaţi intensiv sportul, este necesară purtarea
unel gutiere ocluzale de protecţie, pentru a evita dezvoltarea de forte prea mari
între arcadele dentare care pot duce pâ nă la decimentarea lucră ril, fracturarea
acesteia şi/sau alte complicații la nivelul oaselor maxilare. Orice aliment, substanță
sau obicel vicios care poate fractura sau clobi dintele natural poate avea acelaşi efect
asupra noilor dumneavoastră restaură ri. Evitați pe câ t posibil acadelele, floricelele,
alunele, seminţele, gheata, roaderea unghiilor sau a creloanelor etc.
• Periajul dinţilor şi utilizarea aţei interdentare se fac normal, inclusiv la nivelul noilor
lucră ri. Fumatul colorează inestetic dinţii şi restaură rile în maro-gă lbui. Vinul roşu,
cola, berea, cafeaua, ceaiul şi orice alt aliment sau lichid colorat pot modifica
cromatic dinţii şi noile restaură ri. Spă laţi şi clă tiţi bine dinţii după consumarea
alimentelor colorate. Dacă după cimentarea finală , dinţii sunt sensibili la rece sau
fierbinte, folosiţi o pastă de dinţi desensibilizantă şi/sau prezentați-vă pentru o
consultație în cabinetul dentar. Nu luaţi nici un medicament fă ră recomandarea
medicului.
• Adresare la medicul specialist în cazurile în care ocluzia (felul în care se ating dinţii
între ei) vi se pare modificată şi/sau dureroasă după 7-10 zile sau în cazul în care
persistä mai mult de câ teva zile sensibilitatea/disconfortul la nivelul dinţilor sau
zonelor (în cazul lucră rilor fixe pe implanturi dentare) pe care s-a aplicat lucrarea.
Nu uitaţi să vă prezentaţi periodic pentru control (la fiecare 6 luni maxim sau la o
perioadă adaptată situației clinice) şi igienizare profesională ..

88. Caracteristica actiunii fortelor de compresie, tractiune si orizontale la nivelul


puntilor dentare. Caracteristica fortelor orizontale care actionează asupra puntilor
dentare.

Puntile dentare fiind fixate pe dintii stalpi, transmit presiunea masticatoare si alte forte
functionale asupra parodontului. Prin urmare, la alegerea dintilor-stalpi este necesara
cunoasterea cailor si modalitatii de repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea
dentara, cat si modul de transmitere a lor la parodont.
Miscarile mandibulei in cadrul actului de masticatie sunt realizate in diferite planuri si din
punct de vedere mecanic pe puntea dentara actioneaza diferite forte, principalele dintre
care sunt: forta de apasare (vertical), forta de tractiune, fortele orizontale. Actiunea acestor
forte depind de miscarile mandibulei, consistenta alimentelor, geometria puntii dentare si
de locul unde este ea fixate.
Fortele de apasare actioneaza certical si in dependenta de gradul de extindere a puntii,pot
fi suportabile si traumatice pentru parodontul d-stilp.Aceste forte actionind asupra
corpului de punte sint preluate de elem de agregare si transmise parodontului care
urmeaza sa le compenseze.
Fortele orizontale actioneaza in timpul miscarilot de masticatie in sens orizontal pe
supraf ocluzale ale dintilor laterali si pe cele vestibulare si orale ale dintilor frontali. Astfel
ele actioneaza in 2 directii:orizontala-sagitala si orizontala-transversala.
• Deoarece forțele orizontal-sagitale acționează în direcția antero-posterioară ,
aplicarea punții dentare în zona frontală necesită confecționarea corpului de punte
în formă de arc.
• Forțele orizontale-transversale acționează în direcția vestibulo-orală :
În zona frontală aceste forțe nu au o acțiune nocivă , datorită punctelor de contact, pe
câ nd în zonele laterale ele acționează mai mult vestibular și depind de gradul de
pronunțare a arcului corpului de punte; cu câ t arcul este mai pronunțat, cu atâ t
acțiunea va fi mai dă ună toare.
De aceia în zonele laterale se recomandă utilizarea corpului de punte realizat
aproape de linia dreaptă situat între elementele de agregare, pentru ca forțele să -și
exercite acțiunea asupra axului lung al dinților stâ lp.

Forțele ce acționează asupra punților dentare


Verticale
• Mișcarea de basculare
• Mișcarea de flexiune
Orizontale
Tangențiale
• Mișcarea de ră sturnare
Combinate
• Miscarea de torsiune=mișcare de basculare+ră sturnare (canin, premolar)

Forţele sistemului stomatognat sunt:


• modulate vectorial (mușchi și A.T.M.)
• modulate scalar (mușchi)
Forţe cu rezultante tangente la arcurile de cerc cu centrul în A.T.M – în cadrul
unui sistem stomatognat echilibrat

89. Simptomele suprasolicitarii dintilor stalpi dupa fixarea puntilor dentare.


Caracteristica. Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor dentare.

Punțile dentare , fiind fixate pe dinții stâ lpi,transmit presiunea masticatoare și alte forțe
funcționale (forța de tracțiune , forțele orizontale : sagitală și transversală ) asupra
parodonțului. Prin urmare la algerea dinților stâ lpi este necesară cunoașterea că ilor și
modalită ților de repartizare a presiunilor masticatorii pe puntea dentară câ t și modul de
transmitere a lor la parodont.

Pot apărea simptome ca:


• Retracțiile gingivale şi rezorbțiile alveolare pot avea loc ca urmare a
suprasolicită rii dinților stâ lpi datorită lungimii breşelor şi dimensiunii câ mpului
ocluzal, prin conformarea inadecvată a ambrazurilor, conturul necorespunză tor al
elementelor de agregare, prin numă rul prea mic al stâ lpilor, la RPF (restură ri
protetice fixe) cu elemente de agregare ce pă trund subgingival exagerat şi dincolo
de spațiul biologic.
• Zonele cervicale sensibile pot fi cauzate de coroanele provizorii cu margini prea
lungi şi/sau purtate o perioadă prea lungă de timp.
• Senzația de presiune poate apare datorită resturilor de ciment ră mase:
sub intermediari,
în şanturile gingivale
şi în ambrazuri
din momentul fixă rii.
• senzație de disconfort,( este un simptom care apare destul de frecvent după
fixarea protezei fixe. De obicei este determinată de: prezența unor contacte
premature sau interferențe ocluzale, de inserția într-o poziție inadecvată a lucră rii
protetice fixe, de un câ mp masticator supradimensionat sau dimpotrivă micşorat, cu
eficiență masticatorie diminuată , de un exces de presiune asupra țesuturilor de
sprijin ale protezei, de arii de contact prea strâ nse cu dinții învecinați, de țesuturi
gingivale insuficient protejate, de acumularea resturilor alimentare la nivelul piesei
protetice etc.)
 prevenirea acestor simptome necesită:
 Obținerea unei forme corecte ;
 Obținerea paralelismului între axele coronare ale dinților-stâ lpi astfel încâ t toate
elementele de agregare să se așeze uniform pe dinții stâ lpi .
Asigurarea paralelismului între dinții stâ lpi se poate efectua vizual în caz câ nd sunt
folosiți doi sau trei dinți. La includerea unui numă r mai mare de dinți-stâ lpi pentru
respectarea paralelismului între ei este necesară pregă tirea unor modele de studiu
pâ nă la prepararea și examinarea lor in paralelograf. Aceasta ne va da posibilitatea să
apreciem cantitatea țesuturilor dure care vor fi șlefuite pentru a obține acest paralelism
între dinții-stâ lpi și dacă este necesară aplicarea unui tratament proprotetic pentru așa
tipuri de proteze dentare .
Redarea paralelismului se poate efectua și prin prepararea dinților-stâ lpi în formă de
con cu o înclinație a suprafețelor coroanei că tre axul logitudinal nu cu mai mult de 10
grade . Respectarea paralellismului se mai poate realiza cu ajutorul paralelografelor
orale.

Factorii ce influientiaza rezistenta puntilor dentare.

• Rezistenţa vizează asigurarea duratei în timp a funcţionalită ţii pă rţilor componente


ale punţii, inclusiv ale suportului dento-parodontal.
• Rezistenţa dintilor stâlpi : Dinţii aleşi ca stâ lpi de punte trebuie să corespundă
criteriilor clinice şi biomecanice prin care li se apreciază valoarea funcţională .
• Rezistenţa elementelor de agregare: Forţele produse prin contracţia muşchilor
masticatori care se exercită asupra dinţilor se numesc forte funcţionale ocluzale sau
forţe ocluzale. Ele au o valoare relativ constantă în decursul vieţii în condiţiile unei
dentaţii naturale. Valoarea acestor forţe este mai redusă la pacienţii purtă tori de
proteze totale sau parţiale cu sprijin muco-osos.
• Forţele funcţionare sunt intermitente, variabile şi modificate de factori obiectivi şi
subiectivi.
• Factorii obiectivi:
 momentul zilei
 natura alimentelor triturate
 suprafata de aplicare a forţelor și zona arcadelor
 unghiul de aplicare a forţelor in raport cu axul dintilor
 de vâ rsta pacienţilor
• Factorii subiectivi:
 personalitatea
 temperamentul
 starea generală
• Rezistența punților în timp va depinde totuși de:
• 1.Selectarea tipului de tratament (puntea dentară) conform cazului.
 conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte,
 repoziţionarea normală a mandibulei faţă de craniu atunci câ nd s-au produs
modifică ri.
• 2.Selectarea corespunzătoare a tipului de punte dentară.
• 3. Selectarea bine gandită a dinților stalpi- dinti cu morfologie normala
( dimensiune, volum coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-se in functie de
topografia si intinderea edentatiei.
• Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui, deoarece orice stalp vital are o
rezistenta mecanica sporita si nu prezinta riscul aparitiei proceselor periapicale.
• evitam sacrificiu de substanta dentara.
• Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului marginal
recomandam preparare cu prag.
• Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare transversala
si axiala atenta.
• 4.Prepararea corectă conform regulilor de preparare a dinților stalpi sub
punte dentară fixă.
 Conservarea tesuturilor dentare restante ;
 Asigurarea formei de retentie
• trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale,
biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie mari
pentru a se opune fortelor care desprind sau disloca restaurarea.
• Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este controlata
de medic in timpul prepararii dentare.
• Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie sau
axei lungi a prepararii dentare;
• Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de axa
de insertie, de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne astfel
mobilizarea protezei sub influenta fortelor ocluzale. EA trebuie sa aiba o retentie si
o stabilitate mai mare decat restaurarile unidentare.
• Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:
• a) Intensitatea fortelor;
• b)Geometria bontului;
• - paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
• - marimea suprafetei bontului;
• -numarul posibilelor axe de insertie;
• -zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
• - concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
• c) Rugozitatea suprafetei bontului
• d) Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
• e) Materialul din care este confectionata restaurarea
• h)Tipul fixarii
• g) Grosimea stratului de ciment
• Stabilitate:
• Daca rapoartele ocluzale sunt normale, forta masticatorie este distribuita uniform la
nivelul tuturor dintilor. Cea mai mare parte din aceste solicitari este transmisa in
axul lung al dintilor laterali. Conformarea corecta a fetelor ocluzale a restaurarii fixe
repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile pe dintii stalpi. Obiceiurile
vicioase
• (bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile. Asadar,
restaurarile fixe trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si la cele oblice.Forma
de stabilitate se obtine prin conformarea bontului de asa natura incat el sa reziste
dislocarii restaurarilor. In conditii normale fortele se exercita in sens apical si dau
nastere unor forte de compresiune in stratul de ciment. Compresiunea conduce mai
rar la esecuri decat forfecarea; directia fortelor trece in interiorul peretului coroanei
aceasta nu basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate solicitarile.
Dislocarea unei restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care genereaza
tensiune si forfecare. In pelicula de ciment. Efectul de parghie este cauza frecventa a
descimentarilor si apare cand directia fortei trece in afara structurilor de sprijin al
dintelui.
• Stabilitatea depinde de urmatorii factori:
• lungimea bontului
• diametru bontului
• convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
• proprietatile fizice ale cimentului.
• Procentul bonturilor care ofera stabilitate este urmatorul:
• 5% incisivi
• 8% canini
• 19 % premolari
• 54 % molari
• Rezistenţa
• trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub
actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
• este reprezentată de capacitatea constructiei protetice de a rezista la forţele
exercitate asupra ei şi în timpul exercită rii funcţiilor sistemului stomatognat.
• În estimarea zonelor de maximă solicitare mecanică , este necesară cuantificarea
distribuţiei încă rcă rilor tensionale în timpul mişcă rilor mandibulare care pot fi
realizate prin programarea articulatorului putâ nd orienta designul structurii de
rezistenţă mecanică a punţii chiar din etapa de edificare a machetei. Rezistenţa mai
depinde şi de forma corpului de punte şi de corecta dimensionare în sens V-O şi C-O
care trebuie corelată cu caracteristicile biomaterialului utilizat.
• Componenta metalică a punţilor dentare mixte, trebuie să asigure rezistenţa
mecanică a construcţiei protetice atâ t la nivelul elementelor de agregare câ t şi a
traveei corpului de punte, oferind şi spaţiul necesar pentru componenta estetică .
• La calitatea mecano-fizică şi compatibilitatea biologică a componentei metalice
concurează caracteristicile aliajelor dentare utilizate, tehnologia de prelucrare,
metodele şi tehnicile de realizare: din elemente separate solidarizate prin sudură
sau lipire sau prin tehnica monolit.
• Designul componentei metalice a elementelor de agregare şi a corpurilor de punte
mixte, corelat cu tehnologia de realizare şi rezultatele clinice constituie o
preocupare majoră a practicienilor.
• Pentru a asigura rezistenţa în masticaţie, faţa ocluzală se realizează din materiale
rezistente la abrazie. Rezistenţa la forţele de presiune se asigură prin orientarea
diametrului maxim (C-O) în sensul acţiunii forţelor.
• Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
• preparare corecta a dintelui
• prin adaugarea unor structuri de intarire
• alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
• materialul din care se confectioneaza.
• Integritate marginala;
• O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza intim la
limita terminala a preparatiei;
• configuratia zonei terminale conditioneaza atat forma si grosimea marginilor
restaurarii cat si adaptarea transversala a acestora. La ora actuala restauratrile pot
fi realizate cu o precizie mare pe bont. O dehiscenta marbinala de 50 microni se
accepta. Daca sunt deficiente mai mari la nivelulu inchiderii marginilor apare
fracturarea si dizolvarea cimentului cu retentionarea consecutiva de placa
bacteriana. Apreciem inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de
cimentare sau cu o sonda dentara cu varf ascutit. Pentru ca adaptarea sa fie cat mai
corecta, limitele cervicale ale prepararii trebuie sa fie foarte precise, reproductibile
si vizibile clar pe modelul de lucru.
• 5.Amprentarea campului protetic cat mai fidel ce va favoriza efectearea
lucrarii protetice in laborator.
• 6. Stabilirea axei de inserție și dezinserție a lucrării protetice.
• 7.Respectarea regulilor de cimentare.
• 8. Factori generali- lipsa afecțiunilor generale ce poate influența negativ lucrarea
protetică .
90. Complicatiile posibile la etapele tratamentului protetic cu punti dentare si
profilaxia lor.

Accidente posibile în timpul şlefuirii:


 durerea, care depinde de sensibilitatea individuală , în cazul dinţilor vitali se
foloseşte anestezia;
 secţionarea buzei, limbii, planşeului sau mucoasei jugale, prin lipsa unui punct de
sprijin ferm al mâ inii operatorului, greşeală care poate determina deraparea
instrumentului de şlefuit; în raport cu gravitatea leziunii se pot lua mă suri ca
badijonă ri cu apă oxigenată , compresiuni pentru hemostază sau sutură chirurgicală ;
 deschiderea camerei pulpare, printr-o orientare greşită asupra dimensiunilor
organului pulpar;
 traumatizarea paradonţiului marginal, consecutivă şlefuirii, poate să determine o
lezare a fibrelor subepiteliale, ceea ce duce la retracţii cicatriceale sau la apariţia
pungilor gingivale;
 şlefuirea din neatenţie sau printr-o tehnică greşită a dintelui adiacent – punct de
plecare pentru dezvoltarea unei carii;
 fracturarea coronară a dintelui vecin sau antagonist, prin neatenţie sau prin
manevrarea greşită a instrumentelor de şlefuit.
Complicaţii posibile după şlefuire:
 pulpita însoţită de durerile care apar în scurt timp după şlefuire. În principiu,
tratamentul constă din extirparea vitală a pulpei, sau în unele cazuri se pot face
tratamente cu substanţe medicamentoase, cum sunt corticosteroizii.
 Sedarea durerilor nu înlă tură pericolul afectă rii pulpei, îndeosebi prin cimentare, de
aceea se recomandă în astfel de situaţii să se aplice coroane de protecţie provizorie
cu Calxil, pe o perioadă de câ teva să ptă mâ ni, sau în cazul coroanelor singulare să se
cimenteze cu un ciment neutru. În afară de încercarea de terapie medicamentoasă
se indică extirparea vitală , mai ales atunci câ nd bontul reprezintă unul din stâ lpii
unei punţi de o întindere mai mare;
 durerea trecă toare, care apare provocată de agenţi termici şi chimici şi cedează în
urma aplică rii coroanelor de protecţie;
 necroza pulpară tardivă şi gangrena pulpară – complicaţii ale şlefuirii – cu
consecinţe asupra integrită ţii ţesuturilor periapicale (parodontite aplicate, cronice
şi acute);
 fractura bontului coronar, consecinţa lipsei de consolidare mecanică , în special a
dinţilor monoradiculari depulpaţi
Greşeli, accidente şi complicaţii în şlefuirea dinţilor.
Greşeli cu consecinţe asupra formelor şlefuirii :
 forme de bont exagerat conicizate, cu consecinţe asupra retentivită ţii coroanelor şi a
integrită ţii pulpare;
 bonturi cu perimetrul ocluzal mai mare decâ t cel cervical;
 zone retentive la nivelul coletului – consecinţa unei incorecte prepară ri şi finisă ri a
bontului;
 şanţuri verticale pe suprafaţa bontului şi la colet, fapt care denotă că instrumentul
de şlefuit nu a fost manevrat în mişcare continuă ;
 prepararea coletului pentru coroanele cu pă trundere subgingivală , insuficient de
profund efectuată (a nu se confunda cu preparaţia escavată unde şlefuirea limitei se
face, în mod voit, supragingival);
 submină ri retentive (praguri accidentale în profunzime), consecinţa unei tehnici
greşite în orientarea instrumentelor de şlefuit, au drept rezultat o inserţie
incompletă şi incorectă a coroanei;
 spaţiu interocluzal insuficient printr-o reducere prea mică de substanţă dentară .
Cauze
 calitatea precară a materialelor;
 deficienţe clinice - şlefuiri excesive cu coniciză ri sau insuficiente;
 cimentă ri deficitare (fă ră uscare);
 pregă tire preprotetică incorectă şi malocluzii;
 nerespectarea instrucţiunilor medicului.
Reparaţii posibile
 coroana perforată se obturează folosind compozit sau amalgam;
 faţetele desprinse se fixează de ex. cu Duracril;
 faţetele pierdute se refac cu compozit sau indirect în laborator;
 recimentare.