Cuprins

Introducere............................................................................................................................................2
Principii...................................................................................................................................................2
Justiția constituie monopolul de stat..................................................................................................2
Organizarea justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție.............................................................3
Egalitatea în fața legii.........................................................................................................................3
Gratuitatea justiției............................................................................................................................4
Principiul colegialității........................................................................................................................4
Caracterul permanent și sedentar al instanțelor................................................................................5
Accesul liber la justiție........................................................................................................................5
Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității...................................................................6
Bibliografie:...........................................................................................................................................7

1
 Jurisdicția ca serviciu public-principii

Introducere

In societățile moderne, justiția este o funcție fundamentală a statului, iar administrarea

ei reprezintă unul din atributele esențiale ale puterii suverane. Aceasta funcție implică
existența unor structuri statale și servicii publice) apte să realizeze activitatea jurisdicțională.
Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, funcționale și
autonome.
Prezentarea structurii organelor judiciare trebuie realizata în contextul sintetizării
principiilor care guvernează organizarea justiției ca serviciu public. În literatura de
specialitate principiile care stau la baza organizării judiciare sunt tratate ca principii ale
organizării judecătorești1.
În continuare voi prezenta următoarele principii ale jurisdicției: justiția constituie
monopol de stat, organizarea justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție, accesul liber la
justiție, egalitatea in fata justiției, gratuitatea justiției, colegialitatea, caracterul permanent si
sedentar al jurisdicțiilor.

Principii
Justiția constituie monopolul de stat

Potrivit art.126 alin.1 din Constituția României, „Justiția se realizează prin Înalta Curte
de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Textul
constituțional menționat se regăsește, într-o formulare parțial diferită, și în unele dispoziții ale
Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.
304/2004, „Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de
celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”.
De la regulă potrivit căreia justiția constituie monopol de stat există și o excepție,
anume aceea a arbitrajului reglementat de Codul de procedură civilă. Arbitrajul se
caracterizează prin alcătuirea sa din simpli particulari desemnați de către parți; arbitrii nu sunt
investiți cu autoritatea funcției statale de magistrat. De aceea se spune că ne aflăm practic în
prezența unui mod de „justiție particulară”. Aceasta jurisdicție nu este însă lipsită de orice
autoritate, deoarece legea îi recunoaște deciziei arbitrale efectele unei hotărâri judecătorești
definitive. Mai mult, hotărârea arbitrala definitivă și investită cu formula executorie se poate
aduce la îndeplinire întocmai ca și o hotărâre judecătorească. Formula executorie se acordă
însă de către instanța de judecata. Prin urmare, arbitrii nu pot impune, fără concursul
instanțelor judecătorești, executarea silită. De aceea, se apreciază că arbitrajul constituie o
1
I.Les, Sistemul dublului grad de jurisdictie in dreptul procesual civil actual, R.D.C. nr.6/2003, p.28-39.

2
excepție parțială de la principiul conform căreia justiția este monopol de stat, arbitrilor legea
le recunoaște numai jurisdicțio, nu si imperium2.

Organizarea justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție

Controlul ierarhic al hotărârilor judecătorești este un câștig incontestabil și reprezintă

atât o garanție pentru justițiabil în contra abuzurilor care ar putea să apară în activitatea unui
judecător cât și o recunoaștere a faptului că judecătorii pot greși în opera lor de aplicare și
interpretare a legii . Acest principiu presupune ca instanțele judecătorești să nu se situeze la
același nivel ierarhic și să fie grupate două câte două, astfel încât un proces judecat într-o
instanță să poată ajunge apoi, prin exercitarea căilor de atac, în fața unei instanțe superioare.
Astfel, daca o cauză este judecată în prima instanță la tribunal, apelul se va soluționa de curtea
de apel, iar recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a statuat că principiul dublului grad de jurisdicție nu este unul constituțional astfel
încât legiuitorul poate stabili derogări de la acesta în anumite cazuri3.
Cu toate acestea, este de reținut că în materie penală principiul dublului grad de
jurisdicție se bucura de o reglementare internațională care se impune cu precădere față de
orice norma internă. Potrivit art.2 alin.1 din Protocolul adițional nr.7 al Convenției europene a
drepturilor omului ,, orice persoana declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are
dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție
superioară. În legătură cu principiul dublului grad de jurisdicție se mai discuta și despre un
principiu al ierarhiei instanțelor. Este aparent curios a evoca un principiu al ierarhiei într-un
domeniu in care am afirmat independenta judecătorului în aplicarea legii. În realitate nu este
vorba de o ierarhie la nivel personal, care să impună unui judecător să adopte soluția dictată
de un alt judecător de ,,rang superior''. Exista o ierarhie instituționala care presupune ca
instanțele superioare investite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate
de celelalte instanțe. Această ierarhie instituțională nu afectează autonomia decizională a
jurisdicțiilor inferioare4.

Egalitatea în fața legii

Potrivit art.16 alin.8 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților
publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege. Același
principiu este consacrat și în Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătoreasca, care
prevede că justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasa, naționalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine
ori condiție socială sau orice ale criterii discriminatorii.

2
https://www.stiucum.com/drept/drept-general/Jurisdictia-ca-serviciu-public11811.php
3
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Principiile-functionarii-justi82.php#_ftn9
4
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Principiile-functionarii-justi82.php#_ftn9

3
Gratuitatea justiției

Principiul gratuității justiției presupune ca părțile nu trebuie să plătească judecătorii

care soluționează pricina și nici ceilalți angajați ai instanței ce deservesc serviciul public pe
care îl constituie justiția.
În literatura de specialitate s-a apreciat că gratuitatea justiției da prestigiu instanțelor
de judecată și în același timp determină pe judecători, ori pe ceilalți funcționari, să-și
îndeplinească îndatoririle fără părtinire.

Principiul colegialității

Principiul colegialității are conotații deosebite în opera de înfăptuire a justiției. El

implică alcătuirea completului din doi sau mai mulți judecători.
Colegialitatea are de partea sa argumente deduse din: calitatea superioară a lucrărilor
îndeplinite de doi sau de mai mulți magistrați; o redusă posibilitate de influențare din exterior
a magistraților, o mai bună pregătire a judecătorilor tineri, care intra în complete cu magistrați
având o mai mare experiență. Sistemul nostru judiciar este dominat de principiul colegialității.
În prezent, potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.304/2004, cauzele se judecă în prima instanță în
complet format din doi judecători. Apelurile și recursurile se judecă în complet format din trei
judecători, conform, art.57 alin.2 din Legea 304/20045.
Există totuși, prin excepție de la regulile enunțate, și cauze care se soluționează în fond
de către un singur judecător. Astfel, potrivit art.57 alin.1 din Legea 30472004 se judecă de
către un singur judecător:
 cererile privind pensii de întreținere, cererile privind înregistrările și rectificările în
registre de stare civila, cererile privind încuviințarea executării silite, investirea cu
formula executorie și luarea unor măsuri asiguratorii;
 cererile de ordonanță prezidențială;
 acțiunile posesorii;
 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și de aplicare a
sancțiunilor contravenționale;
 somația de plată;
 reabilitarea;
 constatarea intervenției amnistiei ori grațierii;
 percheziția și măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale.
Conflictele de muncă și asigurări sociale se soluționează în prima instanță, de un
complet constituit din doi judecători și doi asistenți judiciari. Înalta Curte de Casatie și Justiție
judecă cauzele de competența sa în complet format de trei judecători din aceeași judecători
din aceeași secție. Dacă numărul de judecători necesari formării completului de judecată nu se
poate asigura, acesta va fi constituit cu judecători de la celelalte secții , desemnați de către
președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație si Justiție. În afara completelor de
5
Art.57 alin.2 din Legea 304/2004 cu modificările și completările ulterioare.

4
judecată ale secțiilor, la instanța supremă funcționează și un complet format din 9 judecători și
care este prezidat de președintele sau vicepreședintele instanței supreme, iar în lipsa acestora,
de către un președinte de secție sau de un judecător desemnat în acest scop de președintele sau
vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiției. Normele procedurale privitoare la
compunerea instanței au un caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage după sine casarea
hotărârii pronunțate.

Caracterul permanent și sedentar al instanțelor

Instanțele judecătorești sunt permanente. Activitatea acestora se desfășoară în mod

continuu, fără întreruperi, afară de cele pricinuite de zilele nelucrătoare și de sărbătorile
legale. Vacanța judecătorească, care intervine în perioada 1 iulie - 31 august a fiecărui an, nu
presupune o întrerupere a activităților instanței, ci numai o diminuare a acesteia, necesară
efectuării concediului de odihna la care au dreptul magistrații și ceilalți angajați ai instanțelor.
Chiar și în această perioadă vor continua să fie judecată, în materie civilă, cauzele declarate de
lege ca fiind urgente, precum ordonanțele președințiale, cele privind obligațiile de întreținere,
acțiunile posesorii sau pe care instanța le apreciază a fi urgente. În materie penală, cauzele cu
arestați sunt judecate și în cursul vacanței judecătorești. În privința caracterului sedentar al
instanțelor, trebuie menționat că acestea funcționează în localitatea de reședință stabilită prin
lege, sediul fiind stabil, determinat și cunoscut. Caracterul sedentar al instanțelor nu exclude
ca anumite activități procesuale să fie făcute în afara sediului acestora, atunci când acest lucru
se impune, cum ar fi în cazul efectuării unei cercetări la fața locului sau audierea unui martor
care nu se poate deplasa6.

Accesul liber la justiție

Accesul liber la justiție reprezintă un drept fundamental consacrat prin art. 21 din
Constituția României precum și prin art.6 pct.1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Accesul liber la justiție are doua caractere importante:
 obligația statului de a reglementa mijloacele procedurale care să permită justițiabilului
să acceadă în fața unui tribunal independent și imparțial care să examineze cauza sub
toate aspectele de fapt și de drept . Sub acest aspect, accesul la justiție nu implică
neapărat inexistenta unor proceduri prealabile sesizării instanței. Prin urmare nu sunt
contrare principiului enunțat situațiile în care legiuitorul stabilește ca pentru a sesiza
instanța este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. Procedurile cu caracter
jurisdicțional - administrativ au caracter facultativ și gratuit. Alegerea folosirii căii
jurisdicțional - administrative nu închide accesul la soluționarea cauzei de către
judecători deoarece împotriva soluției pronunțate în procedura administrativă există
întotdeauna cale de atac în fața instanțelor judecătorești.
 Obligația statului de a crea pârghiile prin care sa elimine eventualele impedimente de
fapt care ar putea să îngrădească accesul efectiv la judecată. În acest sens, spre
6
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Principiile-functionarii-justi82.php#_ftn17

5
 exemplu, statul trebuie să asigure mijloacele prin care o persoana care nu dispune de
resurse financiare sa poate sesiza în mod legal instanța de judecată și să aibă parte de
un proces echitabil.
Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității.

Distribuirea aleatorie a cauzelor este concepută ca o garanție a nepărtinirii

judecătorilor în soluționarea cauzelor cu care sunt investiți. Continuitatea în judecarea cauzei
presupune ca aceeași judecători vor face parte din complet la toate termenele de judecată într-
o anumită etapa procesuală în care se afla judecata ( prima instanță, apel, recurs, contestație în
anulare, revizuire etc. ). Schimbarea compunerii completului de judecată poate fi determinată
de incidente procesuale cum ar fi: incompatibilitatea, abținerea, recuzarea sau în cazul în care
judecătorul părăsește magistratura, este avansat sau transferat la alta instanță, se afla în
concediu etc. Pe de o parte, continuitatea completează principiul distribuirii aleatorii a
cauzelor deoarece acesta din urma nu ar produce efectul scontat dacă judecătorii ce au fost
investiți în sistem aleatoriu ar putea fi schimbați ulterior din compunerea completului de
judecată. Pe de altă parte, continuitatea în judecarea cauzei asigură o eficientizare a actului de
justiție prin faptul că judecarea întregului proces de către aceeași judecători reprezintă o
garanție în plus pentru o mai bună cunoaștere a aspectelor ridicate în cauza respectivă. Este
recunoscut faptul că schimbarea compunerii completului de judecată pe parcursul soluționării
cauzei într-o anumită fază procesuală este de natură să îngreuneze activitatea judecătorului.
Astfel, judecătorul care va pronunța soluția nu a avut posibilitatea audierii martorilor ci va
trebui să analizeze depozițiile acestora consemnate în dosar. În măsura în care va simți nevoia
unor lămuriri, judecătorul nu va putea decât să dispună reaudierea martorilor respectivi, fapt
ce va afecta durata de soluționare a procesului.

Bibliografie:

6
Art.126 alin.1 din Constituția României
Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară
Art.2 alin.1 din Protocolul adițional nr.7 al Convenției europene a drepturilor omului
Art.16 alin.8 din Constituție
Art.6 pct.1 din Convenția europeană a drepturilor omului
Art. 21 din Constituția României
I.Les, Sistemul dublului grad de jurisdicție în dreptul procesual civil actual, R.D.C. nr.6/2003
https://www.stiucum.com/drept/drept-general/Jurisdictia-ca-serviciu-public11811.php
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Principiile-functionarii-justi82.php#_ftn9
https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Principiile-functionarii-justi82.php#_ftn17