Sunteți pe pagina 1din 4

Lecția practică nr.

14
Tema: . Leziuni ale țesuturilor dentare dure se apar până la erupția dinților (hipoplazia, fluoroza,
hiperplazia). Semne clinice, diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul. Elemente
profilactice.

1.Etiologia hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.


Hipoplazia este o anomalie de dezvoltare, care constă în subdezvoltarea dintelui sau a ţesuturilor dure
dentare în urma tulburării funcției a ameloblaștilor (în cazurile grave cînd se dereglează și
dentinogeneza) și odontoblaștilor. Ea afecteaza atât dinții permanenți cât și cei de lapte.

Etiologia > Apariţia hipoplaziei ţine de tulburări brutale în organismal copilului, la baza cărora se află
factori exogeni şi/sau endogeni. Dintre factorii endogeni fac parte anomaliile de primordializarea
celulelor embrionului, printer factorii exogeni pot figura agenţi cu influenţă nefavorabilă asupra dintelui
în dezvoltare sau a fătului integral. În practica stomatologică ne întâlnim mai frecvent cu hipoplazia
smalţului dentar.

Hiperplazia de smalt Constă în producerea exagerată de smalț în cursul dezvoltării.

Cauze -Traumatismele produse în timpul dezvoltării organului smalțului induc hipersecreția de


substanță minerală, ca mecanism de protecție. Dupa erupția în cavitatea orală, această hipersecreție se
traduce prin dinți cu o cantitate mai mare de smalț decât omologiilor.

Anomaliile congenitale de dezvoltare ale mugurilor dentari.

Fluoroza este o afecţiune endemic ca consecinţă a acţiunii toxice a fluorului în timpul formării şi
mineralizării smalţului şi dentinei. Cauza – Concentratia de fluor crescuta in apa potabila (norma1,5mg/l)

• Aport crescut de ioni de fluor proveniti in principal din apa potabila;


• Alte surse cu continut crescut de fluor sunt: unele alimente ( peste, ceai );
• Administrarea incorecta a suplimentelor fluorurate in cadrul profilaxiei cariei dentare;
• Atmosfera sau solul din vecinatatea unor platforme industriale ce elibereaza ioni de fluor;
• Formule speciale pentru copii, bauturi pentru copii si paste de dinti;
• Recent, studiile arata faptul ca formulele nutritive bazate pe soia care sunt folosite ca substituenti ai
laptelui matern pe o scara larga prezinta cantitati mari de fluor;
• Alimentaţia insuficientă, conţinutul scăzut de proteine, Ca, vit. D în alimente, favorizeaza aparitia
fluorozei;
• Fluoroză mai poate apărea la muncitorii din minele de criolit, fiind o boală profesională care apare în
rezultatul intoxicaţiei cronice cu F.

2.Clasificarea hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.


Hipoplaziile smalţului se impart în:locale şi sistemice.

Hipoplazia locală se referă la cazuri cu prezenţă a hipoplaziei la 1 sau la 2 dinţi. Ea rezultă din tulburări
ale metabolismului într-o zonă localizată în apropierea primordiilor dinţilor constanţi; de exemplu, poate
fi vorba despre un process inflamator în regiunea apexului rădăcinii dintelui de lapte.

Hipolazia sistemică.După manifestările ei clinice, care deseori corespund gravităţii procesului,


hipoplazia se împarte în trei forme: —modificări în culoarea adamantinei; —sub dezvoltarea
adamantinei care include formele: maculată, ondulată, punctiformă, fisurată, scalarată; —lipsa smaltului
(E.V.Borovschii,1990).

Hiperplazia nu are clasificare, dar putem spune.. Forme particulare de dinți hiperplazici
Dinții Hutchinson–incisivii centrali sunt în formă rotundă, de butoiaș; acesta reprezintă un semn
patognomonic al sifilisului.

Dinții Turner–apar în urma traumatizării foliculilor dentari în perioada de dezvoltare. Dinții prezintă
pete albe sau galben-brune bine delimitate și smalț în cantitate redusă.

Fluoroza este oafecţiune endemic caconsecinţă a acţiunii toxice a fluorului în timpul formării şi
mineralizării smalţului şi dentinei.
► Clasificarea după B.K.Патрикеев (1956) în funcţie de gravitatea procesului:

1. Forma haşurată.
Se caracterizează prin prezenţa unor haşuri mici cretoase situate în stratul superior al smalţului. Sunt localizate mai
frecvent pe suprafeţele vestibulare ale incisivilor superiori, mai rar inferiori.
2. Forma maculată
Se caracterizeaza prin prezenta a multiple macule alb-cretoase bine pronunţate, fara hasuri. Sunt situate pe toate
suprafetele dintelui, uneori se pot contopi, formand macule mari. Cel mai des afectati sunt incisivii, caninii, mai rar
– premolarii si molarii.
Maculele nu au hotare bine pronuntate, portiunea modificata a smaltului trecand treptat in smalt normal.
Uneori aceste macule au o culoare brună-închisă. Smalţul în locul afectat este integru, lucios.
3. Forma granular-cretoasă.
Sunt afectaţi toţi dinţii cu mari varietăţi de clinică.
De obicei smaltul pe toate suprafetele dentare are un aspect mat, uneori insa luciul poate sa se mentina. Pe acest
fond se observa niste macule bine delimitate, pigmentate (brune deschise sau brune inchise), cretoase. In unele
cazuri smaltul este galbui, cu prezenta multiplelor macule si, adesea a unor defecte superficiale mici, punctiforme,
granulare (diametrul 1,0-1,5 mm si cu adancimea 0,1-0,2 mm), cu fundul colorat in galben deschis sau inchis.
In cazul formei granular-cretoase se remarca abrazia rapida a smaltului cu denudarea unei dentine pigmentate
brune-inchise.
4. Forma erozivă
Se caracterizeaza pe fondul smalţului pătat, pigmentat sau fara defecte ale acestuia a unor eroziuni de diferite
forme si dimensiuni.
Are loc abraziunea smalţului şi dentinei.
5. Forma distructivă
Se caracterizeaza printr-o modificare importanta a formei coroanelor dentare, ca urmare a distructiei erozive si
abraziei tesuturilor dure dentare. Smaltul poate lipsi partial sau in totalitate. Tesuturile dentare sunt pigmentate in
culori brun-intunecate.
In cazul formei respective, dat fiind faptul, ca dintii sunt fragili, adesea pot fi remarcate fracturi ale coroanelor
dentare. Cu toate acestea cavitatea dintelui nu se deschide, pastrandu-si etanseitatea – gratie depunerii dentinei de
substitutie.

► OMS (1965) recomandă clasificarea fluorozei după I. Muller:

• forma chestionabilă - pe suprafaţa smalţului sunt haşuri sau macule cretoase slab pronunţate;
• forma foarte slabă - macule albe, cretoase, care sunt situate pe 25% din suprafaţa smalţului;
• forma slabă - macule albe, intransparente, sunt de dimensiuni mari, pot să ocupe până la 50% din suprafaţa
smalţului;
• forma moderată - afectarea tuturor suprafeţelor dintelui, macule brune, abraziune dentară, care desfigurează
suprafaţa smalţului;
• forma gravă - toate suprafeţele dintelui sunt afectate, cu sectoare mari de pigmentaţie brună, distrucţia smalţului.

► Clasificarea fluorozei după USMF “N.TESTEMIŢANU” (aa.1986-2011):


• gradul I – sunt prezente haşuri pe suprafaţa vestibulară a smalţului coroanelor dinţilor frontali, - în regiunea
cervicală a dinţilor - nişte benzi cretoase fine, deabia vizibile, dar uşor decelabile cu ajutorul lentilei convergente.
Uneori aceste haşuri confluează în macule cretoase;
• gradul II - este reprezentat prin macule gălbui sau galbene. Este afectat smalţul incisivilor, dar pot fi afectaţi toţi
dinţii. Intensitatea coloraţiei smalţului este mai pronunţată în partea centrală a maculei, ultima trecând treptat, fără
delimitări certe, într-un smalţ normal. Maculele sunt răspândite pe toată suprafaţa dintelui, inclusiv pe marginea
incizală;
• gradul III - pe smalţul dentar sunt prezente macule de la bej, roşcat-brună până la una maronie şi ciupituri pe
smalţ, care ocupă mai mult de ½ din suprafaţa dintelui;
• gradul IV - pe smalţul dentar sunt prezente macule brune închise (maro) şi eroziuni smalţiare;
• gradul V – distrucţia smalţului. Astfel de dinţi sunt mai fragili şi uşor se abraziază. Abraziunea sporită
caracteristică pentru acest grad de fluoroză se asociază, de regulă, cu ştirbirea smalţului, ceea ce duce la distrucţia
rapidă a dintelui..

3.Tabloul clinic al hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.


Hipo si Hiperplazia: Modificările smalţului pot fi: superficiale, profunde, solitare sau multiple şi de
diferite dimensiuni.Pot fi linii şi fisuri, brazde în jurul coroanei, dispuse la diferit nivel, ele sunt paralele
marginii incizale sau ocluzale. Forma maculate sau cretoasă uneori prezintă ten albicios sau gălbui, se
caracterizează prin faptul că pacienţii nu expun senzaţii neplăcute. Maculele sunt localizate pe
suprafeţele vestibulare, sunt două, netede, lucioase, la coloraţia vitală nu se colorează, nu se măresc în
dimensiuni.

Pentru fluoroză sunt caracteristice: macule cretoase,macule de culoare galben deschisă, care uneori
confer un aspect„tigrat”smalţului; macule de culoare galben închisă sau brune. În unele cazuri pot
apărea defecte punctiforme. În dependenţă de forma şi gradul afectării se modifică caracterul
maculelor: de la macule mici, albicioase aproape invizibile–până la macule întunecate, eroziuni pe toate
suprafeţele dinţilor, care duc la distrucţii ale ţesuturilor dure şi formei coroanei dentare. Gradul de
afectare este condiţionat de cantitatea de fluor în apa potabilă.

4.Diagnosticul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.


5. Diagnosticul diferențial al hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.

6.Tratamentul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.


7.Profilaxia hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Profilaxia se realizează prin o dezvoltare normala a copilului in primul an de viata, combaterea cariei la
dinții de lapte sau prin tratarea ei in stadii incipiente.

Deoarece principala sursă de fluor la nivelul unei comunități este apa potabilă, măsurile de prevenție a
fluorozei interesează în special, metodele de extragere a surplusului de minerale din apa consumată:
- În cazul unui sistem centralizat de aprovizionare cu apă - aplicarea unor metode de captare a fluorului
folosind săruri de aluminiu, fosfat de calciu ș.a
- Defluorarea apei potabile (filtrare, fierbere);
- Lăsarea apei pentru un timp în vase în scopul sedimentării sau înghețarea ei ;
- Algerea alimentației naturale cu lapte matern in locul celei artificiale;
- Consumul de Calciu asociat cu vitamina D, Vitamina C scad absorbția fluorului ;
- Cu toate că fluorul din alimente este asimilat mai greu decât cel din apă, se va limita consumul
legumelor și fructelor care îl conțin în doze mari: peștele marin și oceanic (mai ales pielea), grăsimile de
porc și vită, ficatul, varza, spanacul ș.a
- Vacanțe pentru copii în afara zonei endemice pentru a permite normalizarea proceselor de mineralizare

8.Răspîndirea fluorozei în Republica Moldova.


► In Moldova conţinutul de fluor în fântânile arteziene e foarte variat - de la 0,8-9,0 mg/l.

► In raioanele: Orhei, Anenii-Noi, Floreşti, Cimişlia, Râşcani, Donduşeni, Edineţ, Dubăsari


(raion), Grigoriopol, Bălţi, Râbniţa, Slobozia conţinutul de flluor se află in limita de la 1,4 - 3,7
mg/l.

► In raioanele Camenca, Ciadâr-Lunga, Făleşti, Glodeni, Călăraşi, Ungheni (Pârlita - 9,0),


Hânceşti, Căuşeni, Străşeni, Leova - cantitatea de flluor în unele localităţi ajunge până la 8 - 9.0
mg/l.

► In raioanele Drochia, laloveni, Ştefan Vodă, Teleneşti, Cahul, Soroca, Tighina, Rezina,
Briceni, Vulcăneşti fluorul se află în cantităţi mici sau optime.