CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN

INFORMATICĂ ȘI TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE

CATEDRA INFORMATICA

Disciplina: Sistemul de Gestiune al Bazei de Date

Lucrare de studiu individual nr. 1

Tema: Portretul unui antreprenor de succes.

Analiza SWOT a 3 idei de afacere.
Forme organizatorico-juridice.
Grupa: I-1546

A elaborat elevul: Garbuz Danu

A evaluat profesoara: Nicșan Mariana

Nota
_____________________________
 Portretul unui antreprenor de succes

Un antreprenor este o persoana care, pe baza unor cauze și condiții

contractuale, se obligă să presteze înfavoarea altei persoane și organizații, diverse
lucrări (industriale, de construcții, etc.), în schimbul unei recompese dinainte
stabilite. De obicei, aceste lucrări sunt părți componente ale unui proiect.
 
Antreprenorul care contractează cu subantreprenori părți din lucrarea
pentru care s-a angajat față de beneficiar, se numeste antreprenor principal.
Răspunderea pentru întregul proiect îi aparțineatreprenorului principal. Contractul
prin care atreprenorul se obligă față de beneficiar să execute unanumit proiect se
numește contract de antrepriză.În sensul modern al economiei de piață, un
atreprenoreste un agent economic care adoptă un comportament activ și novator,
care acceptă deliberat riscurifinanciare pentru a dezvolta proiecte noi. În acest sens,
multe societăți acordă o mare atenție șirecunoaștere antreprenorilor. Mulți
antreprenori găsesc calea succesului abordând nișe din activitatea economică prea
mici sau pre noi pentru a fi în atenția economiei clasice.În continuare voi prezenta
câteva calități pe care un antreprenor ar trebui sa le aibă

1. Viziune
Viziunea este, poate, cea mai importantă trăsătură a unui antreprenor. Orice
afacere începe de la o viziune proprie a antreprenorului, viziune pe care s-ar putea
ca mulţi să n-o împărtăşească. Unele dintre cele mai mari averi, afaceri și companii
din lume au la bază exact această calitate: au fost, înainte de orice, un produs al
viziunii extraordinare a unor antreprenori.
Henry Ford în industria auto, John Rockefeller în producția de petrol, Andrew
Carnegie în cea a oțelului, Warren Buffet în domeniul financiar sunt doar patru
exemple de antreprenori vizionari, care au identificat oportunități înaintea celorlalți
2. Cunoașterea domeniului de activitate
Debutul în afaceri este presărat cu multe provocări, multe dintre ele fiind greu
de anticipat, și îți va fi cu mult mai dificil adăugând acestor necunoscute încă o bilă
neagră: necunoașterea domeniului de activitate.
Te sfătuiesc să începi experiența antreprenorială într-un domeniu pe care îl cunoști
în amănunt, iar dacă nu îl cunoști încă, atunci poate ar fi mai bine să amâni
momentul debutului pînă cînd vei avea informațiile necesare.
Sunt mai multe modalități prin care poți cunoaște domeniul de activitate:
  În facultate poți dedica o atenție deosebită acelor materii ce te vor pregăti
pentru antreprenoriat;
 Dacă ai ocazia, fă voluntariat. Profită de această șansă să te adaptezi la
rigorile unei activități economice;
 Înscrie-te pentru internship în cadrul unor companii pe care le admiri.
Observă cum sunt organizate, care sunt valorile după care se ghidează, cum
sunt luate deciziile și cum interacționează echipa;
 Poți să îți iei o slujbă part-time pe durata studiilor și să îmbini teoria cu
practica;
 Te poți angaja în cadrul unei firme care activează în domeniul ce te
interesează.
3. Gândire pozitivă
Este important pentru tine să îți păstrezi o atitudine pozitivă în fața provocărilor
pe care le vei întâmpina. Când te vei confrunta cu situații
neprevăzute, concentrează-te pe găsirea unei soluții și nu pe problema în sine.
Încearcă un plan în trei pași simpli:
 Analizează cauzele care au determinat apariția acestei probleme;
 Anticipează efectele pe care această problemă le va genera asupra afacerii
tale;
 Creionează-ți un plan de răspuns, astfel încât să înlături problema apărută,
dar în același timp să elimini cauzele care au determinat-o și să minimizezi
posibilele efecte.
4. Apetit controlat pentru risc
Antreprenorii nu se tem de eșec. Acesta este stereotipul tipic pe care îl avem în
minte atunci când vorbim de antreprenoriat. Totuși, mulți oameni de afaceri
mărturisesc că se tem de eșec mai mult decât de orice altceva.
Sunt două categorii de persoane în funcție de toleranța pe care o manifestă față
de risc:
 persoane cu toleranță ridicată la risc, ce vor căuta în permanență
variantele care oferă cea mai mare maximizare a câștigurilor, chiar dacă ele
vor veni însoțite de riscuri mai ridicate;
  persoane cu toleranță scăzută la risc, care ar prefera să își păstreze banii în
depozite bancare, chiar dacă câștigul va fi zero (sau chiar vor avea pierdere).
Antreprenorii sunt, prin definiție, persoane care sunt dispuse să își asume mai
multe riscuri decât alții. Totuși, ei își asumă riscuri controlate și toate deciziile
lor vor fi luate în cunoștință de cauză.
5. Capacitate de sinteză
Planurile de afaceri de 100 de pagini sunt o caracteristică a finanțărilor
nerambursabile, sau a finanțărilor bancare. Un antreprenor va sintetiza
informația în planuri de afaceri concise, va citi grafice, va urmări proiecții
financiare pentru a-și fundamenta deciziile.
6. Perseverență
Cei mai de succes oameni vă vor spune că la un anumit punct al carierei lor au
crezut că vor eșua. Nu pentru că nu aveau suficientă încredere în forțele proprii, ci
pentru că au riscat totul. Diferența dintre aceste persoane de succes și cei despre
care nu auzim niciodată nimic este că primii au continuat să meargă mai
departe.
Un lucru important de ținut minte ar fi că eșecul nu este opusul succesului, ci este
doar un pas în drumul spre reușită.
7. Creativitate
Care estea cea mai importantă calitate a unui antreprenor? Mulți ar răsunde
că pasiunea este răspunsul corect – dragostea pentru munca făcută, pentru
determinarea de a-ți vedea visurile devenind realitate. Alții ar spune
că leadershipul estea cea mai importantă calitate – abilitatea de a aduce crea o
echipă și de a o ghida către un țel comun. Dar alții ar spue că cea mai importantă
cheie către succes este creativitatea – o imaginație fără limite care inovează
permanent și care observă lumea prin alți ochi.
Creativitatea este o condiție a succesului mai importantă decât
inteligența.Multe instituții de educație sau de afaceri pun mai mult preț pe
inteligență decât pe creavitivate, totuși. O posibilă explicație ar fi faptul că
inteligența este mai ușor de cuantificat, mai ușor de identificat și modelat, pe
când creativitatea este dificil de identificat, pentru că cei mai mulți oameni
creativi nu se descurcă bine în școală.
Creativitatea apare cel mai des la intersecția mai multor discipline. Cele mai
importante descoperiri apar atunci când două sau mai multe discipline ajung să
interacționeze. Coliziunea disciplinelor ar trebui încurajată, pentru că îți permit
să vezi o problemă dintr-o perspectivă nouă. Persoanele înzestrate cu creativitate
sunt, de cele mai multe ori, capabili să conecteze două arii de expertiză diferite și
pot traduce soluțiile potențiale dintr-un domeniu de activitate într-o zonă nouă.
8. Capacitatea de a lua decizii
Lansarea unei afaceri presupune capacitatea de a acţiona într-un mediu de
incertitudine şi de a depăşi numeroase obstacole. Un singur lucru este mai rău
decât o decizie proastă: să nu iei nicio decizie deloc.
9. Pasiune
Dacă nu ești 100% încântat de o afacere, atunci nu o începe deloc.
La început vei avea puțină experiență, un buget limitat, puțini angajați, sau poate
chiar niciunul. Și totuși, ce ai? Te poți baza pe dorința ta de a reuși să împingi
lucurile în sensul dorit, pe faptul că vei găsi provocări în activitățile de zi cu zi.
Pasiunea este energia ce îi împinge pe maratoniști peste linia de finiș, este cea
care îi ajută pe pictori să își dedice zi după zi și noapte după noapte unei noi
picturi. Pasiunea fără plan, fără acțiune și fără multă muncă poate te vor ajuta, însă
fără pasiune, munca depusă nu te va ajuta să îți atingi rezultatele dorite.
10. Delegarea sarcinilor
Cu cât vei realiza mai repede că nu poți face totul singur, cu atât te vei
apropia mai mult de rezultatele dorite.
Ziua are doar 24 de ore și este foarte posibil ca timpul să nu fie suficient rezolvării
tuturor problemelor apărute. Vei lucra fără oprire? Vei neglija alte aspecte ale vieții
tale? Pentru cât timp ți-ai propus să faci asta?
Planifică obiectivele pe termen scurt, defalcă-le în activități și apoi în
sarcini. Deleagă sarcinile persoanelor din echipa ta. Stabilește fișe de post,
atribuie responsabilități și acordă suficientă încredere oamenilor cu care
lucrezi. Transmite o parte din entuziasmul tău celor din jur și păstrează-ți suficient
timp în cadrul unei zile de lucru activităților de management al afacerii.
11. Încrederea în sine
„Nu poţi rezolva o problemă de viaţă având aceeaşi stare mentală şi emoţională ca
cea care a creat-o” Albert Einstein
Nici măcar printr-o voinţă de fier nu poţi face asta.
Fără încredere în sine este aproape imposibil să ajungi un antreprenor de
succes. Dacă îți dorești să ajungi un antreprenor, sau ești un antreprenor care își
dorește să îmbunătățească șansele de reușită, trebuie să te preocupi de câștigarea
încrederii în forțele proprii.
Uite doar cinci motive pentru care antreprenorii trebuie să aibă încredere în ei
înșiși:
 Persoanele încrezătoare iau decizii înțelepte;
 Încrederea în sine se traduce într-o atitudine pozitivă;
 Indivizii încrezători vor merge mai departe după un eșec;
 Încrederea în sine este esențială pentru a deveni un leader;
 Încrederea în sine te va conduce la maximizarea performanețelor.
 
12. Încălcarea regulilor
Joe Robinson că simpla lansare a unei afaceri încalcă regula, dat fiind că doar
13% dintre americani sunt antreprenori, potrivit unui raport al Babson College.
Regulile sunt făcute să reglementeze o situație prezentă, bazându-ne pe
experiența trecută și luând în calcul doar previziunile rezonabile asupra
evoluției viitoare a unui anumit domeniu de activitate. Legea nu poate
reglementa tot, cu atât mai mult nu poate reglementa ceea ce încă nu există.
Dacă ar fi să dau un exemplu, m-aș referi în primul rând la apariția și ulterior
dezvoltarea spectaculoasă a ideii de ride-sharing. Ideea nu a fost reglementată
suficient prin intermediul legislației, pentru simplul motiv că nu existau experiențe
similare care să facă necesar acest lucru. Uber a apărut și s-a dezvoltat
exploatând o nișă neacoperită de nimeni, ajungând în doar șase ani de viață să
depășească companii cu o vechime de peste 100 de ani.
La finalul anului 2015 valoarea companiei Uber a fost de 68 de miliarde de dolari
și a depășit General Motors, dar și alte companii auto precum Renault, Ford, Fiat
sau Tesla.
Slaba reglementare a acestui concept este demonstrată de reticiența cu care
compania a intrat pe unele piețe, printre care exemplul Franței este elocvent,
taximetriștii protestând vehement împotriva noilor concurenți.
Analiza SWOT a 3 idei de afacere

Afacerea I: Deschiderea unui hotel pentru animalele de companie.

S: Este un serviciu nou pentru Republica Moldova. Stăpânii care sunt plecați pe o
perioadă, își pot lăsa prietenul patruped la acest hotel, fiind încrezuți că cineva îl va
îngriji. Nu mai este nevoie să rogi pe cineva să o facă, neavând experiența
necesară.
W: Greu de dobîndit încrederea clientului. Va fi greu de găsit lucrători cu
experiență.
O: Serviciul va fi solicitat, deoarece este ceva inovativ. Serviciile pot fi prestate
pentru diferite animale de companie, deci poate fi extins ușor.
T: Din cauză că fiecare animal de companie are nevoie de spațiu personal,
suprafața hotelului trebuie să fie mare. Fiecare animal de companie trebuie să fie
tratat individual, ce reprezintă o sarcină dificilă pentru angajatori. Este o
responsabilitate mare.

Afacerea II: Organizarea competițiilor la disciplina electronic-sports.

S: Această disciplină este actuală și foarte populară în rândul tinerilor. Este
recunoscută official în mai multe țări și chiar se propune să fie introdusă la Jocurile
olimpice. Acest serviciu va prinde o rezonanță foarte mare.
W: Deoarece este ceva nou, se vor întâlni dificultăți la organizare. Va fi un factor
motivator pentru copii să petreacă mai mult timp în fața PC-ului.
O: Vor fi mulți doritori de a participa. Va fi un fond de premiere care poate crește
treptat. Dezvoltă spiritual de concurență.
T: Există șansa ca afacerea să fie criticată dur de oamenii ce nu au pasiunea pentru
jocurile de PC și consolă.

Afacerea III: Teatru mobil de păpuși.

S: Clienții sunt copiii, deci părinților le va fi greu să le respingă dorința. Nu va fi
nevoie de închiriat spațiu, deoarece fiecare grădiniță / școală are o sală pentru
astfel de evenimente.
W: Există concurență. Trebuie o echipă de profesioniști care știu și pot lucra cu
copiii. Noi trebuie să găsim cliențtii și nu cliențtii pe noi.
O: Dacă spectacolele vor fi de calitate, vom căpăta o reputație bună și vom fi
invitați mai des. Același spectacol poate fi prezentat de mai multe ori diferitor
grupe / instituții.
T: Concurența. Multe grădinițe / școli pot să refuze serviciul.
Forme organizatorico-juridico

1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme

organizatorico-juridice:
    a) întreprindere individuală;
    b) societate în nume colectiv;
    c) societate în comandită;
    d) societate pe acţiuni;
    e) societate cu răspundere limitată;
    f) cooperativă de producţie;
    g) întreprindere de arendă;
    h) întreprindere colectivă;
    i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
    2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se practică sub
formă organizatorico-juridică a întreprinderii individuale.
    3. întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii
Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului
articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective
se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.
    4. Oricare din întreprinderile arătate la punctul 1 al prezentului articol (în
dependenţă de numărul lucrătorilor şi de alte criterii) în conformitate cu legislaţia
în vigoare, poare fi considerată întreprindere mică. Specificul înfiinţării acestora şi
practicarea activităţii lor se stabileşte de legislaţia privind mica activitate de
antreprenoriat.
    5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte
genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice
arătate la punctul 1 al prezentului articol. 
    Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor
astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
    6. Organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, pot practica activităţi de antreprenoriat prin constituirea şi dispunerea de
întreprinderi individuale sau participarea la constituirea şi dispunerea în diviziune
de societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, societăţi în nume colectiv şi
societăţi în comandită.
    Articolul 14. Îtreprinderea individuală
    1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu
drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de
proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza
bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
    2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul
raporturilor de drept ca persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii individuale este
inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată
pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri
care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
    Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere
nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-
se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul
urmăririi.
    3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor
individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
    Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii gospodăriilor
ţărăneşti sînt reglementate de Legea cu privire la gospodăria ţărănească (de
fermier).
    4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire
la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
    a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia,
domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
    b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul
şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
    c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
    d) sediul întreprinderii;
    e) data înfiinţării întreprinderii;
    f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
    g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
    În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi
care nu contravin legislaţiei în vigoare.
    5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă
cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui
posesor.
    Articolul 15. Societatea în nume colectiv
    1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere aflată în posesiunea a
două şi mai multe persoane juridice şi (sau) personae fizice care şi-au asociat
bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub
aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între
acestea.
    2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul
raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii
poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se
bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
    Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor
care nu sînt legate de activitatea acesteia.
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume
colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia
civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
    Articolul 16. Societatea în comandită
    1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere aflată în posesiunea a două
şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
    Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un
comanditar.
    2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul
raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii
poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se
bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar
comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în
baza contractului de constituire (de societate).
    Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care
nu sînt în legătură cu activitatea acesteia. 
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în
comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de
legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).
    Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere
                         limitată
    1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă
întreprinderi aflate în posesiunea a două şi mai multe persoane juridice şi (sau)
persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire
(de societate) şi a statutului.
    Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi)
subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra
cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii
cu răspundere limitată - adeverinţa cotei de participaţie.
    2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice
şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
    Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii
(cotelor) care le aparţin.
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe
acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind
societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.
    Articolul 18. Cooperativa de producţie
    1. Cooperativa de producţie este o întreprindere aflată în posesia a trei şi mai
mulţi cetăţeni care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza statutului semnat de aceştia.
    2. Cooperativa de producţie este persoană juridică şi răspunde pentru obligaţiile
juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul întreprinderii.
Cooperatorii poartă răspundere pentru obligaţiile cooperativei de producţie în
limitele cotelor care le aparţin din patrimoniul cooperativei, iar dacă aportul
respectiv este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală
în mărime nu mai mică decît cea stabilită de legislaţia în vigoare.
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor de
producţie sînt reglementate de Legea cu privire la cooperaţie, de legislaţia civilă,
precum şi de statutul cooprativei.
    Articolul 19. Întreprinderea de arendă şi întreprinderea 
                         colectivă
    1. Întreprinderea de arendă şi întreprinderea colectivă sînt unităţi înfiinţate de
către membrii colectivelor de muncă ale întreprinderilor de stat (municipale) sau
ale subdiviziunilor lor structurale ce se reorganizează în scopul desfăşurării în
comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă: pentru întreprinderea
de arendă – în baza statutului şi contractului de arendare a bunurilor statului
(municipiului); pentru întreprinderea colectivă - în baza statutului şi contractului de
răscumpărare (transmitere) a bunurilor statului (municipiului).
    Toţi lucrătorii întreprinderii colective dispun de patrimoniul acesteia cu drept de
proprietate în diviziune.
    2. întreprinderea de arendă şi întreprinderea colectivă sînt persoane juridice şi
poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul întreprinderii. Membrii
întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile lor în limitele cotelor (părţii) din
patrimoniul întreprinderii care le aparţin.
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de
arendă şi a întreprinderii colective sînt reglementate de legislaţia privind arenda,
întreprinderile colective, privatizarea, de legislaţia civilă, de contractele de
arendare, răscumpărare (transmitere) a bunurilor statului (municipiului), precum şi
de statutul întreprinderii.
    Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea 
                         municipală
    Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de
organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
    Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de
autoadministrare locală. 
    2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi
poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
    Organele administraţiei de stat şi organele de autoadministrare locală nu poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale.
Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile organelor
administraţiei de stat şi ale organelor de autoadministrare locală.
    3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de
stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia
civilă, precum şi de statutul întreprinderii.
    Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii
municipale sînt determinate de organele de autoadministrare locală, în baza
prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.
    Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii
    1. Întreprinderea are dreptul de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a
deschide subconturi. 
    2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în
altă parte şi care exercită unele din atribuţiile acesteia.
    Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este
situată în altă parte şi care apără şi reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în
numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
    Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire
(de societate) a întreprinderii respective.
    3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie
bunuri din patrimoniul întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de
întreprindere.
    Şeful filialei (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul
mandatului ce i s-a eliberat.
    Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii
care le-a constituit.
    4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi
reprezentanţe, iar ultimele poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
    5. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-
o cu indicarea sediului filialei (reprezentanţei), cuvîntul "filială" ("reprezentanţă").
precum şi, la dorinţa antreprenorului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie
care nu este interzisă de legislaţie.