OXIGENOTERAPIA

Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficienţă

respiratorie. Pe termen scurt, se ameliorează starea  pacientului şi calitatea
vieţii, iar pe termen lung se ameliorează evoluţia bolii.
Scop terapeutic

Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin

combaterea hipoxiei determinată de:

 scăderea oxigenului alveolar;

 diminuarea hemoglobinei;
 tulburări în sistemul circulator.
Indicații

 hipoxii circulatorii (insuficiență cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic);

 hipoxie respiratorie (șoc, anestezi generale, complicații postoperatorii, nou
născ
1. Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în
nară prin faringe, schimbându-se de la o nară la alta. Se poate
introduce şi în laringe.
Tehnica:

1. dezobstruează căile aeriene

2. măsoară lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
3. introduce cateterul cu mişcări blânde paralel cu palatul osos şi
perpendicular pe buza superioară
4. fixează sonda cu leucoplast
5. fixează debitul la 4-6 l/minut
6. va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor
7. administrează medicamente cu intermitenţă şi se supraveghează
debitul.
Ochelari: pentru oxigen se fixează după urechi şi prezintă 2 mici sonde de
plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii şi bolnavi agitaţi