MINISTERUL EDUCAŢIEI

LICEUL TEHNOLOGIC „PETRU PONI” ONEŞTI

PROIECT
pentru obţinerea certificatului
de calificare profesională
nivel 3

Domeniul de pregătire profesională: COMERȚ

Calificarea profesională: COMERCIANT-VÂNZĂTOR

Îndrumător:
Prof. MĂNĂILĂ DAN
Candidat:
CRÂȘMARU ADRIAN-FLORENTIN

Onești
2021
Verificarea calității băuturilor alcoolice

CUPRINS

2
ARGUMENT..............................................................................................................................4
Capitolul 1. Clasificarea băuturilor alcoolice............................................................................ 5
1.1.Clasificarea, caracteristicile și controlul calității băuturilor alcoolice..............................5
1.2. Caracteristicile calității.....................................................................................................6
Capitolul 2. Noțiuni introductive privind calitatea.................................................................12
2.1.Calitatea, noțiunea concreta complexă, dinamică........................................................... 12
2.2.Caracteristici de calitate.................................................................................................. 14
2.3.Cadrul legislativ privind drepturile consumatorilor de băuturi alcoolice.......................18
2.4. Etichetarea băuturilor alcoolice......................................................................................19
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................21

ARGUMENT

3
 Băuturile alcoolice sunt alimente facultative în alimentația omului; totuși, ele sunt
aproape nelipsite în consumul zilnic al populației.
Deși piața internațională a băuturilor este, în general, în creștere, se observă totuși
fenomene care rețin atenția oamenilor de afaceri, având la baza poziția foarte inegală a acestor
produse în statisticile naționale si internaționale, precum si tendințele ce le manifestă. Atracția
față de băuturile alcoolice este consecința unei deprinderi realizate prin asocierea dintre
proprietățile lor senzoriale și efectele favorabile exercitate de etil alcool.
Prin modificarea raportului dintre procesele de exercitare și cele de inhibiție, care stau
la baza activității nervoase superioare, băuturile alcoolice în cantități mici, ridicând buna
dispoziție si prelungesc capacitatea de efort și măresc cantitatea de travaliu exterior produs,
ceea ce generează ideea ca aceste produse dau putere si alcătuiesc un adjutant in muncă.
Interesul față de băuturile alcoolice se exprimă și prin faptul ca ele ajută pe om, fie la
exaltarea sau trăirea mai din plin a unor succese, fie la refugierea dintr-o realitate
neconvenabilă sau la emiterea unui necaz.
Valoarea de consum a băuturilor alcoolice constituie obiectul de studiu al
merceologiei alimentare. Băuturile alcoolice sunt studiate multilateral, analizând-se modul în
care materiile prime agricole si procesele tehnologice contribuie la obținerea performanțelor
calitative ale produselor, principiile de sistematică științifică și practică ale băuturilor pe grupe
si subgrupe , metodologia de selecționare, determinare si verificare a proprietăților si
caracteristicilor de calitate, defectologia, falsificările, problemele de ambalare, păstrare,
transport, comercializare si de garanție a calității produselor.
Nivelul producției de vinuri este in funcție de o serie de factori și în primul rând în
funcție de suprafețele cultivate de viță de vie, de producția de struguri de vinificație, de
politicile de producție adoptate in acest sector de diferite state, de condițiile climatice etc..
Data fiind marea varietate de sortimente, ca și faptul ca fiecare vin este rezultatul
condițiilor pedoclimatice și al celorlalte condiții in care este produs, vinurile pot fi studiate
numai în cadrul tăriilor producătoare. Cea mai mare parte a producției de vinuri se consumă în
țara producătoare.
Nivelul consumului global de vin este în funcție de o serie de factori, printre care:
mărimea populației, nivelul veniturilor, prețul vinului, structura consumului pe grupe de
vârstă si sexe si pe naționalități etc..

Capitolul 1. Clasificarea băuturilor alcoolice

4
 1.1.Clasificarea, caracteristicile și controlul calității băuturilor alcoolice

În grupa băuturilor alcoolice sunt cuprinse toate băuturile care conțin alcool eteric în
concentrație de peste 1% vol. În funcție de conținutul de alcool etilic, băuturile alcoolice se
împart în:
băuturi slab alcoolice(1-6%alc.), reprezentând prin diferite tipuri de bere;
moderat alcoolice (8-22%), în care sunt încadrate vinurile naturale și vinuri speciale;
băuturi alcoolice tari(23-70%alc.) în care sunt încadrate rachiurile naturale, industriale,
lichiorile și băuturile alcoolice speciale tari -votca, gin, whisky etc.

După modul de obținere băuturile alcoolice se împart în distilate și nedistilate.

Băuturi alcoolice distilate(naturale și industriale);
Alcool etilic;
Rachiuri naturale;
Rachiuri industriale;
Lichioruri;
Băuturi speciale;
Băuturi alcoolice nedistilate;
Berea
Vinul
Cidrul
Hidromelul
1.Berea
Denumirea generică pentru o gamă sentimentală largă de băuturi slab alcoolice berea
are o importanță comercială deosebită. Producția mondială anuală de bere este 1000 milioane
hectolitri, pe primele locuri situându-se SUA, China și Germania.
Berea este o băutură nedistilată, obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de
malț. Materiile prime folosite la fabricarea berii sunt: orzul, alte cereale (porumb, grâu,
brizură de orez), zahăr (sub forma de sirop), apă, drojdie, hamei. Orzul reprezintă principala
„sursă „ pentru obținerea malțului. Se preferă pentru fabricarea berii orzul cu boabe uniforme,
mari, cu putere mare de germinare. După felul prelucrării ulterioare se obține malț blond
(uscat), malț brun(prăjit la 150 grade celsius) și malț negru (prăjit la 170-200 grade celsius).
Tipurile de malț și proporțiile în care acestea participă determină culoarea berii și concentrația
mustului.
Mustul de bere însamănat cu drojdie de cultură suferă o dublă fermentație alcoolică:
primară, cu drojdii, la temperatura de 6-9 grade celsius, durează 5-6 zile și secundară, în
5
tancuri închise, sub presiune la temperatura de 0-3 grade celsius, timp de 90 zile, când berea
acumulează puțin alcool etilic, dar se impregnează puternic cu CO2.
În funcție de timpul drojdiei utilizate la însemănare se produce bere de fermentație
inferioară și bere de fermentație superioară.
Apa folosită la fabricarea berii are o influență majoră asupra calității, trebuind să
îndeplinească o serie de condiții stricte de puritate și duritate, sortimentele renumite de bere se
obțin în zone care beneficiază de surse de apă cu caracteristici optime.

1.2. Caracteristicile calității

1.Berea
Aprecierea calității berii se face prin intermediul caracteristicilor organoleptice și
fizico-chimice.
Examenul organoleptic
Berea trebuie să fie limpede, fără sediment sau impurități, cu aroma de hamei, gust
amărui caracteristic fiecărui tip, fără miros și gust străin .
Volumul, finețea și stabilitatea spumei se determină de 15 grade Celsius
Defectele berii sunt:
Tulburarea cauzată de fermentația incomplete și prezența drojdiilor (tulburarea
biologică) sau de notificarea sistemului colloidal sub acțiunea oxigenului, luminii,
temperaturii (tulburarea nebiologică);
Acrirea produse de bacteriile acetice (berea cu aciditate mai mare de 0,2% față de
limitele admise este neconvenabilă);
Întinderea (balosirea)-produsă de diferite specii de microorganisme existente în vasele
și utilaje nedezinfectate corespunzător.
Ambalarea, marcarea și păstrarea
Berea se ambalează în sticle, cutii sau cisterne curate, igienizate, ermetizate, avizate
sanitar. Sticlele de bere de diferită capacitate (0,33 l: 0,50l: 0,70l: 1l) trebuie să fie de culoare
brună sau verde pentru a evita așa numitul „gust de lumină”.
Ambalajele de desfacere trebuie marcate cu următoarele: elemente de identificare a
producătorului/importatorului/distribuitorului; tipul și sortimentul, marca de fabrică,
concentrația mustului primitive ( Ep%), concentrația alcoolică (% vol), cantitatea (ml), data
îmbutelierii, termenul de valabilitate.

6
 În condiții optime de păstrare și transport (4-10 grade Celsius, în spații curate
întunecoase) berea nepaeteurizată are termenul de valabilitate cuprins între 9-13 zile, berea
pasteorizată 60-120 zile, iar berea sterilizată are termenul de valabilitate de 12 luni.

2.Vinul
Vinul este o băutură obținută exclusive prin fermentație alcoolică completă sau
parțială a strugurilor proaspeți, zdrobiți sau nezdrobiți ori a mustului de struguri. Tăria
alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5% în volume. Se cunosc peste 4000
de soiuri de viță de vie, din care cele mai multe sunt producătoare de struguri de panificație.
După culoare și aromă, strugurii pentru vinificație se clasifică în:
Soiuri cu bobul alb; din care rezultă vinurile albe superioare(Aligote și Galbena de
Odobești, Chardonnary de Cotnari, Grasa de Pietroasele, etc);
Soiuri cu bobul roze care se obțin din vinuri superioare;
Soiuri cu bobul aromat: Busuioaca de Bohotin, Muscat Otonel,etc, soiuri din care se
obțin vinurile aromate superioare, deosebit de apreciate.
Categorii de vinuri
Sortimentul de vinuri este foarte bogat și variat, aceea clasificarea vinurilor se face
după mai multe criterii.
1.După tăria alcoolică (alcool, % vol):
- vinuri tari, (16 %);
- vinuri semitari,(13-16%);
- vinuri ușoare, (8-10%).
2.După conținutul de zahăr (g/l):
- vinuri seci,(4g/l);
- vinuri demiseci ,(4.1-12g/l);
- vinuri dulci, (12.1-50.0g/l);
- vinuri licoroase, (peste 18g/l).
3.După culoare:
- vinuri albe;
- vinuri roze;
- vinuri roșii;
- vinuri negre.
4.În funcție de origine, compoziție, caracteristici de calitate și tehnologia de obținere:
- vinuri de consum curent;
- vinuri de calitate;

7
 - vinuri speciale.
Caracteristicile calității
La aprecierea calității vinurilor, caracteristicile organoleptice au o importanță
deosebită. Vinurile sunt apreciate după gust, aromă, buchet, culoare, limpiditate, și se
diferențiază după soi, regiune viticola și grad de învechire. Recepția se face pe loturi pe baza
regulilor de verificare a calității.
Examenul organoleptic
Examenul organoleptic trebuie sa se desfășoare după o tehnică specială și constă în
principal în degustarea acestora de cadre calificate și cu experiență în acest domeniu. Paharele
folosite sunt confecționate din sticlă incoloră, cu picior, iar camera unde se face degustarea să
fie fără mirosuri străine, bine luminată cu temperatură normală de 18 grade celsius.

Caracteristici Condiții de admisibilitate

Limpede, cristalin, fără sediment (la vinurile roșii, învechite la sticlă, se
Aspect
admite depozit de culoare pe pereții sticlei )
Alb-verzui, galben-verzui, galben-pai-auriu, roz, roșu sau roșu-rubiniu,
Culoare
caracteristic tipului de vin și vechimi
Miros Aroma caracteristică soiului, buchet pentru vinurile vechi
Plăcut, armonios, caifelat, pentru arealul de producere și soi, bine evoluat
Gust
în cazul vinurilor vechi.

Culoarea și limpiditatea sunt apreciate visual, îndreptând paharul spre sursa de lumină
și urmărindu-se modul de degajare a bioxidului de carbon. În continuare, se imprimă vinului
o mișcare de rotație pentru a se pune în evidență eventualele impurități, care dau opalescenta
și tulburarea vinului.
Buchetul și finețea vinului se apreciază cu ajutorul mirosului, sesizându-se și
eventualele izuri străine.
Dulceața, aciditatea, tăria alcoolică, astrigența, amăreala, și chiar extractul se apreciază
cu ajutorul gustului.
Eticheta -fața trebuie să conțină:
Elementele de identificare a producătorului;
Denumirea produsului
Podgoria sau centrul viticol: soiuri de struguri;
Calitatea DOC sau DOCC;
Tipul de vin
Conținutul (în ml);
Față ambalării și termenul de valabilitate.
8
 Termenul de valabilitate variază în funcție de vin:
Vin de masa-15 zile
Vin de masă superior-30 zile
Vin de calitate superior-40 zile
Vin de calitate superior în DOC-60 zile
Vin de calitate superior cu DOCC3-12 luni.

3.Băuturi alcoolice distilate

Băuturi alcoolice tari ( alcool 24-705vol.) Se obțin:
Prin distilarea fructelor fermentate, a terciurilor de cereale fermentate, vinurilor, când
se obțin așa numitele rachiuri naturale ;
Prin filmarea alcoolului etilic alimentar cu apă și adăugarea de esențe, arome, zahăr
când se obțin rachiuri industriale.
Rachiuri – băuturi rezultate prin distilare fructelor fermentate, terciuri de cereale, a
vinurilor, prin amestecarea alcoolului alimentar cu apa in diferite esențe, zahăr, supuse
procesului de maturare.
a) Rachiuri naturale – se obțin prin distilarea fructelor fermentate, terciurile de cereale
fermentate, a vinului, a deșeurilor de vinificație.
b) Rachiuri industriale – se obțin din diluarea alcoolului etilic alimentar cu apa
potabila cu sau fără esențe, aroma si zahăr.
Țuica (rachiul) de prune – se obține din diferite soiuri de prune fermentate supuse
distilării si învechirii cu o concentrație alcoolica de 24%, 28%, 32%, 36% in volume.
Țuica bătrână – de o calitate deosebita învechita peste un an in butoaie de stejar cu un
buchet caracteristic (28, 32, 36% volume).
In alte tari poarta alte denumiri:
- Șlibovița in Serbia (24 – 30%)
- Palinca – Ungaria
- Quetsch, Zwoctschenwaser in Franța, Germania, Elveția
- Raki – in tarile balcanice.
Caracteristicile rachiului de prune sunt:
- concentrația alcoolica - 24 – 32%
- aciditate (acid acetic/100 ml) - o,7
- Estera g/100 ml - o,32
- metanol mg/100 ml - 2
- cupru mg/100 ml - 3

9
 Exista rachiuri si din alte fructe: de mere, de pere, de caise, de piersici, de cirese, de
vișine. De cireșe – Kirsch, Cherry Brandy, Maraschino.
Din vin se obține distilatul de vin – Cognac in Franța. La noi Vinars cu diferite
denumiri; Weinbrand, Vinjak (in alte tari).
Si conacul, funcție de durata de învechire (concentrația alcoolica 0 40 – 45% volume)
poate fi V.S.O.P. (Very Superior Old product) cu vechime mai mare de 30 ani.
V.S.O. (Very Superior Old) cu vechime de 25 ani.
V.O.P. (Very Old Product) cu vechime de 15 – 25 ani.
V.O. vechi (fără precizarea anilor).
Trei stele *** - vechime 10 – 15 ani.
Doua stele ** - 10 ani
O stea * - 5 – 10 ani.
Whisky – se obține din distilarea plămezilor de cereale fermentate urmata de maturare.
Originea este irlandeza, dar se produce și în alte țări – Scoția, Anglia, S.U.A.Ca materie prima
se folosește malțul, orzul, ovăzul, grâul, secara, porumb. Învechirea durează 6 luni, la peste 26
C, durează 5 – 10 ani in alte tari. Comercializarea de face cu denumirea tarii de origine cu
concentrația de 45 – 65%.
Romul – se obține prin distilarea polimerilor de melasa de trestie de zahăr si plante
aromatizate. Distilatul in concentrație de 80 – 88% in volume se corectează cu caramel pentru
culoare, se învechește 3, 5, 7 ani in vase de stejar, apoi se aduce la tăria de comercializare 40
– 45% in volume.
Ginul – se obține prin distilarea mustului fermentat al diferitelor cereale si malț
aromatizat cu fructe de ienupăr sau uleiuri volatile.
Concentrația alcoolica este de 40 – 45% in volume si are diferite denumiri –
Steinhaeger (Germania), Genièvre (Franța), Barevuzka (Ungaria).
b) Rachiuri industriale
In obținerea acestor rachiuri se pornește de la alcoolul etilic rafinat, care se obține din
materii prime bogate in amidon (porumb, cartofi, alte cereale) supuse unor operațiuni de
zaharificare cu enzime sau acizi (clorhidric, sulfuric), fermentate alcoolic si distilate.
Principalele operațiuni in obținerea rachiurilor industriale sunt: alcool etilic rafinat,
recepție, diluare, aromatizare, colorare, îndulcire, maturare (macerare), îmbuteliere, livrare
(expediție).
De la faza de aromatizare se poate trece peste fazele de colorare si îndulcire ajungând-
se direct la etapa de maturare, in cazul rachiurilor care nu necesita colorare.

10
 Grupa rachiurilor industriale cuprinde: rachiuri simple, rachiuri aromatizate si
lichioruri.

Capitolul 2. Noțiuni introductive privind calitatea

2.1.Calitatea, noțiunea concreta complexă, dinamică

Noțiunea de calitate a produselor și problemele legate de realizarea acesteia i-au

preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. După unii autori, cuvântul „calitate" sau „ qualitas
„ își are originea cu latinescul „qualis „ care are înțelesul de fel de a fi.
Literatura de specialitate furnizează un număr considerabil de definiții date
conceptului de calitate. După unii specialiști, calitatea produselor este considerată satisfacerea
unei necesități; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu caietele de sarcini;

11
ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost mai mic pentru o utilizare
față.
În activitatea practică, pentru definirea calității se utilizează o serie de termeni ca, de
exemplu;
Calitatea proiectată(calitatea concepției) reprezintă măsura în care produsul proiectat
asigură satisfacerea cerințelor beneficiarilor și posibilitatea de folosire, la fabricația
produsului respectiv, a unor procedee tehnologice raționale și optime din punct de vedere
economic;
Calitatea fabricației desemnează gradul de conformitate a produsului cu documentația
tehnică. Aceasta se realizează în producție și este determinată de procesul tehnologic,
echipamentul de producție, activitatea de urmărire și control, manopera, etc.
Calitatea livrată, reprezentând nivelul efectiv al calității produselor livrate de furnizor.
Pe măsura dezvoltării producției industriale, pe măsura creșterii și diversificării cererii
de producție, noțiunea de calitate a produsului a evoluat și s-a diversificat, vorbindu-se
despre:
„Calitatea potențială”, reprezentând calitatea produsului după proiectare, înainte de
asimilarea lui în fabricație;
„Calitatea parțială”, reprezentând raportul dintre calitatea obținută și cea cerută;
„Calitatea realizată”, acea calitate rezultată în urma verificării la capătul liniei de
producție.
„Calitatea asigurată”, calitatea care rezultă pe baza unui program unitar cuprinzând
toate activitățile de control ale calității( prevenire, măsurare, și acțiune corectivă.
„Calitatea totală”, în care se integrează gradul de utilitate, economicitate , estetică, etc.
Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.
Pentru succesul deplin al unei firme, acesta trebuie să ofere produse sau servicii care:
Să satisfacă o necesitate, o utilizare sau un scop bine definit
Să satisfacă așteptările clientului
Să se conformeze standardelor și specificațiilor
Să se conformeze măsurilor legale și altor cerințe ale societății
Să fie disponibile la un preț competitiv
Să fie furnizate la un cost care aduce profit
Întregul profit al factorilor care afectează calitatea serviciilor și produselor (factori
tehnici, administrativi și umani) trebuie orientat spre reducerea, eliminarea și cel mai
important, prevenirea deficiențelor de calitate.

12
 Pentru a obține maximul de eficacitate și pentru a satisface nevoile cumpărătorului,
este esențial ca sistemul de conducere a calității să fie adecvat tipului activității și produsului
sau serviciului oferit.
Un sistem de conducere a calității are două aspecte interdependente și umane:
Nevoile și așteptările cumpărătorului; pentru cumpărător există o nevoie de încredere
în posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorită .
Nevoile și interesele companiei respectiv atingerea și menținerea calității dorite la un
cost optim.
Calitatea produsului se realizează în procesul de producție însă se constată în procesul
de consumate a acestora. De aceea se impune evidențierea deosebirilor dintre calitatea
producției și calitatea produselor.
Obținerea unei calități satisfăcătoare implică parcurgerea ansamblului de activități din
„ spirala calității” pornind de la prospectarea pieței și sfârșind cu activitatea de analiza,
încercări, desfacere și service.
Spirala calității reprezintă un model conceptual al activităților interdependente care își
exercită influența lor asupra calității unui produs sau servicii la întreaga desfășurare a fazelor
începând cu identificarea nevoilor până la evaluarea satisfacerii lor.
Politica în domeniul calității reprezintă orientările și obiectivele generale ale unei
firme în ceea ce privește calitatea.
Conducerea calității reprezintă un aspect al funcției generale de conducere care
determină și implementează politica în domeniul calității.
Sistemul calității este construit din ansamblul de structuri organizatorice,
responsabilități, procedee și resurse orientat pentru implementarea conducerii calității.
Controlul calității cuprinde tehnicile și activitățile cu caracter operațional utilizate
pentru îndeplinirea cerințelor privind calitatea.
Activitățile menite să dea încredere conducerii unei firme că este atinsă calitatea
propusă sunt numite frecvent „asigurarea internă a calității”
Activitățile urmărind să dea încredere beneficiarului ca sistemul calității furnizorului
va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerințele de calitate exprimate de
cumpărător sunt denumite „asigurarea externă a calității”

2.2.Caracteristici de calitate

Aprecierea cantitativă a calității presupune, în primul rând, identificarea tuturor

caracteristicilor unui produs și apoi formarea de grupe tipologie în funcție de diferite criterii.

13
 În raport cu natura și efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile de
calitate se grupează în următoarele tipologii:
Caracteristici tehnice
Se referă la însușirile valorii de întrebuințare a produsului care conferă acestuia
potențialul de satisfacere a utilităților consumatorilor. Se caracterizează în proprietăți fizice,
chimice, biologice, intrinsecă structurii materiale a produsului și determinate de concepția
constructiv-funcțională a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect măsurabile
obiectiv, cu o precizie suficientă prin mijloace tehnice.
Caracteristici psiho-senzoriale
Aceste caracteristici vizează efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care
produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de confort.
Producătorii trebuie să aibă în vedere permanent faptul că aceste caracteristici prezintă
o mare variabilitate în timp și spațiu, ca aprecierea lor se află sub incidența unor factori de
natură subiectivă.
Caracteristici de disponibilitate
Aceste caracteristici reflectă aptitudinea produselor de a-și realiza funcțiile utile de-a
lungul duratei de viață, aptitudine definită prin două concepte fundamentale: fiabilitatea și
mentenabilitatea .
Fiabilitatea reflectă capacitatea unui produs de a-și îndeplini funcțiile fără întrerupere
datorită defecțiunilor într-o perioadă de timp specificată si într-un sistem de condiții de
utilizare dar.
Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca și fiabilitatea și măsoară șansa ca un
produs să fie repus în funcțiune într-un interval specificat de timp, în condițiile existente de
întreținere și reparații.
Se exprimă printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de producție, prețul,
cheltuielile de mentenanță, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.
Caracteristici de ordin social general
Aceste caracteristici vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a
produselor, precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății
populației.
După importanța lor în asigurarea utilității și funcționalități produselor, caracteristicile
se grupează astfel:
Caracteristici de baza (absolut necesare)

14
 Caracteristici secundare, care pot să lipsească sau pot fi realizate la nivele inferioare,
reducându-se astfel costurile inutile fără ca gradul de utilitate al produselor să fie semnificativ
afectat.
În funcție de destinația și caracterul folosirii produselor în procesul de consum,
caracteristicile se pot grupa astfel;
Caracteristici ale mijloacelor de muncă
Durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru, estetica;
Caracteristici ale obiectelor muncii
Ușurința prelucrării și economicitatea acesteia, asigurarea calității cerute produsului
finit, soliditate, componenta chimică.
Caracteristici pentru obiectele de consum individual
Gust, forma, rezistență la rupere și la frecare, elasticitate.
4.După modul de compensare a caracteristicilor de calitate destingem:
a) caracteristici măsurabile direct( greutate, rezistență, conținutul de substanțe utile)
b) caracteristici comparabile indirect(fiabilitatea unui utilaj determinat pe baza
probelor de rezistență la uzură)
c) caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon ( numărul de defecte pe cmp de
țesături, tabla)
d) caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon( grad de vopsire, finisajul unei
mobile, grad de cromare)
5. În funcție de modul de exprimare deosebim:
a) Caracteristici cuantificabile : cote dimensional, greutăți, rezistente, debite.
b) Caracteristici atributive: care se definesc calitatea prin calificative (corespunzător,
necorespunzător)
Indiferent de gruparea utilizată, se poate spune că aceste caracteristici conferă
produsului calitatea.
1.3.Standarde, norme, reglementări privind calitatea
Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifică astfel:
Documente care prescrie calitatea produselor:
Standarde
Caiete de sarcini
Norme tehnice
Documente care certifică calitatea produselor
Buletin de analiza
Certificatul de omologare

15
 Certificatul de garanție
Certificatul de calitate

STANDARDUL reprezintă ansamblul de reguli tehnice obligatoriu prin care se

stabilesc, potrivit nivelului dezvoltării tehnice într-un anumit moment, caracteristicile tehnico-
economice pe care trebuie să le îndeplinească un produs precum și prescripțiile privind
recepția, marcarea, depozitarea, transportul.
Cerințele și documentele necesare pe plan mondial în sistemul calității sunt
sintetizate de standardele internaționale ISO 9000 și ISO 9004 inclusiv și anume:
ISO 9000. Sistemele calității. Conducerea și asigurarea calității. Linii directoare pentru
alegere și utilizare
ISO 9001. Sistemele calității. Model pentru asigurarea calității în proiectare,
dezvoltate, producție montaj și service.
ISO 9002. Sistemele calității. Model pentru asigurarea calității în producție și montaj.
ISO 9003. Sistemele calității. Model pentru asigurarea calității în inspecții și încercări
fiscale.
ISO 9004. Conducerea calității și elemente ale sistemului calității. Linii directoare.
ISO 9004 și ISO 9000 dau liniile directoare privind scopurile conducerii calității
pentru toate organizațiile.
ISO 9001, 9002, 9003 sunt utilizate pentru asigurarea externă a calității în situații
contractuale.
La ISO 9004 de face apel pentru a crea și implementa un sistem al calității și pentru a
stabili în ce măsură este aplicabil fiecare element al sistemului calității
După consultarea acestui standard internațional, furnizorul și beneficiarul vor consulta
ISO 9001,9002 și 9003 pentru a stabili care dintre standardele este relevant pentru contract și
ce adaptări specifice, dacă este cazul, sunt necesare.
ISO 9001 se utilizează în cazul în care conformitatea cu cererile trebuie asigurată de
furnizor în mai multe etape care pot cuprinde proiectare, dezvoltate, producție, montaj si
acțiuni post montate.
ISO 9002 este utilizat în cazul când conformitatea cu cererile trebuie asigurată de
furnizor în timpul fabricației și montării.
ISO 9003 se utilizează în cazul când conformitatea cu cererile trebuie asigurată de
furnizor exclusiv până la încercările finale sau testate.

16
 O tendință noua este introducerea în standardele de produs a unor cerințe exprese
referitoare la regulile de efectuare a controlului calități, deci a particularități, modalități de
controlul de produse sau grupe de produse.
Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care vine să întregească
prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi parametri. Se elaborează prin
conlucrarea furnizorului cu beneficiarul stabilind pe lângă nivelul de calitate a produselor
metodele de control, modalitățile de recepție, ambalare, livrare.
Norma tehnică reprezintă documentația tehnic-economică în care sunt cuprinse
prescripțiile de calitate a unui produs.
Normele tehnice pot fi -departamentele
-de întreprindere( norme interne)
Buletinul de analiză este un document de certificare a calității prin care se face o
descriere detaliată a anumitor caracteristici fizice, mecanice ale produsului.
Certificatul de omologare este documentul prin care se face omologarea produselor, cu
scopul de a verifica dacă produsele noi corespund documentației tehnico-economice.
Omologarea de face prin două etape:
Omologarea preliminară ( de prototip) în urma căreia unitatea producătoare poate trece
la pregătirea fabricației și execuției serie zero ( tiparul de probă)
Omologarea finală, pe baza căreia se definitivează documentația pentru fabricație de
serie.
Certificatul de garanție este documentul prin care se garantează calitatea produsului.
Un certificat de garanție cuprinde:
Denumirea completă a produsului
Data livrării care unitatea beneficiară sau data când a avut loc vânzarea
Termenul de garanție
Semnătura conducătorului unității
Certificatul de garanție are un dublu rol:
Confirmă calitatea produsului
Garantează cumpărătorului remedierea defectelor aparente sau ascunse ivite în
perioada de garanție ( care obligatoriu va fi înscrisă în certificat)
Certificatul de calitate este documentul care certifică calitatea produselor în raportul
dintre unității. El trebuie să menționeze încercările fizice, mecanice, chimice, organoleptice și
probele la care au fost supus produsul în conformitate cu documentele tehnico-normative sau
alte condiții de calitate prevăzute de contract.
Se semnează de conducătorul unității și de șeful compartimentului .

17
 2.3.Cadrul legislativ privind drepturile consumatorilor de băuturi alcoolice

În țara noastră există următoarele instituții publice, organizații și asociații ale

consumatorilor cu atribuții de protecție a consumatorilor:
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC)
Centrul de Consiliere și Informare a Consumatorilor București, serviciu asigurat de
APC România
Autoritatea Națională și Informare Protecția Consumatorilor
Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, organizație bugetară guvernamentală,
înzestrată cu atribuții de control, inspecție și sancționare;
Oficiu pentru Protecția consumatorilor din București, care este organul teritorial al
Oficiului pentru protecția consumatorilor.
Oficiul Concurenței
Orice persoană care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă produse sau servicii
se numește CONSUMATOR.
Drepturile consumatorilor sunt:
Dreptul de a alege
Dreptul de a fi informat corect asupra produselor și serviciilor și de a fi educați pentru a face o
alegere cat mai avantajoasă
Dreptul de a fi în siguranță
Dreptul de a se organiza în asociații pentru protejarea propriilor interese
Dreptul de a avea acces la o gamă variată de mărfuri
Dreptul de a fi protejați contra riscului de a cumpăra bunuri care le pun în pericol sănătatea
Dreptul de a fi despăgubiți atunci când bunurile nu corespund
Aceste drepturi sunt recunoscute de legislația românească (Ord. Guv. 21 din 1992 și nr
58 din 2000), iar cine le socotește suferă sancțiuni.
REGIMUL JURIDIC AL VIEI, VINULUI SI BAUTURILOR ALCOOLICE
DISTILATE - Legea nr. 67/1997 a viei si a vinului ( promulgata prin Decretul nr.
166/23.04.1997) - O.G. nr. 34/30.01.2000 privind modificarea si completarea Legii viei si
vinului nr. 67/1997 - H.G. nr. 385/2001 pentru actualizarea limitelor amenzilor
contravenționale prevăzute in Legea viei si a vinului nr. 67/1997 - Regulament din 20.04.1999
de aplicare a Legii viei si vinului nr. 67/1997 - Ordin nr. 86/10.10.1998 pentru aprobarea
Listei cuprinzând indicațiile geografice si mențiunile tradiționale, admise spre utilizare in
Romania, pentru vinuri - O.C. nr. 17/240/2000 pentru aprobarea Normelor cu privire la

18
natura, conținutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea si calitatea băuturilor
alcoolice distilate destinate comercializării - Ordin nr. 38/19.02.2001 pentru aprobarea unor
masuri privind comercializarea băuturilor alcoolice distilate

2.4. Etichetarea băuturilor alcoolice

Ce este eticheta?
Eticheta reprezintă totalitatea informațiilor care însoțesc produsul alimentar respectiv
si care sunt de regula înscrise pe ambalaj si care oferă consumatorului detaliile privind
caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor, numele si adresa
producătorului etc.
Este foarte important ca să i se ofere consumatorului aceste informații, deoarece,
numai în urma cunoașterii caracteristicilor alimentului respectiv, consumatorul poate lua o
hotărâre: să cumpere sau să nu cumpere acel aliment, și să îl aleagă pe acel produs care
corespunde cu exigentele sau pofta lui de moment. La urma urmei, fiecare dintre noi avem
dreptul sa cheltuim banii după propriul plac.
Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care
conține elementele de identificare a produsului si care însoțește produsul sau este aderent la
acesta.
Ce informații trebuie sa conțină eticheta
- Denumirea produsului - Numele si adresa producătorului, a importatorului sau a
distribuitorului înregistrat in Romania - Data de expirare - Cantitatea neta - Condițiile de
depozitare si de folosire (daca este cazul) - Locul de origine (daca este cazul) - Concentrația
alcoolica pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% - Lista ingredientelor folosite
- Cantitatea ingredientelor evidențiate pe eticheta prin desene sau cuvinte (daca este cazul;
exista si excepții - Mențiunile suplimentare pe grupe de produse

19
 BIBLIOGRAFIE

Management- O. Nicolescu s.a. Editura Didactică și

Pedagogică București
2. Sistemele calității în activitatea agenților economici Buletin
economic legislativ 6/1994
“Vinurile românești” Mihai Macici, Editura Alcor Edimpex SRL, București,1996
“Prepararea, vinurilor din soiurile din hibrizi producători direcți”
Gheorghe Bernaz, editura Ceres, București, 1994
“Bucate, vinuri și obiceiuri românești” Radu Anton Roman, Editura Paidea,
București, 1998
7. Revista berarilor, 2002, nr.2
Revista berarilor,2001,nr.1
www.google.ro
http//www.fib.ro/bere.php

1. PATRICHE,D. “Protecția consumatorilor în economia de piață” editura

Academia Universală, Athenaeu
București, 1994

20
2. PATRICHE,D, PISTOL GH, “ Protecția consumatorilor”, editura Regia
Autonoma” Monitorul oficial”
București, 1998

www.anpc.ro

21