5.

ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR PERIODICE

5.1 CARACTERISTICI GENERALE ALE SEMNALELOR
În telecomunicaţii semnalele sunt mărimi fizice cu ajutorul cărora se transmit mesaje.
Clasa semnalelor ce se transmit este foarte largă, în practică întâlnindu-se o varietate foarte
mare de semnale.
Din punctul de vedere al posibilităţii de a caracteriza prin funcţii de timp evoluţia unui
semnal, acestea se pot clasifica în două grupe:
 Semnale deterministe, care pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un
număr finit de parametri.
 Semnale aleatoare, care nu pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un
număr finit de parametri, ci prin funcţii aleatoare. Prin aprecieri probabilistice se
pot determina posibilităţile de evoluţie.
Analiza semnalelor stabileşte posibilităţile de a reprezenta semnalele prin sume discrete
sau continue de funcţii elementare (exponenţiale, sinusoidale, treaptă unitate …).
Observaţie:
Această reprezentare matematică este utilă pentru următoarele scopuri practice:
1) Determinarea intervalului de frecvenţe (banda de frecvenţă) ce trebuie alocat
canalului de telecomunicaţii destinat transmiterii semnalului;
2) Determinarea răspunsului circuitelor liniare la un semnal dat. Aceasta se realizează
prin determinarea răspunsului circuitului analizat la un semnal elementar şi apoi,
aplicând principiul superpoziţiei, se determină răspunsul circuitului la suma
semnalelor elementare ce compun semnalul dat.
Analiza semnalelor se simplifică dacă funcţiile de timp prin care se exprimă au unele
proprietăţi:
1) periodicitatea;
2) simetria;
3) continuitatea;
5.2. TIPURI DE SEMNALE ELECTRICE; PARAMETRII SEMNALELOR
Din întreaga diversitate de semnale electrice se prezintă în mod mai amănunţit doar câteva.
Semnalele vor fi prezentate sub formă analitică şi grafică, punând în evidenţă parametrii
electrici ai acestora.
5.2.1. Semnale periodice
5.2.1.1. Semnale sinusoidale (cosinusoidale)
Expresia analitică a semnalului este:
x t   A sin 0 t   0  (5.1)
Considerând că (5.1) descrie un semnal electric (tensiune sau curent), parametrii ce-l
definesc sunt următorii:
 A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
Observaţie:
Valoarea efectivă a semnalului este definită astfel:
2
A ef  A  0.707 A (5.2)
2
 0 - pulsaţia [rad/s]
2
Cum  0   2  f se pot pune în evidenţă alţi doi parametri:
T
 f - frecvenţa semnalului [Hz] (5.3)
 T – perioada semnalului[s] (5.4)

5.1
 1
Observaţie: f  (5.5)
T
  0 - faza iniţială [rad] (5.6)
Conform relaţiilor (5.2)… (5.6), expresia analitică (5.1.) a semnalului sinusoidal are forma:
 2 
x t   2 A ef sin 2  f t   0   2 A ef sin  t  0  (5.7)
 T 
Forma de undă a unui astfel de semnal este (re)prezentată în figura 5.1.

Fig. 5.1: Forma de undă a unui semnal sinusoidal (cosinusoidal)

5.2.1.2. Semnale dreptunghiulare

Expresia analitică a semnalului este:
A t 1  t  t 2
x(t)   (5.8)
0 0  t  t1 ; t 2  t  T
Forma de undă a semnalului (5.8) este (re)prezentată în figura 5.2.

Fig. 5.2: Semnalul periodic dreptunghiular

Parametrii electrici ai semnalului periodic dreptunghiular sunt următorii:
 A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
 T – perioada semnalului [s]
   t 2  t 1 - durata impulsului [s] (5.8)

 q - factorul de umplere al semnalului (5.9)
T
Observaţie:
Factorul de umplere al unui semnal periodic dreptunghiular are o valoare subunitară
0  q 1 (5.10)
În cazul unui semnal periodic dreptunghiular se pune în evidenţă componenta continuă a
acestuia, definită ca înălţimea dreptunghiului cu arie egală cu cea de sub reprezentarea
grafică a semnalului pe o perioadă:
t
1 1 2 
X CC   x ( t ) dt   A dt  A  q A (5.11)
TT T t1 T

5.2
5.2.2. Semnale neperiodice
Se prezintă expresiile matematice şi formele de undă a două impulsuri des utilizate în
telecomunicaţii.
5.2.2.1. Impulsul video
Expresia analitică a semnalului este:
A t1  t  t 2
x v (t)   (5.12)
0 t  t 1 , t 2 
Forma de undă a semnalului este prezentată în figura 5.3.

Fig. 5.3: Impulsul video

Parametrii electrici ai impulsului video sunt următorii:
 A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
   t 2  t 1 - durata impulsului [s]
5.2.2.2. Impulsul radio
Expresia analitică a semnalului este:
A cos 0 t  t1  t  t 2
x r (t )   (5.13)
0 t  t 1 , t 2 
Observaţie:
Se poate scrie că:
x r ( t )  x v t  cos 0 t  (5.14)
unde x v t  este impulsul video.
Parametrii electrici ai impulsului radio sunt următorii:
 A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
   t 2  t 1 - durata impulsului [s]
 0 - pulsaţia semnalului periodic sinusoidal (cosinusoidal) ce intră în componenţa
impulsului radio.

Fig. 5.4: Impulsul radio

Observaţie:
Se poate pune în evidenţă perioada T0, respectiv frecvenţa f0 a semnalului periodic
sinusoidal (cosinusoidal) ce intră în componenţa impulsului radio, astfel:

5.3
 2
0   2  f 0 ; T0  
T0
Impulsul radio se obţine prin “decuparea” unei durate finite  a unui semnal periodic
sinusoidal (cosinusoidal).
Forma de undă a impulsului radio este prezentată în figura 5.4.
5.3. REPREZENTAREA SEMNALELOR ÎN DOMENIUL TIMP ŞI ÎN DOMENIUL
FRECVENŢĂ
Orice semnal x(t) poate fi caracterizat prin două reprezentări:
 reprezentarea în domeniul timp;
 reprezentarea în domeniul frecvenţă;
Aceste reprezentări mai sunt denumite în mod curent:
 forma de undă a semnalului;
 spectrul de frecvenţe al semnalului;
Oricare din aceste două reprezentări caracterizează în mod univoc semnalul, adică unei
reprezentări în domeniul timp îi corespunde o singură reprezentare în domeniul frecvenţă şi
invers, unei reprezentări în frecvenţă îi corespunde o singură reprezentare în timp.
Observaţii:
 În cazul semnalelor periodice trecerea de la o reprezentare la alta se obţine cu
ajutorul seriilor Fourier.
 În cazul semnalelor neperiodice trecerea de la o reprezentare la alta se obţine cu
ajutorul transformatei Fourier sau Laplace.
5.3.1. Reprezentarea în domeniul timp şi frecvenţă a unui semnal sinusoidal
Expresia analitică a semnalului este
x t   A 0 sin 0 t   0  (5.15)
Reprezentarea în domeniul timp se obţine considerând ca variabilă independentă timpul.

Fig. 5.5: Semnal sinusoidal ( cosinusoidal)

a) forma de undă
b) spectrul de amplitudini
c) spectrul de faze

5.4
Grafic, se obţine forma de undă a semnalului prezentată în figura 5.5a.
Reprezentarea în domeniul frecvenţă se obţine considerând ca variabilă independentă
pulsaţia,  0 (sau frecvenţa, f0).
Grafic, se pot obţine două reprezentări:
 spectrul de amplitudini al semnalului în care se ilustrează variaţia amplitudinii
semnalului funcţie de pulsaţie (frecvenţă) - A sau A(f) - vezi figura 5.5b.
spectrul de faze al semnalului în care se ilustrează variaţia fazei semnalului funcţie de
pulsaţie (frecvenţă ) -  sau f  - vezi figura 5.5c.
5.3.2. Reprezentarea în domeniul timp şi în frecvenţă ale unui semnal exprimat
printr-o sumă de semnale sinusoidale.
N
Expresia analitică a semnalului este: x t    A k sin  k t   k  (5.16)
k 1

Fig. 5.6: a) Spectrul de amplitudini, b) spectrul de faze, ale unui semnal exprimat
printr-o sumă de semnale sinusoidale

Spectrul de amplitudini al semnalului este (re)prezentat în figura 5.6a iar spectrul de faze
în figura 5.6b.
Observaţii:
 Unui semnal sinusoidal îi corespunde o singură linie spectrală (fie de amplitudini,
fie de fază);
 Unei sume de semnale sinusoidale îi va corespunde un spectru discret de
amplitudini, respectiv faze (fiecărei frecvenţe îi va corespunde o singură valoare a
amplitudinii, respectiv fazei);
 Cum metoda de analiză spectrală a unui semnal periodic nesinusoidal este de a-l
aproxima printr-o sumă de semnale sinusoidale de frecvenţe diferite şi cum fiecărei
frecvenţe îi corespunde o singură amplitudine, respectiv fază, rezultă că acestui
semnal îi corespunde un spectru discret de amplitudini (faze);
 Dacă în expresia (5.16) N   , iar  k  1   k  0 în diagramele spectrale de
amplitudini şi de faze, liniile spectrale devin atât de dese încât nu se poate face
distincţie între două linii succesive. În acest caz, spectrele discrete A k  k  şi
 k  k  se transformă în spectre continue notate A şi  .

5.5
5.4. ANALIZA SEMNALELOR
5.4.1. Generalităţi
Conform definiţiei din 5.1.1. analiza semnalului x(t) constă în echivalarea sa printr-o sumă
de semnale elementare (serie Fourier):
N
x t    a n f n t  (5.17)
n 0
unde:
 an sunt coeficienţi;
 fn(t) sunt expresiile analitice ale semnalelor elementare;
Observaţii:
1) Este indicat ca funcţiile fn(t) să aibă o reprezentare analitică simplă;
2) Relaţia (5.17) este deosebit de importantă în cazul circuitelor liniare la care se
poate aplica teorema superpoziţiei; dacă y(t),  n t  sunt răspunsurile circuitului
liniar la semnalele x(t), fn(t) se poate scrie că:
N
y t    a n  n t  (5.18)
n 0

În acest caz răspunsul la semnalul x t  se deduce prin sumarea răspunsurilor

parţiale, obţinute pentru semnalele elementare fn(t);
3) N poate fi finit sau infinit. Calculele sunt mai comode atunci când N este finit şi de
o valoare mică; în acest caz atât semnalul cât şi răspunsul se exprimă printr-un
număr redus de termeni. Cum N este teoretic infinit, se contată că valorile
coeficienţilor an devin neglijabile începând cu o valoare nmax a rangului n; prin
aceasta se pot neglija termeni cu rangul n  n max şi se obţine o exprimare
aproximativă a semnalului x(t).
Analiza semnalului constă în determinarea coeficienţilor an atunci când este dat
semnalul x(t) şi când este precizat setul de funcţii fn(t).
5.4.2. Alegerea setului de funcţii fn(t)
Setul de funcţii trebuie să se bucure de proprietatea de ortogonalitate, adică:
t 0 T
C 2 , daca m  n
m n
t0
f ( t ) f ( t ) dt  
0 , daca m  n
(5.19)

unde C reprezintă norma funcţiilor;

Observaţii:
1) În cazul în care C 1 , setul de funcţii sew spune că este ortonormat.
2) În cazul în care una din funcţiile fn(t) este o constantă A, aplicând (5.19)
t 0 T

 A A dt  C
2
se obţine valoarea constantei:
t0

C
A (5.20)
T
Concluzie:
Pentru a realiza analiza Fourier a semnalelor, se recurge la următorul set de funcţii
trigonometrice:
1  2   2 
, cos  n t  , sin  n t (5.21)
2  T   T 

5.6
5.5. ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR PERIODICE
Analiza spectrală a semnalelor periodice constă în descompunerea acestora în funcţii
elementare (semnale sinusoidale de amplitudini, frecvenţe şi faze iniţiale diferite) obţinute
cu ajutorul seriilor Fourier.
Dezvoltarea în serie Fourier poate să ia mai multe forme:
 forma trigonometrică ( S.F.T.);
 forma armonică ( S.F.A.);
 forma exponenţială ( S.F.E.);
5.5.1. Forma trigonometrică a dezvoltării Fourier ( S.F.T.)
Expresia matematică a dezvoltării semnalului x(t) în serie Fourier trigonometrică este
următoarea:
 
x ( t )  C 0   C n cos n 0 t    S n sin n 0 t  (5.22)
n 1 n 1
1 0
unde f 0   reprezintă frecvenţa de repetiţie a semnalului periodic – frecvenţa
T 2
fundamentală.
Pentru determinarea coeficienţilor C0, Cn, Sn, se procedează după cum urmează, avându-se
în vedere faptul că integrala unei funcţii periodice pe o perioadă este nulă:
5.22   x t dt  C 0  T  C 0  1   x t dt
T
T T

5.22   x t   cosk  0  t dt  C k   cos 2 k  0  t dt  T 

T T
2
2
 x t   cosk  0  t dt
T T
 Ck 

5.22   x t   sin k  0  t dt  S k   sin 2 k  0  t dt  T 

T T
2
2
 x t   sin k   0  t dt
T T
 Sk 

S-a ţinut cont de următoarele relaţii, care pot fi verificate cu uşurinţă:

 cosk  0  t   sin p  0  t dt  0, k, p  N
T
0 , kp

 cosk  0  t   cosp  0  t dt   T , k  p
T  2
0 , kp
 sin k  0  t   sin p  0  t dt   T , k  p
T  2
Ca exemplu, se pot demonstra ultimele două relaţii pentru cazul k  p :
I :  cos 2 k  0  t dt  I  J   dt  T
  T
T
 T IJ
J :  sin k  0  t dt  I  J   cos2  k  0  t dt  0
2
2
T   T
Într-o exprimare echivalentă, s-a demonstrat că funcţiile sin şi cos sunt ortogonale.

În concluzie, coeficienţii C0, Cn, Sn, se calculează cu relaţiile:

5.7
 1
T T
 C0   x ( t ) dt (5.23)

2
T T
 Ck   x ( t )  cos (k  0  t )dt (5.24)

2
T T
 Sk   x ( t )  sin (k  0  t )dt (5.25)

5.5.2. Forma armonică a dezvoltării Fourier ( S.F.A.)

Seria trigonometrică poate fi reprezentată într-o formă mai compactă, denumită formă
armonică, utilizând numai funcţii cosinusoidale.
 
x ( t )   A n cos n  0 t   n   A 0   A n cos n 0 t   n  (5.26)
n 0 n 1
unde
 A n  C 2n  S 2n (5.27)
Sn
  n  arctg (5.28)
Cn
 A 0  C0 (5.29)
Seria Fourier armonică dă o descompunere a semnalului periodic într-o sumă de semnale
cosinusoidale ale căror frecvenţe sunt multipli ai frecvenţei fundamentale – f0 – a
semnalului periodic.
Punând într-o formă desfăşurată expresia (5.26) se pun în evidenţă componenta continuă şi
armonicile semnalului:
 Componenta continuă - (la frecvenţa f  0 )
A 0  C0
1
 Armonica fundamentală (fundamentala) - la frecvenţa f  f 0  , n  1 :
T
A1 cos 1 0 t  1   A1 cos 10 t  1 
2
 Armonica de ordinul doi - la frecvenţa f  2f 0  , n  2 :
T
A 2 cos 2 0 t   2 
..........................................................................................................................................
k
 Armonica de ordinul k - la frecvenţa f  k f 0  , n  k :
T
A k cos k 0 t   k 
.......................................................................................................................................
Observaţii:
 În cazul în care funcţia care descrie semnalul x(t) este pară, dezvoltarea în serie
trigonometrică va coincide cu dezvoltarea în serie armonică. Din (5.25) se obţine că
S n  0 şi din (5.27) rezultă că A n  C n . De asemenea, din (5.28) rezultă  n  0 .
Ca urmare, semnalul x(t) poate fi scris sub forma:
 
x ( t )   A n cos n 0 t   C 0   C n cos n 0 t  (5.30)
n 0 n 1
 În cazul în care funcţia care descrie semnalul x(t) este impară, conform (5.24) se
obţine că C n  0 şi din (5.27) rezultă că A n  S n . Din (5.23) se obţine că C 0  0 ,

adică semnalul nu are componentă continuă. De asemenea, din (5.28)  n 
2
5.8
 Ca urmare, semnalul poate fi scris ca o sumă de funcţii sinusoidale de forma:

 
x ( t )   S n cos  n 0 t   (5.31)
n 1  2
Concluzii:
1) Caracterizarea în domeniul frecvenţă se realizează prin diagramele spectrale
asociate seriei armonice, spectrul de amplitudine A n n 0  sau A n n f 0  şi spectrul
de faze  n n 0  sau  n n f 0  .
2) Valoarea coeficienţilor reprezintă amplitudinile armonicelor de pulsaţie n 0 (sau
frecvenţă n f 0 ).
3) Liniile spectrale asociate seriei armonice vor fi localizate la frecvenţele
0 , 0 , 20 , ...
5.5.3. Banda de frecvenţă ocupată de un semnal periodic
Teoretic, spectrele semnalelor periodice se întind de la   0 (componenta continuă sau
valoarea medie a semnalului) la    . Practic, spectrele sunt limitate. Reprezentarea
diagramei spectrale de amplitudini pune în evidenţă legea de descreştere a amplitudinilor
armonicelor, permiţând să se limiteze seria la termenul de rang nmax, amplitudinile
componentelor devenind neglijabile pentru n  n max .
Trunchierea seriei de la un anumit termen depinde de cerinţele impuse tipului de
comunicaţie care utilizează semnalul respectiv. Se pot considera neglijabile componentele
ale căror amplitudini sunt mai mici decât o anumită fracţiune din amplitudinea
fundamentalei.
În urma realizării analizei spectrale se poate determina lăţimea benzii de frecvenţe ocupată
de acel semnal.
5.5.4. Algoritmul utilizat în analiza spectrală
Pentru o cât mai corectă abordare a paşilor matematici ce au ca scop analiza spectrală a
unui semnal periodic, se propune următorul algoritm:
1) Scrierea expresiei matematice a semnalului;
2) Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a semnalului;
3) Analiza simetriei semnalului (Un semnal eventual par sau impar duce la o
simplificare în calculele matematice);
4) Dezvoltarea în serie Fourier trigonometrică (S.F.T.) a semnalului - calculul
coeficienţilor Cn şi Sn, conform (5.23) – (5.25);
5) Scrierea seriei Fourier armonică (S.F.A.) a semnalului – calculul coeficienţilor An
şi  n , conform (5.27) – (5.29);
6) Reprezentarea spectrului de amplitudine şi de fază;
7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului;
5.6. APLICAŢII
5.6.1. Analiza spectrală a semnalului periodic dreptunghiular
1) Expresia matematică este următoarea:
A 0  t  t 1 t
x(t)   q  1 ( factorul de umplere)
0 t 1  t  T T
2) Reprezentarea în timp a semnalului este prezentată în figura 5.7.

5.9
 Fig. 5.7: Semnalul periodic dreptunghiular
3) Din reprezentarea grafică (precum şi din expresia matematică) se observă că x(t) nu
este nici par nici impar.
4) Dezvoltarea în serie Fourier trigonometrică - S.F.T.- a semnalului:
 
x ( t )  C 0   C n cos n 0 t    S n sin n 0 t 
n 1 n 1
t1
1 1 t
C0 
TT x ( t ) dt   A dt  A 1  q A
T0 T
t
2 2 1 2A
C n   x t  cos n0 t  dt   A cos n0 t  dt  sin n0 t 1 
TT T0 n 0 T
t
2 2 1 2A
S n   x ( t ) sin (n0 t )dt   A sin(n0 t )dt   cos n0 t 1  1
TT T0 n 0 T
2
Cum 0  , se obţine:
T
C n  2qA sin c2 nq  ;
A
Sn  1  cos 2 nq 
n
unde:
 sin( x )
pentru x  0
sin c x    x
1 pentru x  0
Este funcţia sinus atenuat a cărei reprezentare grafică este prezentată în figura 5.8.

Fig. 5.8: Formele de undă a semnalelor sinus atenuat – sinc(x) – şi sin(x)

5) Dezvoltarea în serie Fourier armonică -S.F.A- a semnalului
 
x ( t )   A n cos n  0 t   n   A 0   A n cos n 0 t   n 
n 0 n 1

5.10
 A 0  C0  q A
A 4A n t
A n  C 2n  S 2n  2  2 cos n  0 t 1  sin 0 1  2qA sin c(nq )
n n0 T 2
Sn  1  cos 2 nq   2 sin 2  nq 
 n  arctg  arctg   arctg    nq

Cn  sin 2 nq   2 sin  nq cos  nq 
Valorile amplitudinilor armonicelor precum şi frecvenţele lor sunt următoarele:
 Componenta continuă - (la frecvenţa f = 0)
A 0  C0  q A
1
 Armonica fundamentală (fundamentala) - (la frecvenţa f  f 0  , n  1 )
T
2A
A 1  2qA sin c(q )  sin q

2
 Armonica de ordinul doi - (la frecvenţa f  2f 0  , n  2 )
T
A
A 2  2qA sin c(2q )  sin 2q

.........................................................................................................................
k
 Armonica de ordinul k - (la frecvenţa f  k f 0  , n  k )
T
2A
A k  2qA sin c(kq )  sin kq
k
iar semnalul x(t) scris sub forma S.F.A. are expresia:
 
x ( t )   A n cosn  0 t   n   A 0   A n cosn 0 t   n   qA 
n 0 n 1
2A A
 sin q  cos0 t   q   sin 2q  cos20 t  2  q   ...
 
2A  k 2A  n
...  sin kq  cos k0 t    ...  sin nq  cos n0 t    ...
k  5  n  5 
1
În cazul în are care q  expresiile matematice ale primelor patru armonici şi a
5
semnalului aproximat până la a cincea armonică sunt următoarele:
2A     
 A 1 t   sin   cos  0 t   ;
 5  5
A  2  2
 A 2 t   sin   cos 2 0 t  ;
  5   5 
2 A  3   3 
 A 3 t   sin   cos 3 0 t   ;
3  5   5 
A  4  4
 A 4 t   sin   cos 4 0 t  
2  5   5 
A 2A     A  2  2
 x t    sin   cos 3 0 t    sin   cos 2 0 t  
5 3 5  5   5   5 
2A  3   3  A  4  4
 sin   cos 3 0 t    sin   cos 4  0 t  
3  5   5  2  5   5 

5.11
În figura 5.9 sunt reprezentate formele de undă ale primelor patru armonici ale semnalului,
precum şi semnalul aproximat printr-o serie Fourier care reţine doar componenta continuă
şi primele patru armonici.
6) Forma armonică a dezvoltării Fourier oferă posibilitatea de a reprezenta spectrul de
amplitudini al semnalului A n  A n () sau A n  A n (f ) .
Pentru a realiza această reprezentare grafică se aminteşte că:
 Spectrul unui semnal periodic este discret;
 A k  A k 1 k  1...  , lim A k  0 ;
k 
 Ordinul, (k) al armonicelor care se anulează se determină astfel:
m
A k  0  2qA sin c(kq )  0  sin kq  0  kq  m, unde m  Z.  k 
q
Pentru a realiza reprezentările grafice ale spectrului de amplitudine se consideră cazul
1
particular în care q  .
2
În acest caz:
A
C0  A 0  ;
2
A
Cn  sin   n   0 ;
n
0 daca n  2k k  N*

S n   2A ;
 2k  1  daca n  2k  1 k  N

sau
A n  Sn ;
 A
A 0  2

A  2 A     pentru f  f
 1 
1
2
1 0

A 2  0  2  0 pentru f 2  2 f 0
 2A 
A 3   3   pentru f 3  3 f 0
 3 2
A  0  4  0 pentru f 4  4 f 0
 4

 2A 
A 5  5   5   2 pentru f 5  5 f 0

A 6  0  6  0 pentru f 6  6 f 0

A   2 A     pentru f  7 f
 7 7
7
2
7 0


A 8  0 8  0 pentru f 8  8 f 0
Reprezentările grafice ale spectrului de amplitudini, respectiv a modulului spectrului de
amplitudini sunt prezentate în figurile 5.10, respectiv 5.11.

7) Determinarea lărgimii de bandă a semnalului:

În cazul semnalului periodic dreptunghiular, din punctul de vedere al calculului lărgimii de
bandă, importantă prima frecvenţă la care armonica este nulă (primul punct de trecere prin

5.12
zero al spectrului sau prima trecere prin zero a înfăşurătoarei semnalului), care se obţine
pentru m  1 .
 f  1 
Lărgimea de bandă este B  1, 0  Hz , iar numărul armonicelor din bandă este  1 .
 q q 

Fig. 5.9: Reprezentările grafice ale primelor patru armonici şi a semnalului dreptunghiular
obţinut prin sumarea componentei continue şi a primelor patru armonici
5.13
 Fig. 5.10: Spectrul de amplitudini al semnalului periodic dreptunghiular

5.6.2. Analiza spectrală a semnalului “dinte de fierăstrău” periodic

Să se realizeze analiza spectrală pentru semnalul din figura 5.11 (funcţia dinte de
fierăstrău).
x(t)
A

t
T
Fig. 5.11: Semnalul “dinte de fierăstrău” periodic

Rezolvare
Expresia matematică a semnalului este următoarea:
A
x(t)  t pentru 0  t  T
T
 
S.F.A: x ( t )   A n cos n0 t   n   A 0   A n cos n 0 t   n  ,
n 0 n 1

2
unde  0 
T
Funcţia nu este nici pară nici impară.

5.14
 T T
1 1 A A
A0 
T0 x ( t ) dt   t dt 
T0T 2
T T
2 2A
C n   x ( t ) cosn 0 t dt  2  t cosn 0 t dt 0
T0 T 0
T T
2 2A 2A  T 2  A
Sn   x ( t ) sin n  0 t dt  2 
t sin n  0 t dt  
2 


T0 T 0 T  2n  n
A
şi A n  S 2n  C 2n 
n
 A   A 
 5  pentru f 5  5 f 0
 A1   1 
2
pentru f1  f 0  A5 5 2
 
A  A   A 
2  pentru f 2  2 f 0  A6  6  pentru f 6  6 f 0
 2 2  2  6 2
  .......
 A3  A  A A 
3  pentru f 3  3 f 0  7  pentru f 7  7 f 0
 3 2  7 7 2
 
 A4  A  A A 
4  pentru f 4  4 f 0  8  pentru f 8  8 f 0
 4 2  8 8 2
În concluzie:
A A  1  
x(t)    cos  n0 t   - SFA în cosinus – cea de mai sus – sau
2  n 1 n  2
A A  1
x(t)    sin n0 t    - SFA în sinus.
2  n 1 n
Spectrul de amplitudini este reprezentat în figura 5.12.
An

A0
A1

A2 ….

nf0

Fig. 5.12: Spectrul de amplitudini al semnalului ” dinte de fierăstrău”

Întrucât nu există puncte de trecere prin zero a spectrului, banda semnalului se limitează la
A 1
frecvenţa n0 care asigură A n  10%  A1 . Cum n  , rezultă că B  0 ;10 0 .
A1 n
În figura 5.13 sunt reprezentate două ” reconstituiri” ale semnalului x(t) cu ajutorul
A A N 1  
armonicelor sale, adică x ( t )    cos  n 0 t   : în figura 5.13a cu ajutorul
2  n 1 n  2
armonicelor din banda considerată (primele 10, adică N  10 ), iar în figura 5.13b cu

5.15
ajutorul a 100 armonici, adică N  100 (ceea ce ar fi echivalent cu a mări banda la
intervalul frecvenţelor în care A n  1%  A1 ).
x(t) x(t)

10 10

5 5
t t
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
a) b)

Fig. 5.13: Semnalul periodic x ( t )  A  A  1 cos  n0 t    cu T = 1s şi:

N

2  n 1 n  2
a) N = 10;
b) N = 100.
Observaţie
În cazul semnalelor fără simetrii, este de multe ori utilă o transformare de variabilă care să
simetrizeze semnalul. De exemplu, în cazul de faţă, transformarea:
 ' T
 t t 2
 A
x '  x 
 2
face ca semnalul să devină impar, fiind reprezentat în figura 5.14 şi având expresia
analitică:
A T
x ' ( t ' )  t ' pentru t ' 
T 2 ’
x (t’)
A
2 T
2 t’
T

2 A

2
Fig. 5.14: Semnalul “dinte de fierăstrău” periodic şi impar
Orice translaţie pe axa timpului (abscisa) nu afectează spectrul de amplitudini, ci numai
spectrul de faze. În schimb, translaţiile pe axa semnalului (axa ordonatelor) afectează
spectrul de amplitudini, şi anume, modifică valoarea componentei continue.
În acest caz, componenta continuă devine A 0  0 , celelate rămânând neschimbate, după
cum se poate verifica prin calcul. În cele ce urmează se va justifica această afirmaţie prin
reconstituirea semnalului din figura 5.14 cu ajutorul relaţiei
A N
1  
x ' ( t ' )   cos  n 0 t '   (se vede expresia x’(t’) din care lipseşte componenta
 n 1 n  2
continuă). Semnalul x’(t’) reconstituit este prezentat în figura 5.15.
x’(t’)

5
t’
1 2 3 4 5
5
Fig. 5.15: Semnalul “dinte de fierăstrău” periodic şi impar, reconstituit cu primele sale 10
armonici

5.16