Definirea cultului creștin ortodox

Originea și esența cultului se află în sentimentul religios, care unește pe om cu Dumnezeu,

Creatorul și Binefăcătorul său.

Sentimentul religios față de Dumnezeu ia forme diferite:

-admirație față de puterea, măreția și înțelepciunea Lui, manifestate prin creaturi, cum face psalmistul
când spune: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înțelepciune le-ai făcut!”(Ps. 103,
25);

-recunoștință pentru binefacerile și darurile dumnezeiești;

-slăvire pentru milostivirea lui Dumnezeu, pe care o aduceau îngerii în noaptea de Crăciun: „Slavă întru
cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace...”(Luca 2, 14);

-umilință, gândindu-ne la sfințenia lui Dumnezeu și păcătoșenia noastră, cum face psalmistul în Ps. 50:
„Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...”.

Toate aceste forme de exprimare a sentimentelor noastre față de Dumnezeu, prin care
întreținem legătura cu El și dobândim ajutorul său, sunt acte de cult. Cel mai frecvent, ele se exprimă
sub formă de rugăciune, în diferitele ei variante de: laudă, slăvire, mulțumire, cerere, pocăință sau
mărturisire. Rugăciunea poate fi rostită(rugăciunea propriu-zisă) sau cântată(imn).

Uneori, cinstirea lui Dumnezeu se exprimă sub forma de mărturisire a credinței(ca în Crez) sau
sub forma de lecturi din Cărțile Sfinte.