Mușețelul 

(Matricaria recutita, denumit

și romaniță, mătrice, mătricea, morună, roman, romonel sau prin Transilvania românică)
este o plantă erbacee anuală, medicinală, din familia Asteraceae, cu frunze divizate și cu flori
grupate în capitule terminale. Următoarele denumiri sunt sinonime pentru mușețel: Chamomilla
chamomilla, Chamomilla recutita (nume acceptate în conformitate cu Flora Europei), Matricaria
chamomilla, și Matricaria suaveolens.
Componenti principali
Această plantă conține : ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură
sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic,
fitosterine, substanțe glicozidice,acid clorogenic, camilină, vitamine, săruri minerale.

Indicații
Intern
Bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, gastritelor,
dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infecțiilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări
alergice, în astmul bronșic al copiilor.
Extern
Are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni :
arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, calmează tenurile
înroșite și iritate.

Contraindicații
Este contraindicat a fi utilizat în afecțiuni oculare, având efect iritant la nivelul ochiului. De
asemenea, nu îndeplinește condițiile necesare preparatelor oftalmice (ex. condiții de puritate),
ceea ce poate duce la o agravare a simptomelor

Ceai de mușețel
Pentru o cană de 200 de ml de apă ai nevoie de o linguriță de mușețel uscat sau 3,4
lingurițe de mușețel proaspăt. Încălzește apa, aproape de temperatura de fierbere, 90 de
grade Celsius, adaugă florile de mușețel și lasă totul la infuzat pentru 3-4 minute.
Citeşte întreaga ştire: 

Ceai de mușețel Beneficii– Proprietăți calmante; Acțiune antiinflamatoare;

Acțiune antispastică; Acțiune antialergică; Acțiune epitelizantă; Acțiune cicatrizantă; Acțiune
imunostimulatoare.
Menta (Mentha, din greacă: míntha) este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante
(aromatice și unele medicinale)[3] din familia Lamiaceae, răspândite la nivel mondial, șapte
în Australia, una în America de Nord și celelalte în Europa și Asia; există și hibrizi. Face parte
dintr-o familie extinsă, alături de alte plante aromatice precum cimbrul, cimbrișorul, măghiranul,
salvia și levănțica.

Pentru a cultiva menta trebuie sa avem in vedere faptul ca aceasta prefera solurile bine afanate,
bogate in humus si mlastinoase. De asemenea iubeste locurile umbroase, foarte umede si
temperaturile inalte. Frunzele se recolteaza inainte sau in timpul infloririi, prin taierea tulpinii
trei degete deasupra solului. Dupa taierea tulpinilor, frunzele se desprind si se lasa la uscat intr-
un loc umbros si aerisit.
COMPOZITIE CHIMICA
Frunzele de menta contin luteolina, hesperidina si rutina, acid clorogenic, cafeic si rosmarinic,
taninuri, colina, alfa si beta caroten, alfa si beta tocoferol, alfa amarina, triterpene, felandrene,
limonen, cadinen, cincol, aldehida acetica, alcooli sesquiterpenici, cariofilen etc. Nivelul uleiului
esential este foarte mare – 10-30 ml/kg de planta uscata, iar principalii sai constituienti sunt
mentolul, mentona si acetatul de mentil.

INDICATII TERAPEUTICE
Menta poate fi utilizata cu succes in probleme ale aparatului digestiv, cum ar fi gastrita sau
ulcerul, indigestia, in tulburari hepatobiliare, crampe intestinale, greturi si stari de voma, dureri
de cap, reumatism, nevralgie si afectiuni respiratorii.

Menta stimuleaza activitatea stomacului, a inimii si a nervilor, si se recomanda in calmarea

nervilor la stomac, mai ales atunci cand cauza este o boala nervoasa sau isteria. De asemenea
menta vindeca diareea rebela, crampele la stomac si starile de voma.
PREPARATE PE BAZA DE MENTA
Infuzia de menta se prepara din 4-5 g de planta peste care se toarna 250 ml de apa firbine, iar
apoi se lasa la infuzat. Se administreaza doua cani pe zi.
Tinctura de menta se prepara din cinci lingurite de planta, peste care se toarna 250 ml de
alcool, iar apoi se lasa la macerat doua saptamani. Dupa macerare, se filtreaza si se depoziteaza
in sticlute mici, inschise la culoare.
Uleiul de menta se prepara din cateva lingurite de menta verde, maruntita, peste care se toarna
125 ml de ulei si se lasa la macerat 30 de zile. Dupa macerare se filtreaza si se depoziteaza intr-
un recipient etans.
Urzica

Compozitia chimica: Substantele de natura proteica, avand un mare numar de

aminoacizi, substante de natura glucidice, amine, steroli, cetone ( metilheptenona şi
acetofenona ), ulei volatil, substante grase, sitosteroli, acid formic si acetic
vitaminele C, B2, si K ( cca 400 unitati pe gram ), acid pantotenic, acid folic, clorofila
0,3 – 0,8, protoporfirina si coproporfirina, b-caroten, saruri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfati
s.a. Substanta vezicanta pentru piele a plantei proaspete este formata din acid
formic, o enzima si o toxalbumina. Prin uscare, aceste substante se pierd sau se
transforma, disparand astfel proprietatile vezicante

Indicații terapeutice: are efecte binefăcătoare în tratarea diabetului zaharat,

hemoroizilor, nisipului de la rinichi, bronșitelor, hemoragiilor uterine, anemiei
(mâncarea de urzici, salata, sucul și ceaiul de urzici), cefaleei (ceaiul de urzici),
reumatismului (zona afectată se bate ușor cu tulpini proaspete de urzici), gutei,
diareei, obezității, tratarea alergiilor (ceai de urzică), asteniei (suc de urzici,
mâncare de urzici, ceai de urzici), gingivitelor, amigdalitelor (gargarisme cu ceai
de urzici concentrat).
Dacă pacientul suferă de tuse și dureri în piept, i se recomandă a bea ceai din
frunzele și vârfurile cu flori de urzică.

Rădăcinile de urzică își găsesc întrebuințare în tratamentul constipației.

Varicele se pot trata tot cu ajutorul unor preparate din urzică. Astfel, în acest
caz se beau în jur de 100 ml de suc de urzică de mai multe ori pe zi, o lungă
perioadă de timp.
Ca uz extern ceaiul de urzici poate fi utilizat sub forma de băi sau comprese
pentru tratarea rănilor, eczemelor, dar și pentru spălarea părului pentru
revigorare și întărire. În acest ultim caz pe lângă urzică în ceai se mai adaugă și
rozmarin, oțet de mere și mușețel.

Precauții și contraindicații
•În cantități mari, duce la mărirea coagulabilității sângelui.
•Contraindicată la hipertensiune arterială, polipi, adenom testicular.
•La vârstnici poate agrava tromboflebita.
•Cercetările de laborator au dovedit că urzica determină contracțiile uterului,
deci și femeile gravide ar trebui să se ferească de consumul de urzici.
•Datorită acțiunii sale diuretice, consumul prelungit de urzici poate cauza un
dezechilibru electrolitic. Lăuzele nu trebuie să consume urzici