MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DEPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA „DREPT PUBLIC”

Referat
TEMA: NORMELE DREPTULUI CONSTITUTIONAL

A elaborat : A verificat :
Studenta grupei DFT-218 Conducator stiintific
Cataraga Rodica Elena Cerguta

Chisinau 2021
Planul:
1. Introducerea
2. Trasaturile specifice ale normei juridice
3. Structura normei juridice
4. Particularitatile normelor de drept constitutional:
5. Norma juridică – condiţia eminentă a dreptului şi elementul său
primar.
6. Specificul normelor de drept constituţional
7. Concluzie
8. Bibliografie
1. Normele dreptului constituțional sunt acele reguli de conduită general
obligatorii, care reglementează relații sociale fundamentale ce apar în
procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii, norme cuprinse în
constituție, precum și în celelalte acte normative – izvoare ale dreptului
constituțional. Pe lângă trăsăturile generale ale normei juridice, normele de
drept constituțional prezintă și unele trăsături specifice. Astfel, dacă norma
juridică în general este o regulă de conduită, generală și obligatorie, instituită
sau sancționată de stat și a cărei respectare se impune, la nevoie, prin forța
coercitivă a acestuia, unele norme constituționale cuprind, pe lângă
reglementări ale unor relații sociale, și reglementări cu caracter de principiu
sau definiții ale unor instituții. De exemplu, art. 16 alin. (2) din Constituție
consacră principiul legalității: „Nimeni nu este mai presus de lege”, iar art. 61
alin. (1) definește Parlamentul ca „organ reprezentativ suprem al poporului
român și unica autoritate legiuitoare a țării”. O altă discuție referitoare la
specificul normelor de drept constituțional are în vedere structura acestor
norme. Este cunoscut din teoria dreptului că norma juridică are o structură
logico-formală trihotomică: ipoteză, dispoziție, sancțiune. Ipoteza este acea
parte a normei juridice care stabilește condițiile sau circumstanțele în care se
cere realizată conduita prescrisă de norma respectivă, precum și sfera
subiectelor la care se referă norma. Dispoziția este elementul normei juridice
care determină conduita ce trebuie urmată în prezența ipotezei. Sancțiunea
este elementul normei juridice care arată urmările nerespectării dispoziției.
De la această structură clasică există și unele excepții, subliniate de teoria
dreptului: normele-principii, normele de organizare a unei instituții sau
autorități ș.a. Aceste excepții vizează, în primul rând, absența sancțiunii din
structura normelor respective. Normele de drept constituțional intră și ele în
această categorie discutată, de norme juridice aparent lipsite de sancțiune. Cu
toate acestea, așa cum s-a arătat în doctrină (Ioan Muraru, Antonie Iorgovan),
dacă, în unele ramuri de drept, sancțiunea este evidentă, nu așa stau lucrurile
și în dreptul constituțional. Aceasta nu înseamnă, însă, că normele de drept
 constituțional sunt cu totul lipsite de orice sancțiune. Aceste sancțiuni există,
însă prezintă unele particularități: – pentru mai multe dispoziții poate exista o
singură sancțiune; – sancțiunile unor norme de drept constituțional (normele-
principii) pot apărea în alte ramuri de drept, atunci când este vorba de norme
cu dublă natură juridică; – există și sancțiuni specifice de drept constituțional:
declararea neconstituționalității unui act normativ; declararea
neconstituționalității unui partid politic; revocarea din funcție; suspendarea
din funcție a Președintelui etc. O ultimă precizare legată de particularitățile
normelor de drept constituțional vizează clasificarea acestora, după modul lor
de aplicare. Astfel, întâlnim norme de drept constituțional cu aplicație
mijlocită, adică acele norme ce cuprind reglementări de principiu, iar
aplicarea lor se face prin intermediul altor norme de drept constituțional sau
aparținând altor ramuri de drept. De exemplu, art. 43 din Constituție stabilește
că salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale,
economice și sociale. Aplicarea în concret a acestei norme are loc prin lege,
din cadrul dreptului muncii. Normele de drept constituțional cu aplicație
nemijlocită nu au nevoie de alte norme pentru a fi puse în aplicare (sunt direct
aplicabile). De exemplu, normele care stabilesc caracteristicile statului
român, forma de guvernământ, (art. 1 din Constituție), revizuirea
Constituției .

2. Trăsăturile specifice ale normei juridice sunt:

Norma juridică are caracter general şi impersonal. Norma nu este individuală, ea

stabileşte trăsăturile tipice ale situaţilor de viaţă. Cuprinzând o generalitate de
relaţii, ea apare ca un model de conduită a participanţilor la relaţia socială dată.
Norma juridică vizează un număr nedeterminat de cazuri eventuale reale de acelaşi
fel. Există norme juridice care vizează părţi determinante ale teritoriului (zona de
frontieră, unităţi administrativ-teritoriale) sau care privesc anumite categorii de
subiecte(militarii, comercianţii, elevii, etc.). Sânt norme juridice care
reglementează drepturi şi obligaţii pentru organe unipersonale, cum ar fi:
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General al ţării, etc. În cazul dat
norma îşi păstrează caracterul impersonal deoarece reglementarea nu ia în vedere
persoana care la un anumit moment ocupă funcţia, ci funcţia ca atare.

Norma juridică are caracter obligatoriu. Obligativitatea normei juridice e dictată

de scopul acesteia: asigurarea ordinii publice. De aceea norma juridică trebuie să:
corespundă structurii şi necesităţilor superioare ale societăţii, să fie recunoscută ca
obligatorie de către majoritatea destinatarilor săi ca rezultat al caracterului său
necesar. Obligativitatea normei juridice înseamnă că ea se va aplica imediat (din
momentul intrării în vigoare), continuu şi necondiţionat. Libertatea individuală nu
trebuie înţeleasă ca libertate faţă de lege. Caracterul obligatoriul al normei juridice
este asigurat de forţa coercitivă a statului. Măsurile de constrângere sânt aplicate de
către stat în cazul încălcării normelor de drept.

Norma juridică are un caracter tipic. Norma juridică exprimă aspecte generale şi

presupune subordonarea faţă de o conduită-tip. Astfel norma juridică
reglementează tipul de cazuri şi raporturi, este adresată unui cerc de persoane
determinate prin indicii-tip.

Norma juridică implică un raport intersubiectiv. Norma juridică presupune

schimbul just între persoane aflate într-un raport juridic. Aici se impune caracterul
bilateral al normei de drept care este prezent şi atunci când se nasc raporturi
juridice unilaterale (ex.: testament) deoarece se au vedere relaţii (chiar dacă nu
imediate). Ideea de bilateralitate este legată şi de cea de alterare a normei
(transformarea subiectivului în obiectiv) şi cea de reciprocitate.[18]

3. Structura normei juridice :

Analiza structurii normei juridice trebuie făcută sub două aspecte:

a)      Structura logico-juridică;

b)      Structura tehnico-legislativă.

Structura logico-juridică a normei este partea statică, internă şi stabilă a normei.
Ea conţine trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.

Ipoteza: determină cercul de persoane cărora le este adresată norma, precum şi

condiţiile, împrejurările sau faptele în care ea se realizează.

Dispoziţia: regula propriu zisă de conduită exprimată ca determinare a drepturilor

şi îndatoririlor părţilor în raportul juridic.

Sancţiunea: indică măsurile de constrângere de către stat în cazul nerespectării

dispoziţiei. Sancţiunea trebuie să fie bazată pe un sistem armonizat de valori şi să
nu fie contrară principiilor morale şi religioase.

Structura tehnico-legislativă reprezintă partea externă a normei juridice. Este

determinată de modul de exprimarea normei în cadrul legislativ, adică modul de
aşezare a normei juridice în articole, paragrafe, aliniate şi teze. Articolele la rândul
lor sânt grupate în secţiuni, capitole şi titluri. Norma juridică este redată în articole,
însă norma nu trebuie confundată cu articolul. Foarte rar un articol conţine o
întreagă normă juridică. De cele mai multe ori, un articol ori conţine unele
elemente ale normei, ori conţine elementele ale mai multor norme juridice.

Normele dreptului constituţional , reglementează conduita oamenilor în relaţiile

sociale fundamentale,ce apar în procesul instaurării ,menţinerii şi exercitării puterii
de stat . Fiind cuprinse atît de constituţie ,cît şi de alte acte normative ,care
constituie izvoare ale dreptului constituţional.  Ca o caracteristică a acestora ,unele
reglementează nemijlocit relaţii sociale ,altele formulează unele principii, definesc
anumite instituţii. Majoritatea nu conţin prevederi care ar stabili sancţiuni în caz de
nerespectare a lor . Astfel, pentru multe dispoziţii constituţionale este prevăzută o
singură sancţiune,acestea fiind specifice.(revocarea unui organ, sau a unei
autorităţi, demiterea ,declararea unui act ca fiind neconstituţional sau pentru
reglementări de principiu, de o largă generalitate ,cuprinse în constituţie ,unele
sancţiuni se regăsesc în alte ramuri ale dreptului, dreptul civil ,dreptul penal ).
Normele dreptului constituţional pot fi clasificate:

a)După sfera lor funcţională :          

1)norme de reglementare (reglementarea de relaţii sociale)

2)norme de protecţie (asigurare şi conservare în marea lor majoritate fiind

interdicţii). (art. 5 al.(2). Art.11 al. (2) ).

b)După modul de aplicabilitate :   

1)norme de aplicaţie mijlocită (indirectă) care d-au reglementări de     principiu,

care pentru a fi puse în aplicare în cazuri concrete sunt urmate de reglementări
suplimentare prin alte ramuri de drept ( proprietatea art.9 ,  protecţia familiei şi a
copiilor orfani).

2) norme de aplicaţie nemijlocită (directă) ,acestea nu au nevoie să fie precizate

prin alte acte normative prin alte acte din drept (instituţiile politice ,egalitatea în
drepturi. Art. 16)

c)După modul de influenţă asupra subiectului de drept :

 1)norme imperative(norme obligatorii) :

a)onerative – arată ceea ce trebuie de făcut

   b) prohibitive –ceea ce este interzis conform legii.

2)norme dispozitive –arată ceea ce se poate de făcut.

După durata în timp (acţiunii în timp):

1)norme permanente (nu este stabilit termenul de ieşire din vigoare).

2)norme provizorii (trecerea de la un sistem la alt sistem) .

4. Particularitatile normelor de drept constitutional:

 El decurge din faptul ca dreptul constitutional reglementeaza conduite, stabileste

principii si valori pentru cele mai importante domenii ale vietii sociale (economic,
social, politic), astfel incat natura lor reflecta si conditioneaza natura societatii, a
statului, a regimului politic. Astfel, Constitutia reglementeaza principalele relatii
prin care organizeaza puterea politica statala, care la randul ei este creatoarea de
drept pentru domeniile vietii sociale. Se consacra forma statului in toate ipostazele
ei (forma de guvernamant, structura de stat si, in mod tacit sau expres, regimul
politic). De asemenea, constitutiile multor state consfiintesc natura sistemului
social-economic si politic al unei tari

Caracterul fundamental este strans legat de faptul ca normele juridice de drept

constitutional au o forta juridica superioara datorita izvoarelor de drept in care sunt
cuprinse (de ex. Constitutia, legile, de obicei organice, ordonantele
guvernamentale, iar in unele tari decrete prezindentiale). Ele imbraca in forma
juridica suprema 'cele mai importante cerinte sociale - acelea de a caror respectare
sau infaptuire depinde realizarea intereselor generale, nationale ale unei societati'.
De aici rezulta ca toate celelalte norme sunt raportate la reglementarile
constitutionale, ca repere valorice privind conformitatea si interpretarea lor.

In mod obisnuit, norma juridica este o regula de conduita. Dreptul constitutional

cuprinde si el asemenea norme. Totusi este constituit, in mare masura, si
de prevederi care contin formularea unor principii, valori, definitii, afirmarea unor
drepturi fundamentale. Acestea fac parte componenta din sfera dreptului intrucat
indeplinesc conditiile de a fi generale, impersonale, au caracter normativ, in sens
prescriptiv.

De aici decurge o alta particularitate specifica normelor constitutionale, care consta

in faptul ca unele sunt cu aplicatie mijlocita si altele cu aplicatie nemijlocita. Cele
cu aplicatie mijlocita sunt reglementari de principiu, care sunt dezvoltate de alte
norme, fie cu continut constitutional, fie cu alte ramuri de drept. Normele cu
aplicatie nemijlocita prevazute de Constitutie sau de alte legi reglementeaza direct
anumite relatii sociale.

Faptul ca unele norme, principii, definitii, drepturi, cuprinse in special in

constitutie, sunt dezvoltate si de alte ramuri de drept, a condus la puncte de vedere
diferite in ceea ce priveste apartenenta acestora. Unii cercetatori, pornind de
la obiectul de reglementare, afirma ca aceste norme pot sa faca parte din
dreptul civil, dreptul muncii, dreptul administrativ si altele. Majoritatea
specialistilor din tara noastra afirma ca toate normele din constitutie sunt de drept
constitutional, dar fac parte si din alte ramuri de drept, ceea ce inseamna ca nu
au o dubla sau o tripla natura.

O serie de aspecte specifice apar in legatura cu structura logico-formala a normei

de drept constitutional. Unele norme nu sunt alcatuite dupa schema
clasica: ipoteza, dispozitie, sanctiune (de altfel, aceasta situatie exista si in alte
ramuri de drept). Daca normele juridice prevad principii, valori, definitii sau
organizarea unei autoritati, se constata ca ipoteza nu este formulata explicit; sau
poate sa prezinte chiar acestea, ipoteze pentru alte norme. De asemenea, multe
norme de drept constitutional, inclusiv cele mentionate mai sus, nu stabilesc
sanctiunea. Totusi, nu putem trage concluzia ca in dreptul constitutional nu exista
sanctiune, chiar daca nu este expres formulata. Profesorul I. Muraru afirma ca
sanctiunea nu este atat de evidenta ca in alte ramuri de drept, dar 'a afirma ca nu
exista pune sub semnul intrebarii insasi existenta normei de drept constitutional ca
norma juridica'.

Dreptul constitutional face parte dintr-un sistem in stransa corelatie cu celelalte

ramuri de drept. Avand in vedere aceasta situatie, putem regasi sanctiunea intr-un
alt domeniu. Astfel, daca ne referim la prevederea din Constitutie potrivit careia
'dreptul la viata, precum si dreptul la integrarea fizica si psihica ale persoanei sunt
garantate' (art. 22 al. 1), sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii acestei norme le
gasim in dreptul penal. in unele cazuri, Constitutia face trimitere expresa la alte
legi pentru stabilirea sanctiunii. De exemplu, 'delictele de presa se stabilesc prin
lege' afirma Constitutia (art. 30 al. 8).

In acelasi timp, dreptul constitutional cuprinde sanctiuni proprii. De exemplu,

declararea neconstitutionalitatii unui partid politic este prevazuta in Constitutie si
concretizata detaliat in alte legi; sau este prevazuta declararea neconstitutionalitatii
unor acte normative in anumite situatii. De asemenea, in Constitutie, se afirma ca o
persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica 'este indreptatita sa
obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei'. in
orice caz, in aliniatul urmator Constitutia precizeaza ca: 'limitele exercitarii acestui
drept se stabilesc prin legea organica'. Totusi exista si sanctiuni nemeditate de
prevederile altor legi sau care presupun existenta unui proces

Normele dreptului constitutional sunt in majoritatea lor imperative, spre deosebire

de alte norme din alte ramuri, cum ar fi dreptul civil unde majoritatea lor sunt
dispozitive. Prin urmare respectarea si aplicarea lor nu se lasa la latitudinea
subiectelor. Exista fireste si explicatii, de exemplu exercitarea de a alege si de a fi
ales.

5. Norma juridică – condiţia eminentă a dreptului şi elementul său

primar.

Raporturile sociale devin raporturi juridice dacă aceste relaţii sânt

reglementate de norme juridice. Norma juridică este premisa fundamentală ce
aparţine raportului juridic. Norma juridică stabileşte cine poate fi subiect al
raportului juridic dat. Tot ea determină statutul juridic al subiectelor şi
consecinţele abaterii de la prevederile normei juridice. Totodată norma
juridică este condiţia eminentă a dreptului şi elementul său primar, căci
 dreptul nu este altceva decât ansamblul, sistemul normelor juridice. Această
relaţie dintre norma juridică şi drept implică două delimitări: 1) delimitarea
dintre regula de drept şi alte norme sociale; 2) delimitarea regulei de drept şi
comportamentului de fapt.

6. Specificul normelor de drept constituţional

Identificând raporturile de drept constituţional am observat că normele

dreptului constituţional reglementează relaţiile sociale care apar în procesul
instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.
Rezultă deci că normele dreptului constituţional reglementează
conduita oamenilor în relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul
instaurării, menţinerii şi exercitări puterii.
Astfel, dacă luăm în considerare fenomenul asupra căruia îşi
îndreaptă acţiunea normele de drept constituţional putem remarca o
primă particularitate a acestora şi anume, aceea că acestea fac parte din
ansamblul normelor juridice care alcătuiesc dreptul unitar român fiind
cuprinse atât în Constituţie, cât şi în alte acte normative care sunt
izvoare de drept constituţional.
Orice normă juridică este, în ultimă instanţă, un comandament impus
de puterea publică, formulat uneori chiar sub formă supletivă sau de
recomandare.
Faţă de caracterul dispoziţiilor pe care le cuprind, ce de a doua
particularitate normelor de drept constituţional constă în aceea că, pe lângă
dispoziţii care reglementează nemijlocit unele relaţii sociale, au şi
prevederi care conţin formularea unor principii, consfinţesc bazele
puterii, definesc unele instituţii.
Prevederile care conţin formularea unor principii sau definiţii nu pot fi
excluse din sfera noţiunii normei juridice, deoarece şi ele au un caracter
normativ.
Precizând deci că toate prevederile constituţionale conţin norme
juridice, rămâne în discuţie numai structura logico-formală a normei de
drept constituţional.
Analiza în teoria dreptului a normelor constituţionale după criteriul
structurii logico-formale evidenţiază o a treia particularitate a acestora ce
constă în aceea că acestea nu sunt alcătuite după schema clasică –
ipoteză, dispoziţie, sancţiune.
Făcându-se distincţia între noţiunea garantării de către stat a realizării
şi aplicării dreptului şi sancţiunea ca element al normei juridice se ajunge la
concluzia că numeroase norme constituţionale, cum ar fi normele principii,
normele care stabilesc direcţii economice, normele referitoare la organizarea
unei autorităţii, nu conţin nici o prevedere concretă care să stabilească
sancţiunea în cazul nerespectării dispoziţiei.
Pe această idee s-a mers chiar mai departe, arătându-se că dreptul
constituţional nu este un veritabil drept din moment ce normele sale fiind
lipsite de sancţiune nu pot fi aduse la îndeplinire; prin urmare, ele pot fi
ignorate fără ca această conduită să aibă vreo consecinţă de ordin juridic.
Cu toate explicaţiile date, achiesăm la concluzia că nu aceasta este
soluţia problemei în discuţie.
Ceea de distinge o normă juridică de o normă morală, politică sau de
altă natură este faptul că, în ultimă instanţă, respectarea ei este asigurată de
forţa de constrângere statală. Ce este deci sancţiunea normei juridic în
procesul de realizare şi aplicare a ei altceva decât măsura ce se aplică în
ultimă instanţă atunci norma nu este realizată de bunăvoie ?
Dacă în unele ramuri de drept sancţiunea este evidentă, în dreptul
constituţional ea nu este atât de făţişă, de evidentă, dar există. A afirma că nu
există înseamnă, a pune sub semnul întrebării însăşi existenţa normei de
drept constituţional ca normă juridică.
În dreptul constituţional pot fi identificate mai multe particularităţi
ale sancţiunilor normelor acestei ramuri. În primul rând, pentru mai
multe dispoziţii este prevăzută o singură sancţiune. În al doilea rând,
sancţiunile în dreptul constituţional sunt sancţiuni specifice, precum
revocarea mandatului parlamentar, revocarea unui organ de stat, declararea
ca neconstituţional a unui act normativ etc. În fine, aprecierea structurii
logico-formale a unor norme din Constituţie trebuie făcută prin raportarea
lor la întreg sistemul de drept. Aceasta duce la concluzia că pentru
reglementări de principiu, de largă generalitate cuprinse în Constituţie, unele
sancţiuni se regăsesc în alte ramuri de drept cum ar fi dreptul civil, dreptul
penal, dreptul adminnistrativ.
În încheierea explicaţiilor privind particularităţile normelor de drept
constituţional vom mai observa, ca o a patra particularitate, că acestea
pot fi clasificate în norme cu aplicaţie mijlocită şi norme cu aplicaţie
nemijlocită.
În categoria normelor cu aplicaţie mijlocită urmează a fi cuprinse
acele norme care dau reglementări de principiu şi care, pentru a fi puse în
aplicare, la cazuri concrete, sunt urmate de reglementări suplimentare prin
alte ramuri de drept.
În categoria normelor cu aplicaţie directă, nemijlocită, urmează a fi
cuprinse normele care reglementează direct, nemijlocit relaţiile sociale şi nu
mai au nevoie de a fi precizate printr-o lege ordinară.
 Concluzie :
Norma de drept constitutional este foarte importanta intro societate deoarece
reglementează modul de organizare a societăţii în stat, esenţa, forma şi
mecanismul statului, atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.Iar in cazul nerespectarii
norma constitutionala pot fi sanctionari. Sancţiunile în drept constituţional
sânt specifice: precum revocarea mandatului parlamentar, revocarea unui
organ de stat, declararea ca neconstituţional a unui act normativ etc. Pentru
reglementările de principiu de largă generalitate cuprinse în constituţie, unele
sancţiuni se regăsesc în alte ramuri de drept (ex.: drept civil, drept penal,
etc.).
Bibliografie :
https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/drept-constitutional-si-
institutii-politice-vol-1_extras.pdf
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-
constitutional/capitolul-1-dreptul-constitutional-ca-ramura-de-drept/
https://facultateadrept.wordpress.com/drept-constitutional/curs-1-introducere-
in-studiul-dreptului-constitutional/
https://www.qreferat.com/referate/drept/Raporturile-si-normele-de-
drep855.php
https://elibrary.ceiti.md/files/12/Televca/Juridica/Drept%20constitutional
%20Teodor%20Carnat.pdf
https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox?projector=1