Sunteți pe pagina 1din 305

Ștefan cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la Domnul Moldovei. Pentru alte sensuri, vedeți Ștefan cel
Mare (dezambiguizare).
Ștefan cel Mare
Domn al Moldovei

Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor,


considerată cea mai exactă reprezentare a domnului.

Date personale

Născut 1438 sau 1439
Borzești (azi în județul Bacău)

Decedat 2 iulie 1504 (~65-66 de ani)


Suceava

Înmormântat Mănăstirea Putna 

Părinți Bogdan al II-lea


Doamna Oltea

Căsătorit cu Evdokia Olelkovici (1463 - 67)


Maria din Mangop (1472 - 77)
Maria Voichița (1478 - 1504)

Copii Petru Rareș


Elena
Bogdan al III-lea cel Orb
Alexandru al Moldovei 

Cetățenie  Moldova 

Etnie români 

Religie creștinism ortodox[*] 


Apartenență nobiliară

Titluri domnitor al Moldovei

Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor

Domnie

Domnie 1457 - 2 iulie 1504

Predecesor Petru Aron

Succesor Bogdan al III-lea cel Orb

Modifică date / text 

Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava),


supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă
Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A
fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din
epoca medievală din Țările Române.
Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României,
înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități
i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de
intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din
exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova
atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de
stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.
Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni
proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor
militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a
sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de
răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat
loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată
de masă -„oastea cea mare”.
Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare:
impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici – Țara
Românească și Hanatul Crimeii – și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia
din marile țări vecine – Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei să
obțină o poziție hegemonică față de Moldova. A încercat, fără succes, realizarea unui
sistem de alianțe internaționale împotriva turcilor, trimițând soli la Papa de la
Roma, Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia și Persia.
În plan militar a urmărit două direcții majore de acțiune. Prima a fost crearea unui
sistem de fortificații permanent la granițele țării - în timpul său construindu-se sau
dezvoltându-se rețeaua de cetăți ce cuprindea cetățile de
la Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Lăpușna și Hotin.
Cea de-a doua direcție majoră a fost crearea unei armate moderne cu o componentă
permanentă, profesionistă și semiprofesionistă și o componentă de masă, formată
din corpuri de răzeși înarmați, mobilizați în cazul marilor campanii militare.
Pe parcursul domniei a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate
victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei
Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria repurtată
în Bătălia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497. Cel
mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la
Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman-
Pașa - beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. În urma pierderii acestei bătălii, În
anul următor sultanul Mehmed al II-lea va conduce în persoană o expediție în
Moldova încheiată cu înfrângerea armatei Moldovei, în bătălia de la Valea Albă-
Războieni.
După 1476, Ștefan a fost nevoit să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman,
obținând condiții foarte bune pentru Moldova. În schimbul unui tribut anual modic,
țara își conserva intacte instituțiile și autonomia politică internă.
Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr
mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească,
Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica
Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992.
A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din
Mangop - din familia imperială bizantină și Maria Voichița - fiica lui Radu cel Frumos,
căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe
fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind
înmormântat la Mănăstirea Putna.

Fost-au Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabu a


vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ.
Amintrelea era om întreg la fire, neleneș și lucrul său îl știa a-l
acoperi și unde nu gândeai, acolo îl aflai.
La lucru de războaie meșter, unde era nevoe însuși se vâra, ca
văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze și pentru aceia rar războiu de
nu biruia și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, știindu-se căzut
jos, se ridica deasupra biruitorilor.
_______ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei[1]:p. 65

Cuprins

 1Biografie și familie
 2Personalitatea
 3Accederea la tron
 4Politica internă
o 4.1Consolidarea bazei politico-sociale
o 4.2Relația cu marea boierime
o 4.3Crearea noii elite conducătoare
 5Viața economică și socială
o 5.1Agricultura
o 5.2Infrastructura
o 5.3Comerțul
o 5.4Administrația financiară
 6Politica externă
o 6.11457-1469
o 6.21470-1486
o 6.31487-1504
 7Puterea armată
o 7.1Arta militară
o 7.2Organizarea armatei
o 7.3Armamentul
o 7.4Sistemul de fortificații
 8Războaie și bătălii
o 8.1Aspecte generale
o 8.2Marile bătălii
 8.2.1Bătălia de la Baia
 8.2.2Bătălia de la Vaslui-Podu Înalt
 8.2.3Bătălia de la Războieni-Valea Albă
 8.2.4Bătălia de la Codrii Cosminului
 9Arta, cultura și religia
o 9.1Arhitectura
o 9.2Cultura scrisă
o 9.3Istoriografia
o 9.4Arta decorațiunilor
 10Moldova după Ștefan cel Mare
 11Controverse, neclarități și incertitudini
 12Figura și epoca lui Ștefan cel Mare reflectate în literatură și
artă
 13Galerie foto
 14Referințe și note
 15Bibliografie
 16Vezi și
 17Legături externe

Biografie și familie

Evdochia de Kiev
Maria de Mangop

Maria Voichița

Mormântul de la Mănăstirea Putna

Conform tradiției, Ștefan cel Mare s-a născut la


moșia tatălui său de la Borzești, ca fiu nelegitim al
viitorului domn al Moldovei, Bogdan al II-lea și
al Oltei. Bogdan era la rândul său fiu nelegitim al
lui Alexandru cel Bun, iar soția sa, Oltea provenea
dintr-o familie de boieri de lângă Bacău, cei doi
cunoscându-se în perioada în care Bogdan s-a aflat
în exil la curtea lui Vlad Dracul. Familia a mai avut
încă trei băieți: Ioachim, Ion și Crâstea și două
fete: Maria și Sora.[2][3][4]:p. 35
Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele
mai plauzibile variante fiind anii 1438[5] sau 1439.[4]:p.
36
 Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date
cunoscute, cel mai probabil acesta și-a petrecut-o la
reședința familiei.
În toamna anului 1449, tatăl său, Bogdan sprijinit cu
un corp de oaste trimis de Iancu de Hunedoara,
învinge armata lui Alexandru al II-lea la Tămășeni,
lângă apa Moldovei, la 12 octombrie 1449 și se
proclamă domn.[6]:p. 46 Alexandru se refugiază în
Transilvania, de unde va încerca să își recapete
tronul. La rândul său, Bogdan, după o încercare
nereușită de a căpăta sprijinul și protecția
polonezilor, și-a îndreptat eforturile diplomatice către
Ungaria.[6]:p. 47
La 11 februarie 1450, Bogdan emite în „târgul de
jos” — Roman — un hrisov de recunoaștere a
suzeranității lui Iancu de Hunedoara, căruia îi
făgăduiește sprijin și ajutor, în orice împrejurare,
pentru ca în schimb „iubitul nostru părinte să ne
ocrotească sub mâna sa și să ne apere de orice
dușmani ai noștri”. La sfârșitul actului, unde sunt
enumerați martorii care girau acel document este
menționată, imediat după domn credința iubitului
meu fiu, Ștefan Voevod. Actul reprezintă
prima atestare documentară a viitorului domn al
Moldovei.[7]:p. 26 Din menționarea de către tatăl său ca
asociat la domnie, rezultă că Ștefan împlinise în
1450 cel puțin unsprezece ani, vârsta minimă impusă
de cutumele vremii pentru o astfel de demnitate. [4]:p. 36
Bogdan avea să fie asasinat, la 15 octombrie 1451,
la Reuseni, de către fratele său vitreg Petru, alt fiu
nelegitim al lui Alexandru cel Bun și care va domni
ulterior sub numele de Petru Aron.[8] Cronicarul
polonez Jan Długosz relata astfel scena:
„Un oarecare Petru, care pretindea că are
drept la domnia Moldovei și se înțelesese cu
Alexandru ca să împărțească toate
deopotrivă, alegând prilejul când Bogdan,
poftit la țară, la un unchi de frate al aceluiași
Petru, era beat, pe o noapte urâtă, sosind
numai cu o sută de moldoveni, înșelă străjile
lui Bogdan și, prinzându-l, îi tăie capul.” [9]
_____ Jan Długosz, Historiae Polonicae
După omorârea lui Bogdan, familia sa, inclusiv
tânărul Ștefan vor pleca în exil în Transilvania și
apoi în Țara Românească, după instalarea ca
domn a lui Vlad Țepeș.[10]:p. 13 Mama sa, Oltea
avea să moară la 4 noiembrie 1465.[11]:p. 71
Ștefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori. Dacă
predecesorii săi încercaseră prin căsătorii și
alianțe matrimoniale să se apropie de suzeranii
lor catolici, regii Ungariei și Poloniei, politica
dinastică a lui Ștefan cel Mare privind căsătoriile
a fost diferită - după cum remarca istoricul P. P.
Panaitescu - toate trei soțiile lui sunt principese
ortodoxe din țări vecine: Evdochia, fiica
lui Simeon Olelkovici de la Kiev, Maria din
Paleologii de la Mangup, în Crimeea, Maria, fiica
lui Radu cel Frumos din Țara Românească.[12]:p. 25
Căsătoria cu Evdochia a avut loc la 5
iulie 1463 când, după cum scrie Grigore
Ureche, luatu-s-au doamnă de mare rudă, pre
Evdochiia de la Chiev, sora lui Simeon Împăratul.
Iară cronicariul cel leșescu scrie că au fostu
Evdochiia fată lui Simeon Împăratul, iară nu soră.
[1]:p. 36
 Căsătoria a durat doar patru ani. Din
această căsătorie au rezultat doi băieți și o fată.
Băieții, Bogdan-Vlad născut în 1466
și Petru născut în 1467, au murit amândoi de
tineri în anul 1479, la câteva luni distanță, fiind
îngropați împreună în același mormânt.
Fata, Elena, avea să se mărite cu fiul țarului Ivan
al III-lea al Rusiei. Evdochia moare și ea în 1467,
posibil la nașterea lui Petru, fiind înmormântată
în Biserica Mirăuți din Suceava.[13]:pp. 449-440
La 14 septembrie 1472 Ștefan se căsătorește din
nou, cu Maria, din familia domnitoare din micul
regat grecesc pontic Mangop-Theodoro,
din Crimeea. Isaac, fratele noii doamne, poartă
titlul de „domn de Theodoro și al întregii
Khazarii”, iar Mariei înseși i se atribuie o multiplă
obârșie împărătească.[14]:pp. 585-587 Cuplul nu a avut
copii. Căsătoria a fost una de conveniență și
interes politic, care a durat atâta timp cât acest
interes a existat.
„În 1475 însă după luna lui iulie, în
care Caffa fiind luată de turci, Mangopul
intră in stăpînirea lor, Ștefan cel Mare ne
mai având nici un interes a păstra ca soție
pe moștenitoarea acelei domnii pierdute,
se desparte de odrasla Comnenilor și
duce la altar pe cealaltă Marie sau
Vochița, fata lui Radu Vodă.”[13]:p. 398
_____ A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia
Traiană
Maria va mai trăi puțin după divorț, la 19
decembrie 1477, după cum nota Grigore
Ureche pristăvitu-s-au doamna Maria ce era
de la Mangop, fiind înmormântată la
Mănăstirea Putna.[1]:p. 36
În anul 1475, după divorțul de Maria de
Mangop, Ștefan s-au încununat cu doamna
Voichița, fata Radului Vodă.[1]:p. 48. Căsătoria
avea să dureze până la moartea
domnului, Maria Voichița supraviețuindu-i
încă șapte ani. A murit în 1511, fiind
înmormântată la Mănăstirea Putna. Din
căsătoria lor au rezultat doi copii, un băiat,
viitorul domn Bogdan al III-lea și o fată, Maria,
decedată în 1518 și înmormântată la
Mănăstirea Putna.[13]:pp. 398-401
Ștefan a avut și un număr de concubine, cea
mai cunoscută fiind Maria Rareș din Hârlău,
mama viitorului domn Petru Rareș.[13]:p. 399 Un
alt posibil fiu nelegitim, a cărui mamă nu este
cunoscută, a fost viitorul domn Ștefan
Lăcustă.[6]:p. 280
Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 în
urma infectării unei răni mai vechi, fiind
înmormântat la Mănăstirea Putna.[15]

Personalitatea

Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare,
vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice
zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-au făcut; el îți va
răspunde: Ștefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână,
orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice
bunătate, orice așezământ a căruia rămășițe se mai trăgănează
până astăzi, orice legiuire ominească, orice puneri la cale înțălepte
Ștefan vodă le-au urzit, îți va zice el, și iar Ștefan vodă.
În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni rezumă toate faptele
istorice, toate monumentele, toate isprăvile și instituțiile făcute în
cinci veacuri, de atâția stăpânitori.
_______ Mihail Kogălniceanu, Ștefan cel
Mare[16]:p. 195

Descrierea, înfățișării, caracterului și


trăsăturilor de personalitate ale lui
Ștefan cel Mare este o intrepindere
dificilă, având în vedere că nu s-au
păstrat izvoare documentare interne
din epocă, iar multe din cele externe
se bazează pe relatări orale, mai mult
sau mai puțin credibile, și interpretate
funcție de contextul cultural local și
interesele pe care țara respectivă le
avea față de Moldova. Unele dintre
scrierile contemporane lui au un vădit
caracter apologetic, fiind pline de
cuvinte de laudă și alcătuite, foarte
probabil, din dorința vădită de a-l
linguși pe Ștefan, în vederea obținerii
unor foloase. Alte caracterizări,
scrisese după moartea lui, au preluat
ideile acestora, într-un mod selectiv, în
încercarea de a crea un erou idealizat,
care să servească drept model pentru
deșteptarea sau cultivarea unei
conștiințe naționale a românilor. „Sunt,
însă, și caracterizări provenind din
spații și epoci diferite care îi atribuie,
în chip repetat, aceleași însușiri, ceea
ce înseamnă că ele îi erau cu
adevărat proprii.”[17]:p. 449

Portret de la Biserica din Pătrăuți

Pe baza portretelor din tablourile


votive ale bisericilor ctitorite și a celor
câteva izvoare scrise păstrate, se
poate spune că Ștefan era un bărbat
de înălțime medie spre mică (probabil
sub 160 cm, după standardele vremii).
„«Om nu mare de statu» dar
probabil cu un trup foarte
vânjos, cu fața rotundă și plină,
cu o frunte largă, cu ochi
albaștri, cu părul lung și blond
lăsat în plete pe spate, cu
mustață de asemenea blondă
și, în unele etape ale vieții, cu o
umbră de barbă. Rana de la
glezna stângă trebuie să-l fi
făcut, cel puțin în ultimii ani, să
șchiopăteze.”[17]:p. 519
_____ Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena
Székely, Princeps omni laude maior. O istorie a lui
Ștefan cel Mare
Din relatările păstrate, se poate
deduce că Ștefan cel Mare a avut
multe trăsături specifice
unui temperament coleric, dar pe
măsură ce a înaintat în vârstă a
reușit să își controleze o serie de
manifestări negative tipice acestui
caracter, cum ar fi instabilitatea
emoțională, accesele de furie sau
mânie, imprudența etc.
„Dacă cercetam caracterul
lui Ștefan, îl videm de la
început cuprins de un mare
neastâmpăr. Nu putea sta
un moment fără a nu face
ceva. Și fiind-că lucrarea
acelui timp se mișca mai
ales în câmpul răsboiului,
apoi îl videm pe dânsul
apucându-se de răsboaie
mai mult îndrăznețe decât
cugetate.” [13]:p. 408
_____ A.D. Xenopol, Caracterul lui Ștefan cel Mare
Referindu-se la caracterul lui
Ștefan, cronicarul
maghiar Nicolaus Isthuanffius
(Miklós Istvánffy) îl portretiza
ca fiind „șovăitor în credință și
nestatornic”, unde remarca
privind lipsa de credință se
referea la presupusa încălcare
de către Ștefan a jurământului
de suzeranitate față de regele
Ungariei.[17]:p. 457 La rândul său,
regele Sigismund I al Poloniei,
îl caracteriza astfel: „Ștefan era
din fire abil, viclean,
nestatornic, viteaz și cu suflet
mare, pentru care a fost numit,
de către cei tineri, vulpe
șireată.” [18] Iar un document din
arhivele statului venețian
concluziona că „a fost în
moarte ca și în viață, teribil și
prudent”[13]:p. 417
Istoricul A.D. Xenopol sintetiza
personalitatea domnului,
subliniind că Ștefan cel Mare
răsfrânge în el caracterul
obștesc al timpului său. El era
religios și crud in acelaș timp,
două însușiri, ce nu s-au
exclus niciodată una pe alta,
deși religia creștină recomandă
blândețea ca virtutea ei
supremă. Despre modul în
care s-au manifestat ambele
aceste însușiri s-au păstrat
multe mărturii. Pentru
caracterul evlavios și pios stau
mărturie atât numărul mare de
lăcașuri de cult construite cât și
pictura bisericească și cărțile
de cult cu care acestea au fost
înzestrate. La rândul lor,
episoadele de cruzime, uneori
extremă, apar și ele pe timpul
îndelungatei sale domnii:
arderea orașului Brăila,
omorârea solilor tătari,
omorârea fără judecată a unor
boieri, inclusiv a doi dintre
cumnații săi etc. Deși acest tip
de fapte reprezentau de multe
ori „normalitatea” prin care
suveranii creștini sau
musulmani din epocă își
exercitau dreptul de viață și de
moarte asupra supușilor,
ignorarea de către aceștia a
unor cutume privind protecția
populației necombatante,
protecția solilor sau dreptul la
judecată, era condamnată de
către societate, chiar dacă era
justificată de suverani prin
necesități dinastice, politice
sau militare.[7]:p.
passim[13]:passim[17]:passim
 Cronicarul
maghiar Nicolaus Isthuanffius,
referindu-se la Ștefan spunea
că era mândru și cruzimea
neobișnuit a firii i-au șters puțin
din faima și gloria faptelor
sale[17]:p. 457
Majoritatea acestor excese
sunt consemnate în prima
parte a domniei, atunci când
tot nechibzuita tinereță îl
împinsese a jertfi prețioasa
prietenie a lui Vlad Țepeș, a
provoca pe regele Matei
Corvin, a întreprinde atacul
Munteniei celei căzute în
stăpânirea turcilor. [13]:p. 415

Accederea la tron

Localizari posibile ale luptei din


1457

Coroana lui Ștefan cel Mare

La începutul lunii aprilie 1457,


Ștefan a intrat în Moldova,
înaintând spre Suceava, de-a
lungul văii Siretului. Era însoțit
de o armată de circa șase mii
de oameni, din care un corp de
o mie de munteni oferit de Vlad
Țepeș, iar restul moldoveni
din Țara de Jos.[10]:p. 13[19]:p. 59
Petru Aron a fost surprins de
această acțiune, reușind să
strângă în grabă o armată cu
care l-a atacat pe Ștefan la
Doljești, pe Siret, la 12 aprilie.
Petru Aron a fost învins și a
părăsit câmpul de luptă. A
încercat o nouă rezistență
la Orbic, la 14 aprilie, în Joia
Mare a anului 1457, dar a fost
din nou înfânt și silit să ia calea
exilului, în Polonia.[7]:p. 54
„În anul cum se
socotește de la nașterea
lui Christos 1457, în
luna lui aprilie, în
săptămâna mare
dinaintea Paștilor, veni
Stefan Vodă, fiul lui
Bogdan Vodă, cu o mică
oaste. Și veniră asupra
lor Aron Vodă la un
părău sau apă cu
numele Hreasca, la
Doljești. Așa, goni
Ștefan Vodă pe Aron
Vodă din țară și rămase
însuși domn prin
silnicie.”[19]:p. 59
_____ Cronica lui Ștefan cel Mare
Despre locul exact al luptei
au existat mai multe
variante vehiculate de-a
lungul vremii. Majoritatea
istoricilor (Nicolae
Iorga, Constantin C.
Giurescu, Ilie Minea Minea
ș.a.) au propus ca loc al
bătăliei localitatea Doljești,
de lângă Roman, pornind
de la relatările cronicilor
moldovenești. A. D.
Xenopol, pornind de la o
versiune a letopisețului lui
Grigore Ureche, a presupus
că lupta a avut loc
la Joldești, în ținutul
Botoșani.[10]:p. 13 Cea mai
plauzibilă pare a fi cea a
lui Alexandru I. Gonța, care
identifică drept loc al
bătăliei localitatea Dolhești,
de pe valea râului Șomuzul
Mare, pornind de la
toponimul menționat în
cronica germană
- Dolschecht, dar luând în
considerare că acest sat
aparținea surorii sale,
căsătorită cu Șendrea,
viitorul portar al Sucevei.[20]
După câștigarea bătăliilor și
alungarea lui Petru Aron,
Ștefan va organiza o mare
ceremonie publică de
încoronare, într-un loc
numit Direptate, pe valea
Siretului.
„Deciia Ștefan vodă
strâns-au boierii țării
și mari și mici și altă
curte măruntă
dimpreună cu
mitropolitul
Theoctistu și cu mulți
călugări, la locul ce
să chiamă
Direptatea și i-au
intrebatu pre toți:
este-le cu voie
tuturor să le fie
domnu ? Ei cu toții
au strigat într-un
glas: “În mulți ani de
la Dumnezeu sa
domnești”. Și decii
cu toții l-au rădicatu
domnu și l-au
pomăzuitu spre
domnie mitropolitul
Theoctistu. Și de
acolea luo Ștefan
vodă steagul țărâi
Moldovei și să duse
la scaunul
Sucevii.”[1]:p. 35
_____ Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei

Politica internă
Consolidarea
bazei politico-
sociale

Pecetea lui Ștefan cel Mare

Moldova în timpul lui


Ștefan cel Mare (1483)

Sigiliul Moldovei

Politica dusă de Ștefan


cel Mare pe plan intern
de-a lungul domniei
avea ca scop principal
consolidarea puterii
centrale a domnului și
asigurarea liniștii
sociale. În acest sens,
principalele direcții de
acțiune au fost
reprezentate de:
repopularea țării
prin împroprietărirea cu
pământ și acordarea de
privilegii răzeșimii,
crearea unei noi clase
aristocratice (mica
boierime) pe baza
meritocrației militare,
întărirea puterii militare
și a capacității de
apărare a țării,
reconcilierea cu vechile
familii boierești și
rechemarea celor
plecați în exil,
asigurarea
loialității Sfatului
Domnesc - prin
creșterea ponderii
dregătorilor militari
(pârcălabii) și
introducerea unui
număr însemnat de
membri ai familiei sale.
[10]:pp. 16-17

În încercarea de a găsi
o contrapondere politică
la clasa marilor boieri,
Ștefan a manifestat o
preocupare constantă
pentru dezvoltarea micii
boierimi (curtenii și
slujitorii) și a țărănimii
libere. Marea
proprietate, acordată
boierilor, era din punct
de vedere juridic
„feudă”, fiind grevată de
obligația titularului de a
efectua serviciul militar
cu oamenii săii în
schimbul garantării de
către domn a posesiuni
pământului. În schimb,
mica proprietate, deși
nu se se bucura de vreo
garanție din partea
domnului, era lipsită și
de constrângeri militare,
fiind una de tip alodial.
[10]:p. 48

Din acest motiv, până la


urcarea pe tron a lui
Ștefan, țăranii liberi nu
erau obligați să
presteze serviciul
militar, deoarece
pământul pe care îl
stăpâneau nu era primit
de la domn. Ștefan
avea să facă o reformă
radicală în sistemul
realțiilor feudale, prin
obligarea țărănimii
libere la prestarea
serviciului militar,
conferind astfel acestei
clase o funcție politică
importantă în viața
statului. Utilizarea
răzeșimii în armată a
reprezenta o lovitură
importantă la situația
privilegiată a marii
boierimi, singura care
avea monopolul
obligațiilor militare. În
momentul în care
Ștefan a implicat în
chestiunile de apărare a
țării și alte elemente
sociale, care executau
serviciul militar fără a
primi în schimb imunități
și privilegii, ponderea
marii boierimi mari ca
bază socială a țării, s-a
diminuat în in mod
esențial.[10]:pp. 112-114
Puterea lui
Ștefan vodă a
stat în «curtea»
lui, în această
oaste de țară, am
putea zice în
oameni de arme
sădiți de el pe tot
întinsul țării. Căci
acesta a fost
actul politic mai
însemnat, care
lămurește
puterea și politica
marelui domn. El
a fost un mare
colonizator de
oșteni. Toate
«locurile pustii»,
adică fără
proprietar, erau
de drept ale
domniei și
domnul coloniza
pe ele oșteni-
plugari. Aceștia
au format
puterea de
neînfrânt a
domnului,
înăuntru și în
afară.[12]:p. 16
_____ P. P. Panaitescu, Ștefan cel Mare. O
încercare de caracterizare
Acest fapt este
confirmat și de
numărul mare
de hrisoave de
împroprietărire cu
„loc în pustiu” în
diferite regiuni ale
țării, preponderent
în cele de graniță.
[10]:p. 36[21]

Relația cu
marea boierime
Sala Tronului

Luca Arbore, portarul
Sucevei

Relația sa cu marea
boierime a fost una
în general pașnică,
caracterizată prin
autoritarism
domnesc, cu puține
manifestări de
nesupunere sau
revoltă din partea
boierilor. Relația a
evoluat în timp, pe
măsură ce
autoritatea centrală
a domnului se
întărea. Astfel, în
primii ani de
domnie, Ștefan a
căutat să țină sub
control puterea
boierilor prin
menținerea
privilegiilor, iertarea
celor care l-au slujit
pe Petru Aron și
trimiterea de cărți de
iertare și
rechemarea în țară
a boierilor fugari, în
frunte cu boierul
Mihu.[6]:p. 74
Ștefan a schimbat
de asemenea și
ierarhia boierească,
creând imediat sub
domn un nivel al
conducătorilor
administrațiilor
locale, pârcălabii de
cetăți (ținuturi),
cărora le-a acordat
puteri lărgite. Pentru
a-și consolida
puterea și a-și
asigura controlul
asupra acestora, el
a încredințat aceste
posturi de mare
raspundere doar
rudelor sale și celor
mai apropiați dintre
boieri. Ca semn al
importanței pe care
o aveau, pârcălabii
erau situați
întotdeauna inaintea
dregătorilor de
curte, cu exceptia
marelui vornic.[7]:p. 109
În aceeași idee
Ștefan a asigurat o
stabilitate mare pe
funcții a
marilor dregători,
mulți rămânând în
aceeași poziție
pentru un număr
mare de ani, cum ar
fi:
marele spătar Câlnă
u – optsprezece ani,
marele vistiernic Iug
a – douăzeci și unu
de ani sau
marele logofăt Tăut
u – mai mult de
treizeci de ani.
Acest lucru a
asigurat totodată și
o mare stabilitate
administrației țării.
[7]:p. 109
Ca urmare a acestor
măsuri, Ștefan a
avut de înfruntat
doar
două conspirații boie
rești în cei patruzeci
și șapte de ani de
domnie, cea
din 1471 - când au
fost decapitați trei
mari boieri în frunte
cu cumnatul său,
marele
vornic Isaia și cea
organizată în 1504 -
cu două zile înainte
de moartea sa, care
viza îndepărtarea
fiului său Bogdan de
la tron, terminată
identic cu omorârea
capilor conspirației.
[6]:p. 129, 267

Crearea noii
elite
conducătoare

Viața
economică și
socială
Agricultura
Infrastructura
Infrastructura de
transport a Moldovei
în timpul domniei lui
Ștefan cel Mare era
slab dezvoltată,
neexistând drumuri 
construite sau
întreținute de
autorități.
„Drumurile
erau niște
simple urme
de șleauri,
de-a lungul
anumitor văi
sau pe
anume
direcții, pe
care
experiența le
arătase ca
mai prielnice
pentru
comunicarea
între două
ținuturi sau
localități.
Starea lor, ca
pretutindeni
de
altmintrelea
în acele
vremuri, era
foarte rea,
căci ele erau
fie acoperite
de un strat
gros de praf,
fie adevărate
mocirle cu
gropi
adânci.”[22]:p.
154

Trecerile peste râuri


se făcea, de regulă,
prin vaduri, iar dacă
acestea erau prea
adânci, pe poduri
umblătoare. Poduril
e fixe erau de lemn,
peste râurile mai
mari sau de piatră,
peste pârâuri.
Principalele puncte
de trecere prin vad a
marilor râuri erau
la Verișcani și Reus
eni,
pe Siret, Țuțora și C
ernăuți,
pe Prut, Vadul Jorii,
pe Nistru și Bătinești 
pe Putna. Poduri
umblătoare erau
la Târgul Siret, pe
Siret, Cernăuți, pe
Prut și Roman,
pe Moldova.[22]:p. 155
Comerțul
Administrația
financiară
Principalele surse
de venit ale domniei
erau reprezentate
de veniturile
încasate
din monopoluri și tax
e vamale. Domnul
avea monopolul
exploatării și
comercializării sării 
și argintului, precum
și monopolul
comerțului
cu pește, ceară și bl
ănuri
prețioase. Vămile er
au așezate pe
principalele artere
comerciale.
Sistemul vamal
cuprinde vămile
externe, dispuse pe
frontieră și vămi
interne. Vama de
import se plătea
doar la Suceava iar
vama de export la
vămile externe de
la Cernăuți (pentru
Regatul
Poloniei), Chilia (pe
ntru Imperiul
Otoman), Cetatea
Albă (pentru Regatul
Crimeii), Adjud (pent
ru Regatul Ungariei)
și Putna (Țara
Românească). În
plus mai existatu
vămi interne unde
se plătea o taxă de
tranzit, la Lăpușna,
Roman, Bacău,
Vaslui, Bârlad și
Tecuci.[7]:p. 88[10]:p. 72
Ca surse secundare
de venit o
reprezentatu arenzil
e încasate de la
proprietarii de case
si atelierele
meștesugărești din
orașe, amenzile și ta
xele de
judecată (tretina - a
treia parte din lucrul
judecat) și veniturile
satelor și ocoaleleor
domnești. Domnul
devenea de
asemenea
proprietar de drept
al moșiilor rămase
fără moștenitor
precum și a celor
confiscate de la
boierii condamnați
pentru „hiclenie”
(trădare).[10]:pp. 71-72
Ștefan cel Mare a
fost unul dintre
puținii domni ai
Moldovei care au
bătut
o monedă proprie
- gros moldovenesc,
fapt ce reprezenta
inclusiv o modalitate
de a afirmare a
suveranității.
Monedele erau
confecționate din
argint, cu un
diametru de 13
milimetri, având
ștanțate stema țării
și
inscripțiile MONETAM
OLDAVIE pe avers
și STEFANVSVOIEVOD
A pe revers. Valorile
erau de un gros și o
jumătate de gros.[7]
[23]:p. 297

Cantitatea de masă
monetară a fost însă
una mică, baterea
monedelor fiind
determinată în
primul rând de
scopuri politice -
plata serviciilor
militare prestate de
boierime sau
a mercenarilor și
mai puțin pentru
facilitarea
schimburilor
comerciale, care se
bazau în continuare
pe monedele emise
de mai puternicele
state vecine.[23]:p. 353

Politica
externă

Logofătul Ioan Tăutu,
principalul sfetnic de
politică externă
Mahomed al II-lea

Cazimir al IV-lea

Matei Corvin
Ivan al III-lea

Mengli Ghirai

Vezi și: Politica
externă a lui Ștefan
cel Mare.
În politica externă a
lui Ștefan cel Mare
pot fi identificate trei
mari perioade,
fiecare cu obiective
specifice.[10]:p. 7 La
urcarea pe tron a lui
Ștefan, contextul
geopolitic făcea ca
Moldova să fie
obiectul încercărilor
de hegemonie ai
celor doi mari vecini,
regatele Poloniei și 
Ungariei. În urma
perioadei de
instabilitate
generată de luptele
pentru domnie dintre
urmașii lui
Alexandru cel Bun,
poziția ei față de cei
doi vecini rivali se
degradase
considerabil, de
unde necesitatea
pentru tânărul domn
de a duce o politică
externă realistă și
echilibrată.[24]:p. 516
„Ștefan
urmări încă
din tinerețea
lui un
principiu,
care îi fu prea
folositor în
lunga și
viforoasa lui
carieră.
Niciodată doi
dușmani, ci
totdeauna
împăcarea cu
unul, cât era
în ceartă cu
celălalt.” [13]:p.
408

_______A.D.Xenopol, Istoria românilor din Dacia


Traiană
Pentru
transpunerea în
practică a
politicii externe,
Ștefan va acorda
o atenție
deosebită
dezvoltării
instituției
însărcinate cu
acest domeniu,
logofeția. Marele
logofăt avea să
devină cel mai
important
dregător al țării.
Ștefan și-a ales
cu grijă
colaboratorii din
acest domeniu,
în lunga sa
domnie
demnitatea de
logofăt a fost
îndeplinită doar
de trei
boieri: Ioan
Dobru (8
septembrie
1457-5 februarie
1468), Toma (28
iulie 1468-26
august 1474)
și Ioan Tăutu (14
apr.1475 - 7 oct.
1503).[25]:p. 38. Cei
mai cunoscuți
diplomați
moldoveni din
această
perioadă,
menționați
pentru modul
cum au condus
soliile
încredințate de
domn au fost
logofătul Ioan
Tăutu și Ioan
Țamblac.[26]:p.
10 [27]
 
Diplomați
a se
judecă
după
rezultate,
și
rezultatel
e
diplomație
i lui
Ștefan
sunt
minunate.
La 1462-
1465 se
luptă cu
muntenii
și e în
pace cu
turcii,
ungurii și
polonii; la
1467 se
luptă cu
ungurii, e
bine cu
turcii și
polonii
intervin în
favoarea
lui,
protestân
d la Buda;
la 1469-
1479 e în
luptă cu
muntenii -
ungurii și
turcii nu
intervin; la
1475-
1476
luptă cu
turcii -
polonii și
ungurii îi
trimit mici
ajutoare;
la 1477-
1480
luptă cu
muntenii,
ajutat de
unguri; la
1481-
1487
luptă cu
turcii, fără
intervenți
e polonă
și
ungureas
că; la
1497-
1499
luptă cu
polonii -
ungurii,
turcii și
rușii
intervin în
favoarea
lui Ștefan.
Chiar cu
tătarii lui
Mengli
Ghirei a
avut mult
timp relații
bune.[12]:p.
27

_______P.P. Panaitescu, Ștefan cel Mare


1457-1469
Prima
perioadă,
între 1457-
1469, este
caracterizată
de acțiunile
politice și
militare
pentru
recunoaștere
a externă și
consolidarea
domniei. În
acest sens
erau vizate
întărirea
poziției
Moldovei pe
scena
regională și
recâștigarea
libertății de
acțiune a
țării, simțitor
îngrădită în
deceniile
anterioare.
Imediat după
înscăunare
au loc
ciocnirile cu
polonii care-l
adăposteau
pe Petru
Aron și cu
care avea să
încheie pace
în 1459.
Urmează înc
ercările de
cucerire a
Chiliei,
luptele de
la Baia cu M
atei Corvin,
de
la Lipnic cu t
ătarii și
atacul Țării
Românești și
arderea Brăil
ei. Tot în
această
perioadă a
reînnoit
privilegiile
comerciale
pentru negus
torii din Braș
ov și Lvov și
a inițiat
contactele cu
mănăstirile
de
la Muntele
Athos.[28]:pp. 8-
9 [24]:p. 516
.
1470-1486
Cea de-a
doua
perioadă,
între 1470-
1486, a fost
cea mai
complicată și
dificilă din
timpul
domniei sale,
fiind
perioada de
apogeu a
conflictului
cu Imperiul
Otoman. O
primă
constantă a
politicii
externe a lui
Ștefan în
această
perioadă a
fost
atragerea
Țării
Românești în
coaliția
antiotomană.
Primul
episod l-a
reprezentat
conflictul
cu Radu cel
Frumos,
concretizat în
patru
campanii
militare
desfășurate
între 1469-
1473,
încheiat cu
victoria lui
Ștefan.[24]:p.
522-524
 În
același
context,
Ștefan a
intervenit și a
numit patru
domni în
Țara
Românească
: Laiotă
Basarab, Vla
d
Țepeș, Basar
ab cel Tânăr
Țepeluș și Vl
ad Călugărul,
împotriva
unora dintre
aceștia fiind
nevoit să
ducă
campanii
militare
pentru a-i
scoate din
domnie,
pentru că i-
au trădat
încrederea.
[28]:pp. 9-10

O a doua
linie majoră a
politicii
externe a
perioadei a
fost de a
avea liniște
și eventual
sprijin în
lupta
antiotomană
din partea
vecinilor
mari, în
acest scop
încheind
„pace
trainică și
veșnică” cu
Matei Corvin,
în 1475 și
depunând
jurământ
de vasalitate 
și credință
lui Cazimir al
IV-lea, regele
Poloniei,
la Colomeea,
în 1485. În
aceeași
direcție se
înscrie
scrisorile și
soliile
trimise Papei
de la
Roma și
conducătorilo
r Veneției,
cea mai
cunoscută
fiind solia
lui Ioan
Țamblac din
1477.[28]:pp. 10-
12[29]:p. 89

Obiectivul
principal al
politicii
externe în
această
perioadă
avea să fie
însă
încercarea
de a asigura
integritatea
teritorială a
Moldovei și
independenț
a față de
Imperiul
Otoman.[6]:pp.
151-216

„S-a
întâm
plat ca
atunci
când
toți
princip
ii
supuși
stăpâ
nului
(Meh
met al
II-lea -
n.n.)
au
aflat

Zucha
-Zan
(Uzun
Hasan
,
hanul
turcm
enilor
– n.n)
intras
e în
luptă
împotr
iva lui,
ei s-
au
veselit
cu
toții,
zicând
:
«Acu
m,
Mehm
et va fi
nimicit
. Ceea
ce el
ne-a
făcut
nouă,
îi va
face
lui
acum
Dumn
ezeu..
. ». Și
s-au
răscul
at
împotr
iva
turcilo
r...
Între
ei se
afla și
domn
ul
Valahi
ei Mici
(Mold
ova –
n.n)...
Dat
fiind

țara
sa e
mică
și
locuito
rii ei
sunt
puțin
numer
oși,
dar cu
toții
viteji,
care
se
adăpo
stesc
în
munți
și văi,
cine
ar
avea
îndrăz
neala
să se
apropi
e de
ei?
Așada
r,
când
a aflat

Zucha
-Zan a
pornit
la
luptă
împotr
iva
stăpâ
nului
său,
sultan
ul
Mehm
et al
II-lea,
Ștefan
a
încep
ut să
urzea
scă fel
de fel
de
planur
i. Pe
ascun
s, a
pus
capăt
supun
erii
sale și
și-a
scutur
at
umerii
de
povar
ă...” [24]
:p. 525

______Elia ben Elkana Capsali - Istoria Otomană


În aces
sens
Ștefan a
renunțat
la plata
tributului
către
Poartă în
1473, a
condus
două
campanii
majore
antiotoma
ne – cele
din 1475
și 1476,
precum și
alte patru
campanii
minore –
cele
pentru
apărarea
Chiliei și
Cetății
Albe din
1475 și
1484,
precum și
luptele
împotriva
oștilor
turcești
conduse
de Ali
Hadâmbu
l, beilerbe
y-ul Rum
elie și
Malcoci, 
pașa de 
Silistra,
din în
1485-
1486.
[28]:pp. 11-13

La
începutul
anilor
1480,
contextul
regional
începea
să se
schimbe.
Polonia
înclina tot
mai mult

cooperez
e cu
turcii,
Ungaria
acorda
prioritate
Europei
Centrale,
Țara
Românea
scă
fusese
readusă
sub
controlul
Porții
iar Hanat
ul
Crimeii re
devenise
vasal
acesteia.
[24]:p.
539
 După
cucerirea
de către
turci a
Chiliei și
Cetății
Albe și în
noul
context
extern
european
, Ștefan
decide în
1487 să
încheie
pace cu
Imperiul
Otoman,
acceptân
d
reluarea
plății
tributului
în
schimbul
garantării
de către
aceștia a
statalității
și
independ
enței
Moldovei.
„A
nul
89
2
(1
48
7).
În
zil
ele

nd
Da
vu
d-
pa
șa
a
ple
cat
în
ex
pe
diți
e
în
Ar
abi
a,
a
ve
nit
un
sol
din
Mo
ldo
va
cu
ha
rac
i
pe
doi
ani
și
a
ple
cat
pri
mi
nd
răs
pu
ns
ul
de
pa
ce”
.
[30]:
p.
329

_______Cronica turcească
1487
-
1504
După
închei
erea
păcii
cu
Imperi
ul
Otom
an și
securi
zarea
frontie
rei
sudic
e, în
ultima
parte
a
domni
ei,
Ștefa
n își
va
focali
za
politic
a
extern
ă
pentr
u
rezolv
area
chesti
unilor
în
disput
ă de
la
frontie
ra
nordic
ă. În
acest
sens
a
dezvo
ltat un
siste
m de
alianț
e
cu Cn
ezatul
Mosc
ovei (
1491)
, Han
atul
Crime
ii și M
arele
Ducat
al
Lituan
iei (14
99),
în
scopu
l
îngră
dirii
influe
nței
polon
e.
După
victori
a de
la Co
drii
Cosm
inului 
din
1497
și
exped
iția
militar
ă
în Gal
iția di
n
1498,
a
închei
at
pace
cu
Regat
ul
Poloni
ei.
Ultim
a sa
mare
acțiun
e
diplo
matic
ă au
fost
negoc
ierile
cu
polon
ezii,
din
1502-
1503,
pentr
u
restitu
irea P
ocuție
i,
negoc
ieri
rămas
e fără
succe
s.[10]:p.
8[24]:p.
545-554

La
moart
ea sa,
Ștefa
n lăsa
țara
într-o
situați
e
politic
ă
favora
bilă,
având
tratat
e de
pace
închei
ate cu
toți
vecinii
săi.
Ultim
ul sfat
de
politic
ă
extern
ă dat
fiului
său B
ogdan
al III-
lea în
ainte
de a
muri a
fost
de a
menți
ne
pacea
cu
Imperi
ul
Otom
an,
„soco
tindu
din
toții
mai
puter
nicu
pre
turcu
și mai
înțele
ptu”.
[1]:p. 66


N
i
m
i
c

n
u

t
u
l
b
u
r
a

d
e

l
a

m
o
a
r
t
e
a

l
u
i
M
a
t
i
a
ș

l
e
g
ă
t
u
r
i
l
e

b
u
n
e

c
u

u
n
g
u
r
i
i
.
T
u
r
c
i
i
d
i
n

c
e
t
ă
ț
i
l
e

d
e

l
a
D
u
n
ă
r
e
a
-
d
e
-
j
o
s

s
e

s
t
â
m
p
ă
r
a
s
e
;
M
e
n
g
l
i
-
G
h
i
r
a
i
,
H
a
n
u
l
C
r
â
m
u
l
u
i
,
s
o
c
r
u
l
l
u
i
S
e
l
i
m
,
f
i
u
l
c
e
l
m
a
i
m
a
r
e

a
l
S
u
l
t
a
n
u
l
u
i
,
c
a
r
e

s
t
ă
t
e
a

l
a

C
a
f
f
a
,
u
i
t
a
s
e

d
r
u
m
u
l
M
o
l
d
o
v
e
i
.
N
u
m
e
l
e
«
M
o
l
d
o
v
e
a
n
u
l
u
i
»

e
r
a

c
u
n
o
s
c
u
t
c
u

c
i
n
s
t
e

î
n

l
u
m
e
a

î
n
t
r
e
a
g
ă
,
ș
i
p
o
l
o
n
i
i
î
n
ș
i
ș
i
,
d
u
ș
m
a
n
i
i
b
ă
t
r
â
n
e
ț
e
l
o
r
s
a
l
e
,
r
e
c
u
n
o
s
t
e
a
u

f
ă
ț
i
s

c
e

p
u
t
e
r
e

c
u
m
i
n
t
e

p
l
e
a
c
ă

d
i
n

s
u
f
l
e
t
u
l
a
c
e
s
t
u
i
o
m

c
u
m

n
u

s
e

g
ă
s
e
ș
t
e

u
ș
o
r
u
n

a
l
t
u
l
.
” 
[
6
]:
p
.
2
6
6

_______Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare

P
u
t
e
r
e
a
a
r
m
a
t
ă
F
i
ș
i
e
r
:
M
o
l
d
a
v
i
a
n

b
a
t
t
l
e

f
l
a
g
.
j
p
g
S
t
e
a
g
u
l
d
e

l
u
p
t
ă

l
u
i
Ș
t
e
f
a
n

c
e
l
M
a
r
e
C
o
n
c
e
p
ț
i
a

B
ă
t
ă
li
e
i
d
e

l
a

B
a
i
a
,
1
4
6
7
O
ș
t
e
n
i
m
o
l
d
o
v
e
n
i

S
a
b
i
a

l
u
i
Ș
t
e
f
a
n

c
e
l
M
a
r
e

O
ș
t
e
a
n

m
o
l
d
o
v
e
a
n

A
r
c

s
c
u
r
t
m
o
l
d
o
v
e
n
e
s
c

T
u
n

p
e

a
f
e
t
m
o
b
il

A
rt
a
m
ili
ta

P
art
ic
ul
ari
tăț
ile
str
at
eg
iei
și
art
ei
mi
lit
ar
e
în
pe
rio
ad
a
do
m
ni
ei
lui
lui
Șt
ef
an
de
riv
ă
di
n
ob
ie
cti
vu
l
po
liti
c
pe
ter
m
en
lu
ng
al
do
m
nu
lui
M
ol
do
ve
i,
ac
el
a
de
„a

ra
re
a
fii

ări
i
st
at
ul
ui
m
ol
do
ve
ne
sc
.”[2
2]:p.
222
 
C
ar
ac
ter
ist
ic
a
es
en
ția

a
ac
țiu
nil
or
mi
lit
ar
e
du
se
de
Șt
ef
an
a
fo
st
as
tfe
l

ac
es
te
a
au
ur
m
ări
t
ni
mi
cir
ea
ar
m
at
el
or
in
a
mi
ce
și
nu
re
ali
za
re
a
de
cu
ce
riri
ter
ito
ria
le.
[31]

.”
C
a
for
m
e
pri
nc
ip
al
e
a
ac
țiu
nil
or
mi
lit
ar
e
la
ni
ve
l
str
at
eg
ic,
Șt
ef
an
a
uti
liz
at
at
ât 
de
fe
ns
iv
a
str
at
eg
ic
ă,

t
și 
of
en
si
va
str
at
eg
ic
ă,
în
fu
nc
ție
de
ob
ie
cti
vu
l
po
liti
c
ur
m
ări
t.
D
ef
en
si
va
str
at
eg
ic
ă
av
ea
,
de
re
gu
lă,
ca
et
ap
e
pri
nc
ip
al
e
ap
ăr
ar
ea
pe
fro
nti
er
ă,

rțu
ire
a,

tăl
ia
de
ci
si

și
ur
m
ări
re
a,
fii
nd
ad
op
tat
ă
de
Șt
ef
an
în
m
ari
le
ca
m
pa
nii
di
n
14
75
,
14
76
,
14
97
,

nd
a
av
ut
de
înf
ru
nt
at
in
a
mi
ci
cu
m
ult
su
pe
rio
ri
di
n
pu
nc
t
de
ve
de
re
al
nu
m
ăr
ul
ui
și
în
ze
str
ări
i.
Of
en
si
va
str
at
eg
ic
ă
av
ea
,
de
re
gu
lă,
ca
et
ap
e
pri
nc
ip
al
e
m
ob
iliz
ar
ea
si
co
nc
en
tra
re
a
în
se
cr
et
a
for
țel
or,
re
sp
in
ge
re
a
tru
pe
lor
de
ac
op
eri
re
ad
ve
rs
e,

tăl
ia
de
ci
si

și
ur
m
ări
re
a.
E
a
a
fo
st
ad
op
tat
ă
de
Șt
ef
an
în
ca
m
pa
nii
le
di
n
14
73
și
14
81
ca
re
au
av
ut
ca
ob
ie
cti
v
sc
hi
m
ba
re
a
do
m
nil
or
pr
o-
ot
o
m
an
i
di
n
Ța
ra
R
o
m
ân
ea
sc
ă.
[22]:
pp.
154-
190[
31]
[32]:
pp.
101-
160

B
ăt
ăli
a
de
ci
si


du

in
di
vi
du
al
sa
u
în
ca
dr
ul
un
ei
ca
m
pa
nii

av
ea
ca
ob
ie
cti
v
ni
mi
cir
ea
gr
up
ări
i
pri
nc
ip
al
e
de
for
țe
a
in
a
mi
cu
lui
,
și
de
ter
mi
na
re
a
ac
es
tui
a

re
nu

e
la
co
nti
nu
ar
ea
ac
țiu
nil
or
mi
lit
ar
e.
În
ac
es
te

tăl
ii
Șt
ef
an
a
uti
liz
at
cu
pr
ec
ăd
er
e
m
an
ev
ra
de
for
țe,
ad
ap
tat
ă
la
co
nd
ițiil
e
de
ter
en
,
an
oti
m
p
și
st
ar
ea
vr
e
mi
i,
pe
ntr
u
a
an
ihi
la
av
an
taj
ul
nu
m
eri
c
al
in
a
mi
cil
or,
cu
m
a
fo
st
ca
zu
l
în

tăl
iil
e
de
la
B
ai
a
și
C
od
rii
C
os
mi
nu
lui
.
C
ân
d
co
nd
ițiil
e
er
au
fa
vo
ra
bil
e,
a
fo
st
uti
liz
at
ă
in
du
ce
re
a
in
er
oa
re
a
in
a
mi
cu
lui
,
pri
n
ac
țiu
ni
de
în
șe
lar
e,
cu
m
a
fo
st
la
B
ai
a,

nd
or

ul
a
fo
st
in
ce
nd
iat
în
m
ai
m
ult
e
lo
cu
ri,
si
m
ult
an
,
sa
u
la
V
as
lui
,

nd
o
m
ar
e
pa
rte
a
ar
m
at
ei
ot
o
m
an
e
a
fo
st
atr
as
ă
și
im
ob
iliz
at
ă
înt
r-
o
zo

ml
ăș
tin
oa

.
[22]:
pp.
154-
190[
31]
[32]:
pp.
101-
160

„Nu
e
puți
n
lucr
u ca
acel
ași
stăp
ânit
or al
unei
țări
mici

învi
ngă
pe
rân
d pe
toți
veci
nii
lui:
mun
teni,
ung
uri,
polo
ni,
tăta
ri,
turci
. Și
nu e
vorb
a de
cine
știe
ce
oști
prov
inci
ale:
Mat
ei
Cor
vin,
Ioan
Alb
ert,
Mah
ome
t II
au
năv
ălit
în
Mol
dov
a cu
toat
e
oștil
e
mari
lor
lor
ținut
uri
și
toți
s-au
înto
rs
ruși
nați.
” [12]:
p. 28

_______P.P. Panaitescu, Ștefan cel Mare


O
r
g
a
n
i
z
a
r
e
a

a
r
m
a
t
e
i
A
r
m
a
t

M
o
l
d
o
v
e
i
e
r
a
u
n
a
n
e
p
e
r
m
a
n
e
n
t
ă
,
fi
i
n
d
m
o
b
il
i
z
a
t
ă
d
o
a
r
î
n
c
a
z
d
e
c
o
n
fl
i
c
t
a
r
m
a
t.
F
o
r
ț
e
l
e
a
r
m
a
t
e
e
r
a
u
c
o
n
s
ti
t
u
t
e
d
i
n

o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
i
c
ă

ș
i

o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
a
r
e

.
[3
2]
:p
.
1
7
4
 
[3
3]
 
M
a
r
e
a
m
a
j
o
ri
t
a
t
e
a
a
c
ți
u
n
il
o
r
m
il
it
a
r
e
a
l
e
l
u
i
Ș
t
e
f
a
n
a
u
f
o
s
t
d
u
s
e
d
e

o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
i
c
ă

,
f
o
r
m
a
t
ă
d
i
n
c
e
t
e
l
e
b
o
i
e
r
e
ș
ti
ș
i
c
u
r
t
e
n
i.
[3
4]
:p
.
2
9
2
C
o
n
f
o
r
m

d
r
e
p
t
u
l
u
i
f
e
u
d
a
l,
n
u
m
a
i
p
r
o
p
ri
e
t
a
ri
i
d
e
p
ă
m
â
n
t
e
r
a
u
o
b
li
g
a
ți
s
ă
p
r
e
s
t
e
z
e
s
e
r
v
i
c
i
u
l
m
il
it
a
r
ș
i
s
ă
m
e
a
r
g
ă
l
a
r
ă
z
b
o
i,
d
e
fi
e
c
a
r
e
d
a
t
ă
c
â
n
d
e
r
a
u
c
h
e
m
a
ți
d
e
d
o
m
n
.
[7
]:
p.
5
0
3
 
B
o
i
e
ri

c
u
c
e
t
e
l
e
l
o
r
,
r
e
p
r
e
z
e
n
t
a
u
n
u
c
l
e
u
l
a
r
m
a
t
e
i.
E
i
c
o
n
s
ti
t
u
i
a
u
e
l
e
m
e
n
t
u
l
c
e
l
m
a
i
n
u
m
e
r
o
s
ș
i
c
e
l
m
a
i
p
u
t
e
r
n
i
c
.
D
i
n
r
â
n
d
u
l
a
c
e
s
t
o
r
a
,
u
n
c
o
r
p
s
e
p
a
r
a
t
e
r
a
r
e
p
r
e
z
e
n
t
a
t
d
e

c
u
r
t
e
n
i”
s
a
u

s
l
u
ji
t
o
ri

,
a
d
i
c
ă
b
o
i
e
ri
i
c
a
r
e
î
n
d
e
p
li
n
e
a

d
r
e
g
ă
t
o
ri

l
o
c
a
l
e
s
a
u
n
a
ți
o
n
a
l
e
î
n
s
i
s
t
e
m
u
l
a
d
m
i
n
i
s
t
r
a
ti
v
.
N
u
m
ă
r
u
l
c
u
r
t
e
n
il
o
r
ș
i
s
l
u
ji
t
o
ri
l
o
r
e
r
a
d
e
c
â
t
e
v
a
m
ii
.
C
u
r
t
e
n
ii
f
a
c
e
a
u
s
e
r
v
i
c
i
u
l
p
ri
n
r
o
t
a
ți
e
l
a
c
u
r
t
e
,
a
s
i
g
u
r
â
n

p
a
z

d
o
m
n
u
l
u
i
ș
i
î
n
d
e
p
li
n
i
n
d
d
if
e
ri
t
e
s
l
u
j
b
e
s
a
u
s
e
r
v
i
c
ii
.
[7
]:
p
p.
5
0
3-
5
0
7
 
[3
4]
:p
p.
2
9
0-
3
0
8
 
C
e
il
a

i
p
r
o
p
ri
e
t
a
ri
d
e
p
ă
m
â
n
t,
s
e
a
d
u
n
a
u
,
î
n
c
a
z
d
e
r
a
z
b
o
i,
g
r
u
p
a
ți
p

ți
n
u
t
u
ri
,
s
u
b
c
o
m
a
n
d

p
â
r
c
ă
l
a
b
u
l
u

d
e
ți
n
u
t,
d
u
p
ă
c
a
r
e
s
e
d
e
p
l
a
s
a
u
l
a
l
o
c
u
l
d
e
a
d
u
n
a
r
e
a
o
ș
ti
ri
i
s
t
a
b
il
it
d
e
d
o
m
n
,
d
e
n
u
m
it

v
il
e
a
g

s
a
u

b
e
l
e
a
g

.
[7
]:
p.
5
0
7[
1
0]
:p
.
1
1
0


O
a
s
t
e
a
c
e
a
m
a
r
e

s
a
u

ț
a
r
a

e
r
a
m
o
b
il
i
z
a
t
ă
d
o
a
r
î
n
c
a
z
u
ri
e
x
c
e
p
ți
o
n
a
l
e
,
d
e
m
a
r
e
p
ri
m
e
j
d
i
e
,
c
â
n
d
e
r
a
u
c
h
e
a
m
ți
s
u
b
a
r
m
e
p
r
a
c
ti
c
t
o
ți
b
ă
r
b
a
ți
i
v
a
li
z
i
d
e
l
u
p
t
ă
.
O
a
s
t
e
a
c
e
a
m
a
r
e
c
u
p
ri
n
d
e
a
,
p
e
l
â
n
g
ă

o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
i
c
ă


r
ă
z
e
ș
ii
,
o
r
ă
ș
e
n
ii

ț
ă
r
a
n
ii
f
ă
r
ă
p
ă
m
â
n
t
d
i
n
s
a
t
e
l
o
r
d
o
m
n
e
ș
ti
,
b
o
i
e
r
e
ș
ti
ș
i
m
ă
n
ă
s
ti
r
e
ș
ti

s
t
r
ă
j
e
ri

ș

c
ă
l
ă
r
a
ș
ii
.
Ș
t
e
f
a
n
a
m
o
b
il
i
z
a
t
o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
a
r
e
d
o
a
r
d
e
d
o
u
ă
o
ri
,
î
n
c
a
m
p
a
n
ii
l
e
a
n
ti
o
t
o
m
a
n
e
d
i
n
1
4
7
5
ș
i
1
4
7
6
.
[7
]:
p.
5
1
1[
3
5]
:p
.
4
4

C
â
n
d
e
r
a
u
c
h
e
m
a
ți
l
a
o
a
s
t
e
r
ă
z
e
ș
ii
e
r
a
u
o
b
li
g
a
ți
s
ă
s
e
p
r
e
z
i
n
t
e
ș
i
e
i
l
a
v
il
e
a
g

d
a
c
ă

n
u

c
ă
l
ă
r
i
ș
i
î
n
t
r
a
r
m
a
ț
i
c
a

v
i
t
e
ji
i
,
m
ă
c
a
r
c
u
m

ii
a
j
u
t
a
u

î
m
p
r
e
j
u
r
ă
r
il
e
,
p
r
e
g
ă
ti
ți
p
e
n
t
r
u
a
l
u
p
t
a
p
e
d
e
s
t
r
u
.
[3
2]
:p
.
1
7
8
 
O
r
ă
ș
e
n
ii
a
v
e
a
u
o
b
li
g
a
ți
a
c
a
,
î
n
c
a
z
d
e
r
ă
z
b
o
i,
s
ă
î
n
a
r
m
e
z
e
u
n
n
u
m
ă
r
d
e
o
a
m
e
n
i
p
e
c
h
e
lt
u
i
a
l
a
l
o
r
ș
i
s
ă
-i
p
u
n
ă
l
a
d
i
s
p
o
z

i
a
d
o
m
n
u
l
u
i.
O

c
a
t
e
g
o
ri
e
m
il
it
a
r
ă
d
i
s
ti
n
c
t
ă
e
r
a
r
e
p
r
e
z
e
n
t
a
t
ă
d
e

s
t
r
ă
j
e
ri

ș
i

c
ă
l
ă
r
a
ș
i”
,
l
o
c
u
it
o
ri
a
i
s
a
t
e
l
o
r
d
e
g
r
a
n

ă
c
a
r
e
a
s
i
g
u
r
a
u
p
a
z

f
r
o
n
ti
e
r
e

C
a
r
p
a
ți
l
o
r
,
r
e
s
p
e
c
ti
v

N
i
s
t
r
u
l
u
i.
[7
]:
p
p.
5
0
4-
5
1
0

A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
O
a
s
t
e
a
l
u
i
Ș
t
e
f
a
n
c
e
l
M
a
r
e
u
ti
li
z
a
t
o
a
t
e
c
a
t
e
g
o
ri
il
e
p
ri
n
c
i
p
a
l
e
d

a
r
m
a
m
e
n

d
i
s
p
o
n
i
b
il
e
p
e
p
l
a
n
e
u
r
o
p
e
a
n
î
n
a
d
o
u
a
j
u
m
ă
t
a
t
e
a
s
e
c
o
l
u
l
u
i
a
l
X
V
-
l
e
a
.
[3
6]
:p
.
4
5

A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
f
o
l
o
s
it
p
o
a
t
e
fi
c
a
t
e
g
o
ri
s
it
î
n
d
o
u
ă
m
a
ri
c
a
t
e
g
o
ri
i:
a
r
m
a
m
e
n
t
d
e
f
e
n
s
i
v
ș
i
a
r
m
a
m
e
n
t
o
f
e
n
s
i
v
.
A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
d
e
f
e
n
s
i
v
,
d
e
s
ti
n
a
t
p
r
o
t
e
c
ți
e
i
l
u
p
t
ă
t
o
r
u
l
u
i
e
r
a
f
o
r
m
a
t
d
i

s
c
u
t, 
c
ă
m
a
ș
ă
d
e
z
a
l
e

p
l
a
t
o
ș
ă 
ș
i
m
a
i
r
a
r

a
r
m
u
r
ă
.
Ț
ă
r
a
n
ii
c
h
e
m
a
ți
l
a
o
a
s
t
e
p
u
r
t
a
u
p
e
n
t
r
u
p
r
o
t
e
c
ți
e
h
a
i
n
e
d
e
i

m
a
tl
a
s
a
t
e
,
g
r
o
a
s
e
d
e
3
-
5
c
e
n
ti
m
e
t
ri
,
c
u
c
u
s
ă
t
u
ri
d
e
s
e
s
a

c
o
j
o
a
c
e
d
i
n
p
i
e
l
e
.
[7
]:
p.
5
1
2[
2
2]
:p
.
1
3
9

A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
o
f
e
n
s
i
v
e
r
a
f
o
r
m
a
t
d
i
n
a
r
m
e
a
l
b
e
ș
i
a
r
m
e
d
e
f
o
c

A
r
m
e
l
e
a
l
b

e
r
a
u
r
e
p
r
e
z
e
n
t
a
t
e
d
e
a
r
m
e
d
e
t
ă
i
e
r
e
ș
i
î
m
p
u
n
g
e
r
e
(
s
p
a
d
e

s
ă
b
ii

p
u
m
n
a
l
e

c
u
ți
t
e
d
e
l
u
p
t
ă
)
,
a
r
m
e
d
e
a
r
u
n
c
a
r
e
ș
i
î
m
p
u
n
g
e
r
e
(l
ă
n
c

ș

s
u
li
ț
e
)
,
a
r
m
e
d
e
l
o
v
ir
e
ș
i
t
ă
i
e
r
e
(
s
e
c
u
ri 
ș

t
o
p
o
a
r
e
d
e
l
u
p
t
ă

h
a
l
e
b
a
r
d
e
)
,
a
r
m
e
d
e
l
o
v
ir
e
ș
i
i
z
b
ir
e
(
g
h
i
o
a
g
e

m
ă
c
i
u
c
i, 
b
u
z
d
u
g
a
n
e
)
ș
i
a
r
m
e
d
e
a
r
u
n
c
a
r
e
l
a
d
i
s
t
a
n
ț
ă
(
a
r
c
u
ri 
ș

a
r
b
a
l
e
t
e
)
.
[3
6]
:p
.
4
6

A
r
m
e
l
e
d
e
f
o

e
r
a
u
p
o
r
t
a
ti
v
e
,
d
e
c
a
li
b
r
u
m
a
i
m
i
c
ș
i
c
u
ț
e
a
v
ă
l
u
n
g
ă
(
s
â
n
e
ț
e

a
r
c
h
e
h
u
z
e
)
ș
i
g
r
e
l
e
,
d
e
c
a
li
b
r
u
m
a
r
e
,
c
u
ț
e
a
v
a
s
c
u
r
t
ă
,
d
u
s
e
p
e
c
a
r
e
s
a
u
t
r
a
c
t
a
t
e
(
b
o
m
b
a
r
d

ș

t
u
n
u
ri
)
.
[2
2]
:p
.
1
4
4
 
R
e
f
e
ri
t
o
r
l
a
n
u
m
ă
r
u
l
a
r
m
e
l
o
r
d
e
f
o
c
s
-
a
u
p
ă
s
t
r
a
t
d
o
a
r
o
s
e
ri
e
d
e
m
e
n
ți
u
n
i
v
a
g
i:
«
i
n
b
u
o
n
a
c
o
p
i
a
b
o
m
b
a
r
d
e
»
(
î
n
1
4
7
5
)
,
«
q
u
a
n
ti
t
a
d
'
a
r
t
e
g
li
a
ri
a
»
,
«
f
o
a
r
t
e
m
u
lt
e
t
u
n
u
ri
m
a
i
m
i
c
i
ș
i
m
a
i
m
a
ri
»
,
«
il
y
a
v
o
it
d
e
b
o
n
n
e
s
b
a
tt
e
ri
s
»
.
S
i
n
g
u
r
a
c
if
r
ă
e
x
a
c
t
ă
,
s
e
r
e
f
e
r
ă
l
a
b
ă
t
ă
li
a
d
e
l
a
P
o
d
u
l
Î
n
a
lt
,
u
n
d
e
s
u
n
t
m
e
n
ți
o
n
a
t
e
2
0
t
u
n
u
ri
ș
i
d
e
a
s
e
t
r
a
g
e
ș
a
p
t
e
l
o
v
it
u
ri
d
e
fi
e
c
a
r
e
p
i
e
s
ă
.
[2
2]
:p
.
1
5
2

A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
d
i
n
î
n
z
e
s
t
r
a
r
e
a
o
a
s
t
e
i
m
o
l
d
o
v
e
n
e
e
r
a
p
o
t
ri
v
it
î
n
p
ri
n
c
i
p
a
l
p
e
n
t
r
u
l
u
p
t
a
c
o
r
p
l
a
c
o
r
p
.
A
r
m
e
l
e
d
e
s
ti
n
a
t
e
p
e
n
t
r
u
l
u
p
t
a
l
a
d
i
s
t
a
n
ț
ă
p
e
r
m
it
e
a
u
e
x
e
c
u
t
a
r
e
a
d
o
a
r
a
c
â
t
e
v
a
l
o
v
it
u
ri
i
z
o
l
a
t
e
,
p
â
n
ă
l
a
c
ir
c
a
9
o
o
m
e
t
ri
(
c
u
a
r
m
e
d
e
f
o
c
ș

a
r
b
a
l
e
t
e
)
,
p
r
e
c
u
m

ș
i
o
b
ă
t
a
i
e
e
fi
c
a
c
e
d
a
r
p
e
t
e
r
m
e
n
s
c
u
r
t,
c
u
g
l
o
a
n
ț
e
s
i
s
ă
g
e
ți
,
p
e
o
d
i
s
t
a
n
ț
ă
d
e
c
ir
c
a
2
0
0
m
e
t
ri
,
i
n
a
i
n
t
e
a
s
i
p
e
fl
a
n
c
u
ri
l
e
d
i
s
p
o
z
it
i
v
u
l
u
i
d
e
l
u
p
t
ă
.
[2
2]
:p
.
1
5
4

A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
a
l
b
s
e
f
a
b
ri
c
a
î
n
c
e
a
m
a
i
m
a
r
e
p
a
r
t
e
p
e
p
l
a
n
l
o
c
a
l,
î
n
ț
a
r
ă
,
a
v
â
n
d
î
n
v
e
d
e
r
e
n
e
c
e
s
it
a
t
e
a
c
a
i
n
c
l
u
s
i
v
o
a
s
t
e
a
c
e
a
m
a
r
e
s
ă
fi
e
î
n
a
r
m
a
t
ă
c
o
r
e
s
p
u
n
z
ă
t
o
r
.
[2
2]
:p
.
1
5
5
 
D
u
p
ă
c
u
m

a
r
ă
t
a
J
a
n
D
u
g
l
o
s
z

Ș
t
e
f
a
n

d
a
c
ă

p
r
i
n
d
e
a

p
e

v
r
e
-
u
n

ț
ă
r
a
n

f
ă
r
ă

s
ă
g
e
ț
i
,
a
r
c

ș
i
s
a
b
i
e
,
o
r
i
c
ă

n
-
a

v
e
n
i
t
l
a

o
a
s
t
e

c
u

p
i
n
t
e
n
i
,
f
ă
r
ă
m
il
ă
-
l
o
s
â
n
d
e
a

l
a

p
i
e
r
d
e
r
e
a

c
a
p
u
l
u
i

[3
2]
:p
p.
1
7
9

A
r
m
e
l
e
a
l
b
e
m
a
i
s
o
fi
s
ti
c
a
t
e
p
r
e
c
u
m

ș
i
a
r
m
e
l
e
d
e
f
o
c
e
r
a
u
p
r
o
c
u
r
a
t
e
d
i
n
i
m
p
o
r
t.
A
r
m
a
m
e
n
t
u
l
v
e
c
i
n
il
o
r
,
c
u
e
x
c
e
p
ți
a
t
ă
t
a
ri
l
o
r
,
e
r
a
i
n
g
e
n
e
r
e
m
a
i
p
u
t
e
r
n
i
c
(
c
e
l
d
e
f
e
n
s
i
v
-
l
a
u
n
g
u
ri
ș
i
p
o
l
o
n
e
z
i,
a
r
ti
l
e
ri
a
-
l
a
t
u
r
c
i,
p
o
l
o
n
e
z
i
ș
i
u
n
g
u
ri
)
ș
i
m
a
i
n
u
m
e
r
o
s
î
n
a
r
b
a
l
e
t
e
ș
i
a
r
m
e
d
e
f
o
c
,
c
o
m
p
a
r
a
ti
v
c
u
c
e
l
a
l
m
o
l
d
o
v
e
n
il
o
r
.
[2
2]
:p
.
1
5
5

S
i
s
t
e
m
u
l
d
e

f
o
r
t
i
f
i
c
a
ț
i
i
Cetat
ea
Albă

Plan
ul
Cetăț
ii
Suce
vei

Ș
t
e
f
a
n
c
e
l
M
a
r
e
a
a
c
o
r
d
a
t
o
a
t
e
n
ți
e
d
e
o
s
e
b
it
ă
r
e
a
li
z
ă
ri
i
u
n
u
i
s
i
s
t
e
m

d
e
f
o
r
ti
fi
c
a
ți
i
p
e
r
m
a
n
e
n
t
e
c
a
e
l
e
m
e
n
t
c
e
n
t
r
a
l
î
n
s
t
r
a
t
e
g
i
a
s
a
d
e
a
p
ă
r
a
r
e
a
ț
ă
ri
i.
Î
n
a
c
e
a
e
p
o
c
ă
,
c
e
t
ă
ți
l
e
j
u
c
a
u
u
n
r
o
l
p
o
li
ti
c
ș
i
m
il
it
a
r
m
a
j
o
r
,
a
s
i
g
u
r
â
n
d
c
e
l
u
i
c
e
l
e
s
t
ă
p
â
n
e
a
c
o
n
t
r
o
l
u
l
t
e
ri
t
o
ri
il
o
r
a
d
i
a
c
e
n
t
e
,
d
a
r
ș
i
a
v
â
n
d
d
e
m
u
lt
e
o
ri
u
n
r
o
l
d
e
c
i
s
i
v
î
n
c
â
ș
ti
g
a
r
e
a
c
a
m
p
a
n
ii
l
o
r
ș
i
b
ă
t
ă
li
il
o
r
.
R
e
z
i
s
t
e
n
ț
a
c
e
t
ă
ți
l
o
r
N
e
a
m
ț
u
l
u
i,
S
u
c
e
v
e
i
ș
i
H
o
ti
n
u
l
u
i
a
d
e
t
e
r
m
i
n
a
t
r
e
t
r
a
g
e
r
e
a
l
u

M
a
h
o
m
e
d
a
l
II
-
l
e
a
,
î
n
1
4
7
6
,
i
a
r
r
e
z
i
s
t
e
n
ț
a
c
e
t
ă
ți
i
S
u
c
e
v
e
i,
l
a
1
4
9
7
,
a
d
e
t
e
r
m
i
n
a
t
r
e
t
r
a
g
e
r
e
a
r
e
g
e
l
u
i
p
o
l
o

I
o
a
n
A
l
b
e
r
t.
[1
2]
:p
.
2
8

Ș
t
e
f
a
n
a
c
o
n
c
e
p
u
t
s
i
s
t
e
m
u
l
d
e
c
e
t
ă
ți
u
r
m
ă
ri
n
d
t
r
e
i
m
a
ri
o
b
i
e
c
ti
v
e
:
a
p
ă
r
a
r
e
a
g
r
a
n

e
l
o
r
-
î
n
s
p
e
c
i
a
l
l
a
v
a
d
u
ri
l
e
N
i
s
t
r
u
l
u
i,
s
u
p
r
a
v
e
g
h
e
r
e
a
l
o
c
u
ri
l
o
r
d
e
t
r
e
c
e
r
e
d
i
n
i
n
t
e
ri
o
r
ș
i
a
p
ă
r
a
r
e
a
c
a
p
it
a
l
e
i,
S
u
c
e
a
v
a
.
L
a
u
r
c
a
r
e
a
p
e
t
r
o
n
î
n
M
o
l
d
o
v
a
e
x
i
s
t
a
u
t
r
e
i
c
e
t
ă
ți
d
e
z
i
d
-
c
e
l
e
a
l

S
u
c
e
v
e
i, 
N
e
a
m
ț
u
l
u

ș

H
o
ti
n
u
l
u

ș
i

c
e
t
a
t
e
d
e
p
ă
m
â
n
t
ș
i
l
e
m

-
c
e
a

R
o
m
a
n
u
l
u
i.
[7
]:
p
p.
5
0
9-
5
2
1
 
Î
n
ti
m
p
u
l
d
o
m
n
i
e
i,
Ș
t
e
f
a
n
a
c
u
c
e
ri
t
c
e
t
ă
ți
l
e
d
e
z
i
d
d
e
l

C
h
il
i

ș

C
e
t
a
t
e
a
A
l
b
ă 
(
1
4
6
2
)
ș
i
c
e
t
a
t
e
a
d
e
p
ă
m
â
n
t
ș
i
l
e
m
n
d
e
l

C
r
ă
c
i
u
n

(
1
4
8
2
)
.
T
o
t
o
d
a
t
ă
,
a
c
o
n
s
t
r
u
it
c
e
t
ă
ți
l
e
n
o
i
d
e
z
i
d
d
e
l

C
h
il
i

(
1
4
7
9
)
ș

R
o
m
a

(
1
4
8
3
)
,
p
r
e
c
u
m

ș
i
c
e
t
ă
ți
l
e
d
e
p
ă
m
â
n
t
ș
i
l
e
m
n
d
e
l

O
r
h
e

(
1
4
7
0
)
ș

S
o
r
o
c

(
1
4
9
9
)
.
[7
]:
p
p.
5
2
1-
5
2
4
 
[3
2]
:p
p.
6
3-
7
0
 
[2
8]
:p
p.
9-
1
7

C
e
t
ă
ți
l
e
e
r
a
u
a
ș
e
z
a
t
e
,
d
e
r
e
g
u
l
ă
,
p
e
p
o
z

ii
d
o
m
i
n
a
n
t
e
,
c
u
p
o
s
i
b
il
it
ă
ți
b
u
n
e
d
e
o
b
s
e
r
v
a
r
e
ș
i
s
u
p
r
a
v
e
g
h
e
r
e
.
D
a
t
o
ri
t
ă
c
o
n
fi
g
u
r
a
ti
e
i
t
e
r
e
n
u
l
u
i, 
a
s
e
d
i
u

l
o
r
e
r
a
a
d
e
s
e
o
ri
d
if
i
c
il
ș
i
g
a
r
n
i
z
o
a
n
a
,
c
h
i
a
r
f
o
a
r
t
e
r
e
d
u
s
ă
,
p
u
t
e
a
r
e
z
i
s
t
a
m
u
lt
a
v
r
e
m
e
.
C
a
s
e
m
n
a
l
i
m
p
o
r
t
a
n
ț
e
i
l
o
r
m
il
it
a
r
e
ș
i
p
o
li
ti
c
e

p
o
r
t
a
r
u
l
S
u
c
e
v
e

î
n
d
e
p
li
n
e
a
ș
i
f
u
n
c
ți
a
d

h
a
t
m
a

(
c
o
n
d
u
c
ă
t
o
r
a
l
a
r
m
a
t
e
i)
i
a

p
â
r
c
ă
l
a
b
ii 
c
e
t
ă
ți
l
o
r
m
a
ri
o
c
u
p
a
u
p
ri
m
e
l
e
p
o
z

ii
î

S
f
a
t
u
l
D
o
m
n
e
s
c
.
[7
]:
p.
5
2
0[
2
2]
:p
p.
1
2
8-
1
3
0

R
ă
z
b
o
a
i
e
ș
i
b
ă
t
ă
l
i
i
A
r
t
i
c
o
l
p
r
i
n
c
i
p
a
l

L
i
s
t
a

b
ă
t
ă
li
il
o
r
l
u
i
Ș
t
e
f
a
n

c
e
l
M
a
r
e
.
A
s
p
e
c
t
e

g
e
n
e
r
a
l
e
Theo
dor
Ama
n,
Bătăli
a de
la
Șchei
a

C
e
a
m
a
i
r
ă
s
p
â
n
d
it
ă
ș
i
a
c
c
e
p
t
a
t
ă
v
a
ri
a
n
t
ă
r
e
f
e
ri
t
o
a
r
e
l
a
n
u
m
ă
r
u
l
c
o
n
fl
i
c
t
e
l
o
r
a
r
m
a
t
e
(

b
ă
t
ă
li
il
o
r

)
l
a
c
a
r
e
a
p
a
r
ti
c
i
p
a
t
Ș
t
e
f
a
n
c
e
l
M
a
r
e
e
s
t
e
d
e
3
6
.
C
if
r
a
e
s
t
e
b
a
z
a
t
ă
c
h
i
a
r
p
e
m
ă
r
t
u
ri
s
ir
e
a
d
o
m
n
u
l
u
i
m
o
l
d
o
v
e
a
n
f
ă
c
u
t
ă
î
n
1
5
0

m
e
d
i
c
u
l
u

v
e
n
e
ți
a

M
a
t
t
e
o

M
u
r
i
a
n
o
:

e
u
s
u
n
t
î
n
c
o
n
j
u
r
a
t
d
e
d
u
ș
m
a
n
i
d
i
n
t
o
a
t
e
p
ă
r
ți
l
e
ș
i
a
m

p
u
r
t
a
t
3
6
d
e
l
u
p
t
e
d
e
c
â
n
d
s
u
n
t
d
o
m
n
u
l
a
c
e
s
t
e
i
ț
ă
ri
,
d
i
n
t
r
e
c
a
r
e
a
m

f
o
s
t
î
n
v
i
n
g
ă
t
o
r
î
n
3
4
ș
i
a
m

p
i
e
r
d
u
t
2

.
[3
7]
 
Î
n
t
r
-
o
a
n
a
li
z
ă
d
e
t
a
li
a
t
ă
,
i
s
t
o
ri
c
u

A
l
e
x
a
n
d
r
u
B
o
l
d
u

m
a
i
i
d
e
n
ti
fi
c
ă
s
u
p
li
m
e
n
t
a
r
a
lt
e
p
a
t
r
u
i
n
c
u
r
s
i
u
n
i
a
r
m
a
t
e
l
a
c
a
r
e
Ș
t
e
f
a
n
n
u
a
p
a
r
ti
c
i
p
a
t,
a
c
e
s
t
e
a
fi
i
n
d
c
o
n
d
u
s
e
d
e
a

i
c
o
m
a
n
d
a
n
ți
,
n
u
m

i
d
e
d
o
m
n
.
[1
0]
:p
.
3
2
6

c
l
a
s
if
i
c
a
r
e
s
i
n
t
e
ti
c
ă
a
ti
p
u
ri
l
o
r
d
e
c
o
n
fl
i
c
t
e
a
r
m
a
t
e
,
l
a
c
a
r
e
a
p
a
r
ti
c
i
p
a
t
o
a
s
t
e
a
m
o
l
d
o
v
e
a
n
ă
s
u
b
c
o
n
d
u
c
e
r
e
a
l
u
i
Ș
t
e
f
a
n
c
e
l
M
a
r
e
,
e
s
t
e
p
r
e
z
e
n
t
a
t
ă
î
n
t
a
b
e
l
u
l
a
l
ă
t
u
r
a
t.
[1
0]
:p
.
3
2
7[
2
8]
:p
p.
7-
1
9

145
7- 1470- 1486-
146 1486 1504
9

1497 -
Războ 146 1473 Regatu
aie 7- - l
Reg Țara Poloni
atul Româ ei Cod
Ung neasc rii
ariei ă Cosmi
(Bai nului
a) 1475
-
Imper
iul
Otom
an
(Vasl
ui)
1746
-
Imper
iul
Otom
an
(Răzb
oieni)
1481
-
Țara
Româ
neasc
ă
(Râm
nic)

145
7-
Petr
Bătălii u
1485 -
intern Aro
Hroiot
e n
(Do
ljeșt
i)
Bătălii 145 1471 1486 –
extern 9 - -Țara Imperi
e Reg Româ ul
atul neasc otoma
Pol ă n
onie (Soci (Șchei
i ) a)
146 1474 1498 –
9- - Regatu
Han Țara l
atul Româ Poloni
Cri neasc ei
meii ă (Galiți
(Lip a și
1475
nic) Podoli
-
a)
Imper
iul 1502 –
Otom Regatu
an l
Poloni
1476
ei
-
Hanat
ul
Crim
eii
1476
-
Țara
Româ
neasc
ă
1485
-
Imper
iul
Otom
an
(Cătl
ăbuga
)

1474
-
Telea
jen
146 1482
2- -
ChilCrăci
ia una 1489 -
Asedii Camen
146 1485
ița
2- -
Chil Cetat
ia e
Albă
și
Chili
a

Incurs 146 1470 1490 -


iuni 1- - Regatu
Reg Țara l
atul Româ Poloni
Ung neasc ei
ariei ă
1491 -
(Brăil
146 Regatu
a,
9- l
Cetat
Reg Poloni
ea de
atul ei
Floci)
Ung
1493 -
ariei 1480
Regatu
-
l
Țara
Poloni
Româ
ei (3
neasc
incursi
ă
uni)
1495 -
Podoli
a
(Breasl
av)

C
e
l
e
p
a
t
r
u
a
c
ți
u
n
i
m
il
it
a
r
e
c
a
r
e
n
u
a
u
f
o
s
t
c
o
n
d
u
s
e
d
e
Ș
t
e
f
a
n
p
e
r
s
o
n
a
l
a
u
f
o
s
t:
i
n
c
u
r
s
i
u
n
e
a
d
i
n
T
r
a
n
s
il
v
a
n
i
a
,
s
u
b
c
o
m
a
n
d
a
l
u

P
o
p
 
(
1
4
6
9
)
,
l
u
p
t
a
d
e
l

L
e
n
ț
e
ș
ti 
î
m
p
o
t
ri
v
a
m
a
z
o
v
i
e
n
il
o
r
v
e
n

i
î
n
a
j
u
t
o
r
u
l
p
o
l
o
n
e
z
il
o
r
,
s
u
b
c
o
n
d
u
c
e
r
e
a
l
u

B
o
l
d
u

(
1
4
9
7
)
,
l
u
p
t
a
d
e
l

C
e
r
n
ă
u
ți 
(
1
4
9
7
)
ș
i
a
t
a
c
u
l
v
o
r
n
i
c
u
l
u
i
B
o
l
d
u
r
a
s
u
p
r
a
C
h
il
i
e
i
ș
i
C
e
t
ă
ți
i
A
l
b
e
(
1
5
0
0
)
.
[1
0]
:p
.
3
2
6

M
a
r
i
l
e

b
ă
t
ă
l
i
i
B
ă
t
ă
li
a
d
e
l
a
B
a
i
a
A
r
t
i
c
o
l
p
r
i
n
c
i
p
a
l

B
ă
t
ă
li
a

d
e

l
a

B
a
i
a
.

Bătăli
a de
la
Baia

B
ă
t
ă
li
a
d
e
l
a
B
a
i
a
a
a
v
u
t
l
o
c
î
n
n
o
a
p
t
e
d

1
4

1
5
d
e
c
e
m
b
ri

1
4
6
7
,
l
a
a
p
r
o
a
p
e
o
l
u
n
ă
d
e
l
a
i
n
v
a
d
a
r
e
a
M
o
l
d
o
v
e
i
d
e
c
ă
t
r
e
a
r
m
a
t
a
R
e
g
a
t
u
l
u
i
U
n
g
a
r
c
o
n
d
u
s
ă
d
e
r
e
g
e
l
e
M
a
ti
a
C
o
r
v
i
n
.
C
a
m
p
a
n
i
a
r
e
g
e
l
u
i
u
n
g
a
r
v
e
n
e
a
d
u
p
ă
o
s
e
ri
e
d
e
i
n
c
i
d
e
n
t
e
c
a
r
e
t
e
n
s
i
o
n
a
s
e
r
ă
f
o
a
r
t
e
m
u
lt
r
e
l
a
ți
il
e
d
i
n
t
r
e
c
e
l
e
d
o
u
ă
s
t
a
t
e
,
c
u
m

a
r
fi
d
e
z
v
o
lt
a
r
a
l
e
g
ă
t
u
ri
l
o
r
c
u
R
e
g
a
t
u
l
P
o
l
o
n
i
e
i,
i
n
c
u
r
s
i
u
n
e
a
î
n
s
e
c
u
i
m
e
d
i
n
1
4
6
1
,
c
u
c
e
ri
r
e
a
C
h
il
i
e
i
î
n
1
4
6
5
ș
i
g
ă
z
d
u
ir
e
a
d
e
c
ă
t
r
e
r
e
g
e
l
e
u
n
g
a
r
a
u
n
o
r
p
r
e
t
e
n
d
e
n
ți
l
a
t
r
o
n
,
c
a
P
e
t
r
u
A
r
o
n
s
a
u
B
e
ri
n
d
e
i.
C
a
u
z
a
i
m
e
d
i
a
t
ă
a
c
o
n
s
ti
t
u
it
-
o
s
p
ri
ji
n
u
l
d
ir
e
c
t
p
e
c
a
r
e
Ș
t
e
f
a
n
îl
a
c
o
r
d
a
s
e
r
ă
s
c
o
a
l
e
i
a
r
d
e
l
e
n
il
o
r
i
m
p
o
t
ri
v
a
r
e
g
e
l
u
i
u
n
g
a
r
,
d
i
n
1
4
6
7
.
[7
]:
p.
5
7
 
[3
8]
:p
.
1
1
9

C
a
m
p
a
n
i
a
a
î
n
c
e
p
u
t
l
a
1
9
n
o
i
e
m
b
ri
e
1
4
6
7
,
o
d
a
t
ă
c
u
t
r
e
c
e
r
e
a
o
a
s
t
e
i
u
n
g
a
r
e
,
n
u
m
ă
r
â
n
d
c
ir
c
a
4
0
.
0
0
0
d
e
o
ș
t
e
n
i,
p
ri

p
a
s
u
l
O
it
u
z
,
u
r
m
a
t
ă
d
e
a
s
e
d
i
e
r
e
a
ș
i
d
i
s
t
r
u
g
e
r
e
a
o
r
a
ș
e
l
o

T
â
r
g
u
T
r
o
t
u
ș

B
a
c
ă
u

R
o
m
a

ș

T
â
r
g
u
N
e
a
m
ț.
L
a
7
d
e
c
e
m
b
ri
e
a
r
m
a
t
a
u
n
g
a
r
ă
a
a
j
u
n
s
l

B
a
i
a
.
[3
8]
:p
.
1
2
0

A
v
â
n
d
î
n
v
e
d
e
r
e
p
e
ri
c
o
l
u
l
i
m
i
n
e
n
t
c
a
i
n
a
m
i
c
u
l
s
ă
a
t
a
c
e
c
a
p
it
a
l
a
ț
ă
ri
i,
S
u
c
e
a
v
a
,
Ș
t
e
f
a
n
d
e
c
i
d
e
s
ă
e
x
e
c
u
t
e
o
l
o
v
it
u
r
ă
d
e
c
i
s
i
v
ă
,
p
ri
n
s
u
r
p
ri
n
d
e
r
e
,
a
s
u
p
r
a
t
r
u
p
e
l
o
r
u
n
g
a
r
e
c
a
n
t
o
n
a
t
e
l
a
B
a
i
a
.
F
o
r
ț
e
l
e
m
o
l
d
o
v
e
n
e
,
d
e
c
ir
c
a
1
2
.
0
0
0
d
e
o
a
m
e
n
i
a
u
a
t
a
c
a
t
o
r
a
ș
u
l
î
n
n
o
a
p
t
e
d

1
4

1
5
d
e
c
e
m
b
ri

1
4
6
7
,
d
i
n
t
r
e
i
d
ir
e
c
ți
i,
d
u
p
ă
c
e
î
n
p
r
e
a
l
a
b
il
a
u
d
a
t
f
o
c
î
n
t
ă
ri
t
u
ri
l
o
r
d
e
l
e
m
n
c
a
r
e
îl
p
r
o
t
e
j
a
u
.
D
u
p
ă
l
u
p
t
e
î
n
d
â
rj
it
e
d
e
s
f
ă
ș
u
r
a
t
e
t
o
a
t
ă
n
o
a
p
t
e
a
,
a
r
m
a
t
a
u
n
g
a
r
ă
a
f
o
s
t
n
e
v
o
it
ă
s
ă
a
b
a
n
d
o
n
e
z
e
o
r
a
ș
u
l
ș
i
s
ă
s
e
r
e
t
r
a
g
ă
s
p
r
e
T
r
a
n
s
il
v
a
n
i
a
,
r
e
g
e
l
e
M
a
ti
a
î
n
s
u
ș
i
fi
i
n
d
r
ă
n
it
î
n
l
u
p
t
ă
.
R
e
t
r
a
g
e
r
e
a
a
f
o
s
t
f
a
v
o
ri
z
a
t
ă
ș
i
d
e
i
n
a
c
ți
u
n
e
a
u
n
u
i
a
d
i
n
t
r
e
c
o
r
p
u
ri
l
e
d
e
a
r
m
a
t
ă
m
o
l
d
o
v
e
n
e
,
c
o
n
d
u
s
d
e
v
o
r
n
i
c
u
l
C
r
a
s
n
ă
ș
,
c
a
r
e
u
lt
e
ri
o
r
v
a
fi
j
u
d
e
c
a
t
p
e
n
t
r
u
t
r
ă
d
a
r
e
,
c
o
n
d
a
m
n
a
t
l
a
m
o
a
r
t
e
ș
i
e
x
e
c
u
t
a
t.
[6
]:
p
p.
1
1
4-
1
1
6[
7]
:p
.
5
7[
3
8]
:p
.
1
2
0

D
e
ș
i
d
i
n
p
u
n
c
t
d
e
v
e
d
e
r
e
m
il
it
a
r
b
ă
t
ă
li
a
s
-
a
t
e
r
m
i
n
a
t
i
n
d
e
c
i
s
,
a
m
b
e
l
e
t
a
b
e
r
e
c
l
a
m
â
n
d
v
i
c
t
o
ri
a
,
B
ă
t
ă
li
a
d
e
l
a
B
a
i
a
r
e
p
r
e
z
i
n
t
ă
o
m
a
r
e
v
i
c
t
o
ri
e
p
o
li
ti
c
ă
p
e
n
t
r
u
Ș
t
e
f
a
n
,
c
a
r
e
ș
i-
a
c
o
n
s
o
li
d
a
t
d
o
m
n
i
a
,
p
u
n
â
n
d
c
a
p
ă
t,
p
ri
n
m
ă
s
u
ri
d
u
r
e
,
o
p
o
z

i
e
i
u
n
e
i
p
ă
r
ți
a
m
a
ri
i
b
o
i
e
ri
m
i,
t
o
t
o
d
a
t
ă
c
r
e
s
c
â
n
d
s
e
m
n
if
i
c
a
ti
v
p
r
e
s
ti
g
i
u
l
s
ă
u
î
n
p
l
a
n
e
x
t
e
r
n
.
[3
8]
:p
.
1
2
1[
3
9]
:p
.
1
0
0

„Obiecti
vele
acestei
a-
înlocuir
ea lui
Ștefan
de pe
tron,
instalar
ea unui
nou
domn la
Suceav
a,
aducer
ea
Moldov
ei în
sfera
de
influenț
ăa
regatul
ui
ungar -
nu au
putut fi
atinse,
ceea ce
a
echival
at cu o
înfrâng
ere de
proporți
i pentru
regele
ungar.” 
[39]:p. 100

______Petre Otu, Baia
Bătăl
ia de
la
Vasl
ui-
Podu
Înalt
Artic
ol
prin
cipal
: Bă
tălia
de
la
Vasl
ui.
Bătăl
ia de
la
Răzb
oieni
-
Vale
a
Albă
Artic
ol
prin
cipal
: Bă
tălia
de
la
Vale
a
Albă
.
Bătăl
ia de
la
Codr
ii
Cos
minu
lui
Artic
ol
prin
cipal
: Bă
tălia
de
la
Cod
rii
Cos
min
ului.
Bătă
lia
de la
Codr
ii
Cos
minu
lui s-
a
desf
ășur
at
între
26-
30
octo
mbri
e
149
7,
lupta
princ
ipală
avân
d loc
în C
odrii
Cos
minu
lui, o
zonă
împ
ădur
ită
situa
tă la
circa
100 
km
nord
de
Suc
eava
, pe
terit
oriul
actu
alele
com
une 
Volo
ca
pe
Dere
lui și 
Vale
a
Cos
minu
lui di
n re
giun
ea
Cern
ăuți,
Ucra
ina.
Bătă
lia a
opus
oast
ea
Mold
ovei,
sub
com
and
a lui
Ștef
an
cel
Mar
e și
oast
ea U
niuni
i
Polo
no-
Litua
nien
e,
com
and
ată
de
rege
le Io
an I
Albe
rt.
[39]:pp.
129-134

Reg
ele
polo
na
pătr
uns
pe
terit
oriul
Mold
ovei,
sub
pret
extul
unei
acțiu
ni
antio
tom
ane
avân
d ca
scop
elibe
rare
a
cetăț
ilor
Chili
a și
Ceta
tea
Albă
, de
sub
stăp
ânir
ea
oto
man
ă.
Sco
pul
ascu
ns al
expe
diției
îl
cons
tituia
insta
lare
a pe
tron
ul
Mold
ovei
a
frate
lui
său, 
Sigis
mun
d și
scoa
tere
a
Mold
ovei
de
sub
influ
ența
Reg
atulu
i
Ung
ar.
[10]:p.
268

Art
a,
cul
tur
a
și
rel
igi
a

Mănăstire
a Putna
Mănăstire
a Voroneț

Mănăstire
a Neamț

Peri
oad
a
dom
niei
lui
Ștef
an
cel
Mar
ea
cons
tituit
și în
plan
ul
reali
zăril
or
de
ordi
n
cultu
ral și
spirit
ual
mo
men
tul
de
apo
geu
al
crea
ției
artist
ice
din e
poca
medi
eval
ăa
Mold
ovei.
Ele
men
tele
de
artă
și
civili
zație
păst
rate
din
acea
stă
peri
oad
ă
refle
ctă
posi
bilită
țile
tehni
co-
mat
erial
e
exist
ente
,
viziu
nea
desp
re
lume
a
omul
ui
medi
eval,
prec
um
și
diferi
tele
influ
ențe
exte
rne,
mani
festa
te în
spec
ial în
dom
eniul
arhit
ectu
rii.
[40]:p.
699
 Di
n
crea
țiile
artisi
tice
care
s-au
păst
rat,
Ștef
an
se
prezi
ntă
atât
ca
un
tradi
ționa
list,
conti
nuat
or
al m
oște
nirii
biza
ntine
, dar
și ca
un
princ
ipe r
enas
centi
st,
anim
at
de
un
pute
rnic
spirit
înnoi
tor.
[41]:p.
255

„Ștefan
moștenește
de la
înaintașii
săi în
primul rând
respectul și
admirația
față de tot
ceea ce
reprezenta
tradiția
concepției
bizantine în
ideea
domniei de
drept divin,
fastul și
ceremonial
ul de curte,
de la
ungerea ca
domn până
la
înmormânt
are,
concepția
religioasă
și
organizare
a Bisericii,
legislația,
cultura și
arta.” [41]
______ Corina Nicolescu, ''Arta epocii lui Ștefan cel
Mare
Arhite
ctura
Articol
principa
l: Arhite
ctura în
Moldov
a.
Din
epoca
lui
Ștefan
cel
Mare s-
au
păstrat
doar
element
e
de arhit
ectură
eclesias
tică (bis
erici și
mănăsti
ri)
și militar
ă (cetăți
). Deși
tradiția
orală,
preluată
de
multe
surse
scrise, îi
atribuie
lui
Ștefan
construc
ția câte
unei
biserici
după
fiecare
din
luptele
purtate,
din
pisaniile
păstrate
din
epoca
sa, el
este
atestat
drept
ctitor
cert al
unui
număr
de 21
de
biserici,
din care
la două
nu se
cunoașt
e anul
construc
ției.
Acestea
sunt: Pu
tna (146
9), Miliș
ăuți-
Bădeuți 
(1487), 
Pătrăuți 
(1487), 
Sfântul
Ilie-
Suceav
a (1488)
, Vorone
ț (1488), 
Vaslui (
1490), I
ași (149
2), Hârl
ău (149
2), Borz
ești (14
94), Huș
i (1495), 
Dorohoi 
(1495), 
Popăuți 
(1496), 
Valea
Albă (14
96), Taz
lău (149
7), Nea
mț (149
7), Piatr
a
Neamț (
1498), V
olovăț (
1502), 
Dobrovă
ț (1504), 
Reuseni 
(1504).
La
bisericil
e de
la Râmn
icu
Sărat (pi
sanie
din
1704)
și Scânt
eia (pisa
nie din
1846),
domnul
apare
drept
ctitor
dar nu
este
mențion
ată data
construc
ției
inițiale.
[42][43]

Pe
lângă
acestea,
tradiția îi
mai
atribuie
construc
ția unui
număr
de
biserici,
fără a
exista
însă
docume
nte care

ateste
acest
fapt: Sc
heia,
lângă
Roman,
Florești,l
ângă
Vaslui,
Cotnari, 
Ștefăne
ști (județ
ul
Botoșan
i), mănă
stirea
Căprian
a, Cetat
ea
Albă, C
etatea
Chilia,
precum
și
paraclis
e în
cetățile 
Hotin și 
Neamț.
În Trans
ilvania,
îi sunt
atribuite
bisericil
e de
la Vad,
pe
Someș
și Felea
cu,
lângă
Cluj.[42]
[43]

Bisericil
e
construit
e în
epoca
lui
Ștefan
cel
Mare au
fost
concepu
te în
general
în stilul
arhitect
onic
„triconc”
, de
origine
bizantin
o-
balcanic
ă,
având
spațiul
interior
împărțit,
potrivit
rânduieli
lor
ortodox
e,
în altar, 
naos și 
pronaos
. La
Putna și
în alte
câteva
biserici
a fost
adăugat
ă
o gropni
ță (sau
„camera
mormint
elor”),
iar la
biserica
cu
hramul
„Înălțare
a
Domnul
ui” din
mănăsti
rea
Neamț
apare
un exon
artex -
un
pridvor
închis,
la
intrare.
Pe
lângă
acestea,
încep să
și facă
apariția
element
e
aparținâ
nd altor
stiluri:
câteva
din
bisericil
e
ștefanie
ne au
element
e
specific
e
arhitect
urii
gotice,
cum ar
fi contra
forții și o
givele,
unele
biserici
au un și
decorații
exterioa
re
(firide c
u arcad
e, ocnițe
, discuri
smălțuit
e).
Totodat
ă, unele
biserici
au fost
decorat
e
cu fresc
e
interioar
e:
Putna,
Pătrăuți,
Voroneț,
Sfântul
Ilie -
Suceav
a,
Popăuți,
Bălinești 
[42]

„Din îmbinare
artei bizantino
balcanice,
specifică
ortodoxiei, cu
elemente din
arta gotică, cu
anumite
elemente din
arta populară
locală, a luat
naștere un sti
arhitectonic
nou, stilul
moldovenesc.
[42]

______ Mircea Păcurariu, Ctitor de lăcașe sfinte


Cultura
scrisă

Tetraevangheliaru
lui Paladie, 1489

Minei scris de
călugărul Casian,
Mănăstirea Putna
1467

Numărul
mare de
biserici și
mănăstiri
ctitorite în
timpul
domniei lui
Ștefan cel
Mare a
generat o
creștere
semnificativ
ă a cererii
de cărți
necesare
serviciului
divin. În
acest scop,
au fost
înființate o
serie
de scriptorii 
pe lângă
mănăstirile
principale,
în plus față
de singurul
atelier de
acest fel,
înființat de
Alexandru
cel Bun la
mănăstirea
Neamț.[44]
Cel mai
important a
fost
scriptoriul
Mănăstirii
Putna,
înființat în
anul 1466,
prin
transferare
a de la
Neamț
a egumenul
ui Ioasaf,
împreună
cu alți
monahi
specializați
în
arta caligraf
iei și
a miniaturii,
formați la
școala
lui Gavril
Uric.[45]:pp. 205-
206
 Au
rămas
cunoscute
numele a
circa zece
caligrafi și
miniaturiști
care au
lucrat la
Mănăstirea
Putna în
timpul
domniei lui
Ștefan cel
Mare:[45] :p.
206
 Nicodim, 
Evrasie, Ca
sian, Chiria
c, Vasile și 
Iacov -
veniți de la
mănăstirea
Neamț, Pal
adie, Spirid
on, Filip și 
Paisie –
formați la
Putna.[44] Di
ntre meșteri
i
orfevrari cei
mai
cunoscuți
au
fost Antonie
, Stanciul și 
Gligorie,
care, pe
lângă
obiectele
de cult, au
confecționa
t
și ferecături
de cărți.[44]
Cele mai
importante 
cărți
manuscrise 
care au fost
lucrate în
epoca
ștefaniană
au
fost Tetraev
anghelele,
lucrări
somptuoas
e,
caligrafiate
pe foi
de pergame
nt, cu un
repertoriul
bogat de
elemente
decorative
specifice
genului:
scriere
în semiunci
ale, cu
cerneală
neagră
alternată
frecvent
cu chinovar 
și
cu cerneală 
de aur.
Până în
prezent s-
au păstrat
șapte
exemplare,
aflate în
diferite
locuri
din Europa: 
Tetraevang
helul lui
Paladie (14
89), Tetrae
vanghelele
de la
mănăstirea
Neamț exec
uate
de Teodor
Marieșescu 
în 1491
(Moscova)
și în 1493
(München); 
Tetraevang
helul din
1495,
(Mănăstirea
Zografu/Ath
os); Tetrae
vanghelul
de la Putna,
caligrafiat și
miniat de
monahul
Filip, în
1502
(Viena); Tet
raevanghel
ul anonim
de la
Ștefan cel
Mare și
Bogdan al
III-lea,
lucrat în
1504-1507
la
Putna; Tetr
aevanghelu
l pentru
biserica din
Hârlău, în
1504
(Cetinje).
Unele
dintre
acesta au
fost
prezente
în expozițiil
e
internaționa
le de
la Paris (19
25), Bruxell
es (1935), 
București (1
957), Atena 
(1964) ș.a.
[44][45]:pp. 206-207

Acestea se
remarcă
prin
calitatea de
excepție a
materialelor
utilizate:
pergament
foarte fin și
rezistent
sau hârtie
filigranată,
din cârpe
sau
mătase, de
calitate
superioară,
importată
din vestul
Europei.[45]:p.
209

Pe lângă
acestea au
mai fost
tipărite un
număr
însemnat
de alte cărți
de cult
- mineie, tri
oduri, penti
costare, ce
asloave, ps
altiri etc.,
precum și
cărți laice
cum ar fi
tratate
de medicin
ă în limba
latină, cărți
de calcule
și date
astronomic
e, pascalii p
e zeci și pe
sute de ani
etc.[44][45] :pp.
206-208
 Tot la
Putna a fost
tipărit
un Imnolog
hion, carte
de cântări
bisericești
pe note
întocmită
de protopsa
ltul Eustație
,
conducător
ul școlii
muzicale a
mănăstirii.
[45] :p. 206
 
De mare
importanță
a fost
apariția
cărții Sintag
ma a
lui Matei
Vlastares,
caligrafiată
de Ghervas
ie la Neamț
și grămăticu
l Damian la 
Iasi, carte
care
conținea și
numeroase
norme de
drept laic
(pedepse și
sancțiuni
pentru
erezie, furt,
omucidere,
bătăi,
complicitate
, bigamie,
incest,
adulter,
viol, avort,
încălcarea
normelor de
igienă, de
alimentație,
de post,
norme
referitoare
la
proprietate
etc.).
Această
lucrare a
dus la
înlocuirea
treptată
a dreptului
tradițional
cutumiar,
cu dreptul
juridic scris,
unitar,
contribuind
la
centralizare
a și
consolidare
a statală a
Moldovei.[44]
Istoriogr
afia

Cronica moldo-
germană

Marea
majoritate a
lucrărilor
istorice de
referință pe
această
temă,
prezintă
practic un
consens în
a-l
considera
pe Ștefan
cel Mare ca
inițiatorul
istoriografie
i
moldovene
și
inspiratorul
unui stil
istoriografic
specific și
original,
care și-a
pus
amprenta
asupra
modului în
care vor fi
întocmite
cronicile și
letopisețele
moldovene
ști în
secolele
următoare.
[46]:5-34[47][48]
[49]:529-531[50]:31-
35[51]:190-
198[52]:423[53]

Până în
prezent s-
au păstrat
următoarele
texte care
tratează
istoria
Moldovei în
veacurile
XIV-XV: Let
opisețul
anonim al
Moldovei, L
etopisețul
de la Putna
nr.
I, Letopiseț
ul de la
Putna nr. II,
traducerea
româneasc
ă
a Letopiseț
ului de la
Putna, Cro
nica scurtă
a
Moldovei, C
ronica
moldo-
germană, C
ronica
moldo-
polonă, Cro
nica sârbo-
moldovene
ască și Cro
nica moldo-
rusă. Lor li
se
adaugă Let
opisețul
Țării
Moldovei d
e Grigore
Ureche,
redactat în
prima
jumătate a
secolului
XVII, în
limba
română
folosind ca
sursă
originală de
documentar
e un
letopiseț
intern
pierdut,
scris în
românește
și atribuit lui
Eustratie
logofătul.
[54]:p. 220

Ștefan a
avut
inițiativa
începerii
redactării
istoriei
domniei
sale cel mai
probabil în
perioada
1473-1486.
După 1473,
când a avut
loc prima
intervenție
a lui Ștefan
cel Mare
pentru a
instala pe
tronul Țării
Românești
pe unul din
protejați
săi,
angajament
ul politic și
militar al
Moldovei
împotriva
Imperiului
Otoman
devine
complet,
apărând
necesitatea
unei
asemenea
scrieri,
pentru a
justifica, din
punct de
vedere
ideologic și
istoric,
noua
politică a
domnului
moldovean.
Prima
cronică
scrisă în
Moldova
- Letopisețu
l slavo-
român - a
avut
caracter
oficial, de
curte
începând
să fie
închegată
în perioada
1473-1486,
în
cancelaria
domnească
, fiind
reluată și
completată,
până la
finele anului
1496.[54]:p. 227
Ștefan cel
Mare a
impus un
stil
istoriografic
plin de
sobrietate
și concis,
care se
poate
observa
atât în
textele
cronicelor
din epoca
sa, cât și în
conținutul
inscripțiilor
de pe
pietrele
tombale pe
care le-a
adăugat
mormintelor
strămoșilor
săi sau din
pisaniile
bisericilor .
El este
deosebit de
imitația
stilului
anecdotic al
cronografel
or - „înfoiat”
și prolix -
folosit în
letopisețele
slavone ale
cronicarilor
călugări,
mai
ales Macari
e și Azarie.
[55]:p. 217

Arta
decorați
unilor

Cădelnită din
argint, 1470

Ripidă de la
Mănăstirea Putna
1497
Arta
decorațiunil
or din
timpul lui
Ștefan cel
Mare este
ilustrată
prin două
mari
categorii:
prelucrarea
metalelor
prețioase și
broderia.
Obiectele
din metale
prețioase
realizate de
meșteșugar
ii locali
prezină o
sinteză de
procedee
tehnice de
influență
atât bizanti
nă cât și
occidentală,
îmbinând
elemente
iconografic
e din
ambele
culturi și
realizând,
astfel,
opere
originale,
specifice
artei
românești.
Obiectele
păstrate din
epocă sunt,
în principal,
cele
aparținând
cultului
creștin:
cruci, cădel
nițe, cățui, c
andele, sfe
șnice, ripide
, ferecături
de
cărți, potire 
ș.a.
Influențele
occidentale,
pătrunse pe
filiera
meșterilor
transilvăne
ni, se văd,
de exemplu
ân aspecutl
de clădire
gotică a
unei
cădelnițe
din argint
aurit dăruită
de Ștefan,
datată 12
aprilie 6978
(1470) și
păstrată la
mănăstirea
Putna.
Tradiția
bizantină
exemplificat
ă prin
ripidele din
filigran –
două,
actualment
e
în Patmos,
dăruite
inițial, la 30
iulie 6996
(1488),
mănăstirii Z
ografu, și
altele două,
datate 14
ianuarie
7005
(1497)
executate
din ordinul
lui Ștefan
cel Mare în
mănăstirea
Putna și
aflate in
prezent una
la Muzeul
Național de
Istorie a
României și
cealaltă în
muzeul de
la Putna.
[45]:209

Ștefan cel
Mare
înființează,
la
Mănăstirea
Putna, cel
mai
important
atelier
medieval
de broderie 
din țările
române,
unde erau
utilizate
materiale și
tehnici
avansate,
cum ar fi:
lucrul cu fir
de aur și
argint, cu
mătăsuri
scumpe și
pietre
prețioase.
[56]:p. 4
 Prin
somptuozit
atea
materialelor
folosite, cât
și prin
frumusețea
figurilor ce
le
împodobes
c, prin
echilibrul
compoziției
și armonia,
repartiția
culorilor,
broderia
reprezintă
una dintre
creațiile
artistice
cele mai
reprezentati
ve pentru
epoca lui
Ștefan cel
Mare.[45]:209
Broderia m
edievală din
epoca lui
Ștefan
îmbină
tradițiile
autohtone
cu cele
bizantine și
orientale,
principalele
obiecte
realizate
fiind cele
care
serveau
oficierii
cultului
religios: epit
afuri, aere, 
pocrovețe, 
dvere, zave
se, văluri
de
tâmplă, aco
perăminte
de
pristol, de
tetrapod și
de mormint
e, epitrahile
, rucavițe, o
mofoare, or
are, bederni
țe etc.[56]:192

Acoperamântul
Mariei de Mangop

Cea mai
reprezentati
vă lucrare
de broderie,
ca valoare
istorică și
artistică,
este Acope
rământul
Mariei de
Mangop.
Aflată într-o
stare
avasată de
degradare,
ea a fost
supusă
unui
complex
proces de
restaurare
la începutul
anilor 2000,
la finalul
căruia a
fost expusă
la Vatican,
în expoziția
„Ștefan cel
Mare și
Sfânt –
Punte între
Occident și
Orient”, din
luna
septembrie
2004.[45]:212

Moldov
a după
Ștefan
cel
Mare
Controv
erse,
neclarit
ăți și
incertit
udini
Figura
și epoca
lui
Ștefan
cel
Mare
reflecta
te în
literatu
ră și
artă
Cercetări
mai recente
au pus în
lumină
numeroase
titluri și
vocabule
imperiale,
aplicate
unor domni,
în diferite
surse
(cronici,
notițe de
manuscrise,
inscripții,
scrisori,
dedicații
ș.a.). În
cronica sa
de curte –
cea mai
veche
cronică
moldovene
ască în
slavonă
păstrată –
Ștefan cel
Mare este
de regulă
intitulat
voievod și
domn
(gospodinß)
, dar uneori
și împărat
(în slavă,
carß)[57]

Galerie
foto
 Repreze
ntări
artistice
ale lui
Ştefan
cel
Mare

Iaşi, Palatul
Culturii
 

Suceava, Cetate
de Scaun
 

Vaslui, Podul Îna
 

Chişinău
 

Cluj, Feleacu
 

Constantin Lecc
Portret
 

Reprezentarea
iconografică
 

Mănăstirea
Dobrovăţ
 

Timbru, 1944

Referin
țe și not
e
1. ^ a b c d e f Grig
e
Ureche, Leto
sețul Țării
Moldovei,
Editura Litera
Internațional,
Chișinău, 199
2. ^ Constantin
Giurescu, Isto
a românilor d
cele mai vech
timpuri până
moartea lui
Alexandru ce
Bun (1432),
Fundația
Regală pentr
Literatură și
Artă, Bucureș
1946, p. 530
3. ^ Mihai
Costăchescu
Observații
istorice. Cu
privire la
neamul lui
Ștefan cel
Mare, Iași,
1927, p. 5
4. ^ a b c Leon
Șimanschi, F
marea
personalității
Ștefan cel
Mare, în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
5. ^ Universitate
Ștefan cel
Mare, Ștefan
cel Mare
(1457-1504),
accesat la
25.11.2016
6. ^ a b c d e f g h N
olae
Iorga, Istoria
Ștefan cel
Mare, Institut
de arte grafic
și editură
„Minerva”,
București, 19
7. ^ a b c d e f g h i
l m n o p q r
             Con
antin C.
Giurescu, Isto
a românilor.
Volumul II,
Partea I, de la
Mircea cel
Bătrân și
Alexandru ce
Bun până la
Mihai Viteazu
Fundația
Regală pentr
Literatură și
Artă, Bucureș
1943
8. ^ Cronicile
slavo-române
din sec. XV-
XVI publicate
de Ion Bogda
Editura
Academiei
Republicii
Populare
Române,
București,
1959, p. 7
9. ^ Ilie
Minea, Inform
iile românești
ale cronicii lu
Jan Długosz,
Institutul de
Arte Grafice
Viața
Românească
Iași, 1926, p.
43.
10. ^ a b c d e f g h i
l m n o p
         Alexan
ru
Boldur, Ștefa
cel Mare,
voievod al
Moldovei,
Editura
„Carpații”,
Madrid, 1970
11. ^ Maria
Magdalena
Székely, Ștef
S.
Gorovei, „Sem
ne și minuni”
pentru Ștefan
Voievod. Not
de mentalitat
medievală, în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
12. ^ a b c d e P. P
Panaitescu, Ș
efan cel Mare
O încercare d
caracterizare
în „Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
13. ^ a b c d e f g h i
D.
Xenopol, Isto
românilor din
Dacia Traiană
vol. II, Tipo-
litografia H.
Goldner, Iași,
1888
14. ^ Dumitru
Năstase, Ște
n cel Mare
împărat  , în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
15. ^ Ioan
Ursu, Ștefan
cel Mare, dom
al Moldovei d
la 12 aprilie
1457 până la
iulie 1504,
Editura de Ar
Grafice
"Antonescu",
București, 19
16. ^ Mihail
Kogălniceanu
Ștefan cel
Mare în târgu
Băiei, în
„Opere, I”,
București, 19
17. ^ a b c d e Ștefa
S. Gorovei,
Maria
Magdalena
Székely, Prin
ps omni laude
maior. O istor
a lui Ștefan c
Mare,
Mănăstirea
Putna, 2005
18. ^ Hurmuzaki-
Densușianu, 
ocumente, II,
p.170-171
apud. Ștefan
Gorovei, Mar
Magdalena
Székely, Prin
ps omni laude
maior. O istor
a lui Ștefan c
Mare,
Mănăstirea
Putna, 2005
19. ^ a b Ion
Constantin
Chițimia, Cro
ca lui Ștefan
cel Mare
(versiunea
germană a lu
Schedel),
București, Ca
Școalelor, 19
20. ^ Alexandru I
Gonța, O
problemă de
geografie
istorică: locul
unde s-a dat
bătălia dintre
Ștefan cel
Mare și Petru
Aron [1457],
„Studii. Revis
de istorie”, vo
6 (1958) p. 20
21. ^ Ion
Bogdan, Doc
mentele lui
Ștefan cel
Mare. Vol. I:
Hrisoave și
cărți domneș
1457-1492,
Editura Soce
& Co, 1913, p
113-136
22. ^ a b c d e f g h i
l
 General Rad
R.
Rosetti, Istori
artei militare
românilor pân
la mijlocul
veacului al
XVII-lea,
Monitorul
Oficial și
Imprimeriile
Statului,
București, 19
23. ^ a b Ernest
Oberländer-
Târnoveanu, 
misiunile
monetare
bătute pe
teritoriul
Moldovei în
vremea lui
Ștefan cel
Mare (1457-
1504) - o
analiză critică
în „Cercetări
numismatice”
nr. IX-XI,
București,
2003-2005
24. ^ a b c d e f Șer
n
Papacostea, 
elațiile
internaționale
ale Moldovei
vremea lui
Ștefan cel
Mare, în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504-2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
25. ^ Valentina
Eșanu
(coord.), Mar
demnitari ai
Țării Moldove
în domnia lui
Ștefan cel
Mare (1457-
1504), teză d
doctorat,
Academia de
Științe a
Moldovei,
Institutul de
Istorie,
Chișinău, 201
26. ^ Ion
Neculce, O
samă de
cuvinte, Editu
Junimea, Iași
1972
27. ^ Solia trimis
de Ștefan cel
Mare la
Veneția, 8 ma
1477, accesa
la 22 ianuarie
2017
28. ^ a b c d e f And
i Eșanu
(coord.), Ștef
cel Mare și
Sfânt (1457-
1504).
Bibliografie,
Biblioteca
Națională a
Republicii
Moldova,
Chișinău, 200
29. ^ Gheorghe
Mihăilă, Impo
anța politică ș
literară a
coresponden
lui Ștefan cel
Mare cu
Veneția, în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
30. ^ Mihail
Guboglu,
Mustafa
Mehmet, Cro
ci turcești
privind țările
române, vol.
Editura
Academiei
Republicii
Socialiste
România,
București, 19
31. ^ a b c Academ
Forțelor
Terestre, Arta
militară a
oștilor român
în secolele
XIV-XVI,
accesat la 20
ianuarie 2017
32. ^ a b c d e f Nic
e Iorga, Istori
armatei
românești.
Volumul 1 :
Pâna la 1599
Editura
Ministerului d
Război,
București, 19
33. ^ ***, Istoria
militară a
poporului
român. Vol. II
Epoca de glo
a oastei cele
mari, Editura
Militară,
București, 19
34. ^ a b Nicolae
Stoicescu, Cu
eni și slujitori
Contribuții la
istoria armate
române,
Editura Milita
București, 19
35. ^ ***, Letopis
ul de când s-
început Țara
Moldovei -
letopisețul lui
Ștefan cel
Mare, Editura
Academiei
Române,
București, 20
36. ^ a b Carol
König, Armam
ntul din dotar
oastei Moldov
în timpul
domniei lui
Ștefan cel
Mare (1457-
1504), în
„Revista
Muzeelor”,
București, nr.
2004
37. ^ Scrisoarea
doctorului
Matteo Muria
către Sinioria
Veneției - 7
decembrie
1502, accesa
la 20 februari
2017
38. ^ a b c d Petre
Panaitescu, I
oria Românilo
Editura
Didactică șu
Pedagogică,
București, 19
39. ^ a b c Petre
Otu, Baia, în
„100 de mari
bătălii din
istoria
românilor”,
Editura
Orizonturi,
București, 20
40. ^ Academia
Română, Isto
a Românilor,
vol. IV, Editur
Enciclopedică
București, 20
41. ^ a b Corina
Nicolescu, Ar
epocii lui
Ștefan cel
Mare. Relații
lumea
occidentală ,
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
42. ^ a b c d Mircea
Păcurariu, Ct
r de lăcașe
sfinte, în
„Limba
noastră”, Nr.
6, anul XIV,
Chișinău, 200
accesat la 28
septembrie
2017
43. ^ a b Centrul
Cultural „Ștef
cel
Mare”, Biseric
și mănăstiri,
accesat la 28
septembrie
2017
44. ^ a b c d e f Ale
Rău, Cultura
scrisă în epoc
lui Ștefan cel
Mare și Sfânt
în „Limba
noastră”, Nr.
6, anul XIV,
Chișinău, 200
accesat la 28
septembrie
2017
45. ^ a b c d e f g h i
oina Maria
Creangă, Val
ale artei și
civilizației din
timpul lui
Ștefan Cel
Mare, în
muzeul
Mănăstirii
Putna, în
„Codrul
Cosminului”,
12, 2006
46. ^ B. P.
Hașdeu, Cron
a cea mai
veche a
Moldovei, în
„Arhiva istoric
a României”,
Tom III,
București, 18
47. ^ Ioan
Bogdan, Vec
e cronici
moldovenești
până la Urech
București, 18
48. ^ Ioan
Bogdan, Cron
i inedite
atingătoare d
istoria
românilor,
București, 18
49. ^ Ștefan
Orășanu, Cev
despre
cronicile
moldovene, î
„Convorbiri
Literare”, XXX
1897
50. ^ Dimitrie
Onciul, Istoria
românilor,
București, 18
51. ^ Ilie
Minea, Letop
ețele
moldovenești
scrise
slavonește, în
„Cercetări
Istorice”, I,
1925
52. ^ Ioan
Ursu, Ștefan
cel Mare,
București, 19
53. ^ Ioan
Vlădescu, Izv
arele istoriei
românilor, I.
Letopisețul de
la Bistrița și
Letopisețul de
la Putna,
București, 19
54. ^ a b Ștefan
Andreescu, În
eputurile
istoriografiei
înMoldova, în
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
55. ^ I.C.
Chițimia, Ștef
n cel Mare
ctitor în
domeniul
istoriografiei,
„Ștefan cel
Mare și Sfânt
1504 – 2004:
Portret în
istorie, Editur
„Mușatinii”,
Putna, 2003
56. ^ a b Claudiu
Paradais, Co
ori ale
spiritualității
românești la
Putna, Editur
Mitropoliei
Moldovei și
Sucevei, Iași,
1988
57. ^ http://limba
mana.md/ind
.php?
go=articole&n
2139

Bibliogr
afie
 Boldur,
Alexandr
u, Ștefa
n cel
Mare,
voievod
al
Moldove
i, Editura
„Carpații
”,
Madrid,
1970
 Centrul
de
Cercetar
e și
Docume
ntare
„Ștefan
cel
Mare” al
Mănăstir
ii
Putna, Ș
tefan cel
Mare și
Sfânt.
1504 –
2004:
Portret
în
istorie,
Editura
„Mușatin
ii”,
Putna,
2003
 Chițimia,
Ion
Constan
tin, Cron
ica lui
Ștefan
cel Mare
(versiun
ea
german
ă a lui
Schedel
),
Bucureșt
i, Casa
Școalelo
r, 1942
 Costăch
escu,
Mihai,
Docume
nte
moldove
nești de
la Ștefan
cel
Mare,
Institutul
de arte
grafice
„Brawo”,
Iași,
1933
 Eșanu,
Andrei
(coord.), 
Ștefan
cel Mare
și Sfânt
(1457-
1504).
Bibliogra
fie,
Bibliotec
a
Național
ăa
Republic
ii
Moldova
,
Chișinău
, 2004
 Eșanu,
Valentin
a, Marii
demnitar
i ai Țării
Moldove
i în
domnia
lui
Ștefan
cel Mare
(1457-
1504),
teză de
doctorat,
Academi
a de
Științe a
Moldove
i,
Institutul
de
Istorie,
Chișinău
, 2015
 Giuresc
u,
Constan
tin
C., Istori
a
românilo
r.
Volumul
II,
Partea I,
de la
Mircea
cel
Bătrân
și
Alexand
ru cel
Bun
până la
Mihai
Viteazul,
Fundația
Regală
pentru
Literatur
ă și Artă,
Bucureșt
i, 1943
 Giuresc
u,
Constan
tin C.;
Giuresc
u, Dinu
C., Istori
a
Românil
or.
Volumul
II (1352-
1606),
Editura
Ștințifică
și
Enciclop
edică,
Bucureșt
i, 1976
 Iorga,
Nicolae, 
Istoria
lui
Ștefan
cel
Mare,
Institutul
de arte
grafice
și
editură
„Minerva
”,
Bucureșt
i, 1904
 Iorga,
Nicolae, 
Istoria
armatei
româneș
ti.
Volumul
1 : Pâna
la 1599,
Editura
Minister
ului de
Război,
Bucureșt
i, 1929
 Kirileanu
, G.
T., Ștefa
n Vodă
cel Mare
și Sfânt.
Istorisiri
și
cântece
populare
,
Tipografi
a
„Aurora”,
Focșani,
1904
 Papacos
tea,
Șerban, 
Ștefan
cel Mare
domn al
Moldove
i (1457-
1504),
Editura
Enciclop
edică,
Bucureșt
i, 1990
 Rosetti,
Radu R.
(general
), Istoria
artei
militare
a
românilo
r până la
mijlocul
veacului
al XVII-
lea,
Monitoru
l oficial
și
imprimer
iile
statului,
Bucureșt
i, 1947
 Ureche,
Grigore, 
Letopise
țul Țării
Moldove
i de
când s-
au
descăle
cat țara
și de
cursul
anilor și
de viața
domnilor
care
scrie de
la
Dragoș
până la
Aron-
vodă,
Editura
Litera
Internați
onal,
Chișinău
, 1997
 Xenopol,
Alexandr
u
D., Istori
a
românilo
r din
Dacia
Traiană,
vol. II,
Tipo-
litografia
H.
Goldner,
Iași,
1888
 ***, Cron
icile
slavo-
române
din sec.
XV-XVI
publicat
e de Ion
Bogdan,
Editura
Academi
ei
Republic
ii
Popular
e
Române
,
Bucureșt
i, 1959
 ***, Leto
pisețul
de când
s-a
început
Țara
Moldove
i-
letopiseț
ul lui
Ștefan
cel
Mare,
Editura
Academi
ei
Române
,
Bucureșt
i,
2006. IS
BN 973-
27-
1290-2

Vezi și
 Lista
bisericilo
r ctitorite
de
Ștefan
cel Mare
 Lista
bătăliilor
lui
Ștefan
cel Mare

Legătur
i
externe

Wikimedia
Commons con
materiale multim
legate de Ștefa
Mare

 Centrul
de
Cercetar
e și
Docume
ntare
„Ștefan
cel
Mare” al
Mănăstir
ii
Putna, S
fântul
voievod
Ștefan
cel
Mare.
Izvoare
 Ștefan
al III-lea
(Ștefan
cel Mare
și Sfînt),
domn al
Moldove
i (1433 -
1504), la
„Istoria.
md”
 Marius
Teja, Șt
efan cel
Mare, în
„Historia
”, 13 mai
2010
 Copilăria
neștiută
a lui
Ștefan
cel Mare
 514 ani
de la
moartea
domnitor
ului - 42
de
bătălii și
5
înfrânge
ri

v • d • m

[arată]

Familia lui Ștefan cel Mare


BNF: cb13325141k (data)
 
GND: 119067765
 
ISNI: 0000 0001 1030 8840
 
LCCN: n50038453
i
 
e
NKC: jn20040226010
 
SUDOC: 035621761
 
VIAF: 89758463
 
WorldCat Identities (via VIAF): 89758463
Categorii: 
 Nașt
eri în
1433
 Dece
se în
1504
 Dece
se
pe 2
iulie
 Ștefa
n cel
Mare
 Ctitor
i de
biseri
ci
româ
ni
 Ctitor
i de
măn
ăstiri
 Dina
stia
Muș
atinil
or
 Dom
ni și
dom
nitori
ai
Mold
ovei
 Fami
lia
Muș
atinil
or
 Nobil
i
româ
ni
 Rom
âni
pe
mărc
i
poșt
ale
româ
nești
 Rom
âni
pe
mon
ede
și
banc
note
din
Repu
blica
Mold
ova
 Rom
âni
pe
mon
ede
și
banc
note
româ
nești
 Rom
âni
din
secol
ul al
XV-
lea
 Rom
âni
din
secol
ul al
XVI-
lea
 Rom
âni
pe
med
alii
româ
nești
 Sfinți
româ
ni
 Eroi
româ
ni
Meniu
de
navigare
 Nu sunteți
autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuți
e
 Lectură
 Vedeți sursă
 Istoric
Căutar
e
Căutare

Salt

 Pagina
principală
 Schimbări
recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe
Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri
tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de
unelte
 Ce trimite aici
 Modificări
corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în
istoric
 Informații
despre pagină
 Citează acest
articol
 Element
Wikidata
Tipărire/export
are
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de
tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia
Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 39
Modifică
legăturile
 Ultima editare a
paginii a fost
efectuată la 16
septembrie 2021,
ora 15:33.
 Acest text este
disponibil sub
licența Creative
Commons cu
atribuire și
distribuire în
condiții identice;
pot exista și clauze
suplimentare.
Vedeți detalii
la Termenii de
utilizare.
 Politica de

confidențialitat

 Despre

Wikipedia
 Termeni

 Versiune

mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație

cookie

Borzești 
este o
localitate
compone
ntă a
municipiu
lui Onești
din
județul
Bacău,
Moldova,
România.
Aici s-a
născut
domnitor
ul Ștefan
cel Mare,
aproxima
tiv între
1438-
1439.

S-ar putea să vă placă și