PLUMB

De George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
Poezia „Plumb” se inscribe in universal lyric specific bacovian al “atmosferei de o coplesitoare dezolare,
[…] o atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii.”(Eugen Lovinescu)

Poezia deschide volumul de debut cu acelasi nume aparut in 1916 si care are ca tema conditia de
damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficial, neputincioasa sa
aprecieze valoarea artei adevarate.

Ideea exprima starea de melancolie a poetului, tristetea, solitudinea acestuia care se simte incatusat,
sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitive, fara a avea o solutie de
evadare.

Poezia poate fi considerate o arta poetica pentru lirica lui Bacovia, astfel prin aceasta creatie, poetul isi
exprima crezul lyric,, propriile convingeri despre arta literara,, despre rolul poetului in societate. Aceasta
arta poetica este una simbolista prin utilizarea a simbolului al muzicalitatii versurilor, al sugestiei si al
corespondentei.

Titlul este format din simbolul plumb, cuvant care are ca drept correspondent in natura metalul ale carui
trasaturi specific sugereaza stari sufletesti, precum: apasarea sufleteasca sugerata de greautatea
metalului, angoasa sugerata de culoarea cenusie, dezorientarea sugerata de maliabilitatea a metalului,
frica, inchiderea definitive a spatiului existential fara solutii de iesire sugerata de sonoritatea surda a
cuvantului.

Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente 2 plane ale existentei, unul exterior sugerat de
cimitir, cavou, vesminte funerare si unul interior sugerat de sentimental de iubire care-I provoca
poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare.
(Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.)
Prima strofa exprima simbolic spatiul inchis, sufocat, in care traieste poetul, care poate fi societatea,
mediul, propriul suflet, oricare dinte acestea fiind sugerate de simbolurile « sicrie de plumb », « cavou ».
Ele trimit ca stare catre iminenta mortii « dormeau adanc sicriele de plumb/Si flori de plumb si funerar
vesmant », Starea poetului de solitudine este sugerata de sintagma « stau singur », ce dezvaluie
pustietatea sufleteasca. Repetarea simetrica a simbolului « plumb », plasat ca rima la primul si ultimul
vers al primei strofe sugereaza apasarea sufleteasca, neputiinta poetului de a evada din aceasta lume
apasatoare. Cadrul static al acestei strofe este animat de « vant » doar pentru a sugera nevroza, spleen-
ul « stam singur in cavou si er avant…/Si scartaiau coroanele de plumb ».

(Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.)
A doua strofa, ilustreaza mai ales spatiul poetic interior. Prin sentimental de iubire care “dormeam
intors”, se sugereaza disperarea poetica. Solitudinea morbid se sugereaza prin termenul “strig”, iar
dragostea neinaltatoare, ci rece este sugerata de sintagma “stam singur langa mort”, “Dormea intors
amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, si-am inceput sa- strig”, “Stam singur langa mort si era frig/ S-i
atarnau aripile de plumb ».

In aceasta confesiune lirica, Bacovia sufereaza utilizarea coromaticii prin prezenta elementelor funerare,
iar alfactivul prin simbolul « mort ». Tonul elegiat al poeziei este dat de ritmul iambic care domina
aproape intreaga poezie. Muzicalitatea este redata de rima in cuvinte cu sonoritate surda, terminate in
consoane, de verbele la imperfect si de termenii cu sonoritate strident.

In concluzie, poezia lui Bacovia este inscrisa in simbolismul european, prin atmosfera, procedee,
cromatica, muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind « pictor in cuvinte si compozitor in vorbe ».(M.
Petroveanu)