După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, 

Mihail
Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne:
secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864),
reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. [15]
Întâmpinând rezistență din partea guvernului și a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanți
ai boierimii și ai marii burghezii, precum și a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează,
în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor
mânăstirești (decembrie 1863) și dizolvă Adunarea Legiuitoare (lovitura de stat de la 2 mai 1864). În
același an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituție și o nouă lege
electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, și decretează (14 august 1864) legea
rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil și Codul
penal de inspirație franceză, legea pentru obligativitatea învățământului primar și au fost înființate
primele universități din țară, respectiv cea de la Iași (1860), care azi îi poartă numele, și cea de la
București (1864). Tot în această perioadă a fost organizată și armata națională.[16]

Secularizarea averilor mănăstirești[modificare | modificare sursă]

Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de
a lua toate proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea statului,
pentru „a spori avuția țării”. Tot în timpul lui Cuza unele mănăstiri și schituri au fost desființate total
sau transformate în biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra
veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asistență socială etc. În fața
acestor măsuri mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a făcut mai multe proteste, ceea ce a dus
mai apoi la înlăturarea sa din scaun, această stare provocând, mai târziu, însăși căderea guvernului
Kogălniceanu. Legea secularizării a fost adoptată în 25 decembrie 1863 și, pe lângă cele enumerate
mai sus, poate fi menționată și confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din
Sfântul Munte Athos și pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alți domnitori (Ștefan cel Mare,
Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfântul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor
lor.
În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării
Românești și a Moldovei[17].