SECOLUL XX ÎNTRE DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM; IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA

ŞI EUROPA

1. Modelul de organizare a unui stat se numește formă de organizare politică sau formă de guvernământ:
- forme de guvernământ: a. monarhia
b. republica

2. Regimul politic este definit - de ansamblul de metode prin care se exercită puterea
- prin tipurile de relații dintre stat și cetățeni
- tipuri de regimuri politice:
a. democratice – liberale – specifice sec. XIX; promovau drepturile omului, separarea puterilor în stat,
pluripartidismul, votul cenzitarț
- liberal-democratice – în sec. XX iau amploare; vot universal, respectarea drepturilor omului
- statul de drept – statul e garantul libertăților și drepturilor individuale; statul asigură securitatea
internă și externă a cetățenilor săi prin instituții democratice
- Constituția e reperul fundamental, ei i se substituie toate legile

b. autoritare – puterea e exercitată de o persoană sau mai multe, în mod nedemocratic

- executivul are atribuții mai mari decât legislativul
- partidul unic (de cele mai multe ori)

c. totalitare – regimul impune controlul total asupra vieții politice, economice, sociale și asupra vieții personale a
individului
- represiunea e practicată sistematic de poliția politică
- adversarii politici sunt anihilați
- drepturile omului sunt încălcate

3. Ideologia politică cuprinde idei, credințe, atitudini despre regimul politic și instituțiile politice, precum și despre rolul
oamenilor în raport cu ele
- pe baza ideologiei acționează regimurile politice

Secolul XX este caracterizat de confruntarea dintre două regimuri politice: democraţia şi totalitarismul.

A. TOTALITARISMUL ÎN EUROPA

- totalitarismul este forma de organizare şi de funcţionare a societăţii în care statul controlează toate aspectele vieţii
- în funcţie de ideile pe care le susţine, totalitarismul poate fi: de dreapta – fascism, nazism şi de stânga – comunism
- ideologii totalitare: fascismul, naţional-socialismul, marxism-leninismul

- ideologia regimurilor totalitare e definită de următoarele repere:

- ideologie unică – pretinde că deţine monopolul cunoaşterii absolute, afirmând că reprezintă ultimul stadiu al
evoluţiei umanităţii
- respinge societatea existentă ca fiind imorală şi coruptă, promovând un alt tip de societate, o nouă „ordine socială”
- urmăreşte crearea unui „om nou”

- principiile regimului totalitar sunt:

- statul controlează în totalitate toate activităţile sociale, economice, politice, culturale
- subordonarea totală a intereselor cetăţenilor faţă de interesele statului
- lichidarea oricărei forme de opoziţie
- încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor
- organele de represiune (poliţie, armată, poliţia politică) acţionează prin teroare
- propaganda agresivă realizată prin mijloace moderne, ce urmărea îndoctrinarea maselor
- înregimentarea maselor
- economia e controlată de stat
- practici politice totalitare:
- încălcarea principiului separării puterilor în stat
- fraudarea sau suspendarea organizării alegerilor
- desființarea partidelor politice și crearea partidului unic
- crearea poliției politice
- înființarea unui aparat de represiune împotriva societății
- promovarea cultului personalității conducătorului
- înființarea unor organizații oficiale de masă
- controlul mijloacelor de comunicare în masă prin cenzură
- promovarea ideologiei oficiale prin mass-media

Regimurile totalitare s-au afirmat în prima jumătate a secolului XX, pe fondul consecinţelor Primului Război Mondial.

Fascismul:
- ideologie: - corporatismul
- naţionalismul fascist = are la bază trecutul glorios al statului
- promovarea religiei catolice
- rolul conducător aparține elitei
- interesele statului sunt prioritare
- crearea omului nou
- antiliberalism
- antisocialism
- antidemocratică
- militarism (la baza regimului stau militarii)

- practica politică:
- 1922 – Benito Mussolini conduce „Marşul asupra Romei” – în urma loviturii de stat, el devine prim-ministru
- 1924 – fasciştii au majoritatea în Camera deputaţilor => Mussolini deţine întreaga putere în Italia, iar între
1925-1926 impune legile fasciste
- măsuri: - desfiinţarea sindicatelor
- deputații opoziției au fost excluși din Parlament
- activitatea partidelor este interzisă => Partidul Naţional Fascist devine partid unic
- suprimarea libertăţii presei, instituirea cenzurii
- înregimentarea maselor în organizaţii fasciste (Ballila, Avanguardia, Dopolavoro)
- poliţia politică (OVRA)
- organizaţii paramilitare – Cămăşile negre, Ballila
- cultul personalităţii – Mussolini se proclamă Il Duce (Conducător) – deține puterea executivă și
legislativă, asistat de Marele Consiliu Fascist
- Italia devine stat corporatist, în care primau interesele „corporaţiei” din care făcea parte individul
- propagandă intensă pentru îndoctrinarea maselor

Nazismul:
- ideologia e cuprinsă în cartea lui Adolf Hitler – „Mein Kampf”/ „Lupta mea”
- naţionalismul – are la bază ideea superiorității rasei ariene
- rasismul – germanii reprezintă rasa superioară a arienilor, care trebuie să conducă lumea (celelalte rase sunt
inferioare)
- spaţiul vital – rasa superioară are nevoie de un teritoriu mai mare care urmează să fie cucerit prin război
- antisemitismul – evreii reprezintă o rasă inferioară care trebuie exterminată
- rolul conducător aparține elitei
- militarism (la baza regimului stau militarii)
- interesele statului sunt prioritare
- crearea omului nou
- antiliberalism
- antisocialism
- antidemocratică
 - practica politică:
- ian.1933 – Hitler ajunge la putere în urma alegerilor din 1932 => devine cancelar al Germaniei
- martie 1933 – Hitler primeşte puteri dictatoriale => sfârşitul Republicii de la Weimar
- 1934 – Hitler preia atribuţiile preşedintelui (Fuhrer)
- măsuri:
- desfiinţarea sindicatelor => înfiinţarea Frontului Muncii
- partidul unic – Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor din Germania – controla toată societatea
- înregimentarea maselor (Tineretul hitlerist - Hitlerjugend)
- eliminarea opozanților potențiali – 1934 – „Noaptea cuțitelor lungi” – liderii trupelor SA (trupe paramilitare )
sunt asasinați de trupele SS, fidele lui Hitler
- cenzura presei
- e înființată poliţia secretă (Gestapo) care controlează societatea prin teroare
- controlul asupra bisericii
- propagandă agresivă, virulentă
- politică antisemită:
- 1935 – Legile de la Nurnberg – evreii nu mai erau consideraţi cetăţeni germani (pierd drepturile politice şi
civile, nu pot practica anumite profesii ca avocat/medic, sunt obligați să
poarte pe haine Steaua lui David , sunt interzise căsătoriile mixte
- evreii sunt evacuați din locuințele lor și mutați în ghetouri
- 1938 – „Noaptea de cristal” – 30.000 de evrei omorâţi; sunt vandalizate sinagogi, magazine și locuințe
evreiești
- 1942 - adoptarea “soluţiei finale”: exterminarea evreilor - Holocaustul/ Shoah - (lagărele de la Auschwitz,
Treblinka, Maidanek)

Comunismul:
- ideologia a avut la bază teoria marxistă:
- ideea luptei de clasă
- rolul conducător trebuie să revină maselor
- burghezia capitalistă este considerată inamicul care trebuie eliminat
- ideea dictaturii proletariatului, care va înlocui dictatura burgheziei
- la baza regimului se află proletariatul
- statul deţine întâietatea
- propagandă antireligioasă
- preluarea puterii prin revoluţie
- eliminarea proprietății private și promovarea proprietății de stat
- societatea socialistă ca treaptă spre cea comunistă
- crearea omului nou
- antidemocratică
- antiliberală

- practica politică:
- etape:
I) prima jumătate a secolului XX:
- comunismul într-o singură ţară- URSS
• aprilie 1917 - Tezele din aprilie => teoria marxist-leninistă.
• octombrie/noiembrie 1917 - Revoluţia bolşevică, preluarea puterii către Lenin , liderul socialiștilor
radicali => 1922 – Rusia sovietică devine URSS
• 1917-1924 – Lenin conduce statul sovietic

- măsuri: - partidul unic e impus prin Constituția din 1924 - Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS)
- este interzisă existenţa altor partide politice
- opoziţia este înlăturată pe cale violentă, iar teroarea devine politică de stat
- controlul statului asupra vieţii economice (dirijism economic);
- proprietatea privată e înlocuită de proprietatea colectivă sau de stat (prin naţionalizare şi colectivizare)
- poliţia secretă (CEKA, NKVD, KGB);
- cultul personalităţii

OBS. A existat o dispută între Lenin şi Troţki cu privire la exportul de revoluţie => încercări de a exporta revoluţia
în Ungaria, Polonia, Germania
 • 1924-1953 – Stalin exercită conducerea URSS (stalinismul)
- caracteristici: - economie centralizată şi planificare rigidă (planuri anuale și cincinale)
-1929 - colectivizarea forţată – se constituie gospodării colective (colhozuri) și ferme de stat
(sovhozuri); țăranii trebuie să predea statului pământul și mijloacele
de producție
- industrializarea forţată, prioritară fiind industria grea
-1936-1939 - Marea teroare – arestări, procese înscenate, oameni trimişi în închisori şi în lagăre de
muncă forţată (Gulagul sovietic) cu scopul de a elimia opozanții
reali sau imaginari aui lui Stalin
- cenzura generalizată
- cultul personalităţii lui Stalin dus la extrem

II) a doua jumătate a secolului XX

• 1956 - Nikita Hruşciov - critica regimului stalinist
• 1985 - Mihail Gorbaciov - a lansat, în 1985, Perestroika şi Glasnosti (reconstrucţie şi deschidere) în încercarea de a
reforma partidul şi statul sovietic => măsurile nu au efectul scontat, ele generând în schimb prăbușirea
regimului comunist

- comunismul în mai multe ţări

• după 1945 - comunismul se instaurează în mai multe ţări din Europa, Asia, America

- caracteristici: - a fost impus prin forţă

- a fost aplicat modelul stalinist
- a dus la divizarea Europei în două sisteme (comunist şi capitalist)
-1949 - blocada Berlinului – generează divizarea Germaniei (RDG şi RFG)
- dependenţă de Moscova ( în statele din Europa Centrală şi de E)

- elemente specifice – Albania – interzicerea religiei

- Coreea de Nord – comunism de tip dinastic
- Iugoslavia – o anumită libertate economică
- Polonia – păstrarea micii proprietăţi asupra pământului
- RP Chineză – „revoluţia culturală”

- contestări: - 1953 – revolta muncitorilor din Berlin

- 1956, 1970 – revoltele din Polonia
- 1956 – revoluţia anticomunistă din Ungaria – e înăbuşită de sovietici prin forţă
- 1968 - mişcarea de reformare a comunismului din Cehoslovacia (înăbuşită prin intervenţia
trupelor Tratatului de la Varşovia)
OBS. România nu a participat (singura ţară din lagărul socialist)
OBS. După 1970, pe fondul accentuat al crizei, mişcările contestatare se înmulţesc:
- mişcări de disidenţă: Vaclav Havel (Cehoslovacia), Adam Michnik, Bronislaw Geremek, Lech
Walesa şi sindicatul Solidaritatea (Polonia)
-1979-1988 - rezistenţa mujahedinilor din Afganistan (pe fondul atacului URSS)

OBS. După 1985 - declin accentuat al sistemului

- concluzie: 1989 - prăbuşirea sistemului comunist (faliment economic şi ideologic, politic)

 B. DEMOCRAŢIA ÎN EUROPA

- caracteristici - principiul suveranitatății naţiunii

- reprezentativitatea (guvernare reprezentativă)
- adoptarea deciziilor pe baza principiului majorităţii
- principiul egalității cetățenilor în fața legii
- votul universal
- principiul separării puterilor în stat
- pluripartidism – existenţa mai multor partide politice
- diversitate ideologică
- neintervenţia statului (excepţii - reglementarea raporturilor civile, uneori în economie)
- drepturi şi libertăţi: civile (sec. al XVIII-lea); politice (sec. al XlX-lea); sociale (sec. XX)
- constituţionalismul – constituții democrate
- consolidarea societății civile

- practici politice democratice:

- acceptarea criticilor la adresa puterii politice; combaterea criticilor la adresa puterii se face prin argumente , nu prin
apelul la forță
- alegeri libere pe baza votului universal, organizate periodic
- competiție electorală între partidele politice
- respectarea principiului separării puterilor în stat
- garantarea și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești
- garantarea libertății de exprimare a opiniei publice
- respectarea regulilor de funcționare a statului stabilite prin constituție

OBS. Democraţia şi statul de drept sunt strâns legate de drepturile omului.

- regimurile politice democratice pot fi:

- liberale – promovau pluripartidismul, separarea puterilor în stat, drepturile individului

- votul cenzitar
- reprezintă prima formă democratică și apar în sec. XIX

- liberal-democratice – respectă toate drepturile omului

- se bazează pe votul universal
- sunt specificice secolului XX

- statul de drept – statul e garantul libertăților și drepturilor individuale

- statul asigură securitatea internă și externă a cetățenilor prin instituții democratice
- principiul separării puterilor în stat
- supremația legii - Constituția e reperul fundamental; principiile ei se regăsesc în legislație
- e considerat stadiul cel mai avansat de organizare socio-politică

Partide politice democratice:

- de stânga: socialiste, social-democrate, laburiste
- de centru: creștin-democrate, agrariene
- de dreapta: liberale, conservatoare

Ideologii democratice:
- liberalismul – promovează libertatea individuală (libertatea asocierii indivizilor, a credinței, a cuvântului, libertatea de
acțiune) cu condiția de a nu încălca libertatea celorlalți
- egalitatea ( ca egalitate a şanselor)
- binele public reprezintă binele fiecărui individ; interesul individual promovează binele public
- stat minimal (nu se implică în economie)
- reducerea impozitelor
- libertatea comerțului
 - conservatorismul – păstrarea tradiţiilor şi a valorilor tradiţionale
- păstrarea ordinii sociale (inegalitatea naturală între oameni)
- stat puternic, care veghează la păstrarea valorilor tradiţionale
- susține stabilitatea și arată riscurile pe care le implică progresul

- socialismul și social-democrația – susțin democrația, votul universal, pluralismul

- apără interesele claselor salariate
- susțin redistribuția veniturilor în favoarea celor lipsiți de proprietate

Etape ale evoluţiei democraţiei în secolul XX:

I) la încheierea Primului Război Mondial - democraţia victorioasă
- regimuri democratice de tip liberal se consolidează în Marea Britanie, Franţa, Danemarca, Suedia, Norvegia
- se instaurează democraţii în state nou create în centrul şi E Europei - Cehoslovacia

II) perioada interbelică - criza democraţiei => instaurarea regimurilor totalitare

- democrația se menține în țările în care era consolidată; statele respective au depășite cu bine tensiunile sociale, crizele
economice, amenințarea extremismului de dreapta sau de stânga; democrația parlamentară funcționează în Marea Britanie,
Franța, Belgia, Olanda, statele nordice
- în restul statelor europene democrația e supusă unor mari presiuni:
- poziţii revizioniste faţă de tratatele de pace
- crize economice şi sociale;
- criza economică de supraproducţie (1929-1933), greve, mişcări sociale, inflaţie, creşterea lentă de salarii;
- scindarea mişcării socialiste în partide social-democrate şi comuniste
- concluzie: în faţa tuturor acestor încercări, democraţia n-a mai găsit soluţii => declinul democraţiei

III) perioada postbelică (după 1945) - reconstrucţia democraţiei

- ordinea politică instaurată după război a fost expresia compromisului istoric făcut de democraţie URSS-ului =>
polarizarea lumii în cele două sisteme (democrație și totalitarism)
- în Europa occidentală, democrația se menține și se consolidează
- la est de „cortina de fier” - regimul comunist

IV) după 1989 (înlăturarea comunismului):

- fostele state comuniste aleg să revină la regimul democratic

Elemente specifice ale democraţiei

Franţa
-1918-1940 - regim democratic republican (a IlI-a Republică franceză)
- instabilitate guvernamentală (număr mare de guverne)
-1926 - Franţa devine republică prezidenţială => preşedinte ales prin vot universal => progrese sociale şi economice
- după 1945 - regim parlamentar clasic (nouă Constituţie);
- 1959 , Charles de Gaulle - ideea întăririi puterii şefului statului.
OBS. Prevederile flexibile ale constituţiei au permis coabitarea la conducerea Franţei a unui preşedinte şi a unui prim-
ministru de orientări politice diferite -1986 - Preşedintele Mitterand (stânga) şi Jacques Chirac (dreapta).

Germania – 1918- 1933 – Republica de la Weimar – regim democratic parlamentar (extrem de fragil, va fi înlocuit de nazism)
- după 1949 – RFG – stat de mocratic de tip federal, membru al Comunităţii Economice Europene şi al NATO

Marea Britanie
-1918 - monarhie parlamentară – monarhul are puteri limitate, primul ministru are un rol important
- dominată de Partidul Conservator şi Partidul Laburist
- Winston Churchill – prim-minstru conservator între 1940-1945; 1951-1955 – conduce ţara în victoria din al Doilea
Război Mondial
-perioada postbelică: Margaret Thatcher (prim-ministru conservator) – consolidează economia, creşte prestigiul
internaţional al Marii Britanii în lume
 C. REGIMURILE AUTORITARE ÎN EUROPA

În regimurile autoritare puterea este exercitată în mod nedemocratic de o persoană sau de un grup de persoane.
- caracteristici:
- controlul statului asupra societății și a economiei (controlul e redus/pronunțat, dar nu total)
- drepturile și libertățile cetățenești sunt încălcate
- executivul deține atribuții mai largi decât celelalte puteri în stat
- înființarea poliției politice care are rolul de a înlătura adversarii regimului
- de obicei, partidele politice sunt desființate și e creat partidul unic

- practici politice autoritare:

- încălcarea principiului separării puterilor în stat – puterea e concentrată în mâinile unei persoane sau a unei instituții
- nerespectarea unor drepturi și libertăți cetățenești (dreptul la asociere, dreptul la liberă exprimare)
- impunerea partidului unic

- evoluția regimului politic autoritar:

- în perioada interbelică, s-au creat condiții favorabile instaurării unor regimuri autoritare:
- criza economică dintre 1929-1933
- fragilitatea noilor democrații
- ascensiunea regimurilor totalitare
=> unele state au devenit autoritare pentru a evita amenințarea totalitarismului, sau pentru a se apropia de o putere
totalitară
- Portugalia – 1932 – regimul autoritar condus de Antonio de Oliveira Salazar
- Spania – 1936 – generalul Franco începe războiul civil împotriva comuniștilor și a republicii; victoria din
1939 are ca rezultat instaurarea dictaturii în frunte cu Francisco Franco

C. DEMOCRAŢIE, AUTORITARISM ŞI TOTALITARISM ÎN ROMÂNIA

- regimul democratic din România:

- a început în 1866, în contextul elaborării Constituției din 1866
- s-a consolidat după Marea Unire din 1918, prin adoptarea Constituției din 1923 (care prevedea votul universal)
- a intrat în declin după 1930, când urcă pe tron Carol al II-lea
- e înlăturat în 1938, când regele Carol al II-lea introduce monarhia autoritară

- 1938-1940 – monarhia autoritară

- sept. 1940 – ian. 1941 – regim de dictatură militar-legionară (Ion Antonescu împarte guvernarea cu legionarii)
- ian. 1941- 1944 – dictatura militară condusă de Antonescu
- 23 aug. 1944 – lovitura de stat inițiată de regele Mihai I; revenirea la democrație eșuează deoarece URSS își extinde sfera
de influență asupra Europei Centrale și de Est
- 1944-1947 – ascensiunea comuniștilor, cu sprijunul Moscovei
- 1947 – 1989 – regimul totalitar comunist

Caracteristicile democrației în România:

- perioada interbelică:
- lărgirea corpului electoral prin introducerea votului universal
- confruntarea dintre democrațe și autoritarism
- diversitatea mare a partidelor politice
- declinul democrației după 1930
- practici politice democratice:
- adoptarea Constituției din 1923 – consolidează democrația parlamentară
- sistemul de vot universal – votau bărbații peste 21 de ani; nu votau femeile, magistrații, militarii
- pluripartidismul -Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc sunt principalele forțe politice
- după 1989:
- practici politice democratice:
- alegeri libere – 20 mai 1990 – alegerile parlamentare au fost câștigate de Frontul Salvării Naționale
- pluripartidismul – Decretul din 31 dec. 1989 legifera înființarea partidelor politice; pe lângă partidele istorice
(PNL și PNȚ-CD, PSD), iau ființă zeci de partide
- adoptarea Constituției din 1991 – prevede principii democratice
Etape:
I) a doua jumătate a secolului al XlX-lea – începutul sec. XX: construirea democraţiei după model occidental, conform
prevederilor Constituţiei din 1866 – legea fundamentală are la bază principii liberale; România este o
monarhie constituţională, bazată pe principiul separării puterilor în stat;
Carol I este arbitrul vieţii politice
- 1895-1918 – rotativa guvernamentală: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator au alternat la conducere
- vot cenzitar

II) secolul XX - perioada interbelică - afirmarea democraţiei (până în 1930)

- factori favorizanți: -1918 - adoptarea votului universal => partidele conservatoare îşi pierd votanţii
-1921 - reforma agrară
-1923 - adoptarea Constituţiei, care devine baza democraţiei româneşti interbelice
- trăsături:
- dinamismul sistemului partidelor politice
- scena politică e dominată de Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc
- complexitatea vieţii politice generată de: partidele din teritoriile unite, diversificarea mijloacelor de informare
- eliminarea rotativei guvernamentale
- organizarea periodică a alegerilor parlamentare

- limite/ neajunsuri:
- lipsa de experienţă a electoratului
- abuzuri în timpul alegerilor
- rivalitatea dintre partide
- amestecul monarhiei în viaţa politică
- 1919-1937 - parlamentul a fost dizolvat de 8 ori (de 4 ori înainte de termen).
-1926 - adoptarea primei electorale: principiul reprezentării proporţionale e înlocuit cu cel al “primei
majoritare”
- cenzura
- abuzurile administraţiei
- ascensiunea mişcărilor extremiste => asasinate: 1933 - I.Gh. Duca, 1939 - Armand Călinescu,
1940 - Nicolae lorga;
- după 1930, politica de discreditare a regimului democratic dusă de Carol al Il-lea (are drept rezultat
instaurarea monarhiei autoritare în 1938 *)
- după 1938 – regimul democratic este abandonat în mod treptat, libertăţile şi drepturile cetăţeneşti fiind
frecvent încălcate

- curente ideologice:
a. liberalismul (se afirmă ca neoliberalism)
- reprezentanţi: Ştefan Zeletin, Mihai Manoilescu, Vintilă Brătianu, Victor Slăvescu
• Principiul neoliberalismului => stat capitalisto-industrial (progresul e condiționat de dezvoltarea industriei
naționale, industrializarea condiționează modernizarea generală și independența națională)
- idei:
- dezvoltarea capitalismului privat
- intervenţia statului în anumite sectoare economice
- primatul interesului general în detrimentul celui individual
- idei de teoria şi practica industrializării
- protecţionismul
- deviza liberalismului „Prin noi inşine" = statul trebuie să susțină direct industrializarea țării; la baza dezvoltării
economice trebuie să fie capitalul românesc, nu cel străin

b. ţărănismul
- reprezentanţi: Constantin Stere, Virgil Madgearu, Ion Mihalache, Gheorghe Zane
• Principiul ţărănismului => stat agro-industrial
- idei:
- susține mica proprietate ţărănească în defavoarea marii proprietăți
- accent pe dezvoltarea agriculturii
- primatul ţărănimii în plan social
- politica „porţilor deschise" faţă de capitalul străin; pentru a asigura independența economică a țării, PNȚ a încurajat
dezvoltarea industriei și investițiile străine
c. extremismul:
- de dreapta: 1923 - Liga Apărării Naţional-Creştine, creată de A. C. Cuza
1927 - Legiunea Arhanghelului Mihail, condusă de Corneliu Zelea Codreanu
- devine în 1930 - Garda de Fier
- se transformă în partid politic în 1934 - „Totul pentru ţară" (1937 - ocupă locul III în alegeri -15,82%)
1935 - Partidul Naţional Creştin - fuziunea Ligii Apărării Naţional Creştine şi a Partidului Naţional Agrar –
a avut un rol modest; folosit de Carol al II-lea în manevrele politice
- idei:
- naţionalism extrem, xenofob
- antisemitism, misticism, anticomunism, antidemocratism
- teoria elitelor, recurgerea la violenţă
- necesitatea educării tineretului în spirit creștin și naționalist
- organizaţii paramilitare
- adepţi ai regimului totalitar
- soluţii radicale pentru probleme de criză
- practica politică: asasinatul politic (1933 - I.Gh. Duca, 1939 - Armand Călinescu, 1940 - Nicolae lorga)

- de stânga: 1921 – a luat ființă Partidul Comunist - a aderat la Internaţionala a III-a comunistă.
- idei:
- instaurarea dictaturii proletariatului și realizarea societății comuniste
- folosirea revoluţiei ca mijloc de acaparare a puterii politice
- promova proprietatea colectivă realizată prin naționalizare
- antagonismul şi lupta de clasă
- practica politică:
-1924 - scos în afara legii (susţinea faptul că România e stat multinaţional; susținea principiul autodeterminării
naționalităților până la desprinderea din stat)
-1924-1944 - activitate în ilegalitate (1000 membri)

III) în timpul războiului mondial:

- până în 1940 – monarhia autoritară condusă de Carol al II-lea
- 1940 – Ion Antonescu devine preşedinte al Consiliului de Miniştri, cu puteri sporite
- Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai I
- sept. 1940- ian. 1941 – Antonescu guvernează alături de legionari
- eliminarea evreilor din funcții publice
- ian. 1941 – 23 aug. 1944 – Antonescu conduce un regim militar
- din 1944 începe ascensiunea Partidului Comunist

IV) perioada postbelică:

- URSS impune regimul comunist, care se instaurează pe data de 30 dec. 1947
- 1948- 1965 – regimul stalinist, condus de Gh. Gheorghiu-Dej
- 1965-1989 – regimul național-comunist, condus de N. Ceaușescu
- practici politce: - introducerea partidului unic – Partidul Muncitoresc Român (1948)
- cultul personalității
- înființarea unor organizații oficiale de masă – șoimii patriei, pionierii etc.
- supravegherea populației prin organe represive – Securitatea (1948), Miliția (1949)
- eliminarea opozanților regimului prin sistemul de lagăre și de închisori (închisori de
exterminare - Sighet, Aiud, Pitești; lagăre de muncă - Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.)
- introducerea cenzurii – 1948 – Indexul cărților interzise (conține peste 8000 de titluri)
- 1989 – este înlăturat regimul comunist şi România revine la regimul democratic

*Regimul autoritar din România:

- introdus de regele Carol al II-lea între 1938-1940
- e adoptată o nouă lege fundamentală – Constituția din 1938
- regele a acaparat puterea executivă și cea legislativă
- au fost dizolvate partidele politice
- a fost introdusă cenzura
- regele guverna prin decrete-legi