Sunteți pe pagina 1din 6

LOGOPEDIE.dap.

ro

Activitati de suport destinate parintilor copiilor cu


deficiente auditive
Conf. Univ. Dr. Maria Anca
Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei,
UBB Cluj Napoca

Una dintre metodele educative aplicate cu succes in Marea Britanie dar si in scoli
belgiene si olandeze este „Metoda maternal-reflectiva”. MRM a fost elaborata si utilizata de
catre calugarul Van Udeh la Scoala pentru Surzi din St. Michielsgestel, Olanda. Aceasta
metoda s-a dovedit extrem de utila pentru dezvoltarea deprinderilor de vorbire, limba, citire si
scriere precum si pentru dezvoltarea sociabilitatii si a afectivitatii.
MRM are doua componente:
? ? „Maternala”, se refera la situatia de joc in care mama prezinta copilului un limbaj
structurat, copilul emite incercari verbale, mama ii raspunde cu modelul corect si
completeaza cele spuse de catre copil.
? ? Reflectiva, adica se creeaza situatii de invatare in care, copilului, ii sunt oferite
vocabularul si structurile lingvistice; forma de realizare trebuie sa constituie o
provocare pentru copil.
Aceste componente dobandesc in activitatea educationala cadre aplicative si valente noi.
Astfel, componenta maternala se refera la rolul pe care-l joaca mama in fata bebelasului: ea ii
pune intrebari sau ii povesteste si tot ea ii raspunde. Specialistul care lucreaza cu copilul
(logoped, psihopedagog), il intreaba, ii furnizeaza cuvintele si structurile verbale necesare
construirii raspunsului, apoi continua conversatia chiar in absenta raspunsului acestuia.
Copilului i se ofera un cadru lingvistic larg printr-o conversatie permanenta referitoare la
activitati zilnice, comune. Copilul va folosi aceasta forma comunicativa pentru a-si forma
deprinderi de comunicare, in invatarea treptata a limbajului utilizand drept suport pentru
conversatie diferite arii tematice, evenimente.
Componenta reflectiva (a privi inapoi). Devine operationala ceva mai tarziu, cand
dezvoltarea psihica permite copiilor, indrumati de catre profesor, sa reflecteze asupra limbii
pe care o folosesc pentru a-i intelege mai bine structurile. Aceste structuri de limba constituie
suport pentru fixarea sensurilor. In etapa reflectiva copiii reflecta asupra vocabularului si a
structurilor de limba, asupra aspectelor de topica, de morfologie si sintaxa.
Aceasta trebuie sa fie o etapa stimulativa si in acelasi timp o experienta de invatare.
Profesorul trebuie sa fie constient de nivelul de intelegere al copiilor din clase/grupe pentru a
asigura eficienta demersului sau.
In scolile sau centrele educationale in care se aplica metoda MRM, o componenta
importanta a intregului demers este interventia suportiva destinata parintilor si altor membrii
ai familiei. Aceasta interventie este structurata pe urmatoarele domenii:
? ? consiliere
? ? examinar si suport audiologic
? ? prezentarea si insusirea unor metode de comunicare
? ? interventia la nivel anteprescolar si prescolar a surdopedagoului
? ? interventia la nivel anteprescolar si prescolar a instructorului deficient de auz
(in cazul familiilor de auzitori)

1
LOGOPEDIE.dap.ro

1. Consilierea
Realizarea diagnosticului surditatii se face la clinica in prezenta audiologului
educational. In termen de 48 de ore dupa aflarea diagnosticului parintii trebuie sa fie
contactati de catre un specialist in consilierea familiei. Nevoile parintilor au mare importanta
pentru stadiile imediat urmatoare diagnosticului. Parintii sunt afectati de aflarea dignosticului
in moduri diferite, de pilda pot aparea reactii de soc, negare, usurare, vina, etc. O mare
problema o constituie necunoasterea implicatiilor surditatii, absenta informatiilor referitoare
la deficitul de auz. Parintii au nevoi diferite: ascultare, compatimire, nevoie de ajutor. Ei
trebuie sa afle ce au de facut pentru ca, printre altele, au aflat ca propriul copil are nevoie de o
proteza sau doua, lucru care ii inspaimanta. Ei afla ca nu va fi usor copilului sa poarte
protezele, dar ca acest lucru este foarte important.
In literatura de specialitate sunt descrise diverse reactii si framantari ale mamelor. “Sa-
i vorbesc? Sa nu ii vorbesc? Trebuie facut ceva pentru binele copilului. Mi-e mila de mine si
ma intreb cu ce am gresit. Am recapitulat tot ce am facut in timpul sarcinii si am vazut ca am
respectat recomandarile si nu am facut nimic “rau”. Altii au facut “rele” si au copii normali.
De ce eu? Am fost foarte suparata. Am plans, nu am putut sa-i spun sotului. Si el a intrebat
“de ce?”, ceea ce ne-a amplificat vinovatia”.
Este important ca sa fie intalniti ambii parinti cat mai repede posibil. O alta problema
intampinata de acesti oameni este de a comunica rudelor si cunostintelor ceea ce li s-a
intamplat. In general, dupa ce trec peste socul emotional, parintii vor sa stie ce este de facut in
continuare. Anumite cupluri vor sa se sprijine reciproc si drept urmare se constituie „grupe de
sprijin” la care participa parinti auzitori dar si parinti surzi, avand ca liant existenta unui copil
surd si diferentiindu-se prin experienta in domeniul surditatii dar si prin suita notelor
particulare fiecarui cuplu si respectiv fiecarei familii. Unele familii au nevoie de mai mult
timp sa se obisnuiasca cu ideea si vor accepta sprijinul consilierului mai tarziu decat altii.

2. Avizul si suportul audiologic


Parintii trebuie sa fie perseverenti pentru ca la inceput este aproape o regula refuzul
protezei de catre copil. Audiologul educational lucreaza cu copii care au de la 1 an la 2 ½ ani.
Una dintre principalele probleme puse de catre parinti este alegerea unei forme de
comunicare. Parintii intreaba daca este bine sa invete limbajul mimico-gesticular. Ei vor sa
stie cum pot sa comunice cu copilul lor. Pentru aceasta li se prezinta video diferite modalitati
de comunicare. Strategiile de comunicare folosite de catre copil sunt importante pentru a
cunoaste relatiile dintre copil si familie si modul in care se poate interveni. Exemplu: copilul
arata cu degetul; ia parintele de mana si il conduce spre ceva; incearca sa faca zgomote
verbale sau de alta natura. Scopul este ca parintii sa inteleaga ca au un copil care este si surd
si nu faptul ca au un copil surd. Mentionam cateva roluri ale consilierului si audiologului
educational:
? ? Sprijina si da sfaturi parintilor;
? ? Ajuta copii sa beneficieze de proteze;
? ? Culege de la parinti informatii privind copilul;
? ? Desi parintii trebuie sa se descurce singuri cu copii consilierul este cel care le
ofera sugestii si uneori sprijin efectiv;
? ? Cunoaste si discuta cu mai multi membrii ai familiei (bunici) care trebuie sa
inteleaga faptul ca “nu se va face bine” si ca trebuie intervenit efectiv;
? ? Explica cu rigurozitate faptul ca protezarea nu este echivalenta cu vorbirea si
nici cu scoala de auzitori;
? ? Implementeaza ideea ca problema surditatii este o problema pentru intreaga
viata.

2
LOGOPEDIE.dap.ro

4.3. Dezvoltarea comunicarii copilului


Acest deziderat se realizeaza prin contact vizual, vorbire, gesticulatie si mai ales prin
utilizarea protezelor. Este importanta observarea copilului si monitorizarea progreselor
acestuia, evident nu in fata copilului, prin colaborarea consilierului cu parintii si cu ceilalti
specialisti. De cele mai multe ori se constata existenta unei relatii intre evolutia copilului si
natura relatiilor din cadrul familiei.
4.4. Rolul instructorului deficient de auz
Multe frustrari ale copilului, dar si ale parintilor sunt date de imposibilitatea
comunicarii. Daca le sunt aratate cateva semne gestuale si vad utilitatea acestora multi parinti
se intereseaza cum le-ar putea invata. Acesta este momentul potrivit pentru prezentarea
instructorului surd.

4.5. Rolul surdopedagogului


Psihopedagogul specializat in domeniul deficientelor de auz are un rol de nod releu in
activitatea de planificare, evidenta si evaluari. Aceasta activitate vizeaza urmatoarele
domenii:
? ? LIMBAJ SI COMUNICARE
? ? (inclusiv CITIRE si SCRIERE)
? ? CUNOSTINTE SI INTELEGEREA LUMII INCONJURATOARE
? ? (APTITUDINI COGNITIVE SI COMPORTAMENT DE INVATARE)
? ? DEZVOLTAREA FIZICA
? ? (CAPACITATE MOTORIE FINA SI GROSIERA)
? ? APTITUDINI PERSONALE SI SOCIALE
? ? (INCLUSIV DEPRINDERILE INDEPENDENTE)
? ? MATEMATICA
? ? (constientizarea formei si a dimensiunilor, chiar inainte de invatarea numerelor)
? ? DEZVOLTAREA APTITUDINILOR CREATOARE
? ? (pentru arta, muzica, teatru, dans)
? ? AMPLASAREA IN GRADINITE A COPIILOR SURZI
? ? (aflati sub jurisdictia autoritatii educationale – modelul din Leeds).

A. Realizarea planificarii si a observatiilor pe parcurs se realizeaza prin intalniri ale


profesorului cu instructorul pentru surzi in fiecare zi de vineri si planifica impreuna
dezvoltarea comunicarii pentru saptamana urmatoare. In U. K. se au in vedere, in realizarea
planificarii si observarii pe parcurs, mai multe compartimente ale dezvoltarii copilului (dupa
modelul Scalei Webster). De asemenea, se selecteaza anumite jucarii cu care atat profesorul
cat si instructorul vor merge la fiecare vizita. Cu aceste jucarii copilul este antrenat in diferite
jocuri prin intermediul carora se urmareste dezvoltarea unor abilitati, precum si se incearca
cresterea progresiva a duratei in care copilul este antrenat in diverse activitati.
Exemplu: Adultul antreneaza copilul in jocuri cu durata de 10 min, timp in care
amandoi stau pe covor. Uneori copii nu vor sau obosesc si este necesar ca atentia lor sa fie
relansata.
Profesorul petrece cu parintele si copilul aproximativ o ora pe saptamana. Aceste
intalniri nicidecum nu servesc la transmiterea de retete de la specialist la parinte. Parintele
observa modul de relationare al profesorului cu copilul, tipul de jocuri introduse de catre
acesta, materialele de sprijin folosite, vocabularul introdus. Toate acestea il vor orienta asupra
a ceea ce va avea de facut in cursul saptamanii. Li se trage atentia parintilor copiilor cu deficit
auditiv asupra importantei integritatii vederii acestora si asupra necesitatii ca aceasta sa fie

3
LOGOPEDIE.dap.ro

verificata periodic. Printre alte aspecte urmarite, copilul trebuie sa se familiarizeze cu


prezenta adultilor din afara familiei si, in general, el trebuie sa-si socializeze comportamentul.

B. Introducerea intr-un grup de sprijin familial


Sunt asigurate intalniri la care participa parintii dar si copiii lor ceea ce contribuie la
constientizarea surzeniei dar si la socializare. Parintii afla ca nu sunt singurii care au astfel de
probleme. Se poarta discutii cu parinti dar si cu adulti surzi. Exista o serie de relatari ale
parintilor si copiilor lor surzi, deveniti adulti, despre problemele specifice surditatii care se
dovedesc foarte diverse de la caz la caz. (W. McCraken, H. Sutherland, Eficient nu deficient,
Bucuresti, 1996). O afirmatie interesanta este ca “deficienta de vedere iti rupe legatura cu
realitatea, pe cand cea de auz iti rupe legatura cu oamenii”.
La Leeds (UK) s-a adoptat modelul comunicarii bilingve.

5. Metoda bilingva
Exista o serie de argumente care au stat la baza utilizarii metodei bilingve in cazul
copiilor surzi si a celor cu deficiente multiple.

5.1. Scurta descriere


Intr-o versiune simplificata dar functionala bilingvismul este capacitatea de a
comunica in doua sau mai multe limbi. Se urmareste:
? ? Dezvoltarea aptitudinilor bazale de comunicare interpresonala: vorbire,
ascultare, citire, scriere. Astfel copilul trebuie ajutat sa-si poata comunica
numele, varsta, sa poata sa-si faca singur cumparaturile fiind capabil sa solicite
ceea ce doreste. Se doreste ca acesti copii sa poata vorbi cu profesorul cel putin
la un nivel bazal, ceea ce insemna ca ei au o capacitate de intelegere mult mai
mare decat capacitatea proprie de exprimare.
? ? Competenta in folosirea limbajului academic. Acesta reprezinta mai mult decat
limbajul cotidian (folosit in mod curent). Astfel, s-a constatat ca multi dintre
copiii care in afara pot comunica, au dificultati cand trebuie sa comunice in
clasa, deci sa foloseasca termeni specifici diferitelor discipline de invatamant.
? ? Cele doua limbi nu sunt cristalizare, ele sunt intr-o permanenta evolutie si
schimbare.

5.2. Avantajele metodei


Terbuie sa se tina seama de faptul ca pentru unii copii surzi accesul la limbajul verbal
este aproape imposibil sau foarte dificil. In anumite situatii copiii nu manifesta nici un fel de
limbaj si singura informatie pe care o folosesc este cea vizuala, darsi aceasta se dovedeste
eficienta doar pentru cei mai inteligenti dintre ei.

A. Care sunt scopurile?


Se urmareste ca prima limba sa fie dezvoltata corespunzator varstei, astfel incat
nivelul de competenta lingvistica in limba lor preferata sa le dea sanse egale cu ale copiilor
auzitori si sa le permita accesul la educatie.

B. Cum se realizeaza aceste scopuri?


Se asigura o separare lingvistica. Copiii surzi din diferite culturi au aprope aceleasi
dificultati ca si cei care invata cea de-a doua limba, o limba straina.
Ex.: Multi copii surzi din India sunt introdusi intr-o clasa de vorbitori de limba
engleza. Daca nu beneficiaza de sprijin, ei nu pot face fata dar situatia se schimba cand sunt
sprijiniti. Unii copii se descurca mai bine decat altii. Este cazul copiilor care provin din familii

4
LOGOPEDIE.dap.ro

de surzi. Acestia au acces, inca de la nastere, la o prima limba (cea gestuala), in plus mediul in
care isi dezvolta limbajul este cel natural si se bucura de stimulare intensiva.

C. Atitudinile parintilor
O influenta covarsitoare in realizarea educatiei copiilor surzi o au atitudinile parintilor
fata de forma de comunicare aleasa pentru copil precum si nivelul de angajare al parintilor in
aceasta intreprindere dificila care este educatia copiilor cu deficit auditiv. O problema care se
bucura de tot mai multa atentie in ultimul timp este cea a culturii surzilor si a propriei
identitati. Exista o serie de discutii privind aceste probleme. Ex.: surzii traiesc reactii de
frustrare cand se gasesc intr-un colectiv de auzitori si acestia vorbesc mai multi deodata.

D. Cine trebuie sa predea limbajul mimico-gestual?


Opinia specialistilor in comunicarea bilingva este ca cea mai indicata este o persoana
surda. Copiilor surzi li se dau toate oportunitatile pentru a-si insusi cele doua limbi pentru a
ajunge la un nivel acceptabil de competenta. In U.K. se considera ca trebuie totusi sa-si
insuseasca limba engleza pentru ca traiesc in acea societate. Daca aleg ca prima limba LMG,
ei nu-si vor insusi limba engleza daca nu au un nivel acceptabil de competenta in prima limba.

5.3. Aplicatii
La Centrul din Leeds exista doua incaperi pentru pregatirea LMG si respectiv pentru
limba engleza. Orarul este: de patru ori pe saptamana LMG si o data LE sau o data LMG si de
patru ori LE. Pentru achizitionarea limbii engleze se lucreaza cu profesori auzitori cu
pregatire in educatia copiilor surzi, logopezi, educatoare iar pentru achizitionarea LMG
intervin instructori surzi. Copiii pot sta cel mult doua sedinte consecutiv in acelasi loc, apoi
vor trebui sa schimbe pentru antrenarea competentelor lingvistice in cealalta limba. Profesorul
si instructorul hotarasc impreuna, pe baza fisei de evaluare, care este cea mai accesibila limba
pentru fiecare copil. In luarea deciziei pentru stabilirea primei limbi au rol si parintii copilului.
La sfarsit de trimestru, in urma evaluarii, se decide daca vor ramane in grupul pe care il
frecventeaza sau se schimba. De la acest centru copiii vor merge la gradinita.

FGURA 1. Teoria aisberg-ului

PROCESE COGNITIVE COMPETENTA CONVERSATIONALA COMPETENTE DE LIMBAJ

CUNOSTINTE PRONUNTIE
INTELEGERE VOCABULA
EDUCATIE R
GRAMATICA

SUPRAFATA

ANALIZA SENS SEMANTIC


SINTEZA SENS FUNCTIONAL
EVALUARE

COMPETENTA COGNITIVA / ACADEMICA

Unii copii surzi raman la nivelul de sus al figurii ceea ce inseamna ca in realitate sunt
nevoiti sa acceada la cunostinte cu ajutorul unei limbi pe care nu o cunosc suficient. In

5
LOGOPEDIE.dap.ro

dezvoltarea competentelor lingvistice sunt implicate o serie de factori: mediul de provenienta


al copilului, motivatia copilului si a apartinatorilor, sprijinul acordat de catre parinti, timpul in
care se exerseaza limbajul verbal.

FIGURA 2. Tipuri de comunicare

COMUNICAREA FARA SOLICITARE COGNITIVA

COMUNICAR
COMUNICAREA
E CU
ANCORATA IN
CONTEXT
CONTEXT
REDUS

COMUNICAREA CU SOLICITARE COGNITIVA

Invatarea limbajului incepe prin comunicarea ancorata in context, acesti copii au


nevoie de numerosi stimuli vizuali. Ulterior acesti copii nu trebuie sa ramina dependenti de
stimulii vizuali. Pentru dezvoltarea aptitudinilor lingvistice trebuie dezvoltate cunostintele si
ideile intr-o limba pe care o inteleg. S-a vazut in modelul prezentat ca la varsta de 2 ani copiii
si parintii lor participa la cele doua grupe: LMG si LE. Ulterior le vor fi evaluate cunostintele
in cele doua limbi.

BIBLIOGRAFIE

- Anca, M. (2001). Psihologia deficientilor de auz. Cluj Napoca, PUC.


- McCracken, W, Sutherland, H. (1996). Eficient nu deficient. Bucuresti
- Watcham, Chr, Sutton, L., Hepburn, Wendy, Jamieson, L., Robb, M. (1998).
Elemente de audiologie educationala. Bucuresti