Sunteți pe pagina 1din 17

OrCad 9.

1 - Prezentare generală

Pachetul de programe ORCAD 9.1 oferă o soluţie modernă pentru desenarea


schemelor electrice, introducerea datelor de proiectare şi gestionarea informaţiilor
despre componentele electronice. Are modulele integrative: OrCAD CAPTURE CIS
(Component information System), destinat desenării, editării, procesării şi simulării
schemelor electrice, şi OrCAD LAYOUT, destinat proiectării plachetelor cu cablaje
imprimate.
Rularea programului sub Windows, îl fac să fie preferat în locul versiunii
DOS, OrCAD 4.01 (dispune de interfaţă prietenoasă cu utlizatorul, meniuri de acces
rapid, manevrabilitate uşoară, comutarea rapidă în cadrul ferestrelor de lucru, etc.).
Programul CAPTURE oferă o interfaţă intuitivă şi o serie de facilităţi care au
făcut ca Orcad să fie utilizat pe scară largă în industria electronică, pentru desenarea,
simularea schemelor electronice şi crearea documentaţiei aferente.
Toate funcţiile prezente în versiunea DOS se regăsesc şi aici, iar unele noi au
fost adăugate. Formatul fişierului care conţine schema electrică, rămâne acelaşi
(.SCH), ceea ce permite compatibilitatea între cele două versiuni.
O diferenţă majoră faţă de versiunea DOS o constituie posibilitatea de creare a
unui proiect OrCAD cu extensia .OPJ, care conţine toate fişierele cu informaţii legate
de proiectul respectiv: schema electrică, librăriile utilizate sau create, fişierele generate
(verificarea legăturilor electrice, netlist – fişierul listă de legături, lista de
componente). În acest mod se poate privi proiectul ca un tot unitar.
O altă noutate o constituie fereastra SESSION LOG, care se activează la
deschiderea oricărui proiect şi în care se pot vizualiza acţiunile utilizatorului
(comenzile pe care acesta le execută) precum şi erorile de proiectare care apar.
Generarea fişierelor de transfer spre partea de proiectare a cablajului imprimat
(Layout) este mult mai uşoară decât la versiunea DOS precedentă. Utilizatorul este
lipsit de multitudinea setărilor din OrCAD 4.01. Se pot genera fişiere de transfer
compatibile cu mai multe programe de proiectare, gen Tango, Spice, Protel, etc.
Înainte de generarea fişierului netlist, este posibilă selectarea utilitarului ITC (Intertool
communication), care permite o
interfaţare între cele două
programe (Capture şi Layout).
Această facilitate permite o
manevrabilitate deosebită a
programului şi dă utilizatorului
un grad mai mare de libertate în
proiectare.
Pentru a începe un
proiect nou se urmează calea:
Start → Programs → Orcad
Release 9.1 → Capture CIS. Din
meniul File se poate alege între a
deschide un proiect sau un desen

1
nou (New), editarea unei librării noi sau a unui fisier VHDL sau chiar text nou, sau
pentru a deschide unele deja existente (Open). Dacă alegem varianta deschiderii unui
proiect nou (care le cam înglobează pe celelalte), se va deschide o ferestră de genul de
mai jos unde trebuie setate urmatoarele: numele proiectului (name), felul circuitelor cu
care se doreşte a se lucra în
continuare (de exemplu
circuite analogice sau mixte
– prima opţiune) şi desigur
locaţia pe hard unde se
doreşte a se salva proiectul.
După OK se va deschide o
fereastră ca şi cea de mai jos
unde ni se indică ce fel de
librării sunt introduse în
mod automat printre care
libraria analog unde sunt
componentele pasive de
circuit şi librăria source unde
sunt toate tipurile de surse
de alimentare cât şi de
semnal, descrise mai jos.
După acest pas se
deschide mediul de
proiectare (de desenare a
schemei). Principalele
meniuri sunt arătate sub
forma de butoane
(scurtături). Înainte de
desenarea schemei trebuie
editat profilul de simulare,
cu alte cuvinte trebuie
programat simulatorul cu
condiţiile de simulare (de
ex: ce analiză se doreşte, de
unde până unde şi din cât
în cât să simuleze (pasul)).
Acestea se pot seta cu ajutorul butonului “New Simulation Profile”. Se pot face mai
multe tipuri de analize: Time Domain (Transient) – analiza tranzitorie in domeniul
timp unde se integrează ecuaţiile modelului de semnal mare al circuitului pe un
interval de timp dat. Dacă nu sunt specificate la intrare condiţiile sunt calculate printr-
o analiză de curent continuu unde se consideră toate sursele independente cu valorile
de la momentul iniţial.

2
3
Run to time: se setează timpul la care să se oprească simularea, Start saving
data after: de unde să înceapă simularea (dacă se doreşte evitarea regimului
tranzitoriu de la început se setează o altă valoare decât 0), Maximum step size: se
setează numărul de paşi (din cât în cât se va face calculul schemei cu ajutorul legilor
din electronică). De exemplu: dacă se doreşte simularea unui redresor monofazat
monoalternanţă, se pot face următoarele setări : frecvenţa reţelei este de 50Hz rezultă
perioada de 20ms, se doreste simularea a doua perioade. Run to time= 40ms, Start
saving data after : 0, Maximum step size: 10u (10μs).
Un alt tip de analiză este analiza de semnale mici (analiza de c.a.) “AC
Sweep/Noise” care calculează răspunsul în frecvenţă a circuitelor liniare şi a
circuitelor echivalente de semnal mic corespunzătoare circuitelor neliniare liniarizate.
Tipul analizei poate fi liniar sau logaritmic. Ca un exemplu: se face o analiză
logaritmică de la 1 Hz la 10Meg Hz cu un număr de 1000 de puncte pe decadă.
Analiza de zgomot (Noise Analysis) calculează zgomotul produs la un anumit răspuns
(tensiune sau curent) într-o bandă de frecvenţe specificată la analiza AC Sweep Type.
Tipul DC Sweep face analiza în c.c. şi listează valorile potenţialelor nodurilor
şi curenţii surselor independente. Ca variabile se pot alege tensiuni, curenţi, diverşi
parametrii, etc, de asemenea se poate alege domeniul liniar, logaritmic sau o listă de
valori.
Analiza punctului static de funcţionare “Bias point” are la fisierul de ieşire 3
posibilitaţi: analiza .OP – determină punctul static de funcţionare al elementelor
neliniare. Această analiză este efectuată automat înainte de analiza în regim
tranzitoriu, dacă nu sunt specificate condiţiile iniţiale, precum şi înainte de analiza în
regim sinusoidal pentru determinarea modelelor de semnal micale dispozitivelor
neliniarede circuit; analiza .TF determină “orice” funcţie de circuit în curent continuu

4
considerând modelel de semnal mic pentru dispozitivele semiconductoare,
corespunzător punctului static de funcţionare; analiza .SENSE determină
senzitivităţile răspunsului
circuitului (tensiuni sau curenţi)
în funcţie de toţi parametrii
modelului de semnal mic
corespunzător punctului static de
funcţionare.
La fiecare din aceste
analize trebuie bifat General
Settings (sau Primary Sweep
după caz). De asemenea se poate
face o analiză de tipul Monte
Carlo, sau se poate parametriza
un anumit semnal (sau
temperatura) dându-i într-un
anumit interval un număr definit
de valori, urmând a se afişa pe
acelaşi grafic toate simulările
cerute în profilul de simulare.
După ce s-a încheiat
editarea profilului de simulare
cerut, şi s-a dat Apply si OK şi
se doreşte modificarea sa, se
poate face acest lucru cu ajutorul
butonului din dreapta ”Edit
Simulation Profile”.
Urmează desenarea
schemei. Aceasta se face
aducând pe “planşa” de desen
componentele (Place Part – al
doilea buton de sus în jos),
legtându-le cu fire corespunzător
(Place Wire – al treilea buton de
sus în jos) şi desigur setandu-i
punctul de referinţă al schemei
(Place GND - al 9-lea buton).
Se poate denumi anumite
semnale (fire) cu ajutorul
butonului 4: Place net alias. Pe
un desen de schemă electonică
se poate scrie un text sau se pot trasa diferite forme geometrice cu ajutorul butoanelor
neelectrice (la simulare nu se va ţine cont de aceste însemne) poziţionate în partea de
jos a butoanelor verticale.

5
Plasarea componentelor se face cu Place Part. În fereastra deschisă avem în
colţul din stânga jos numele
librăriilor . La început sunt
doar cele introduse automat
(analog, source, sourcstm
şi special). Dacă se doreşte
plasarea unei componente
care nu se află în cele 4, se
face importul de librării, cu
Add Library..., se gaseşte
cale spre librăria dorită şi se
dă Open. Dacă se doreşte
eliminarea unei librării se
poate face cu Remove
Library. De asemenea
mediul OrCad are
facilitatea de a putea căuta
(Part Serch...) după numele
componentei în toate
librăriile.
În partea de sus a ferestrei se poate alege din librăria selectată jos o anumită
componentă (de ex: un condensator, acesta
are denumirea C şi simbolul său este
prezentat în casuţa din dreapta). După
selectarea componentei dorite se dă OK şi
componenta a rămas “lipită” de cursor.
Alegem locul unde va fi pusă pe planşa de
desen virtuală şi înainte de a o poziţiona
printr-un clik la mouse avem câteva opţiuni
(click dreapta): plasare, întoarcere în oglindă
pe orizontală, întoarcere în oglindă pe
verticală, rotire la 90 de grade, editare de
proprietaţia a componentei, zoom in, zoom
out şi poziţionare după coordonate.
Coordonatele sunt înscrise (şi se modifică după mişcările cursorului) în colţul
din dreapta jos al planşei de desenare sub
forma coordonatelor pe axa x şi axa y.
După plasarea tuturor
componentelor pe planşă, se trece la
trasarea firelor (Place Wire). Firul se trage
de la un capăt de componentă la un alt
capăt de la altă componentă. Cu un click

6
se aşează firul cu două click-uri termină plasarea firului.
Atenţie: 1. nu se trece fir peste componentă şi 2. dacă se trece cu un fir peste
alt fir şi se doreşte contact între cele 2 fire (cazul a), se face click pe fir, dacă în
schimb se trece peste fir şi nu se doreşte contact (cazul b) nu se da click pe firul deja
plasat.

Observaţie: Toate componete au un nume şi o valoare (cele din librăria


analog). Acestea se pot modifica cu dublu click pe nume apoi pe valoare. Nu se poate
ca în schemă sa fie 2 componente cu aceeaşi denumire.
După ce au fost plasate componentele şi trasate firele se marchază punctul de
referinţă ca fiind o sursa care scoate 0 V. (Place GND)

7
Pe rândul de butoane orizontal din partea de sus a planşei de desenare, se află
3 markeri: primul măsoară şi afişează, după simulare, pe grafic, tensiunea în punctul în
care a fost poziţionat faţă de punctul de referinţă (GND) al doilea afişează curentul
prin firul pe care a fost plasat, iar cel de-al 3-lea masoară şi afişează diferenţa de
tensiuni între cele 2 markere V(+) şi V(-) → (V(+)-V(-)).
Graficul va lua denumirea semnalului care trece prin firul pe care a fost
poziţionat markerul sau numele componentei , daca acesta a fost pus exact la capatul
componentei.
Numele
semnalelor pot fi
schimbate cu
ajutorul butonului
Place Net Alias
(se află sub
butonul Place
Wire).
Butonul
V afişează toate
potenţialele iar
butonul I afişează
toţi curenţii direct
pe schemă.

8
Plasarea surselor se face din libraria SOURCE:
1. Sursă de tensiune continuă VAC pentru analiza în frecvenţă:

2.Sursă de tensiune dreptunghiulară sau triunghiulară VPULSE:

3. Sursă de tensiune sinusoidală VSIN pentru analiza Tran:

4. Sursă de tensiune sub formă exponenţială VEXP :

9
5. Sursă de tensiune definită prin segmente VPWL :

6. Sursă de alimentare continuă VDC:

Din meniul Options → Preferences se pot face anumite setări de preferinţe


particulare înainte de simulare, cum ar fi culorile componentelor, firelor, textelor,
numelor componentelor, valorilor etc, gridul, zoom-ul, cât şi alte setări de aspect.

10
Să luăm ca exemplu un amplificator de semnal mic cu tranzistor bipolar cu
joncţiune cu reacţie negativă pe care dorim să îl simulăm. :

Rulăm simularea fie din meniul Pspice → Run, fie de la butonul indicat pe
figură. Dacă schema este corect desenată, dacă nu sunt erori şi dacă s-au pus markerii
corect pentru a vizualiza semnalul de intrare şi cel de ieşiere rezultatul simulării va fi :

11
Cele mai importante 2 meniuri sunt cele de Trace şi Plot. Submeniurile

12
acestora se află şi sub forma de shortcut-uri pe fereastra principală. Acestea ne permit
adaugare, ştergere, măsurare, etc, de semnale. La Add Trace din meniul Trace se
deschide o fereastră din care poate selecta curenţii, potenţialele şi toate semnalele din
fire pentru vizualizare. Se face un simplu click pe numele semnalului care se află în
lista din stânga şi asftfel semnalul apare pe linia de comandă de jos, OK şi semnalul va

fi afişat. De asemenea se pot face diferite operaţiuni simple între semnale de genul
suma a două semnale, diferenţa a două semnale, produsul şi raportul a două semnale
(de exemplu pentru amplificare – semnalul de ieşire
împărţit la semnalul de intrare), sau mai complexe,
acestea fiind afişate în partea dreaptă a ferestrei.
Semnalele afişate au anumite însemne şi culori care se
pot modifica direct de pe grafic dând click dreapta pe
semnal şi Properties. Astfel selectând unul din
semnalele din josul paginii se poate şterge un anumit
semnal sau chiar toate. Din meniul Trace se poate opta
pentru o analiză Fourier. Măsurarea semnalelor se poate
face direct pe grafic utilizând cursoarele sau unele
operaţiuni cu ajutorul meniului Trace → Goal Functions sau Eval Goal Functions,
aceste pot fi salvate într-un fişier cu extensia .prb.
Dacă folosim cursoarele, aceste pot fi poziţionate în anumite puncte direct pe
grafic (de exemplu pentru maximul graficului) din submeniurile meniului Cursor,
acestea având următoarele semnificaţii:

13
Se poate selecta unul din grafice şi poziţiona cursorul pe el. Acesta afişează
într-o căsuţă care apare pe ecran (tabel) două coordonate: x şi y. Dacă se face o analiză
tranzitorie şi vizualizăm semnalul de
ieşire, x reprezinta timpul iar y
reprezintă tensiunea de ieşire. Dacă se
apasă click stânga la mouse, atunci
cursorul 1 va arăta coordonatele la A1,
dacă se pasă click dreapta, apare al
doilea cursor, iar acesta va indica coordonatele la A2. Se face automat şi diferenţa
dintre cele 2 semnale, care va fi afişată la „dif” tot sub formă de coordonate.
În stânga ferestrei principale se
află 4 butoane de zoom: zoom in, zoom
out, zoom pe o porţiune de grafic şi
zoom fit to page (revenire la forma
iniţială). Tot în stânga ferestrei, dar
poziţionate pe verticală se află
următoarele butoane:
1. de vizualizare a fişierului cu
circuitul,
2. de vizualizare a fişierului de
ieşire în uma simulării,
3. de vizualizare în timpul
simulării, dacă se doreşte modificarea
anumitor parametrii, sau chiar simularea
a două circuite concomitent,
4. modificarea setărilor la diferiţi
parametrii (profilul de simulare).

În meniul Plot sunt câteva opţiuni care ajută la o vizualizare mai bună a
formelor de undă.

14
Dacă se intră în submeniul Axis Settins se pot seta, separat pe axe, marimea
lor – dacă se face automat din setările iniţiale sau se poate modifica manual marimea
axei. Se poate opta pentru folosirea datelor parţial sau în întregime, scara poate fi
liniară sau logaritmică şi desigur se poate modifica tipul analizei. Tot de aici se setează
gridul, care poate fi setat automat sau manual, forma sa (de ex: puncte sau linii), toate
separat pe cele două axe.
De asemenea se poate aduga o axa y, cu o altă scară pentru a putea compara
anumite valori. Sub acest meniu se află unul de ştergere a acestei axe.
Două (sau mai multe) forme de undă se pot separa şi anume se pot pune pe
plot-uri separate – din meniul Plot → Add Plot to Window. Apare un indicator SEL>>
care se poziţionează pe fereastra cu care se doreşte a lucra.
Din meniul Trace → Add Trace şi urmând procedura descrisă mai sus, se
adaugă în fereastră formele de undă dorite.
Se tratează fiecare fereastră independent şi se fac măsurătorile dorite urmând
paşii descrişi mai sus.

15
Ferestrele deschise se pot şterge folosind submeniul Plot → Delete Plot sau se
pot desincroniza două sau mai multe ferestre de afişare a graficului.
Se pot pune diferite etichete pe grafice sub forma de texte, linii, etc:

16
Din meniul Tools se poate customiza întreg mediul se afişare a formelor de
undă în urma simulării, prin aducerea în prim plan a diferitelor butoane ca şi shortcut-
uri, care se folosesc mai des.
De asemenea din submeniul Options al meniului Tools se poate opta pentru: a
se folosi sau nu simboluri pe graficele afişate, a se colora sau nu formele de undă dar
şi pentru numărul de zecimale afişate în consola de masurare cu cursoarele.
De asemenea din meniul Windows se poate face un bun management al

ferestrelor de dechise (meniu de Microsoft Windows).


Mediul de proiectare OrCAD este un software din categoria Computer Aided
Design (CAD) creat pentru a ajuta inginerii electronişti în toate etapele necesare
dezvoltării unui echipament electronic: proiectare, simulare, realizarea schemei
electrice şi realizarea cablajului imprimat al echipamentului.
OrCAD conţine mai multe blocuri software dedicate unei activităţi specifice.
Proiectarea structurilor schematice în cadrul mediului de proiectare Orcad se
realizează prin intermediul blocului intitulat Orcad Capture, bloc ce reprezintă un
mediu de tip SCM (Schematics) extrem de performant prin capabilităţile, bibliotecile
şi organizarea structurată sub formă de proiecte.
Cele mai importante şi mai des utilizate blocuri sunt:
- PSpice – permite simularea modului în care funcţionează o schemă
electronică.
- Capture – este folosit pentru a realiza schema electrică a unui echipament
electronic.
- Layout – este folosit pentru proiectarea cablajului unui echipament
electronic subiect care se va trata într-un capitol ulterior.

17