Ferma piscicola de pastravi

  Ilie Stoian

  30 ianuarie 2013

Pentru inceput, practicata cu minimum de

investitii si la scara mica, o pastravarie
poate deveni, in timp scurt, producatoare
a unor mari cantitati de peste cu valoare
economica ridicata, raportat la suprafata
de teren folosita.

Datorita perioadei scurte dintre realizarea investitiei si valorificarea primilor pesti

maturi, amortizarea poate fi rapida, simultan cu acumularea de fonduri necesare
promovarii sustinute si cresterii capacitatii de productie. Este stiut ca, din piscicultura,
pot fi obtinute profituri considerabile; inca din primul an (in functie de dimensiunea
fermei), cifra de afaceri realizata din cresterea pastravului poate ajunge la 100.000
de euro, urmand ca, in al doilea an, sa se dubleze. In Romania, pastravul este cea
mai apreciata carne de peste. Recolta autohtona anuala de pastrav se situeaza la
aproximativ 2.000 de tone, iar cererea a ajuns la 4.500 tone/an. Productia este
distribuita fara impedimente, pe piata indigena: in piete specifice locale, in
magazine/pescarii, in propria retea de magazine. In mai multe zone ale tarii noastre,
conditiile climatice favorizeaza cresterea pastravului.

Argument

In spatiul geografic al Romaniei, acvacultura se dovedeste un sector aflat in continua

dezvoltare, fiind inregistrate peste 500 de crescatorii-pescarii, in aproape toate
judetele. Proiectele pentru dezvoltarea acvaculturii pot beneficia de cofinantare din
fonduri europene si de la bugetul de stat, beneficiarii acestei masuri putand fi agenti
economici, asociatii/organizatii de producatori sau institutii publice.

Evaluarea proiectului tine cont de viabilitatea financiara a solicitantului, de impactul

proiectului asupra mediului si de numarul salariatilor. Masura urmareste o crestere
reala a acvaculturii romanesti, pana in 2013, precum si o crestere a profitului, cu
50%. Studiile productiilor locale de pastrav confirma ca toti cei care detin pastravarii
s-au extins dezvoltand afacerea, in timp ce pastravariile de stat au ajuns ruine;
pastravaria poate fi o afacere profitabila doar cu un management pe masura.

Carnea de pastrav este foarte sanatoasa, insa anumite specii, neimpacate cu mediul
in care traiesc, pot contine si anumite substante nocive. E drept, in cantitati foarte
mici. Pastravul neafectat calitativ traieste doar in ape montane, neatise de poluare,
pastrandu-si astfel locul printre cele mai sanatoase alimente. Datorita cererii mari, in
acest moment exista pe piata romaneasca foarte mult pastrav din import, atat viu,
dar si congelat sau afumat. Consumul crescend, de la an la an, este argumentul
principal pentru demararea unei afaceri de succes in acest domeniu.

Scurta descriere functionala

Pentru instalarea unei pastravarii, conditia esentiala primordiala este prezenta

unei ape corespunzatoare, din punct de vedere calitativ si cantitativ. Aceasta trebuie
sa contina oxigen (7mg/litru), sa aiba un pH7, fara mult fier. Alimentarea bazinelor de
pastrav trebuie sa asigure o primenire totala a apei, de cateva ori pe zi, iar
temperatura apei sa fie, pentru puiet, de 8-10 grade, iar pentru pastravii in crestere,
de 18 grade.

Priza de apa trebuie sa permita asigurarea apei gravitational. Daca alimentarea cu

apa se face din rau, canalul de aductiune trebuie sa fie ingropat in pamant, la o
adancime de 50-60 cm, pentru a evita inghetul pe timpul iernii. In alimentarea cu apa
de izvor, parcursul apei trebuie sa fie cat mai mare, prevazut cu cascade, pentru o
mai buna oxigenare si eliminare a gazelor daunatoare pestilor.

Apa provenita din rau nu este suficient de limpede, impunand instalarea de filtre.
Filtrele sunt multiple, cele mai folosite fiind cele pe principiul sedimentarii. Filtrul
dublu este format din trei compartimente; un compartiment central, cu rol de
distribuire a apei in cele doua compartimente de filtrare, care au asezat, pe fund,
cate un gratar de lemn si materialul filtrant format din pietris.

In bazine
Cresterea puilor de pastrav se poate face in bazine interioare din beton sau din
fibra de sticla. Puii sunt mutati in bazinele interioare de beton, pe masura ce
depasesc 20 grame/exemplar si accepta furajul de 2 milimetri. Coloana de apa din
bazine se va mentine la 40-50cm, crescand gradat, pe masura ce puii se apropie de
100 de grame.

Pentru eficienta, vor fi folosite si bazinele din fibra de sticla de 2 x 2 metri. Momentul
in care puii accepta furajele reprezinta trecerea propriu-zisa la cresterea comerciala.
Greutatea de 100 de grame poate fi atinsa, in bazinele din beton amplasate in hala,
la varsta de 5-6 luni, moment in care pot fi mutati in bazinele exterioare.

La o greutate medie de 100 de grame/exemplar, cu un efectiv de 30.000 de pui de

pastrav, se va atinge in hala o densitate de 15 kilograme (o biomasa totala de 3.000
kg). Verificarea cresterii si ajustarea ratiilor de furajare se va face saptamanal. Zilnic
se urmareste comportamentul puilor si starea sanitara a acestora, odata cu o
curatare a peretilor interiori ai bazinelor.

Cresterea pastravului in bazine exterioare de beton incepe cu popularea la o

densitate de 20 de exemplare/mp (cca. 3.000 ex/bazin), unde vor fi crescuti pana la
greutatea de un kilogram (3-4 luni). Ulterior, vor fi rariti la o densitate de 12
exemplare/mp, densitate la care vor fi crescuti inca 6 luni, pana la atingerea greutatii
de doua kilograme.

Bazinele exterioare de beton sunt alimentate cu apa, la un debit de 5-8,5

litri/secunda, corespunzator ratei de schimb a apei din bazine, de 1,8-3 ori/zi.
Aerarea suplimentara a apei se asigura dupa nevoi, urmarindu-se existenta unei
concentratii a oxigenului dizolvat de minimum 5 miligrame/litru: valorificarea
materialului pentru carne poate fi facuta la o greutate de peste doua kilograme,
moment in care se poate incasa subventia.

Specii adaptate captivitatii

Pastravul indigen sau Salmo trutta fario, denumit popular pastrug sau patat face
parte din familia Salmonide. Este raspandit in toate apele de munte europene, in tara
noastra fiind regasit in toate raurile montane, in cateva lacuri naturale (Ana, Balea,
Rosu, Calcescu) si in lacurile de baraj populate. Cel din rauri are o lungime
aproximativa de 23 de centimetri si o greutate de 150 de grame (exceptional, 700-
800 grame), iar cel din lacuri are o lungime cuprinsa intre 23 si 70 de centimetri,
greutatea de 150 de grame, cu exemplare exceptionale de 5 kilograme. Are un corp
zvelt, solzi mici, gura mare si un colorit placut, variabil in functie de conditii
(limpezimea apei, flora submersa, luminozitatea apei. Traieste, cu precadere, in zona
superioara a apelor curgatoare, fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate in
oxigen dizolvat, cu temperatura sub 18 grade Celsius, chiar in perioadele cele mai
calde ale verii. Este intalnit in zonele montane, de la cateva sute pana la peste 2.000
de metri altitudine.

Pastravul curcubeu sau Salmo iridaeus girderi face parte din familia Salmonide,
fiind denumit popular curcubeu sau venetic. Traieste in raurile europene si cele din
vestul SUA, in tara noastra fiind regasit in apele de munte Valea Stanii, Teleajen,
Valea Azugii, Trotus, Somesul Rece. Are dimensiuni asemanatoare pastravului
indigen de rau, corpul este asemanator unui fus turtit, cu solzi mari. Pe flancuri, se
intinde o dunga roscat-sidefie, cu nuante in culorile curcubeului. Este mai putin
pretentios in privinta calitatii apei, fiind adaptat apelor mai opace; poate vana in orice
conditii de vizibilitate.

Pastravul de munte (Salmo trutta labrax) face parte din superclasa pestilor ososi,
are o lungime de 21-37 centimetri si cantareste 200-300 de grame, rar atingand
1.500 de grame. Pastravul de munte traieste in paraie de munte cu apa limpede,
repede, rece si bine oxigenata. Sta ascuns sub pietre sau sub malurile umbrite; nu
accepta ape cu o temperatura de peste 15 grade Celsius. Este foarte vioi, foarte
rapid, se hraneste cu insecte, viermi, crustacei, cu pesti mai mici, icre si cu propriii
pui. Pentru reproducere, urca spre izvorul paraielor, infruntand cascade si bolovani.
In Romania, il gasim in Siret, in bazinul Bistritei, in toate raurile din Carpatii
Meridionali, in Somesul Rece, Cibin si Timis, in lacurile Zanoaga si Bucura.

Dacă ați avut curiozitatea să comandați până acum câțiva păstrăvi

proaspeți buni de asezonat cu legume acasă, la cuptor sau un
delicios sortiment afumat pentru gustări, probabil că ați remarcat de
la prima îmbucătură prospețimea și gustul plin, autentic, specific
peștilor crescuți cu atenție la ferma ecologică Bologa. 
Cum săptămâna aceasta am introdus un sortiment nou de preparat
din pește pe site, conservele cu carne de păstrăv, sare, piper,
pătrunjel și nimic mai mult, am fost curioși să aflăm mai multe
despre secretul „rețetei perfecte” din spatele acestei mici afaceri de
familie. Am descoperit că totul se bazează pe o dedicare enormă,
plus câteva principii solide care merg mai departe cu fiecare păstrăv
ce părăsește ferma de pe malul râului Henț și ajunge pe mesele
familiilor dumneavoastră:

Pate de păstrăv afumat 100g – Păstrăvăria

Bolloga – (produs disponibil doar la livrarea de
joi sau vineri)
36.65lei
Cumpără acum
1. Care este povestea afacerii. Cum v-a venit ideea și de ce ați
ales păstrăvul? 
Când ai o țară ca a noastră, cu o natură atât de diversă și darnică,
când îți pasă de viitorul copiilor, când vrei să produci efectiv ceva,
atunci răspunsul vine singur. Am străbătut o mare parte din
Transilvania, dar locuind la Cluj am căutat un loc în zona aceasta.
Ne-am îndrăgostit de satul Bologa, din comuna Poieni, unde, pe
malul pârâului Henţ, am cumpărat o suprafaţă de teren. 
Acolo am început să construim ceea ce avea să devină Păstrăvăria
Ecologică Bologa. Am beneficiat şi de sprijin printr-un proiect de
finanțare și cum voiam să ne bucurăm și mai departe de natura
aceasta, am ales acest tip de producție, care nu poluează, respectă
datele din teren și dă înapoi comunității o valoare. Așa am înțeles
noi să integrăm o unitate de producție în mijlocul naturii sălbatice.
Din păstrăv s-a coagulat ideea unei băcănii, unde să aducem
producători mici şi inimoşi, împreună cu care să ducem în Cluj
câteva din produsele premium ale Transilvaniei. 
2. Ce înseamnă că produsul este certificat Ecologic. Ne puteți
explica mai multe despre procesul de cetificare și cum se
mențin standardele produselor?
Ce înseamnă asta? Iată câteva elemente, comparate cu cele ale
unei crescătorii obişnuite, în sistem intensiv:
O crescătorie ecologică de păstrăv prevede ca numărul de
exemplare să fie mai scăzut decât în cazul celor intensive, adică 20
kg/mc. de apă, în loc de 60-70 kg/mc apă în păstrăvăriile intensive. 
Peştele trebuie să fie curat, să nu intervenim în procesul de
creştere cu nimic, să fie lăsat să crească liber, orice s-ar întâmpla.
Dezvoltarea lor este, aşadar, neîngrădită de standarde şi avem în
acelaşi bazin păstrăvi de 100 g, 150g, 200 g si nu sunt sortaţi.
Nu avem reproducători în fermă, cumpărăm icre fertilizate şi
realizăm aici incubaţia, eclozarea lor la locul faptei, urmărind
peştele încă de la faza de icră, cum prevede o altă condiţie impusă
fermelor ecologice. Calitatea apei este deosebită, râul Henţ nu are
factori de poluare pe curs până la păstrăvărie, satul Secuieu are
staţie de epurare, iar zona locuită este la 10 km. de fermă.
Hrana păstrăvilor este certificată ecologic, adică în compoziţia ei s-
au utilizat componente certificate ecologic la rândul lor. Singurul
furnizor agreat de Asociaţia producătorilor ecologici din Austria
(Garant Tiernahrung Gesellschaft) este cel de la care ne
aprovizionăm şi noi, ceea ce ne deschide şi accesul pe piaţa
europeană pentru peştele nostru.
Firma Austria Bio s-a ocupat de toate aspectele certificării, de puiet,
de hrană, de tot ce facem în fermă. Noi facem verificări la DSV, atât
a puietului, cât şi a peştelui de consum.
Dacă în crescătoriile intensive peştii sunt trataţi cu formol, peracet, 
verde de malachit, noi utilizăm în tratament, atât în cazul paraziţilor,
cât şi a bolilor doar sarea. 
Marele avantaj al peştelui crescut într-o fermă ecologică este faptul
că nu se utilizează antibiotice. În rest, DSV are arondaţi mai mulţi
medici care vin periodic, dar avem contract şi cu un medic
veterinar. 
Putem afirma cu toată responsabilitatea că păstrăvul nostru este
ecologic, adică îl creştem într-un mediu controlat, cu intervenţii
minime faţă de traiul său în natură, respectând nu doar litera şi
spiritul unei crescătorii ecologice, ci natura, bunul simţ al
crescătorului ancestral, care nu epuiza resursa naturală şi nu forţa
în niciun fel nici pământul, nici animalele, exercitând un impact
minim asupra mediului. 

https://www.dreamfish.ro/furaje-pesti/furaje-
pastrav/

Sfaturi despre creşterea peştilor cu Eduard

Hendel

Crisb

July 26, 2019April 21, 2020

Salutare, dragi împătimiţi de chimie în tehnologie! Bine v-am regăsit la un nou

interviu cu specialiştii Hanna, de data această îl avem alături de noi pe domnul

Eduard Hendel, inginer expert în acvacultură.

Buna venit, Eduard!

Eduard:Bună ziua, bine v-am găsit!

Este vineri, neoficial prima zi de weekend şi ne-am gândit să discutăm despre un

subiect mai relaxant. Mai exact despre acvacultură şi psicultură, practic despre

peşti. Ştim că este un domeniu mai provocator ca şi terminologie, dar graţie acestui

interviu sperăm să fie un pic mai uşor de înţeles. Ne poţi spune ce este acvacultura?

Eduard:Acvacultura este o ramură a agriculturii ce are ca scop creşterea de plante şi

animale acvatice, în vederea comercializării. Putem întâlni mai multe tipuri de

acvacultură, o să specific doar câteva mai importante şi

anume piscicultura (creşterea peştilor), conchilicultura (creşterea scoicilor),

creşterea crustaceelor (creveţi, crabi, raci) şi algocultura (creşterea algelor şi a

diferitelor tipuri de plante acvatice şi subacvatice).

Care este cea mai predominantă, mai specifică pentru ţara noastră?

Eduard: Cea mai specifică este piscicultura, unde vorbim de cea extensivă şi cea

intensivă, în mediul natural sau în bazine, în apă dulce sau apă sărată, în sisteme de

curgere continuă sau recirculare, tradiţional sau modern, clasic sau organic, în spaţii

închise sau în spaţii deschise. Piscicultura datează încă din anul 1169 în

Transilvania, 1247 în Muntenia, iar Moldova în 1421. Asta înseamnă că avem o

experienţă în pisicultură destul de vastă.

Şi din cauza diversităţii formelor de relief din ţara noastră, băinuesc că avem

diferite tipologii, nu?

Eduard: Da, întâlnim ferme în diferite areale ale ţării, montane, în zona de deal, de

câmpie, inclusiv la Marea Neagră.

La nivel de munte, ce specii de peşte se pot creşte?

Eduard: La nivel montan ca şi peşti avem păstrăvul, unde regăsim ca şi

specii păstrăvul curcubeu, fântânel şi cel indigen. Primele 2 specii sunt importate

din America, pe când păstrăvul indigen este o specie care se găseşte pe tot

continentul european.

Ca să putem creşte păstrăv, de ce avem nevoie, care sunt cei mai importanţi

parametri?

Eduard: Păstrăvul este un peşte care are nevoie de o apă rece, în principiu,

deoarece ştim că în apa cu temperaturi scăzute nivelul oxigenului este mult mai

ridicat. Ca şi puncte de referinţă avem oxigenul dizolvat care trebuie să fie în jurul

valorii de 10mg pe litru, la intrarea în fermă şi la ieşirea din fermă să nu fie

mai puţin de 5mg pe litru. Temperatura critică a apei pentru păstrăv este

între 0,8 grade şi 26 de grade, pentru creştere este între 14 grade şi 16 grade.

PH-ul apei este cuprins între 7 şi 8, nivelul de amoniac nu trebuie să

depăşească maximul de 0,0125 mg pe litru, la un pH de 7,5. Dioxidul de

carbon este legat de nivelul pH-ului şi nu trebuie să depăşească 10mg pe litru.

Ce instrumente tehnologice se pot folosi pentru a măsura aceste cantităţi, să ne

asigurăm sunt în standardul recomandat?

Eduard: Eu recomand ca şi aparatură de specialitate utilizată în

pisciultură Multiparametrul Hanna Hi 98194 deoarece este unul portabil,

compact, măsoară mai mulţi parametri cu o singură sondă. Un alt instruments ar

fi HI9829 care are şi capacitatea de a i se detaşa sonda, pentru a fi lăsată în bazine,

datele colectate putând fi descărcate pe un PC pentru analiză, grafice şi să vedem

cum infuenţează vremea parametrii fizico-chimici ai apei.

Că tot suntem la Cluj, mergem către deal şi câmpie, ce tip de peşte putem creşti

aici?

Eduard: Odată ce coborâm puţin din zona montană, în zona de deal, de câmpie, aici

găsim mai multe tipuri de peşti, avem peşti paşnici ca şi crapul, carasul, plus

câteva specii de crap chinezesc ca cteno şi fitofag, alături de câteva specii de peşti

răpitori care generează un interes economic destul de mare

ca ştiuca, şalăul şi somnul. Parametrii chimici ai apei nu sunt aşa de stricţi ca la

păstrăvi. Nivelul oxigenului dizolvat în apă poate fi cuprins între 5mg – 7mg pe

litru. PH-ul trebuie să fie unul totuşi neutru, având în vedere că aceste specii de

peşti se cresc în heleştee, iazuri şi lacuri unde pH-ul rămâne neschimbat cam pe

toată durata creşterii, nu este influenţat atât de puternic ca şi în cazul apelor

curgătoare. Şi în acest caz tehnologia Multiparamentrului Hanna e ideală, fiind

una este destul de nouă, are un design frumos şi plăcut, putem să luăm cu noi

aparatul şi pe teren sau să-l folosim şi în laboratorul din fermă.

Suntem în spaţiul carpato-danubiano-pontic aşa că mergem un pic şi mai jos, către

nivelul mării. Pentru Dunăre şi Marea Neagră ce peşti sunt specifici?

Eduard: În Dunăre regăsim foarte multe ferme piscicole specializate în

creşterea sturionilor. România deţine câteva specii importante de specii de sturioni

ca morun, nisetru, păstrugă, cegă în medii naturale, în Dunăre şi Marea Neagră.

De aceea, multe persoane au optat pentru aceste ferme în zona Dunării pentru

creşterea sturionilor şi comercializare de carne şi caviar. Dacă ar fi să mergem puţin

la Marea Neagră, pe partea aceasta nu suntem foarte bine dezvoltaţi deşi

posibilităţile ar fi destul de mari. Avem câteva ferme de creştere intensivă

a calcanului şi bineînţeles clasicele crescătorii de scoici, pe care le putem observa

în diferite staţiuni de pe litoralul românesc, în larg, de unde pescarii colectează

zilnic aceste scoici pe care le servesc în cherhanelele de pe malul mării.

Sunt valori indicate pentru acest tip de formă de relief?

Eduard: Având în vedere volumul foarte mare de apă este destul de dificil să

urmărim parametrii Mării Negre. Nu putem să influenţăm în nici un fel parametrii,

practic nu putem interveni în cazul pH-ului, a salinităţii sau al oxigenului. Trebuie

să ne descurcăm cu ce avem de la natură. În principiul aceste specii se pot adapta la

apa de la Marea Neagră.

Care este diferenţa dintre apă dulce şi apă sărată?

Eduard: Concentraţia de sărurile dizolvate trebui să fie mai mică de 1% la apa

dulce.
Se pot dezvolta crescătorii piscicole şi în alte zone?

Eduard: Bineînţeles, putem să dezvoltăm ferme piscicole în sistem recirculant, cum

menţionam mai devreme, în sistem închis, în hale sau în spaţii deschise, unde

controlul parametrilor îl putem infuenţa prin dozare de substanţe sau prin

intervenţie chimică la nivelul apei.

Ce se întâmplă când nu se monitorizează parametrii? Care sunt riscurile?

Eduard: Riscurile sunt uriaşe! Putem să pierdem toată producţia de peşte dacă nu

monitorizăm zilnic parametrii esenţiali cum ar fi oxigenul, pH-ul sau temperatura.

Toate se leagă între ele, de la reproducţie până la hrănire, toate se leagă de aceşti

parametri chimici, pe care trebuie să-i monitorizăm atent. Putem să riscăm să

îmbolnăvim toată producţia, deoarece peştele faţă de alt animal de fermă necesită

un ochi vigilent, timp foarte mult petrecut în preajma lor. La semnele pe care le dă

un peşte în momentul în care are o problemă, dacă nu suntem foarte bine

familiarizaţi ne dăm foarte greu seama, când ajungem să ne dăm seama poate fi
prea târziu, în ideea în care am putea să pierdem toată producţia de peşte.

Intervenţia cu medicamente poate fi dificilă sau să nu mai aibă efect.

Pe partea de oxigen, există echipamente specifice de măsurare pentru acest tip de

parametru?

Eduard:Există câteva echipamente dedicate doar monitorizării oxigenului. Avem

analizatoarele de oxigen ca şi modelul de Oxigenometru Hanna

Hi9146 şi Controlerul Hanna HI8410, ce poate inregistra valorile şi trimite

semnale de alarmă când nivelul de oxigen este scăzut.

Revenind la subiecte un pic mai vesele, ce produse piscicole româneşti sunt

reunoscute la nivel european?

Eduard: La nivel european avem câteva produse delicioase ca scrumbia de

Dunăre, salata de icre de crap, batongul afumat, bagheta

pescărească şi zacusca de peşte din păstrâv, bine gândite, cu care ne putem

mândri în toată lumea.

Sună delicios, totuşi pe lângă partea asta de carne, la nivel de vegatale, se pot creşte

şi plante într-un sistem acvatic?

Eduard: În sistem hidroponic, mie mi-este un sistem foarte drag, dacă vrem să

atingem puţin subiectul de bio şi eco. Practic, într-o fermă psicicolă putem ataşa un

sistem de creştere a plantelor ca salate, roşii, ardei şi multe altele, fiind un sistem

recirculant, unde plantele se regăsesc pe suprafaţa luciului de apă. Este o ştiinţă de

creştere a peştilor împreună cu plantele,unde noi nu putem să intervenim chimic

asupra plantelor pentru ne-ar afecta populaţia de peşti, de aceea produsele finite

sunt naturale 100% şi nu înfluenţează sănătatea consumatorului.

Există o coleraţia între parametrii apei folosiţi pentru creşterea peştilor şi parametrii

pentru plante? Funcţionează pe acelaşi tip de parametri?

Eduard:Da, funcţionează pe acelaşi tip de parametri, plantele se hrănesc cu

dejecţiile de la peşti, folosesc nutrineţii din piscicultură, iar apa care trece prin

rădăcinile plantelor se filtrează biologic şi ajunge în bazinul peştilor sub formă de

apă curată, care poate fi refolosită pe o perioadă îndelungată.

Mergând către partea de hobby, ce trebuie să avem în vedere la construirea unui

acvariu? Care sunt elementele importante pe care trebuie să le avem în vedere în

moment în care vrem să ne facem un acvariu?

Eduard: Principalele elemente într-un acvariu sunt peştii exotici, care au fost iniţial

capturaţi din mediul loc sălbatic, după acomodări şi reproduceri succesive,

numeroase specii sunt comercializate având originea tot în acvariu. Pe lângă peştii

de acvariu, mai pot coexista şi moluşte, melci, crustacee şi plante din diferite zone
ale lumii. Acvaristica, la nivel de hobby, o găsim în foarte multe case, foarte multe

persoane deţin acvarii datorită esteticii şi senzaţiei de relaxare pe care o conferă, 10

minute de privit un acvariu cu peşti ne destresează după o zi grea la locul de

muncă, ne ajută să mai uităm din problemele cotidiene.

Ce tipuri de biotop, ce soiuri de peşti putem avea într-un acavariu?

Eduard: În funcţie de continent avem biotopuri diferite, în America de Nord,

America de Sud, Asia şi Africa. Un exemplu ar putea fi din lacul Malawi şi

lacul Tanganyca, ce se află pe continentul african, aici întâlnim mai multe specii

de ciclide. Sunt nişte peşti răpitori, de diferite dimensiuni, între 5 cm şi 15 cm,

foarte coloraţi, în roşu, galben, verde şi albastru, în difertie nuanţe. Un biotop

pentru aceste specii se compune dintr-un acvariu unde încercăm să recreem un

spaţiu cât mai aproape de cel natural, cu un substrat cu nisip fin, câteva roci…

Există parametri specifici pentru fiecare categorie de provenineţă a biotopului de

peşti?

Eduard: Da, în funcţie de arealul din care provine peştele diferă şi parametrii. Unele

specii preferă un mediu mai alcalin, altele cu un pH mai netru. În principiu trebuie
să avem grijă, să ne documentăm foarte bine înainte să nu amestecăm specii care nu

sunt compatibile, fie că ne referim la biotop sau la natura răpitoare sau paşnică a

speciilor.

Care este cel mai simplu biotop de implementat, cel mai convenabil din punct de

vedere financiar pentru cineva care încearcă pentru prima oară?

Eduard: Dacă ar să mă gândeasc aş alege un biotop din America de Nord, unde

întâlnim nişte ciclide de dimensiuni mari, care trăiesc într-un mediu unde se găsesc

foarte multe pietre, bolovani, cioate căzute în apă, trunchiuri de copaci,

supranumite peisagistic hardscape. Ar fi mai uşor pentru că nu avem nevoie de

foarte multe plante, la un biotop cu foarte multe plante ar trebui să intervenim cu o

lumină specifică pentru fotosinteză, practic ar trebui să avem grijă şi de acele

plante, nu doar de peşti. O investiţie iniţială poate porni de la aproximativ 100

de euro.

Pe partea de instrumente de măsurare şi control pentru a ne asigura că peştii trăiesc

cât mai mult, care sunt must-have-urile?

Eduard:Eu recomand acvariştilor modelul Gro’chek Hanna HI 991404 sau

produse din gama checkerelor pentru măsurat pH-ul, nitriţii, nitraţii, amoniul,

principalele tehnologii de control.

Ca şi concluzie pe final, există chimie în tehnologie şi în cazul acvaculturii?

Eduard: Bineînţeles că există, după cum am mai spus trebuie să avem baze bune în

chimie, odată ce dorim să ne apucăm fie de creşterea peştilor fie în fermă fie că

vrem să creştem peşti într-un acvariu acasă. Trebuie să luăm în calcul toţi

parametrii apei şi să îi stăpânim destul de bine pentru a nu pune viaţa acestor vietăţi

în pericol.

Inca din primul an, in functie de dimensiunea fermei, cifra de afaceri pentru o ferma de
piscicultura poate ajunge la 100.000 de euro, iar in al doilea an aproape sa se dubleze!
Practicata, pentru inceput, la o scara mica si cu un minimum de investitii, aceasta afacere -
Ferma piscicola in sistem familial - poate produce mari cantitati de peste cu o valoare
economica ridicata intr-un timp relativ scurt, raportat la suprafata de teren folosita.
Pastravul este pestele considerat cel mai rentabil a fi crescut in conditiile climatice din multe
zone ale tarii noastre. Este un peste savurat de toata lumea si acest fapt se poate observa in
restaurantele cu specific autohton, unde pastravul se comercializeaza la preturi piperate. Nu va
ramane decat sa fructificati aceasta stare de fapt.

Dat fiind faptul ca perioada dintre realizarea investitiei si valorificarea primilor pesti

maturi este scurta, veti avea la dispozitie rapid banii necesari pentru amortizarea investitiei,
pentru promovare sustinuta si pentru cresterea capacitatii de productie!
 
De ce ferma pentru piscicultura si nu ferma de... bovine?
Pentru ca, daca 5.000 de metri patrati de pasune pot produce aproximativ 455 de kilograme de carne de

vita, la aceeasi suprafata de apa, o ferma pentru piscicultura produce peste 4 tone de carne!

Nu va veti pune problema gasirii pietei de desfacere in 2019.

Productia obtinuta este usor de plasat pe piata locala:

- in pietele agro-alimentare

- in bacanii sau pescarii

- catre pensiunile din zona (poate chiar cea proprie). Administratorii de pensiuni vor fi incantati sa le

furnizati pastrav, somn sau salau proaspat!

- efectiv la poarta fermei

O asemenea micro-ferma pentru piscicultura va produce aproximativ 20 de tone de peste pe an

(suficient pentru a castiga independenta financiara si venituri considerabile)! Apoi, investind mai

departe in sporirea capacitatii de productie, veti depasi si acest prag, iar ferma de piscicultura pe

care o dezvoltati va ajunge in cataloagele marilor acvacultori!

Disponibilitatea a peste 260 milioane de euro pentru investiţii în proiecte din domeniul
acvaculturii oferă celor cu idei de afaceri şi spirit antreprenorial şansa unică de a înfiinţa ferme cu
cheltuieli minime. Studiile de piaţă apreciază că potenţialul de producţie al bazinelor piscicole
amenajate sau naturale ar putea fi dublat în condiţiile creşterii exponenţiale a cererii de carne de
peşte.

Statisticile arată că producţia anuală de peşte din ape dulci este de aproximativ 7500 de tone, din
care mare parte este reprezentată de două specii: crap şi păstrăv.

Pe de altă parte, cererea de carne de crap a ajuns la 4.000 tone pe an, în contextul în care producţia
internă nu acoperă decât jumătate din această cantitate. La păstrăv, producţia este de 2.000 tone pe
an, pe când consumul a depăşit deja 4.500 tone/an.
Totuşi, ca şi în orice afacere, planificarea perfectă presupune în primul rând şi evaluarea
raportului între riscurile şi oportunităţile potenţiale care pot face diferenţa între succes şi eşec.

De ce ar fi piscicultura potrivită pentru mine?

În esenţă, administrarea unei ferme piscicole nu se diferenţiază ca principii manageriale de

fermele în care se exploatează bovine, spre exemplu. Fermierul trebuie să identifice din timp orice
posibilă problemă, înainte ca aceasta să se transforme în dezastru.

De fapt, în ferma piscicolă activitatea e mai complexă, pentru că, spre deosebire de bovine, peştii
nu se văd, iar prevenirea problemelor este esenţială. În fermele de bovine arareori mortalitatea
este masală, pe când în piscicultură această situaţie nedorită este, din păcate, mult prea frecventă.

Chiar şi un fermier experimentat trebuie să identifice soluţii optime în situaţii cum ar fi:
mortalitatea crescută în perioadele prea calde sau prea reci ale anului; prevenirea bolilor cu impact
major; prevenirea inundării dezastruoase a bazinelor; adaptarea nutriţiei în perioadele de creştere a
costului furajării; respectarea normelor legale privitoare la protecţia mediului, a calităţii apei în
efluenţi, a utilizării în hrană a probioticelor şi antibioticelor.

Ce sistem de creştere să aleg?

Ca proaspăt fermier piscicol, principiul de bază în alegerea unuia dintre multiplele sisteme de
creştere ar trebui să fie simplitatea şi specularea experienţei celor care şi-au dovedit eficienţa.

Piscicultura în bazine create prin blocarea prin îndiguire a unor cursuri de apă este cea mai puţin
costisitoare amenajare şi dă posibilitatea utilizării şi a unor suprafeţe de teren aflate în pantă.

Dezavantajul major se referă la dificultatea golirii şi umplerii bazinului, în special datorită duratei
de timp necesară finalizării unui asemenea demers. De asemenea, diminuarea oxigenului dizolvat
în zonele cu apă adâncă poate crea, mai ales în anumite perioade ale anului, dificultăţi greu de
stăpânit.

Exploatarea peştilor în bazine artificiale special amenajate poate fi uneori lipsită de

spectaculozitate, dar acesta poate fi considerat un sistem simplu şi eficient din punct de vedere
economic.

Producţia piscicolă în cuşti plutitoare presupune, în primul rând, asigurarea furajului în proporţie
de 100% de către fermier. Avantajul sistemului rezidă în posibilitatea exploatării unor bazine de
acumulare naturală sau artificială, de regulă cu adâncime mare a apei, din care, recoltarea
eficientă a peştilor ar fi altfel imposibilă.

Dezavantajele sistemului se referă la diseminarea necontrolată a bolilor, dar şi la expunerea la alte

aspecte nedorite, cum ar fi furtul sau modificarea incontrolabilă a concentraţiei oxigenului.

Un alt sistem, mai puţin întâlnit la noi, este cel în care un curs de apă este dirijat prin canale sau
bazine special amenajate. Este un sistem simplu, care necesită o anumită investiţie, dar care nu
ridică problema acumulărilor de detritus, a pompării apei şi nici a supravegherii creşterii peştilor.
Totuşi, aplicarea unui asemenea sistem depinde de disponibilitatea unei surse de apă cu un debit
suficient de mare şi constant pe toată durata anului, care să aibă şi o temperatură relativ uniformă.
Sistemul se aplică mai ales în cultura păstrăvului.

Cele mai costisitoare sisteme sunt cele recirculante, în care apa este în permanenţă reutilizată,
graţie filtrării acesteia, atât prin filtre uzuale cât şi prin biofiltre, acestea din urmă fiind importante
în stoparea recirculării bacteriilor şi, implicit, în menţinerea stării de sănătate.

Avantajul cel mai important al acestor sisteme este posibilitatea controlului strict al parametrilor
cantitativi şi calitativi ai apei, pe toată durata anului. Din păcate, costul de producţie este foarte
ridicat, justificându-se cu precădere în unităţi care produc şi distribuie puiet cu o valoare genetică
ridicată.

La aceasta se adaugă necesitatea monitorizării permanente şi a asigurării unui service eficient al

instalaţiilor.

Cât de importantă este amplasarea fermei?

Amplasarea fermei este vitală, dar este legată direct de sursa de apă disponibilă, de debitul şi
calitatea acesteia. Tot de importanţă majoră este tipul de sol şi panta terenului, în cazul în care se
intenţionează amenajarea prin îndiguiri şi excavaţii.

Un sol nisipos sau pietros determină pierderi de apă în acumulări şi, de aceea, proporţia argilelor
în sol ar trebui să depăşească 20%. În cazul bazinelor excavate şi îndiguite pe un teren în pantă,
unghiul acesteia nu ar trebui să depăşească valoarea de 5%, în condiţiile în care 0,5% este panta
ideală.

Pantele mai mari de 5% sunt propice doar pentru bazinele care se formează ca urmare a blocării
unor cursuri de apă. La fel de importantă este şi disponibilitatea drumurilor de acces, fără de care
furajarea şi ulterior, livrarea peştilor, este impracticabilă.

Ce specie de peşti ar fi potrivită?

Ferma piscicolă trebuie să fie o exploataţie care să genereze profit prin livrarea către piaţă a unui
produs vandabil. Din păcate, mulţi fermieri se concentrează excesiv asupra producţiei în sine,
neglijând realitatea pieţei, distanţa faţă de procesator sau consumator, sau marketingul în sine al
produsului.

În condiţiile noastre, speciile cele mai răspândite sunt crapul indigen şi fitofag, păstrăvul, somnul
african, fiecare specie având pretenţii şi necesităţi diferite în exploatare.

De unde procurăm peştii destinaţi populării?

Sursa peştilor destinaţi populării – fie că e vorba de puiet sau de reproducători – este vitală pentru
reuşita afacerii.
Popularea cu reproducători presupune întotdeauna investiţii mai mari la început, riscul fiind, de
asemenea, pe măsură, în lipsa unei experienţe consistente.

Popularea în sine este o acţiune riscantă, indiferent de vârsta peştilor achiziţionaţi, pentru că ar fi
de dorit cunoaşterea în prealabil a unor detalii ca: seriozitarea şi profesionalismul furnizorului;
distanţa şi condiţiile de transport; starea de sănătate a peştilor în ferma sursă; preţul şi condiţiile de
plată.

Unde şi cui vindem producţia obţinută?

Entuziasmul excesiv, în lipsa unei analize atente a pieţei locale sau regionale, este una din
greşelile frecvente pe care le fac fermierii. Înainte de orice, piscicultorul începător ar trebui să
facă o autoevaluare realistă a punctelor tari şi a celor slabe din planul de afaceri, iar o asemenea
abordare nu poate să nu ia în calcul următoarele elemente: cine sunt clienţii mei şi de ce ar
cumpăra de la mine; care sunt preferinţele cumpărătorului în privinţa dimensiunii, uniformităţii;
cine şi unde se află principalii competitori de pe piaţă?

„Plonjaţi” în noua afacere cu entuziasm, dar şi cu precauţie, pentru că dacă un plan de afaceri nu
are sens pe „hârtie”, e puţin probabil să aibă sorţi de izbândă în realitate.

Sursa: Revista-ferma.ro

Particularitățile existenței peștelui și

speranța de viață
Începeți propria afacere de creștere a peștilor, în primul rând, trebuie să decideți ce
varietăți vor fi cultivate. Următoarele soiuri sunt populare în fermele de păstrăv
pește:

 Pășunetul păstrat - găsit în rezervoare montane și plate, sensibil la calitatea apei;

pentru o existență normală este nevoie de utilizarea unui rezervor care curge cu un
sistem de aerare stabilit și cu controlul temperaturii

 Păstrăvul curcubeu - se găsește și în râurile și curenții reci, dar poate exista și în

rezervoare cu apă relativ caldă. Această familie se distinge prin prezența unor specii
cu o creștere ridicată și cu caracteristici de câștig în greutate - de până la de 2 ori mai
rapid decât speciile standard.

Condițiile de creștere a ambelor specii sunt relativ similare, dar în ciuda acestui fapt,
experții recomandă creșterea în același recipient într-un singur soi.
Cultivarea în comun este permisă, dar este necesar să se creeze condiții medii care
să fie confortabile pentru ambele specii de pește, afectând rata de creștere.

Păstorul de pârâu are o rată de creștere ridicată, iar adulții câștigă o pondere
semnificativă. Speranța medie de viață este de 8-10 ani, maximum 12 ani. Greutatea
medie a adulților este de 9 kg, maximul fiind de 12 kg.

Păstrăvul curcubeu este semnificativ inferior pârâului și, cu aceeași durată de viață,
greutatea maximă a individului mediu nu depășește 10 kg, ținând cont de
particularitățile dietei. Păstrăvul curcubeu este mai puțin capricios în condițiile de
detenție, este rezistent la căderi accidentale de temperatură și alte abateri de la
conținutul normal al peștilor din piscine sau iazuri artificiale.

Modalități de reproducere a peștelui la

domiciliu
Există trei modalități principale de creștere a păstrăvului la domiciliu:

Sadkovogo - pentru creșterea zonei închise a rezervorului cu ochiuri sau cuști.

Una dintre cele mai confortabile metode, dar există dificultăți cu privire la
reglarea temperaturii apei și a altor parametri de mediu. Când spargeți cuștile,
există șansa de a pierde pești.

Creșterea peștilor la domiciliu va necesita crearea unui mediu confortabil pentru

dezvoltarea peștilor de la pui la indivizi adulți, indiferent de opțiunile de creștere
alese.

Mai multe informații despre tehnologia

păstrăvului de creștere acasă
Cresterea in UZV este cea mai populara si mai simpla metoda de crestere in fermele
piscicole din tara si din intreaga lume, pentru cresterea pestilor si a altor pesti de
sturioni. UZV este următorul set de echipamente:

 Piscine din plastic - prefabricate sau turnate cu pereți netede

 Aparatele de circulație a apei care creează fluxul direct în interiorul rezervoarelor

  Dispozitive de saturare a oxigenului - compresoare controlate cu aer

 Ozonatoare pentru ozonizarea apei

 Dispozitive de pompare și filtrare pentru îndepărtarea deșeurilor de păstrăvi din

rezervoare

Bazinele sau UZV diferă în volumul de apă, permițându-vă să alegeți o capacitate

adecvată pentru orice volum de pește. În plus, cu ajutorul iazurilor artificiale de tip
închis, mediul este controlat pentru creșterea puiilor, incubarea ouălor.

Ce să hrăniți cu păstrăv
Streamul și păstrăvul curcubeu sunt prădători și necesită o dietă adecvată bazată pe
alimentele proteice. În condițiile pescuitului, hrana uscată cu un conținut echilibrat
de componente utile, fiind o alternativă la alimentele naturale cu proteine, este
foarte populară. Alimentele uscate sunt selectate empiric, luând în considerare
caracteristicile. La vânzare sunt alimente, concepute pentru diferite grupe de vârstă,
făcute ținând cont de particularitățile dietei de pește.

Utilizați, de asemenea, alimente vii. Zooplanctonul cu gălbenușul de ou și cu splina

este folosit pentru hrănirea prăjiturilor. Aditivii din carne și ingredientele obținute
din prelucrarea organelor interne și țesutului intestinal al bovinelor pot fi folosite ca
hrană pentru adulți. Folosirea furajelor de carne de origine naturală conferă cărnii o
culoare roșie plăcută, îmbunătățește caracteristicile gustului după gătit ca alimente.
Pentru depozitarea hranei pentru carne, este necesar să se utilizeze frigidere
speciale care să asigure conservarea alimentelor din proteine.

Dieta păstrăvului se calculează ținând cont de vârsta și timpul anului pentru a

asigura o depunere echilibrată a grăsimilor și producerea de oligoelemente benefice.
Pentru a accelera creșterea și îmbunătățirea stării fizice a creșterii peștilor în camere
închise, suplimentele de vitamine pot fi adăugate în alimente, compensând absența
substanțelor sănătoase prezente în apă și în corpurile de apă deschise într-un mediu
normal.

Dificultăți de reproducere în mediu

artificial
Păstrăvul nu se poate reproduce independent într-un mediu artificial și pentru a
obține descendenți, este necesar să se efectueze fertilizarea forțată a ouălor.
Caviarul apare în fiecare păstrăv matur în al treilea an de viață și în afara acestuia. În
păstrăvul curcubeu adult, numărul de ouă variază de la 800 la 3000 de bucăți. În
pârâu de la 300 la 1300 de piese. În mediul artificial, reproducerea și fertilizarea au
loc după cum urmează:

1. Femelele mari capabile să producă un număr mare de caviar sunt îndepărtate din
cantitatea de pește. După îndepărtare, ele sunt așezate separat, înainte de debutul
maturării complete a icrelor.
2. Caviarul crăpat este îndepărtat manual. Pentru a face acest lucru, împachetați peștele
cu o cârpă curată și stoarceți ușor ouăle prin deschizătura naturală pentru aruncarea
ouălor.
3. Caviarul este presat într-un vas curat fără apă.
4. Apoi, lichidul seminal decantat din păstrăvul masculin este adăugat la spawn.
5. Caviarul este ușor amestecat cu pene de pasăre, fără a afecta structura ouălor.
6. După 5 minute, apa din aceeași temperatură ca și mediul din care se extrage femelele
se adaugă la feluri de mâncare cu caviar.
După fertilizarea caviarului, acesta este trimis la incubatoare speciale pentru
rezervoare, unde se menține temperatura necesară și alți parametri de mediu.
Pentru a obține un copil bun, este necesar să luați ouăle numai de femele adulte și
să respectați cu strictețe termenii de maturare a ouălor, în acest caz rata de
incubație va fi destul de ridicată. De asemenea, pentru a mări volumul de ouă în
formă de iepure, se folosesc preparate specializate.

Unde să vândă păstrăvul gros

După ce a crescut primul lot de pești adulți, cu o greutate de un kilogram sau mai
mult, este necesar să se determine comercializarea produselor. Înainte de a oferi
peștelui cumpărătorului, asigurați-vă că toate documentele sunt în ordine și nu vor
exista plângeri din partea serviciului de sănătate.

Puteți vinde produse atât pentru cumpărători direcți - restaurante, cafenele, care
oferă mâncăruri de pește și fructe de mare, cât și cumpărători angro care oferă
păstrăv și alte tipuri de pește piețelor și unităților de catering. Lucrul cu clienții direcți
obține prețuri ridicate. Cu toate acestea, majoritatea unităților dețin deja furnizori.
Clienții angro cumpără păstrăvul mai ieftin, dar în cantități mari, pentru revânzare.

În timpul punerii în aplicare, este necesar să se lase o cantitate suficientă de femele

mature pe cale sexuală care să se poată reproduce pentru a menține efectivul la
nivelul corect.
Costul unui kilogram este determinat pe baza greutății, vârstei și mărimii peștilor.
Persoanele adulte care cântăresc 5 kg sau mai mult sunt cele mai scumpe și sunt în
căutare mare în restaurantele care oferă bucătărie exclusivă. Găsiți cumpărători
pentru produsele de lux este ușor, principalul lucru nu este să faceți o greșeală în
preț și să alegeți cea mai bună opțiune.

Ați observat o greșeală? Selectați-l și faceți clic pe Ctrl + Entersă ne comunicați.

Toată lumea știe că în mare nu există aproape nici un pește, iar consumatorii au o
cerere imensă de pe piață. Prin urmare, creșterea păstrăvului este o afacere destul
de productivă. Peștele poate fi vândut cu ușurință, atât în comerțul cu ridicata,

Această idee de afaceri este destul de accesibilă pentru începătorii de afaceri,

deoarece puteți începe cu o singură piscină. Și apoi, după ce a primit deja primul
profit din vânzare, el se extinde deja liniștit.

Afacerea frumoasă, și robotul dureros, pentru a vedea rezultatul, este necesar să fii
răbdător.

Creșterea păstrăvului în iaz. Tehnologie

și echipamente.
Parcela personală va fi, de asemenea, potrivită, unde va fi necesar să se desfășoare
două bazine și să se prăjească acolo. Volumele de producție depind de capitalul
inițial și se pot extinde mereu în viitor. Un proiect mai costisitor pe care numai
fermierii experimentați trebuie să îl pună în aplicare este organizarea unei cascade
de lacuri artificiale.

Va lua nu numai bani, ci și o mulțime de permise de la autoritățile competente, deci

pentru început este mai bine să fugi doar câteva puțuri. Este necesar să se elaboreze
un plan de afaceri pentru păstrăvul de reproducție, deoarece acesta este singurul
mod de a vedea cheltuielile aproximative și valoarea profitului posibil. Deci,
greutatea optimă a peștelui de vânzare - 1 kg și puțin mai puțin.

Restaurante și cafenele mici cumpăra cu îndrăzneală, dar costul unui păstrăv de 500
de grame va fi relativ mic.
Păstrăvul de reproducție acasă: cum să
începeți o afacere
Va fi chiar mai bine să discutați cu proprietarii unei astfel de afaceri. Dacă intenția
voastră sa întărit, nu ezitați să mergeți.

Forma de a face afaceri poate fi prezentată sub formă de antreprenoriat individual.

Dacă decideți să alegeți prima metodă, atunci trebuie să găsiți un rezervor potrivit
undeva în vecinătatea așezării.

Rețineți că această cale poate fi cea mai neprofitabilă, deoarece în iazuri deschise
este foarte dificil să se creeze condiții ideale pentru creșterea normală a peștilor.

Creșterea păstrăvului și a crapului ca

afacere
Furajul de carp este mult mai ieftin, prețul mediu pentru 1 kg de hrană este de 10
ruble. Pentru păstrăv 1 kg de hrană vă va costa de la 1 $.

În fiecare zi, crapul consumă alimente în cantitate de 1,5 - 3% din greutatea sa.

Este foarte important să nu supraviețuiască peștii, hrănirea excesivă va duce la

faptul că peștele se va opri în creștere și va crește în greutate.

Principalul risc este că peștii sunt supuși bolilor și epidemiilor.

Păstrăvul crește în 1,5-2 ani. Profitul din afaceri va depinde de cererea de produse și
de o piață de vânzări stabilită.

Cum se creează o fermă de creștere a

păstrăvului de mini
Dar această metodă nu este adecvată pentru toate regiunile: peștele nu tolerează
temperaturile ridicate și dacă rezervorul se răcește insuficient, acesta poate muri.
Pentru un ciclu complet, sunt necesare mai multe rezervoare separate: auxiliare, mai
multe producții (pentru animale tinere, persoane crescute, uterine, hrănire și
iernare), precum și carantină.
Cultivarea în bazine este realizată într-un mod similar, diferindu-se doar în nuanțe.
Deci, în piscină este mai ușor de controlat calitatea și temperatura apei.

Cuștile sunt folosite pentru cultivarea peștilor în rezervoare mari, de exemplu, pe

lacuri. Acestea sunt o platformă închisă cu o rețea localizată intern.

Cuștile sunt staționare, pontoane (plutitoare) și secționate. Cel mai popular ponton.

Acestea pot fi îndepărtate de pe țărm, oferind cele mai bune condiții pentru
creșterea păstrăvului prin controlul temperaturii - mai aproape de țărm, de
încălzitor.

Tehnici eficiente de reproducere a

păstrăvului
Este necesar să aveți astaxantin, un carotenoid natural, astfel încât carnea de
păstrăv să aibă o culoare roșie plăcută. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, în
medie peste patru ani păstrăvul crește la 2 kg.

Păstrăvul poate fi cultivat în diverse moduri.

Depinde direct de tipul rezervorului și de amplasarea acestuia.

Astăzi cele mai frecvente opțiuni de reproducere sunt:

1. iazuri,
2. instalare de alimentare cu apă închisă - UZV,
3. cuști.
4. piscine,
Pentru rezultate maxime, distribuitorii experimentați folosesc metode combinate.
Cel mai adesea persoane mari sunt ținute în părțile spațioase ale rezervorului, cele
mici sunt cultivate în cuști, iar ouăle și materialul de plantare sunt păstrate în tăvi
mici și containere speciale. Poate că păstrăvul cel mai ușor crește într-un iaz închis.

Ce trebuie să știți pentru păstrăvul de

reproducție
Pentru ouă poate fi un rezervor, pentru pești tineri și adulți - cuști, iar pentru mari
persoane - rezervoare separate. Înmulțit într-un iaz, cuști, bazine, instalații de
alimentare cu apă închisă (UZV). Puteți utiliza un iaz existent sau îl puteți construi
singur.

Prima opțiune este mai puțin de dorit - este dificil să se mențină condițiile ideale
pentru piscicultura și este aproape imposibil să se protejeze un iaz de braconieri. Vă
sfătuim să citiți despre și. În iaz, unde se creste pastravul, este necesar sa se faca un
flux: acesta va asigura apa proaspata si rece.

Apa stagnantă va fi saturată cu oxigen, iar iazul însuși va fi curățat de alimente și de

reziduuri de păstrăv.

Învățăm cum să crescăm păstrăvul

Ratele de creștere depind de cultura și condițiile de păstrăv.

1. Până în anul 3, peștele crește la 500 g.

2. greutate de 2 ani - de la 130 la 170
3. greutatea peștelui de un an este cuprinsă între 20 și 25 g,
Peștele atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani.

Perioada de incubare depinde de temperatura apei:

1. până la 65 de zile la o temperatură de aproximativ 8 grade.

2. până la 200 de zile la o temperatură de aproximativ 2 grade,
Păstrăvul de pășunat devine mai rău decât păstrăvul curcubeu, dar de cele mai
multe ori practica creșterea comună a ambelor specii.

Cultivarea și cultivarea păstrăvului în

condiții de casă
În general, va fi necesar pentru organizarea unui rezervor artificial:

1. aprovizionare
2. Sistem de filtrare a apei
3. Sistemele de pompare,
Prin urmare, se recomandă crearea unui iaz artificial.

Pentru aceasta, fie se ia un vas din plastic, fie se face o bază adecvată în pământ.
Opțiunea de cusca pentru reproducere este inacceptabilă.
Vă puteți pregăti, de asemenea, pentru acest piscină.

Pentru piscină vor avea nevoie de același echipament, dar cu indicatorii

corespunzători. Este necesar să selectați echipamentul în funcție de deplasare pe
care este capabil să îl proceseze. În mod ideal, performanța ar trebui să fie oarecum
mai ridicată, astfel încât elementele să nu se uzeze prea repede atunci când lucrează
la limită.

Troutul este un tip mai delicat de pește și are propriile sale cerințe în iaz.

Păstrăvul ca o afacere
Adâncimea sa trebuie să fie de cel puțin 3 metri.

În apele de hrănire, păstrăvul se hrănește cu crap, roach și orf, care se eliberează

acolo ca hrană. Iazul nu este un habitat natural al acestui pește, de aceea practic nu
se produce în el. Fry sunt cultivate artificial.

Pentru a deschide o astfel de producție de pește, trebuie să aflați câteva aspecte ale
acestui tip de activitate, și anume:

 Unde și în ce condiții se cultivă păstrăvul.

 Alimente pentru păstrăvi, ca cel mai scump element de cheltuieli.

 Ce fel de păstrăvi poate fi crescut.

 Vânzări.

 Echipamente.

Atunci când sunt cultivate într-o piscină, o fermă medie de pește poate produce
până la 10 tone de păstrăvi pe an.

Cu un preț de gros minim de 170 de ruble. pe kg., veniturile anuale vor ajunge la 1
milion 700 mii de ruble.
Ce ai nevoie pentru a începe o afacere?

În mod tipic, un hectar de zonă de apă vă permite să creascăți aproximativ 1000 de

păstrăvi prajiti până la un an. Cultivarea industrială a peștilor va permite creșterea
acestei cifre de zece ori, precum și profitul posibil. Dar va fi necesar să se stabilească
un întreg sistem de hrănire pentru pescuit, să se utilizeze instalații de tratare a
apelor reziduale etc., Care nu se poate face în stadiul inițial de creare a unei afaceri.

În medie, păstrăvul trăiește 10 ani și în acest timp are timp să crească până la o
greutate de 12 kilograme. Pestele atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3 ani, este
în acest moment atât de important să aranjăm totul pentru a da naștere, pentru a
avea ocazia să crească prăjit.

Tehnologie de creștere a păstrăvului

La prima vedere, tehnologia poate părea complicată. Pentru a începe o afacere, veți
avea nevoie de:

1. Obțineți cele mai utile informații despre complexitatea păstrăvului în creștere, poate
chiar vizitați câteva ferme și explorați-vă totul.
2. Пройти регистрацию бизнеса, уплатить все налоги и пошлины, чтобы иметь
возможность заниматься предпринимательской деятельностью на законных
основаниях.
 3. Взять в аренду помещение под бассейны иди же выкупить его. Подойдёт и
личный земельный участок, где необходимо будет запустить парочку
бассейнов и запустить туда мальков. Volumele de producție depind de capitalul
inițial și se pot extinde mereu în viitor.
4. Un proiect mai costisitor pe care numai fermierii experimentați trebuie să îl pună în
aplicare este organizarea unei cascade de lacuri artificiale. Va lua nu numai bani, ci și
o mulțime de permise de la autoritățile competente, deci pentru început este mai bine
să fugi doar câteva puțuri.

Calcularea investițiilor și a profiturilor

Este necesar să se elaboreze un plan de afaceri pentru păstrăvul de reproducție,
deoarece acesta este singurul mod de a vedea cheltuielile aproximative și valoarea
profitului posibil. Deci, greutatea optimă a peștelui de vânzare - 1 kg și puțin mai
puțin. Restaurante și cafenele mici cumpăra cu îndrăzneală, dar costul unui păstrăv
de 500 de grame va fi relativ mic.

Pentru a atinge această dimensiune, va trebui să crească peștii timp de cel puțin 3
ani, după care peștele începe să se dezvolte. Puteți vinde și prăji la un preț de 600 de
ruble pe kilogram . Fecunditatea unei femei atinge aproximativ 3.000 de ouă la un
moment dat, astfel încât, din punctul de vedere al creșterii, un astfel de pescuit va fi
cu siguranță profitabil.
Dacă începeți să crească pește, apoi patru ani mai târziu, agricultorul are aproximativ 40 de
kilograme de pește, prețul de achiziție de 1 kilogram este de 200 de ruble. Este ușor de
calculat că un kilogram de prăjit (aproximativ 60 de bucăți) va aduce în viitor 12 mii de
venituri.
În ceea ce privește cheltuielile principale, salariul lucrătorilor agricoli va dura cel
puțin 400 mii de ruble, un kilogram de alimente de pește costă aproximativ 2 mii și
întreținerea echipamentului este estimată la aproximativ 3 mii de ruble pentru a
crește un kilogram de păstrăv.

Investiția inițială în afaceri va merge în primul rând la:

1. achiziționarea de echipamente . Acest lucru este de o importanță primordială,

deoarece fără echipament de înaltă calitate pentru păstrăvul de reproducție pentru a
susține activitatea vitală a peștilor și capacitatea lor de a reproduce este imposibilă,
2. achiziționarea hranei pentru animale . Aditivii pentru hrana animalelor ar trebui să
fie doar de înaltă calitate, alimente de calitate scăzută se va arăta imediat sub formă
de carne albă în pește,
3. achiziționarea de stocuri de pește . De obicei, în diferite regiuni, prețul unui
kilogram de prăjit ajunge la 300 de ruble,
4. accesoriile necesare . Va fi necesar să cumpărați piscina în sine, pompa și sistemele
de curățare, precum și alimentarea automată. Prin cele mai conservatoare estimări,
aceasta este de 100.000, iar dorința de a atinge un nivel competitiv mai ridicat va
necesita investiții și mai mari.
Articol interesant: cultivarea de sturioni.

Hrana și lupta pentru sănătate

Creșterea păstrăvului într-un iaz va necesita un om de afaceri să respecte o serie de
condiții foarte importante: să hrănească peștele pe deplin și în timp util, precum și să
încerce să evite infecțiile și epidemiile care pot distruge păstrăvul întreg. Pentru a
controla întregul iaz, crescătorii cu experiență la fiecare 10-15 zile captează pește,
studiază starea lor, dimensiunea lor, precum și organele interne și branhiile. Deci,
puteți evita dezvoltarea bolii, care într-un timp scurt va face agricultorul falimentat.

Se crede că pentru a face creșterea păstrăvului în țară, trebuie doar să rulați peștele
în iaz și să așteptați până când crește. Apoi antreprenorul la lăsat să prindă și să
vândă. Dar, de fapt, piscicultura este una dintre cele mai serioase și complexe afaceri
pe care un om de afaceri poate să-l angajeze.

Pregătiți-vă ca ciclul de creștere a păstrăvului să aibă cel puțin 3 ani. Poți vinde peștii
într-un an sau jumătate de an, dar în acest caz greutatea lor va fi de numai 300 de
grame și nu vei câștiga prea mult de la astfel de vânzări. Deci, trebuie să așteptați un
pic pentru a obține profitul maxim.

PASTRAVUL
Origine

Pastravul este un reprezentant larg raspandit al salmonidelor, prezent in apele noastre ca urmare a popularii pe
cale artificiala ori prin evadare din helesteie, pe calea apelor de alimentare a acestora sau odata cu apele de
scurgere din bazine.

Este crescut insa cu mare succes in crescatoriile industriale de pe continent, fiind vandut apoi pe piata, ca un
produs extrem de solicitat indeosebi de marile restaurante.

La noi, acest peste nu se gaseste in prea multe cursuri naturale, dar se creste cu mare succes in helesteie.

Este prezent in urmatoarele rauri si lacuri din tara noastra: Valea Tiblesului, Minis si Nera, paraiele Varghis,
Cormos si Casinului, Slanic, Teleajen, Azuga, Lacul Rosu, Campul Cetatii, Niraj, Vida, Crisul Negru, Finis,
Vascau, Somesul Rece, Jiu, Bistrita Aurie, Lotru, Trotus, Putna, apele Slanicului, Brodina, Sucevita, paraul
Firiza etc.

HRANA PASTRAV
carnea pastravului din raurile montane este identica la gust cu cea a pastravului indigen, pastravii curcubeu
crescuti in helesteie au un gust inferior, datorita nutretului consumat. Carnea lor este putin mai grasa decat cea a
pastravului indigen.

Hrana pastravului de lac este foarte variata, de la mici insecte si larve (chair si exempalrele adulte, de cateva kg
pot fi vazute frecvent muscarind), mici crustacee, moluste, racusori, salamandre, broaste, soricei sau chiar pasari
de apa dar pupa varsta de 1 an baza hranei este formata din pestisori, verdeti (craieti) si zglavoace.

De foarte multe ori carnea pastravului de lac salbatic are o culoare rozalie sau chiar portocalie, la fel ca a
somonului. Aceasta culoare este data de hrana naturala, se pare ca provine de la mici crustacei foarte vanati de
pastrav.

La pastravii de consum, de crescatorie, culoarea este data de o substata introdusa in hrana. Este vorba despre
ASTAXANTINA sau Pink Carophill, o vitamina sintetica ce imprima o culoare protocalie carnii de peste.
CARACTERISTICI PASTRAV
Corpul, cu o forma de fus turtit lateral, este putin mai lat, iar solzii ceva mai mari decat cei ai pastravului
indigen. Musculatura este la fel de dezvoltata, lucru vital pentru a se misca in voie in apele repezi de munte.
Dintii, puternici, sunt asezati asemanator cu ai pastravului indigen. Pe spate se poate distinge dorsala adipoasa
caracteristica salmonidelor.

Diferentele esentiale dintre cele doua specii de pastravi apar in modul cel mai evident la colorit. Spinarea
pastravului curcubeu este gri-albastruie, uneori cu nuante liliachii. Partile laterale lucesc argintiu, burta fiind
alba.

Pe corp se disting mai multe pete mici netivite cu alb. De la opercule si pana la caudala, pe ambele parti laterale
se intinde cate o dunga roscata-sidefie, care joaca in nuantele curcubeului, de unde si denumirea pestelui (linga
dunga roscata se mai vad uneori dungi albastre sau verzui).

Ritmul de dezvoltare al pastravului este mai rapid. Se dezvolta extrem de repede in conditii de crescatorie, unde
valorifica cu eficienta nutretul dar mai ales hrana provenita de la abatoare. Nu este la fel de pretentios in ceea ce
priveste temperatura apei si continutul ei in oxigen, el poate fi intalnit si la altitudini mai mici, anume in
regiunile preferate de lipan sau de scobar.

Este cunoscut faptul ca la aceste altitudini mai mici apa este mai calda, uneori mai tulbure si cu un continut in
oxigen dizolvat mai redus decat cel al cursurilor superioare (dintre munti) ale raurilor. In apele naturale, locurile
preferate ale pastravului se afla in jurul pietrelor, al diferitelor obiecte mai mari (picioare de pod, stalpi etc.) din
apa, sub malurile spalate ale raurilor.

Daca apa nu-i aduce hrana indestulatoare, paraseste aceste locuri, trecand la vanatoare.

REPRODUCERE PASTRAV
Inmultirea pastravului curcubeu prezinta o caracteristica, si anume aceea ca se reproduce primavara, spre
deosebire de pastravul indigen, care se reproduce toamna.

Faptul ca pastravul curcubeu isi depune icrele in februarie-aprilie favorizeaza in buna masura reproducerea lui pe
cale artificiala. Femela depune cca 20000-50000 de icre cu un diametru de 4-5,5 mm.

Din cauza ca in Romania majoritatea lacurilor populate cu pastravi de lac sunt lacuri de baraj in care nivelul apei
fluctueaza uneori cu zeci de metri sunt foarte rare cazurile in care pontele depuse peste toamna ajung sa
eclozeze, de cele mai multe ori ramanad pe uscat sau fiind astupate de prea multa apa ceea ce duce la uciderea
embrionilor in icre.

POZE PASTRAV
CRESTEREA PASTRAVULUI PENTRU CONSUM

CRESTEREA PASTRAVULUI PENTRU CONSUM

Pastravul este o specie care transforma o hrana de calitate redusa (deseuri de abator, fainuri animale si vegetale
etc.) cu o valoare economica scazuta intr-o carne de calitate cu o valoare ridicata atat din punct de vedere
economic cat mai ales nutritiv.

In tarile cu o avansata traditie salmonicola (Europa de Vest, tarile scandinave, America, etc) productia de pastrav
pentru consum depaseste anual 30 000-40 000 tone pentru fiecare tara.

La noi producerea pastravului de consum in 1956 era undeva la 15 tone, si a evoluat an de an datorita dotarilor .
Astazi din cele 55 de pastravarii apartinand sectorului silvic un numar de 31 sunt profitabile pe productia de
pastrav de consum, majoritatea din ele producand icre pentru repopulare.

A. MASURI NECESARE ASIGURARII PRODUCTIEI

1. CANTITATI DE ICRE SI PUIETI NECESARE REALIZARII PRODUCTIEI

Productia din urmatorii 2 ani depinde de calitatea icrelor si puietilor, de calitatea si cantitatea hranei, de modul
cum aceasta a fost preparata si administrata, de temperatura sursei de alimentare.

Se retin, de obicei, in pastravarie, puietii care ies din icre la mijlocul perioadei de ecloziune.

2. DEBITUL

Pentru puietii din troci este necesar un debit de pana la 0,5 l/sec iar pentru 10 000 puieti in bazine 1 l/sec.

Debitul necesar pentru cresterea unui kg de pastrav difera de la o pastravarie la alta, in functie de temperatura
apei, natura ei. In conditiile din tara noastra se considera suficient un debit de 1-2 l/minut pentru 1 kg pastrav,
atat timp cat temperatura apei nu depaseste 15 - 17°C si apa nu este tulbure.

Debitul necesar pentru bazinele circulante este de numai 0,25-0,50 l/minut pentru 1 kg pastrav.

Debitul bazinelor trebuie astfel calculate incat apa sa se schimbe complet de 3-5 ori pe zi.

3. DENSITATEA

Densitatea pastravului destinat cresterii pentru consum difera de la o pastravarie la alta, in functie de
debitul disponibil pentru fiecare bazin, de temperatura si de limpiditatea apei, de marimea pestilor.

In pastravariile in care temperatura apei se ridica peste 18°C in timpul verii, densitatea la m2 nu va depasi
4 kg, in restul timpului si indeosebi iarna putand merge pana la 10 kg/m2.

In pastravariile cu bazine din pamant densitatea va fi mai mica decat in cele din beton, intrucat un debit
mare macina treptat digurile, odata cu miscarile apei in timpul hraniri.

B. HRANIREA PASTRAVULUI

Se stie ca un organism, pentru a se mentine in viata sau pentru a creste are nevoie de o anumita cantitate
de hrana, de o anumita compozitie.

Pastravul este un peste rapitor care se hraneste aproape in exclusivitate cu carne, sursa principala de
proteine. Hrana ce i se administreaza va trebui sa asigure, in procentul aflat in natura, proteinele, hidratii de
carbon si lipidele (grasimile) necesare.

Proteina continuta in hrana naturala este mult mai asimilabila decat cea din hrana naturala fata de 6,2 kg proteina
din hrana artificiala pentru a produce 1 kg de proteina pastrav.

1. PRINCIPALELE COMPONENTE UTILIZATE IN HRANA PASTRAVULUI

a. Carnea de cal si vita constituie hrana care s-a administrat, din cele mai vechi timpuri, in pastravariile
noastre. Datorita coeficientului sau nutritiv, relativ ridicat (5 - 8) fata de pretul de revenire pe kg, constituie un
aliment ce trebuie utilizat de cate ori se iveste ocazia .

Se recomanda administrarea carnii in stare cruda (in afara vitelor suspecte de boala sau bolnave), intrucat
fierberea ii reduce mult din valoarea nutritiva.

b. Deseurile de abator constituie hrana utilizata pana astazi in pastravariile noastre. Calitatea si,
respectiv, coeficientul nutritiv al lor depinde de produsele care intra in componenta lor.

Splina si ficatul sunt produse cu valoare cea mai ridicata, fiind bogate in proteine si vitamine si avand un
coeficient nutritiv foarte ridicat. Sunt utilizate in special pentru cresterea pastravului.

Alaturi de splina si ficat, celelalte organe interne se vor utiliza la hranirea pestelui in al doilea an al existentei lui,
aici intrand si carnea, partial plamanii.
Burtile, intestinele, plamanii vor fi administrate pastravului destinat valorificarii.

c. Sangele este un aliment bogat in proteine, dar sarac in materii minerale. Se utilizeaza proaspat sau
conservat, in amestec cu splina sau ficat si drojdie de bere, pentru hrana puietului.

In amestec cu fainuri vegetale, dat fiind costul lui scazut, se utilizeaza la hranirea pastravului de consum.

d. Branza de vaci se utilizeaza indeosebi la hranirea alevinelor, in amestec cu splina si sange. Se prepara
din lapte degresat coagulat. Este un aliment sarac in vitamine, cu coeficient nutritiv redus.

e. Cisalidele sau nimfele viermilor de matase constituie un aliment complex, care alaturi de pestele
marin formeaza hrana des utilizata in pastravariile japoneze.

La noi, crisalidele sunt furnizate in stare uscata de Filatura de matase Lugoj, la un pret convenabil si au un
coeficient nutritiv foarte ridicat.

f. Pestele oceanic sau marin marunt constituie unul dintre cele mai complexe alimente, avand un
coeficient nutritiv ridicat.

Se serveste fie intreg pentru reproducatori si pastravul adult, fie tocat marunt pentru puieti si amestecat cu 50%
deseuri de carne si fainuri vegetale.

g. Faina de carne constituie un aliment concentrat usor de conservat, care serveste pastravului in amestec
cu fainuri vegetale.

h. Faina de peste contine aproape in intregime subtantele necesare cresterii pastravului, fiind un aliment
complex, atunci cand a fost preparata din deseuri de peste proaspat.

i. Fainuri vegetale, in afara de faptul ca sunt hranitoare, servesc si ca liant al acelor alimente cu care se
administreaza in amestec obisnuit de 20%.

Cele mai des folosite sunt: faina de secara, orz, grau, soia, porumb furajer si taratele.

Intra in retetele de hrana granulata.

j. Pestisorii vii constituie unul din cele mai valoroase alimente pentru reproducatori. Se recomanda
utilizarea lor pentru hrana reproducatorilor de pastrav indigen si indeosebi a color de lostrita, care se hranesc din
al doilea an al existentei lor numai cu peste.

Dintre speciile utilizate la noi in acest scop se numara: obletele, porcusorul, boisteanul, scobarul, etc.

k. Diverse organisme din fauna naturala cum sunt :ramele, melcii, lacustele, ouale de furnici, insectele cu
zbor nocturn, contituie o hrana excelenta indeosebi pentru reproducatori. Lipanul se creste in captivitate numai
cu hrana de acest gen.

l. Vitaminele sunt substantele indispensabile pentru dezvoltarea si functionarea normala a

organismelor. Absenta lor provoaca o serie de tulburari organice si predispune organismele la boli.

Hrana naturala consumata de pastravi contine un complex de vitamine care exista si in hrana artificiala, intr-o
proportie mai mare sau mai mica, dintr-o grupa sau alta. Se cunosc astazi circa 16 vitamine, importante pentru
cresterea pastravului, acestea fiind: vitamina A, vitaminele din grupul B, vitamina H, vitamina C, vitamina D,
vitaminele E, vitamina PP, acidul pantotenic, colina, inozitolul.

m. Subtantele minerale sunt elemente cu functiune plastica fara rol nutritiv, insa indispensabile unei
normale dezvoltari a pastravului.

Se disting elementele principale si oligoelemente. Primele, abundente in apa, sunt reprezentate prin calciu si
fosfor care exista de obicei in proportie de 2/1 si contribuie la formarea scheletului pestelui.

Se cunoaste in mod deosebit lipsa concentratiei normale de calciu care da dezechilibre osmotice si incetinirea
cresterii si procentul prea mare de sare din hrana care provoaca edeme si in final moartea.
n. Coeficientul nutritiv(QN). Cu cat o hrana este mai bogata in subtante nutritive si cu cat este mai bine
asimilata de pastrav, cu atat coeficientul nutritiv al acestuia este mare.

Valoare coeficientului nutritiv reprezinta cantitatea de hrana ce trebuie administrata pastravului .Cresterea de 1
kg este mai mica, cu atat coeficientul nutritiv este mai bun.

2. DISTRIBUIREA HRANEI

a. Distribuirea hranei mixte. Hrana trebuie consumata imediat dupa adminstrare, inainte de a cadea la
fundul bazinului.

Cantitatea de hrana trebuie calculata zilnic in functie de temperatura apei si indeosebi de cantitatea totala a
pestilor din bazine.

In principiu se administreaza atata hrana intr-o portie cat consuma cu pofta pestii. Cu cat ratia este servita regulat
si normal, astfel incat toti pestii sa ajunga la hrana, cu atat cresterea este mai rapida.

Hrana trebuie sa fie cat mai variata si pe cat posibil amestecata si cu hrana naturala.

Cand temperatura apei ajunge la 20°C, cantitatea de hrana scade la jumatate, iar pana la temperatura de 23°C se
administreaza cantitati foarte mici de deseuri si faina vegetala. La o temperatura mai mare de 23°C hranirea
inceteaza complet.

Hranirea inceteaza si cu minimum 48 ore inaintea oricarei manipulari in efecivul piscicol(sortari , inventari,
valorificari, transport,etc.).

Puietul nehranit la timp si cu hrana de proasta calitate va ramane rahitic si va realiza cresterea necesara
valorificarii intr-un interval dublu fata de cel normal.

Hrana preparata se distribuie in aceleasi locuri din bazin unde pastravii s-au invatat la hrana, la ore fixe.
Este indicat ca ea sa fie distribuita deasupra unor platforme de scandura sau din beton, pentru ca cea eventual
neconsumata sa fie ridicata si redistribuita la masa urmatoare si sa nu se depuna pe fundul bazinului.

Puietii si reproducatorii vor fi hraniti pe cat posibil numai cu hrana animala.

b. Distribuirea hranei granulate. Distribuirea manuala prin aceasta metoda se poate supraveghea zilnic
efectivul de peste, in vederea observari comportamentului acestora. (fig. 46)

Se vor respecta urmatoarele reguli:

- evitarea declansarii reflexelor conditionate inaintea distribuirii tainului, adica limitarea la maxim a
miscarilor de du-te-vino ale personalului

- tainul sa fie consumat in mai putin de 10 minute;

- curatirea vaselor din care se distribuie nutreturile combinate, pentru a evita fermentatiile, care se
manifesta prin tulburari mai mult sau mai putin grave si prin micsorarea poftei de mancare a pestilor;

- respectarea regularitatii distribuirii tainurilor, pentru a se evita consumarea hranei cu lacomie;

- saptamanal se va fixa o zi de post in hranirea pastravului de consum.

Fig.46 - Distribuirea hranei granulate

Fiecare reteta de hrana are un anumit coeficient nutritiv in functie de care se stabilesc relatiile corelate cu
talia pestilor si temperatura apei. Au fost omologate la noi cateva tipuri de distribuitoare mecanice de hrana la
fostul Prodcomplex Tg. Mures. Unul prin aruncare datorita unei moristi antrenata de apa in cadere tip Ceahlau si
alta cu tije.

Cel mai raspandit distribuitor este cel cu tije constand dintr-un vas tip bidon cu capac si o tija articulata
intr-un orificiu elipsoidal al bidonului si prelungita mult in afara acestuia. Acesta se incarca, cu hrana si se
aseaza pe un suport aproape de suprafata bazinului astfel capatul exterior al tijei sa fie in apa. Printr-un reflex
conditionat pastravul atinge cu gura tija miscand-o, fapt care face ca prin orificiul elipsoidal sa cada in apa o
anumita cantitate de granule.

Distribuirea automata a hranei scuteste mult din munca personalului, inlatura eventualele neglijente sau
greseli ale acestuia si asigura distribuirea corecta a hranei.(fig.47)

Fig 47 - Distribuitor de hrana

3. ASPECTE DEOSEBITE

In ultimul timp hrana pentru pesti se fabrica mai putin dupa procedeul presat si mai mult asa-numita „hrana
extrudata” care, la aceeasi greutate are un coeficient de transformare mai mare. Prin folosirea ei se reduce cu
aproximativ 10-15% volum de transport, locul de depozitare si manopera distribuirii ei si in principal, scurtarea
timpului de crestere.

Utilizand hrana granulata, indiferent de compozitie se va avea in vedere:

-sa se utilizeze numai hrana verticala calitativ. Pana acum cea verificata ani la rand si care corespunde
din toate punctele de vedere este cea produsa de firmele Arc en Ciel-Italia si Provimi-Olanda.

- la intrarea in pastravarie sa fie analizata chimic iar componentele ei si calitatile chimice sa se inscrie in
limitele noastre.

- doua analize sunt, printre altele, obligatorii, necorespondenta lor ducand la refuzul hranei: continutul de
amoniac (NH2) sa nu depaseasca 80 mg% si indicele de aciditate (KOH) sa nu fie mai mare de 50 mg/g.

- sa aiba in vedere ca atat o subnutritie si o hranire in salturi cat si o supraalimentare a efectivelor de

pesti, indiferent de varsta, delibiteaza organismul si il expune la boli si parazite.

C. VALORIFICAREA PASTRAVULUI

Scopul final al procesului de productie dintr-o pastravarie de consum este valorificarea pastravului ajuns la
greutatea comerciala.

Se considera rentabila la valorificare, o greutate care sa depaseasca 150 g bucata. Cu cat pastravul destinat
consumului atinge intr-un timp mai scurt greutatea de mai sus, cu atat cheltuielile ocazionate cu cresterea lui sunt
mai reduse si deci activitatea este mai rentabila.

1. PRIN PESCUIT SPORTIV

In spatiile balneoclimaterice unde un mare numar de incadrati in munca isi petrec concediul de odihna,
valorificarea se face prin pescuit la bucata, oferind astfel solicitantului si un mod de distractie.

Pastravii sortati la greutatea de 150–200 g sunt introdusi intr-un bazin izolat de pastravarie iar pescuitul lor este
permis cu undita solicitatorilor.

Metoda poate fi practicata si in alte pastravarii, valoarea pestelui fiind calculata prin deductie din pretul fixat
pentru kilogram.

2. PRIN VANZARE LA GREUTATE

Valorificarea la greutate a pastravului se face incepand de la greutatea de 200g/buc.

O gospodarie judicioasa a efectivelor piscicole si indeosebi o hranire si o sortare corespunzatoare fac ca

pastravul sa devina apt pentru valorificare la inceputul sau la mijlocul celui de al doilea an de crestere.

Sunt pastravarii care, beneficiind de o sursa de alimentare cu apa cu temperatura constanta, pot si trebuie sa-si
valorifice o treime din productie in toamna primului an de existenta a efecivelor piscicole.

Pentru pescuirea unei cantitati mici se foloseste minciogul sau sacul. Metoda prezinta dezavantajul ca pestelui i
se administreaza la prindere hrana si, in afara inregistrarii unei greutati necorespunzatoare, resturile de hrana
inghitita dau pestelui un aspect neplacut necomercial.
Pescuitul partial se poate efectua si cu sacul sau cu ajutorul agregatului electric, curentul putand dauna insa, in
unele cazuri, efectivelor ce raman in bazin.

CLASIFICAREA PASTRAVARIILOR

Cresterea pastravului in diverse tari ale lumii se face fie in mod extensiv, fie intensiv, acest mod de crestere din
urma aplicandu-se in majoritatea pastravariilor din tara.

Producerea pastravului de consum se face intensiv la densitati mari si cu administrare de hrana artificiala,
conform necesitatilor de crestere.

Dupa scopul productiei pastravariile noastre se impart in;

- Pastravarii de repopulare, cu scop de producere a icrelor si puietului necesar repopulari apelor de

munte. Acestea la randul lor se diferentiaza in pastravarii de repopulare permanente, cu casa de incubatie si
bazine pentru cresterea puietilor si reproducatorilor - si pastravarii volant, cu functionalitate sezoniera.

- Pastravarii de consum, care au ca obiect producerea pastravului curcubeu si fantanel, de la stadiul de

icra pana la varsta de 1-2,5 ani, cand se valorifica. Ele sunt prevazute, pe langa casa de incubatie, cu bazine
pentru cresterea din stadiul de puiet pana la stadiul valorificarii si pentru cresterea reproducatorilor de pastrav
curcubeu.

- Pastravariile mixte ,care au ca scop producerea pastravului de consum solicitat de piata locala sau de
turisti, si in paralel, producerea icrelor sau puietului de pastrav necesar repopularii apelor de munte din judet sau
a celor din judetele invecinate.