Sunteți pe pagina 1din 240

METODOLOGIA CERCETĂRII

ÎN PSIHOLOGIE

Abordarea științifică în psihologie


Structura cursului

Cum cunoaștem lucruri?

Cunoașterea științifică – descriptori ai cunoașterii


științifice

Pseudoștiința
Aplicație

Gândiți-vă, pentru câteva momente la un lucru pe care îl


considerați adevărat (poate fi o convingere simplă –
blondele nu sunt pricepute la volan, sau o convingere
profundă – Dumnezeu există).

Cum ați ajuns la această convingere?


Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?

Apelul la autoritate

Acceptarea validității unei informații pentru că vine de la


o sursă pe care o considerăm expertă sau influentă
(părinții, profesorii, cărți, doctori, prezentatori meteo,
etc.)
Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?

Folosirea raționamentelor

Formularea de concluzii pe baza logicii și a


raționamentelor; concluzia este corectă, însă valoarea ei
se bazează pe adevărul premiselor

Cunoașterea/ convingerea este rezultatul


raționamentului logic, înainte ca persoana să aibă contact
direct cu fenomenul psihologic (cunoaștere a-priori)

Exemplu:
1. Primatele sunt capabile să folosească limbajul.
2. Cimpanzeul Bozo face parte din ordinul primatelor.
Concluzia: Bozo este capabil să folosească limbajul.
Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?

Cunoașterea prin experiență

Învățarea/ cunoașterea lucrurilor prin observare sau


experiență directă cu acestea și reflecția asupra acestei
experiențe

Experiențele noastre sunt limitate, iar interpretarea


acestora poate fi influențată de o serie de biasări
cognitive (Tversky & Kahneman, 1972)

Exemplu:
confirmation bias – tendința de a căuta și de a acorda atenție
specială informațiilor care susțin convingerile noastre,
ignorându-le pe cele care contrazic această convingere
Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?

Apelul la știință

Permite cunoașterea lucrurilor independent de opiniile


noastre despre ele – cunoaștere obiectivă (bazată pe
analiza faptelor, observabilă, măsurabilă și care evită
biasările și preconcepțiile)

Opusă cunoașterii subiective (bazată pe opinia și


interpretarea personală, pe judecăți sau emoții)
Aplicație

Analizați comparativ cele patru surse ale cunoașterii.


Pentru fiecare sursă în parte, evidențiați avantajele
(valoarea) utilizării sursei în cunoaștere și dezavantajele
(riscurile sau dificultățile).

Avantaje Dezavantaje
Descriptori ai cunoașterii științifice

Determinismul

Fenomenele psihologice au cauze, iar aceste cauze pot fi


descoperite

Comportamentul uman este determinat (are cauze


specifice) și acest lucru ne permite să facem predicții cu o
probabilitate mai mare decât șansa

≠ predestinare, predeterminare, liber arbitru


Descriptori ai cunoașterii științifice

Determinismul
Empirism sistematic
Cunoștințe verificabile public
Concluzii bazate pe date
Scepticism
Studiul problemelor rezolvabile
Falsificabilitatea
Descriptori ai cunoașterii științifice

Determinismul

Exemplu de comportament: accesul de furie al unui copil


în magazinul de jucării

Care sunt posibilele cauze ale acestui comportament?


Putem prezice comportamentele viitoare ale copilului
în magazinele de jucării?
Pe ce informații ne bazăm atunci când facem
predicția?
Descriptori ai cunoașterii științifice

Empirism sistematic

Cunoașterea științifică se bazează pe colectarea de date


din realitate (= empirism), colectarea este sistematică
(controlată, structurată)

Scopul cunoașterii bazate pe empirism sistematic este


testarea unei teorii
Descriptori ai cunoașterii științifice

Empirism sistematic

Presupune un demers complex ce cuprinde:

observarea realității prin prisma unei teorii


(presupuneri, predicții)
generarea unei ipoteze cu scopul de a verifica
realitatea observată
testarea ipotezei printr-un demers investigativ
obținerea unui răspuns care sprijină sau nu teoria
formulată
Descriptori ai cunoașterii științifice

Empirism sistematic
Exemplu:
observarea realității prin prisma unei teorii: Am observat o
creștere în greutate. În aceiași perioadă, am renunțat să mai
practic activități fizice intense. Este posibil ca surplusul de calorii
neconsumate să fie cauza creșterii în greutate
generarea unei ipoteze cu scopul de a verifica realitatea
observată: Demararea unui program de activități fizice va reduce
tendința de creștere în greutate (comparând lunile în care nu am
făcut sport cu lunile în care am făcut sport)
testarea ipotezei printr-un demers investigativ: colectez lunar
datele legate de greutate și fac comparațiile (mențin același
regim alimentar pentru a controla inputul de calorii)
obținerea unui răspuns care sprijină sau nu teoria formulată: în
lunile cu activitate fizică, greutatea scade. Astfel, activitatea
fizică este una din modalitățile de echilibrare calorică.
Descriptori ai cunoașterii științifice

Producerea de cunoștințe verificabile public

În știință, termenii sunt definiți clar iar procedurile sunt


suficient de precise și detaliate pentru ca oricine care ar
repeta sistematic studiul să obțină aceleași rezultate

Dacă rezultatele sunt replicate, încrederea în cunoștințele


produse crește

Atunci când rezultatele nu pot fi replicate, apar întrebări


legate de corectitudinea studiului sau a prezentării
rezultatelor

Contra-exemplu: Studiul lui J. Watson - Micul Albert


Descriptori ai cunoașterii științifice

Concluzii bazate pe date

Concluziile despre comportamentul uman se bazează pe


informațiile obiective colectate în mod sistematic din
realitate

Exemplu: Studenții din această promoție sunt mai


bine pregătiți decât studenții din promoțiile
anterioare.
Ce date sunt necesare pentru a susține această
afirmație?
Descriptori ai cunoașterii științifice

Scepticism (căutarea explicațiilor alternative)

Concluziile obținute nu reprezintă adevărul absolut, ele


trebuie privite cu scepticism, pot fi supuse revizuirilor în
lumina altor cercetări

Știința este un demers auto-corectiv

Atitudinea față de cercetare: deschidere față de date și


idei noi, disponibilitatea de ne schimba perspectiva în
fața evidenței

Exemplu: preferința pentru Coca-Cola vs. Pepsi


Descriptori ai cunoașterii științifice

Studiul problemelor rezolvabile

Cunoașterea științifică formulează/răspunde la întrebări


empirice – a căror răspuns poate fi dat pe baza
observațiilor sistematice și care sunt suficient de precise
pentru a permite efectuarea de predicții

Ideea de bază: oricât de abstract ar fi, aparent, un


concept, dacă identificăm un indicator observabil al
acestuia, atunci poate fi abordat în cercetarea științifică

Exemplu: diminuarea simptomelor depresive prin


intermediul realității virtuale
Descriptori ai cunoașterii științifice

Dezvoltă teorii care pot fi demonstrate ca fiind false

Teoriile sunt presupuneri pentru care datele culese ne


oferă suport fie în direcția anticipată, fie în direcția opusă
= falsificabilitate

Contra-exemplu: Teoria psihanalitică – mecanismele


inconștiente de apărare ale eului (regresia)
Pseudoștiința

orice domeniu de cunoaștere care aparent folosește


metoda științifică și face tot posibilul pentru a da această
impresie, dar, în realitate, se bazează pe metode
inadecvate, neștiințifice, făcând afirmații care sunt false

Exemplu: mesajele subliminale menite să


îmbunătățească învățarea unei limbi străine în timpul
somnului

Explicația: Amorsarea (prezența unui stimul anterior


influențează reacția la un stimul prezent)
Pseudoștiința

Cum recunoaștem pseudoștiința?

Asocierea cu știința – fie originile pseudoștiinței se


regăsesc în cunoașterea științifică, fie pseudoștiința
folosește concepte ale cunoașterii științifice

Accentul pe opinii și/sau cazuri particulare – folosirea


testimonialelor pentru a demonstra valoarea cunoașterii

Absența procesului de falsificabilitate – instrumente care


să permită investigația științifică, lipsa specificității

Supra-simplificarea conceptelor complexe


METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Dezvoltarea ideilor de cercetare


Scopurile cercetării psihologice
Structura cursului

Unde identificăm teme de cercetare?

Scopurile cercetării psihologice


Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Tema cercetării: problematica generală abordată în


cercetare

Poate fi formulată afirmativ:

Exemplu: Relația dintre introversie și adaptarea


școlară la elevi > > > titlul cercetării

Poate fi formulată interogativ:

Exemplu: Sunt elevii introverți mai greu adaptabili la


școală comparativ cu cei extraverți? > > > întrebarea
cercetării
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Uneori tema de cercetare este foarte generală și necesită


un proces de documentare și reflecție pentru a ajunge la
întrebarea de cercetare

Exemplu

Tema generală: Bullying-ul în școlile românești


Posibile teme de cercetare specifice:
Bullyingul este mai frecvent în școlile din comunitățile
dezavantajate?
Afectează bullyingul performanța școlară a victimei sau a
agresorului?
Care sunt caracteristicile de personalitate ale agresorului? Dar
ale victimei?
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Simțul comun/ Psihologia populară

Ceea ce considerăm a fi adevărat, dar care nu a fost


validat științific

Valoarea ideilor de cercetare derivate din simțul comun


constă în faptul că forțează o reinterpretare a acestuia, o
verificare/confirmare/invalidare a acestor idei.

Exemple
Opusele se atrag >>> atracția interpersonală
O imagine face cât o mie de cuvinte >>> rolul imaginilor
în învățare
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Observarea comportamentului uman

Observarea a ceea ce ne înconjoară, a oamenilor, a


evenimentelor personale sau sociale

Utilizarea observațiilor curente ca surse de cercetare:


atunci când cunoașterea științifică nu ne oferă o
descriere/ explicație a comportamentului observat
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Observarea comportamentului uman

Exemplu

“Nu găsesc actele. Dar le-am pus într-un loc bun sigur!”

Winograd & Soloway, 1986: oamenii au tendința de a uita


unde au depozitat ceva atunci când sunt prezente două
condiții:
locația obiectului este considerată a fi foarte ușor de
ținut minte
locația este considerată a fi foarte puțin probabilă
pentru obiectul respectiv
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Observarea comportamentului uman

Exemplu

“Reținem mai bine sarcinile neterminate decât pe cele


terminate

Zeigarnik, 1927/ 1967: participanții erau întrerupți din


desfășurarea unei sarcini (asamblare de cuburi, puzzle,
operații mintale) – mai mulți dintre cei întrerupți își
reaminteau cu exactitate sarcina ulterior, comparativ cu
cei care nu fuseseră întrerupți
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Observarea comportamentului uman

Uneori, procesul sau datele cercetării pot conduce


cercetătorul la rezultate neașteptate, dar valoroase =
serendipitate

Pavlov, 1927: studia sistemul digestiv la câini și măsura saliva


produsă când aceștia primeau hrană

A descoperit: reflexul condiționat (un stimul neutru –


clopoțelul, asociat în mod repetat cu un stimul necondiționat –
mâncarea, va produce, ulterior, un răspuns reflex – salivarea,
chiar în absența stimulului necondiționat)
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Teoria

Un corp sistematic de afirmații despre un fenomen sau o


temă specifică (teoriile învățării, teoriile memoriei,
atenției, personalității etc.)

Rolul teoriilor în cunoaștere: Sumarizează cunoașterea


empirică în domeniu; Organizează, descrie și explică
natura comportamentului; Generează cunoaștere și
ghidează observarea comportamentului uman

Teoria poate fi îmbogățită prin cercetare


Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Teoria

Ekman, 1972: există un set de emoții fundamentale (de


bază) care sunt exprimate și recunoscute simultan

Teme de cercetare:
Sunt emoțiile complexe universale?
Care sunt indici microfaciali care facilitează
recunoașterea universală a emoțiilor de bază?
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Cercetările anterioare

Cea mai frecventă sursă de idei de cercetare: întrebări


nerezolvate ale studiilor anterioare

Exemplu
Cramer et al., 2007: studiu asupra folosirii de către studenți a
telefoanelor mobile în timpul conducerii autovehiculului

Rezultate: 11% din cei observați vorbeau la telefon în timp


ce conduceau, femeile în mai mare măsură foloseau
telefonul în timp ce conduceau comparativ cu bărbații,
șoferii singuri mai des comparativ cu cei care aveau
pasageri
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare

Probleme practice

Probleme specifice cu care se confruntă instituția/


comunitatea/ societatea și pentru care soluțiile oferite de
cunoașterea în domeniu nu sunt suficiente

Exemplu

Consumul mare de alcool la vârsta adolescenței (cazul


Finlandei, Estoniei, Norvegiei)
Adaptarea la mediul școlar a copiilor cu tulburare din spectrul
autist
Aplicație

Ce urmărește cercetătorul în fiecare de temele de


cercetare de mai jos?

Care sunt manifestările agresive specifice copiilor


preșcolari?

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește


manifestarea agresivității?

Elevii introvertiți vor avea dificultăți de adaptare școlară?

Purtarea culorii roșu influențează cât de atractivi ne


percep ceilalți?
Aplicație

Care sunt manifestările agresive specifice copiilor


preșcolari? – să descrie modul în care se comportă copiii
agresivi

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește


manifestarea agresivității? – să descrie modul diferit în
care se manifestă agresivitatea la băieți și fete

Elevii introvertiți vor avea dificultăți de adaptare școlară?


– să prezică cum se vor adapta la școală elevii introverți

Purtarea culorii roșu influențează cât de atractivi ne


percep ceilalți? – să identifice dacă purtarea unei culori
poate fi cauza unui comportament/ percepției sociale
Scopurile cercetării psihologice

Descrierea comportamentului uman

identificarea regularităților în apariția/ manifestarea unui


comportament sau fenomen psihologic

Exemplu

Cunningham, Druen, & Barbee, 1997: identificarea


standardelor de frumusețe în perioade distincte de timp -
1940 vs. 1990
Scopurile cercetării psihologice

Descrierea comportamentului uman

Exemplu

Cunningham, Druen, & Barbee, 1997


Scopurile cercetării psihologice

Predicția comportamentului uman

Dacă observăm că două comportamente/ fenomene se


relaționează sistematic, putem prezice variația unuia
dintre comportamente pe baza cunoașterii variației
celuilalt comportament

Exemplu

Efran, 1974: jurații sunt mai îngăduitori în condamnarea


infractorilor atractivi fizic decât în condamnarea celor
neatractivi fizic, chiar atunci când aceiași infracțiune este
comisă
Scopurile cercetării psihologice

Predicția comportamentului uman

Exemplu

Efran, 1974
Scopurile cercetării psihologice

Explicarea comportamentului uman

Determinarea cauzelor care au condus la variația unui


comportament/ fenomen psihologic

Exemplu

Elliot & Nesta, 2008: culoarea roșie influențează percepția


atractivității fizice a unei femei
Scopurile cercetării psihologice

Explicarea comportamentului uman

Exemplu

Elliot & Nesta, 2008:


Scopurile cercetării psihologice

Predicția și explicație presupun niveluri diferite de


cunoaștere a comportamentelor umane
Exemplu

Tema de cercetare: Relația dintre comportamentul agresiv al


copiilor și cantitatea de violență vizionată de copii la TV

Predicția: copiii care urmăresc frecvent programe TV violente


sunt mai agresivi comparativ cu cei care urmăresc rar

Explicația:
comportamentul agresiv poate fi prezis de cantitatea de
violență vizionată de copil la TV?
un copil agresiv caută să urmărească mai multe programe
TV cu conținut violent?
Scopurile cercetării psihologice. Tipuri de cercetare

Cercetare descriptivă: descrierea manifestării unui


comportament/ fenomen

Cercetare predictivă: identificarea regularităților în


manifestarea a două comportamente/ fenomene

Cercetare explicativă: verificarea unei variabile ca posibilă


cauză a unui comportament/ fenomen
METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Tipuri de cercetări psihologice


Structura cursului

Criterii de clasificare a cercetării psihologice

Cercetare aplicativă vs. cercetare fundamentală

Cercetare cantitativă vs. cercetare calitativă


Criterii de clasificare a cercetării psihologice

Cramer et al., 2007: studiu asupra folosirii de către


studenți a telefoanelor mobile în timpul conducerii
autovehiculului

Rezultate: 11% din cei observați vorbeau la telefon în timp


ce conduceau, femeile în mai mare măsură foloseau
telefonul în timp ce conduceau comparativ cu bărbații,
șoferii singuri mai des comparativ cu cei care aveau
pasageri

Care a fost obiectivul cercetătorului?


Unde credeți că s-a desfășurat cercetarea?
Ce fel de date a cules cercetătorul pentru a-și atinge
obiectivul?
Criterii de clasificare a cercetării psihologice
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de obiectivul urmărit:

Cercetare descriptivă: descrierea manifestării unui


comportament/ fenomen

Cercetare predictivă: identificarea regularităților în


manifestarea a două comportamente/ fenomene

Cercetare explicativă: verificarea unei variabile ca posibilă


cauză a unui comportament/ fenomen
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de abordare:

Cercetare fundamentală: încearcă să răspundă unor


întrebări fundamentale despre natura umană (sursa
ideilor de cercetare fundamentală este teoria)

Cercetare aplicativă: abordează teme ce reflectă o


problemă practică (sursa ideilor de cercetare aplicativă
sunt problemele practice)
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de abordare: Cercetare fundamentală

Abordează problematici teoretice de genul: cogniție,


motivație, emoție, învățare, dezvoltarea personalității,
etc. – pentru a identifica mecanismul psihic explicativ al
comportamentului uman

Rezultatele cercetării fundamentale conduc la formularea


de noi teorii sau la dezvoltarea teoriilor existente despre
funcționarea psihicului uman
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de abordare: Cercetare fundamentală

Rydell, Rydell, & Boucher, 2010 - efectul stereotipului


performanței negative asupra învățării:

Participante femei au studiat un tutorial despre o modalitate


specifică de rezolvare a problemelor de matematică. La
mijlocul cursului li s-a dat o problemă de matematică spre
rezolvare și a fost invocat stereotipul: unora dintre
participante li s-a spus că scopul experimentului este să se
identifice de ce femeile se descurcă atât de prost la
matematică. După a doua parte a cursului, a fost administrată
o nouă probă de matematică. Rezultatele?
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de abordare: Cercetare aplicativă

Este orientată înspre identificarea de soluții la probleme


legate de înțelegerea și predicția comportamentului
uman în situații specifice

Rezultatele cercetării aplicative conduc la construirea de


intervenții țintite
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de abordare: Cercetare aplicativă

Braver, Ellman, & Fabricus, 2003 – relocarea copiilor


după divorț

Elevi proveniți din familii dezorganizate prin divorț au fost


împărțiți în grupuri în funcție de distanța la care s-au
mutat părinții după divorț. Elevii a căror părinții nu se
mutaseră mai departe de o oră de condus pe șosea au
înregistrat mai multe scoruri pozitive în ceea ce privește
adaptarea academică.

Utilitatea rezultatelor?
Aplicație

Ce tip de cercetare indică temele de mai jos?

Este extraversia asociată cu căutarea de senzații?

Jocurile video (precum Grand Theft Auto) cresc nivelul


agresivității la adolescenți?

Memoria procesează imaginile vizuale și sunetele


simultan?

Care sunt cele mai eficiente strategii de a face față


stresului?
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de datele culese:

Cercetare cantitativă: urmărește identificarea


regularităților în ceea ce privește manifestarea unui
comportament sau fenomen psihic într-o populație
numeroasă

Cercetare calitativă: urmărește înțelegerea modului în


care oamenii interpretează realitatea, experiențele trăite,
dar și a modului în care oamenii construiesc mental
lumea
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de datele culese: Cercetarea cantitativă

Urmărește: predicția ulterioară a comportamentelor/


fenomenelor investigate sau identificarea unei explicații
cauzale care poate fi generalizată

Cercetătorul: măsoară faptele obiectiv (folosind


instrumente standardizate)

Datele culese: scoruri numerice


Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de datele culese: Cercetarea cantitativă

Populația cercetării: număr mare de participanți

Rezultatele: scoruri medii pentru diferiți indivizi,


procentul de respondenți care îndeplinesc o anumită
caracteristică, rezultatele procedurilor statistice de
testare a ipotezelor
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de datele culese: Cercetarea calitativă

Urmărește: Înțelegerea în profunzime a perspectivelor


participanților pentru a interpreta sau contextualiza
rezultatele

Cercetătorul: observă și descrie modul în care indivizii


construiesc realitatea

Datele culese: imagini, cuvinte, texte, materiale audio-


video
Tipuri de cercetări psihologice

În funcție de datele culese: Cercetarea calitativă

Populația cercetării: număr mic de participanți

Rezultatele: analize narative care sumarizează


răspunsurile sau datele înregistrate
Tipuri de cercetări psihologice
Aplicație

Parcurgeți rezultatele studiului Bullying-ul în rândul


copiilor
(http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010001_Salvati%
20Copiii_Raport%20bullying.pdf)

Identificați rezultatele obținute în urma unui demers


cantitativ de cercetare și pe cele obținute în urma unui
demers calitativ de cercetare
Tipuri de cercetări psihologice

Când derulăm cercetare cantitativă?

Întrebarea de cercetare este specifică și restrânsă

Avem un model teoretic valid al problematicii


investigate

Cercetările anterioare asupra problematici sunt tot


cantitative

Conceptele psihologice investigate pot fi măsurate și


cercetătorul stăpânește modalitatea de măsurare
Tipuri de cercetări psihologice

Când derulăm cercetare calitativă?

Dorim să studiem complexitatea unui fenomen în


contextul natural de desfășurare

Întrebarea de cercetare sau modelul teoretic al


problematicii nu sunt foarte clare

Există puține cercetări anterioare (sau deloc)

Măsurarea cantitativă nu este adecvată (temei sau


participanților)
METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Derularea cercetării cantitative


Structura cursului

Demersul cercetării cantitative

Formularea obiectivelor de cercetare

Formularea ipotezelor de cercetare

Cadrul conceptual al cercetării: design-ul cercetării și


variabilele cercetării
Demersul cercetării cantitative

• Identificarea unei idei de cercetare


1

• Documentarea (fundamentarea
2 teoretică și practică)

• Formularea unui obiectiv măsurabil


3

• Alegerea unui design de cercetare


4 adecvat obiectivului formulat
Demersul cercetării cantitative

• Formularea ipotezei de cercetare


5

• Alegerea lotului de participanți


6

• Alegerea instrumentelor și materialelor


7 necesare pentru măsurarea variabilelor

• Derularea culegerii datelor


8
Demersul cercetării cantitative

• Analiza datelor (statistică)


9
• Raportarea rezultatelor (scrierea
10 raportului de cercetare)
Formularea obiectivelor de cercetare

Modalitatea esențială pentru a prezenta contribuția


cercetării (De ce facem cercetarea?)

Direcționează și ghidează demersul de cercetare

Obiectivul trebuie să fie fundamentat teoretic (justificat):

Să explice relevanța cercetării în raport cu ceea ce se


cunoaște deja despre temă

Să prezinte relevanța cercetării pentru un context


social larg
Formularea obiectivelor de cercetare

Stipulează:
ce urmărește cercetătorul (să descrie, să prezică, să
explice)
care sunt conceptele psihologice investigate
care este populația la nivelul căreia se face cercetarea

Formularea trebuie să fie clară, concisă, specifică, să


sugereze ce metodă de cercetare va fi folosită

Rezultatele studiului sunt prezentate numai în lumina


obiectivului
Formularea obiectivelor de cercetare

Exemple:
Obiectiv: descrierea principalelor forme de
manifestare a agresivității fizice și verbale la copiii
preșcolari (cercetare descriptivă)

Obiectiv: stabilirea relației dintre introversie și


adaptarea școlară la elevii din ciclul primar (cercetare
prescriptivă)

Obiectiv: stabilirea efectului pe care ascultarea muzicii


în timpul evaluării îl are asupra performanțelor în
evaluare ale elevilor (cercetare explicativă)
Formularea ipotezelor de cercetare

Ipoteza de cercetare este o presupunere pe care


cercetătorul o face cu referire la posibilele rezultate

Asumpție (afirmație) care exprimă așteptările legate de


obiectivul cercetării

Ghidează demersul de culegere și analiză a datelor


(datele sunt culese și analizate pentru a confirma ipoteza
formulată)
Formularea ipotezelor de cercetare

Formularea ipotezei de cercetare include exprimarea


existenței unei relații între două concepte/ variabile
psihologice

Poate fi testată (include o presupunere, conceptele


incluse pot fi măsurate, observate și analizate, ipoteza nu
este o judecată de valoare)

Se bazează pe un model teoretic (este consistentă cu


teoria sau cu cercetări anterioare)
Formularea ipotezelor de cercetare

Formularea ipotezei de cercetare conține:

Conceptele investigate
Relația (tipul de relație) presupusă a exista între
conceptele investigate
Populația la nivelul căreia se testează relația
presupusă între concepte

Formularea ipotezei de cercetare se face în termeni


afirmativi (testarea statistică a ipotezelor de cercetare
presupune formularea unei ipoteze de nul în termeni
negativi)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

Tema cercetării: Relația dintre introversie și adaptarea


școlară la elevii de liceu

Obiectivul cercetării: Stabilirea relației de asociere dintre


nivelul introversiei și adaptarea școlară la nivelul
liceenilor
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

A. Nivelurile ridicate ale introversiei se asociază cu


niveluri scăzute ale adaptării școlare.

B. Introversia se asociază negativ cu adaptarea școlară.

(asocierea negativă dintre două concepte: variabilele variază


în direcții diferite)

(asocierea pozitivă dintre două concepte: ambele variabile


variază în aceiași direcție)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

C. Există o relație de asociere negativă între introversie și


adaptarea școlară.
(indică direcția relației)

D. Există o relație de asociere între introversie și


adaptarea școlară.
(atunci când nu avem fundamentare pentru a
presupune direcția relației)
Formularea ipotezelor de cercetare

Forme distincte de formulare a unei ipoteze

E. Există diferențe între elevii introverți și cei extraverți în


ceea ce privește adaptarea școlară.

F. Elevii introverți manifestă dificultăți de adaptare


școlară în mai mare măsură decât elevii extraverți.

În funcție de modalitatea de formulare, testarea ipotezei se


face prin teste statistice distincte (pentru formulările a,b,c,d
– corelație Pearson, pentru formulările e, f – teste t pentru
eșantioane independente)
Formularea ipotezelor de cercetare

Tipuri de ipoteze de cercetare

În cercetarea descriptivă și cea predictivă formulăm


ipoteze non-cauzale (exemple de verbe folosite pentru
formularea ipotezelor non-cauzale: se asociază,
corelează)

În cercetarea explicativă formulăm ipoteze cauzale


(exemple de verbe folosite pentru formularea ipotezelor
cauzale: influențează, determină, are efect asupra,
conduce la, cauzează)
Formularea ipotezelor de cercetare

Tipuri de ipoteze de cercetare


A se asociază A se asociază A are efect A determină
cu B. pozitiv cu B. asupra lui B. creșterea
nivelurilor lui B.
Ipoteze non-cauzale Ipoteze cauzale
Nu indică Indică direcția Nu indică Indică direcția
direcția asocierii direcția efectului
asocierii efectului
Ipoteză Ipoteză Ipoteză Ipoteză
bidirecțională unidirecțională bidirecțională unidirecțională
(ambele (este indicată (ambele direcții (este indicată
direcții ale direcția asocierii) ale efectului direcția efectului)
asocierii sunt sunt posibile))
posibile)
Design-ul cercetării

Planul sistematic pe baza căruia se desfășoară


cercetarea

Design-ul cercetării definește:

Tipul de cercetare derulată (calitativă/ cantitativă;


descriptivă/ predictivă/ explicativă; de teren/ de
laborator)
Ipotezele cercetării
Metoda de cercetare folosită
Variabilele investigate și instrumentele folosite
Procedura de colectare a datelor de la participanți
Design-ul cercetării

Metoda de cercetare = modalitatea de culegere a datelor,


maniera principală prin care cercetătorul culege date

Instrumentul de cercetare = dispozitivul de măsurare a


variabilelor

Procedura = punerea în scenă a design-ului de cercetare


(descrierea modului în care au fost culese datele)
Design-ul cercetării

Design-ul Metoda de Instrumentul de Procedura


cercetării cercetare cercetare
cantitative
Design Metoda Scala de eficacitate Ordinea
corelațional chestionarului de sine (Băban et al., aplicării
1996) instrumentelor
Ancheta Metoda Chestionar de
chestionarului măsurare a opiniilor Contextul
față de terapiile derulării
occidentale cercetării
(construit de autorul
cercetării) Locația aplicării
Aspecte etice
Design Experimentul Scale, chestionare,
experimental probe de lucru, teste
Design-ul cercetării

Design-ul Metoda de Instrumentul de Procedura


cercetării cercetare cercetare
calitative
Cercetare Observația Ghid de observare a Locul și durata
observațională comportamentelor colectării
agresive datelor
Design pe bază Interviul Ghid de interviu Ordinea
de interviu Focus-grup semi-structurat colectării
Ghid de focus-grup datelor
Persoanele
care au
înregistrat
Studiul de caz Studiul de caz Scale, teste, probe datele
Analiza de lucru Aspecte etice
documentelor
Variabilele cercetării

Variabila = orice caracteristică, comportament,


eveniment care are cel puțin două categorii sau valori
(orice caracteristică care variază)

Variabila este forma operaționalizată a conceptului


psihologic investigat; este ceea ce măsurăm în cercetare
(conceptul este adesea abstract, ne ajută să înțelegem
teoria; variabila este conceptul măsurat)

Conceptul: adaptare școlară (procesul de adaptare la rolul


de elev și la diferitele aspecte ale mediului școlar)

Variabila: nivelul de adaptare școlară (scorul la un inventar


de adaptare școlară)
Variabilele cercetării

Tipuri de variabile (în funcție de modalitatea de măsurare)

Variabile nominale: permit încadrarea indivizilor într-un


număr fix de categorii cunoscute; categoriile nu au proprietăți
numerice

Variabile ordinale: permit ordonarea/ ierarhizarea ordonarea


cazurilor în funcție de valoarea unei caracteristici

Variabile numerice de interval: permit măsurarea cu distanța


între scoruri (valori) egală, fără să avem punctul zero

Variabile numerice de raport: permit măsurarea cu distanța


între scoruri (valori) egală, dar având punctul zero
Variabilele cercetării

Tipuri de variabile în funcție de caracteristicile


participanților la cercetare:

Variabile psihologice: trăsături de personalitate,


comportamente specifice (agresive, alimentare, de vot,
etc.), caracteristici ale proceselor psihice (volumul
memoriei de lucru, etc.)

Variabile demografice: caracteristici socio-demografice


(gen, vârstă, nivel de educație, nivel de venituri, statut
marital, statut socio-profesional, mediul de proveniență,
nivelul de educație al părinților, etc.)
Variabilele cercetării

Pentru a facilita măsurarea lor variabilele trebuie


operaționalizate

Operaționalizarea variabilelor = definirea variabilei în


termenii specifici în care se realizează măsurarea
(definirea variabilei în termeni observabili și măsurabili)

Presupune transpunerea conceptelor abstracte în


indicatori observabili și măsurabili – dacă variabila este
prea vagă, atunci operaționalizarea este dificilă

Într-un studiu, putem folosi una sau mai multe modalități


de operaționalizare a unei variabile
Operaționalizarea variabilelor cercetării
Exemplu

Conceptul psihologic: agresivitate


Variabila măsurată: nivelul de agresivitate
(agresivitatea)

Modalități distincte de operaționalizare a variabilei:


1. Numărul loviturilor aplicate altei persoane
2. Durata loviturilor aplicate altei persoane
3. Numărul loviturilor aplicate unui obiect
4. Numărul crimelor înregistrate într-o localitate pe o
durată de timp
5. Scorul la un chestionar de agresivitate
6. Frecvența folosirii injuriilor
METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Designul corelațional
Structura cursului

Delimitări

Alegerea designului corelațional

Factori care pot afecta relația dintre variabile

Analiza datelor în design corelațional

Limitele designului corelațional

Interpretarea rezultatelor în design corelațional


Aplicație

Ce relație credeți că există între...

Înălțimea și greutatea unei persoane?

Ordinea la naștere și numărul anilor de școală?

Poziția în sala de clasă a elevilor și notele primite?


Aplicație

Ce relație credeți că există între ordinea la naștere și


numărul anilor de școală?

Kim, 2009: analiza datelor din studiul longitudinal


Wisconsin (10317 participanți investigați din 1957 până
în 2011)
primii născuți urmează mai mulți ani de educație
comparativ cu cei născuți ulterior
relația este mai puternică pentru familiile mici (2-3
copii)
relația este mai puternică atunci când primul născut
este băiat

Cum interpretați rezultatele?


Design corelațional: Caracteristici

Campbell & Stanley, 1963: design corelațional - un


design de cercetare care nu presupune manipularea
variabilelor (design de cercetare descriptivă sau
predictivă); designul corelațional presupune:

Investigarea asocierii dintre două sau mai multe


variabile

Stabilirea direcției și mărimii asocierii dintre două sau


mai multe variabile

≠ procedurile statistice de testare a corelației (acestea


pot fi aplicate pentru analiza datelor în orice tip de
design, de exemplu în ancheta pe bază de chestionar)
Caracteristici

Cel mai simplu design corelațional include: două variabile

Relația anticipată dintre variabile trebuie să fie justificată


(modele teoretice sau studii anterioare)

E recomandat ca variabilele măsurate să fie variabile


numerice (cantitative): de exemplu, scorul la un
chestionar obținut pe scală interval sau de raport
Caracteristici

Măsurarea tuturor variabilelor investigate se realizează în


același timp pentru mai mulți indivizi (minim 30): studiu
cros-sectional

Măsurarea variabilelor se realizează cu instrumente


verificate și valide:
instrumente obiective – metrul, cronomentul,
inventare și teste psihologice valide
Alegerea unui design corelațional

Când alegem să derulăm o cercetare prin design


corelațional?

Când ne interesează să investigăm relația dintre variabile


în contextul natural

Design-ul corelațional este o cercetare de teren,


permițând studierea variabilelor în contextul natural
de manifestare

Când variabilele nu pot fi manipulate – uneori


manipularea nu este etică (de exemplu, efectele violenței
domestice), alteori nu este posibilă (de exemplu, efectele
abandonului sau ale divorțului asupra copiilor)
Alegerea unui design corelațional

Când alegem să derulăm o cercetare prin design


corelațional?

Când ne interesează să comparăm mărimea asocierii


dintre variabile (exemplu: ce variabilă individuală se
asociază cel mai puternic cu performanța școlară:
inteligența sau motivația?)

Când stabilirea relației de asociere dintre variabile –


justifică investigarea ulterioară a relației cauzale
Factori care pot afecta relația dintre variabile

Stabilitatea măsurătorii variabilelor

Un instrument de cercetare psihologică este stabil și valid


dacă:

Măsoară cu adevărat ceea ce își propune să măsoare –


validitate
Este stabil în timp (oferă același rezultat la două
măsurători (M) distincte la același individ – dacă variabila
măsurată nu se maturizează de la M1 la M2) – fidelitate
Instrumentele de evaluare psihologică cu licență sunt
instrumente valide și fidele
Dacă un instrument nu are licență, verificăm calitățile
psihometrice ale instrumentului
Factori care pot afecta relația dintre variabile

Variația redusă a scorurilor pentru anumite populații

Reduce intensitatea asocierii

Exemplu: relația dintre inteligență și creativitate


investigată pe un lot de studenți la arhitectură (admiși pe
baza de examen la facultate)

Scorurile la inteligență variază mai puțin pentru acest


lot decât pentru populația generală
Analiza datelor se face prin:

Testarea statistică a corelației (r): a asocierii dintre


variabile

Exemplu:

Ipoteza: Motivația în muncă se asociază pozitiv cu


performanța în muncă.

Corelație pozitivă : V1 scor ridicat - V2 Scor ridicat

Motivația în muncă – performanța în muncă


r = .50
Analiza datelor se face prin:

Testarea statistică a corelației (r): a asocierii dintre


variabile

Exemplu:

Ipoteza: Motivația în muncă se asociază negativ cu


numărul de zile de concediu medical.

Corelația negativă: V1 scor ridicat - V2 scor scăzut

Motivația în muncă – numărul de zile de concediu medical


r = -.38
Analiza datelor se face prin:

Testarea statistică a diferenței (t)

Diferența dintre scorurile obținute de două grupuri pe


aceeași variabilă

Folosim această tehnică atunci când una din variabilele


investigate nu poate fi măsurată pe scala numerică și
este măsurată pe scală nominală
Analiza datelor se face prin:

Testarea statistică a diferenței (t)

Exemplu:

Un cercetător vrea sa afle dacă persoanele care au mai


mulți prieteni sunt mai sănătoase

Ipoteza: Elevii internați în spital pe parcursul anului școlar


au mai puțini prieteni decât elevii neinternați în spital pe
parcursul anului școlar.

V1 – numărul de prieteni, V2 – starea de sănătate


(persoane internate/neinternate în spital)
Analiza datelor se face prin:

Testarea statistică a predicției (R)

Dacă r (coeficientul de corelație) este ridicat, atunci


cunoscând scorurile la V1 putem prezice, ulterior,
scorurile la V2 – procedura statistică: regresia

Ipoteza: Motivația în muncă prezice performanța în


muncă a angajaților.
Limitele designului corelațional

Nu permite testarea unei relații cauzale între variabile

Problema celei de a treia variabile: existența unei


variabile nemăsurate care influențează ambele variabile
măsurate, făcându-le să covarieze

Exemplu
Comportamentul agresiv al copiilor și tendința lor de a
juca jocuri agresive pot fi ambele explicate de folosirea de
către părinți a pedepselor fizice!

Problema direcționalității: chiar dacă există o relație


cauzală, direcția ei poate fi dificil de determinat
Interpretarea rezultatelor în design corelațional

Interpretarea de tipul

“Copiii care stau în ultimele bănci primesc note mai mici


comparativ cu cei care stau în primele bănci.”

implică generalizarea rezultatului (toți copiii...întotdeauna


primesc note mai mici)?

este posibil ca un părinte care citește acest rezultat să


infereze o relație de cauzalitate?

Ca atare, această formulare a rezultatelor poate induce în


eroare
Interpretarea rezultatelor în design corelațional

Interpretarea corectă:

“Cercetătorii au descoperit că acei copii care stăteau în


ultimele bănci primeau mai frecvent note mai mici
comparativ cu cei care stăteau în primele bănci. ”

Folosirea timpului trecut

Evitarea generalizării

Referire exactă la participanții din studiul derulat


METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Designul experimental
Structura cursului

Caracteristicile designului experimental

Specificitatea variabilelor în cercetarea experimentală

Abordarea și construcția variabilei independente

Măsurarea și controlul variabilei dependente

Tipuri de design experimental

Analiza datelor în design experimental

Interpretarea datelor în design experimental


Aplicație

Ipoteza: Vizionarea de programe video cu conținut violent


influențează nivelul agresivității preșcolarilor.

Care sunt variabilele din această ipoteză?

Ce tip de relație între variabile indică ipoteza?

Prin ce procedură de cercetare ați verifica această


ipoteză? (reprezentați grafic procedura)
Caracteristicile designului experimental

Designul experimental este o modalitate de cercetare în


care cercetătorul controlează deliberat variabilele pentru
a identifica relațiile dintre ele

Presupune investigarea relației cauzale dintre două sau


mai multe variabile

Este singurul tip de design de cercetare care permite


verificarea ipotezelor cauzale
Caracteristicile designului experimental

Presupune ca cercetătorul să intervină activ asupra


realității cercetate cu scopul de a o explica (spre
deosebire de designul corelațional în care cercetătorul
investighează modul natural în care se manifestă
variabilele)

Intervenția activă a cercetătorului = manipularea valorilor


pe care le ia o variabilă pentru a verifica efectul
modificării valorilor acesteia asupra valorilor altei
variabile
Exemplu

Ipoteza: Vizionarea de programe TV cu conținut violent


influențează nivelul agresivității preșcolarilor.

Variabila 1: vizionarea de programe video cu conținut


violent; Variabila 2: nivelul agresivității

Manipularea valorilor Variabilei 1: vizionarea de programe


video cu conținut violent:
Vizionare vs. non-vizionare
Vizionare zilnică vs. vizionare săptămânală vs.
vizionare lunară
Vizionare intenționată vs. vizionare incidentală
Specificitatea variabilelor în design experimental

În cercetarea experimentală, există două tipuri de


variabile în funcție de intervenția cercetătorului asupra
lor:

Variabila independentă (variabila cauză) = variabila


asupra căreia cercetătorul intervine activ, dar care este
independentă de variația vreunei alte variabile

Variabila dependentă (variabila efect) = variabila a cărei


valori variază în funcție de variabila independentă
(creșterea sau descreșterea acestei variabile depinde de
variațiile altei variabile)
Specificitatea variabilelor în design experimental

Variabila independentă = intervenția activă a


cercetătorului

Variabila dependentă = răspunsul participanților la


intervenție

VI și VD se folosesc numai în design experimental!!!

VI VD
Abordarea și construcția variabilei independente

Variabila independentă poate fi manipulată în moduri


diferite (cercetătorul poate alege modalități variate de a
stabili valorile pe care VI le poate lua):

Prin manipularea stimulului


Prin manipularea contextului
Prin manipularea consemnului (instructajului)
Prin folosirea complicilor
Prin manipularea nivelului de stres în sarcina
experimentală
Prin manipularea unor indicatori fiziologici
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin manipularea stimulului: cercetătorul prezintă


participanților stimuli diferiți ca intensitate, complexitate
sau cu caracteristici modificate (fiecare stimul distinct
constituie o valoare a VI)

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Stimuli cu caracteristici diferite: expunere la programe


video cu violență explicită vs. expunere la programe video
cu violență mascată

Stimuli diferiți ca intensitate: expunere prelungită (mai


mult de 30 de minute) vs. expunere scurtă (sub 5 minute)
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin manipularea contextului: cercetătorul prezintă


participanților același stimul, dar în contexte (situații)
distincte

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Contexte variabile: expunere la programe video violente în


prezența vs. în absența colegilor

Contexte variabile: expunere la programe video violente în


anotimpul rece vs. expunere la programe video violente în
anotimpul cald
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin manipularea instructajului: cercetătorul prezintă


participanților același stimul, dar instructajul diferă
pentru participanți

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Instructaj diferit:
a. Numărați câte lovituri aplică agresorului victimei
b. Numărați câți spectatori asistă la scena
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin folosirea complicilor: cercetătorul introduce deliberat


în situația experimentală persoane pe care le face să
acționeze ca și cum ar interveni accidental
Acest tip de construcție a VI se folosește, cu precădere, în
psihologia socială: complicii generează situații sociale la
la care se așteaptă răspunsul participanților

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Prezența complicilor: expunerea la program video violente


în prezența unei alte persoane (=complicele) care provoacă
participantul
Prezența complicilor: expunerea la program video violente
în prezența unei alte persoane (=complicele) care râde
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin manipularea nivelului de stres în sarcina


experimentală: cercetătorul introduce deliberat în situația
experimentală sarcini multiple pentru participanți pentru
a deduce din reacțiile acestora informații relevante

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Sarcini multiple: vizionarea de programe video cu conținut


violent +
numărați câte lovituri aplică agresorul
cronometrați durata fiecărei lovituri
ascundeți celorlalți orice reacție aveți când
urmăriți acest program
Abordarea și construcția variabilei independente

Prin manipularea unor indicatori fiziologici: cercetătorul


controlează indicatori fiziologici relevanți în reacția la
stimul (de exemplu, prin privarea de somn, prin privarea
de contacte sociale, etc.)

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent

Construcția VI prin manipularea indicatorilor fiziologici:


receptarea de programe video violente numai cu emisfera
dreaptă vs. numai cu emisfera stângă
Abordarea și construcția variabilei independente

În alegerea și construcția VI, cercetătorul trebuie să fie


atent ca:

VI să aibă validitate de construct = să fie construită în așa


fel încât să permită inferențe valide – astfel:

Valorile VI trebuie stabilite printr-o singură


modalitate de construcție

Exemplu de încălcare a acestei reguli:


VI = vizionare de programe video cu conținut violent
cu două valori: expunere la film de animație violent vs.
expunere la program video fără sonor cu conținut
violent
Abordarea și construcția variabilei independente

În alegerea și construcția VI, cercetătorul trebuie să fie


atent ca:

VI să aibă validitate de conținut = să aibă realmente o


legătură cu VD

Relația cauzală dintre VI și VD trebuie fundamentată


teoretic sau empiric (într-un studiu anterior care a
demonstrat existența cel puțin a unei relații de
asociere între variabile)
Abordarea și construcția variabilei independente

În alegerea și construcția VI, este recomandat ca


cercetătorul să fie atent ca:

Intervenția pe care o face (manipularea) să fie pretestată

Realizarea intervenției experimentale (manipularea


VI) să fie realizată pe un grup mic de participanți
anterior derulării experimentului

Pretestarea ajută cercetătorul în a standardiza


intervenția experimentală
Măsurarea și controlul variabilei dependente

Variabila dependentă este cea care ne așteptăm să


varieze ca efect al intervenției experimentale (al
manipulării VI)

VD poate fi măsurată prin modalități diferite (spre


deosebire de designul corelațional în care recomandarea
este ca variabilele să fie măsurate pe scală numerică)
Măsurarea și controlul variabilei dependente

VD poate fi măsurată prin modalități diferite:

Prin observarea comportamentului ce reprezintă VD

Exemplu

VI = vizionarea de programe video cu conținut violent

VD = nivelul de agresivitate măsurat prin observarea


directă a copilului imediat după expunerea la VI
Măsurarea și controlul variabilei dependente

VD poate fi măsurată prin modalități diferite:

Prin auto-raportarea de către participanți a


comportamentului ce reprezintă VD sau prin
raportarea verbală (descrierea) a stării în timpul
intervenției

Exemplu

VI = vizionarea de programe video cu conținut violent

VD = nivelul de agresivitate măsurat printr-un


chestionar standardizat de agresivitate
Măsurarea și controlul variabilei dependente

VD poate fi măsurată prin modalități diferite:

Prin măsurarea obiectivă a parametrilor fiziologici


considerați a fi indicatori ai VD (atunci când VD este
un proces intern ce nu poate fi observat direct)

Exemplu

VI = vizionarea de programe video cu conținut violent

VD = nivelul de activare fiziologică măsurat prin


măsurarea: ritmului cardiac, timpului de reacție,
dilatării pupilei, presiunii sanguine
Măsurarea și controlul variabilei dependente

Experimentul trebuie construit astfel încât să ne asigure


că răspunsurile participanților reflectă variația variabilei
independente și nu alte variabile

Factorii care pot influența variația VD în experiment sunt:

Experiența participanților cu intervenția


experimentală
Influențele mediului extern
Influența experimentatorului
Dezirabilitatea socială sau complianța la cerințele
experimentatorului
Reactivitatea participanților (știindu-se observați,
comportamentul participanților se modifică)
Aplicație

Care din factorii de mai jos pot influența variația VD în


studiul privind efectul vizionării programelor video cu
conținut violent asupra nivelului de agresivitate al
copiilor? Cum se exercită această influență?

Experiența participanților cu intervenția


experimentală
Influențele mediului extern
Influența experimentatorului
Dezirabilitatea socială sau complianța la cerințele
experimentatorului
Reactivitatea participanților (știindu-se observați,
comportamentul participanților se modifică)
Măsurarea și controlul variabilei dependente

Pentru a fi eliminate astfel de influențe, VD poate fi


controlată prin următoarele modalități:

Obișnuirea participanților cu sarcina experimentală


înainte de a culege date

Măsurători diferite (complementare) ale VD

Disimularea VD (inducerea în eroare a participanților


în legătură cu VD măsurat) – pentru a reduce
reactivitatea

Repetarea măsurătorilor VD sau chiar a întregului


experiment
Măsurarea și controlul variabilei dependente

VD trebuie să satisfacă anumite condiții:

Să fie sensibilă la variațiile VI (condiție asigurată prin


documentarea teoretică sau empirică)

Să fie stabilă (în condiții identice, repetarea


experimentului să dea aceleași scoruri ale măsurării
VD)

Să fie măsurabilă sau observabilă


Tipuri de design experimental

În funcție de locația desfășurării: experiment de laborator


vs. experiment de teren (natural)

Experimentul de laborator: presupune scoaterea


participanților din situația obișnuită de viață și
introducerea și observarea lor într-un cadru special creat
pentru experiment (camere, aparatură, condiții și
programe special create)
Tipuri de design experimental

În funcție de locația desfășurării: experiment de laborator


vs. experiment de teren (natural)

Experimentul de laborator

Avantaje: permite controlul strict al tuturor


variabilelor, condițiile de testare sunt standardizate și
identice pentru toți participanții

Limite: condițiile create sunt artificiale (este posibil ca


ele să nu se regăsească în realitate)
Tipuri de design experimental

În funcție de locația desfășurării: experiment de laborator


vs. experiment de teren (natural)

Experimentul natural: manipularea VI și măsurarea VD se


produc în contextul natural de manifestare al variabilelor
Tipuri de design experimental

În funcție de locația desfășurării: experiment de laborator


vs. experiment de teren (natural)

Experimentul natural

Avantaje: experimentatorul nu influențează


comportamentul participanților prin prezența sa (care
poate fi mascată sau chiar necunoscută)

Dezavantaje: controlul riguros al variabilelor


investigate sau al celor care pot influența rezultatele
este dificil; dificultatea obținerii consimțământului
informat al participanților
Tipuri de design experimental

În funcție de modalitatea de expunere a participanților la


valorile VI: design between – subject vs. design within-
subject

Design between-subject (inter-subiecți)

Participanții sunt distribuiți aleatoriu între condițiile


experimentale date de valori diferite ale VI

Un participant este expus o singură dată, la un singură


valoare a VI
Tipuri de design experimental

Design between-subject (inter-subiecți)

Exemplu

VI = vizionarea de programe video cu conținut violent


explicit (valoare 1 a VI) vs. cu conținut violent mascat
(valoarea 2 a VI)
VD = nivelul agresivității
Intervenția experimentală

Grup vizionarea de programe video cu Măsurarea


Distribuție experimental 1 conținut violent explicit VD
aleatorie a
participanților Grup vizionarea de programe video cu Măsurarea
experimental 2 conținut violent mascat VD
Tipuri de design experimental

În funcție de modalitatea de expunere a participanților la


valorile VI: design between – subject vs. design within-
subject

Design within-subject (intra-subiecți)

Participanții sunt expuși la toate valorile VI

Un participant este expus la toate condițiile


experimentale date de valorile VI
Tipuri de design experimental

Design within-subject (intra-subiecți)

Exemplu

VI = vizionarea de programe video cu conținut violent


explicit (valoare 1 a VI) vs. cu conținut violent mascat
(valoarea 2 a VI)
VD = nivelul agresivității
Intervenția Intervenția
experimentală experimentală

Grup vizionarea de Măsurarea vizionarea de Măsurarea


experimental programe video cu VD programe video VD
conținut violent (1) cu conținut (2)
explicit violent mascat
Tipuri de design experimental

Designurile within-subject sunt adesea preferate pentru


că necesită un număr mai mic de participanți, răspunsul
fiecărui participant este comparat cu răspunsul aceluiași
participant în altă condiție experimentală

Designurile between-subject elimină riscul învățării de


către participanți a sarcinii experimentale
Analiza datelor în design experimental

Designurile between-subject:

Compararea răspunsurilor la măsurarea VD între


participanții din condiții experimentale diferite (grup
experimental 1 vs. grup experimental 2)
Procedura statistică: test t pentru eșantioane
independente (analiza statistică a diferenței mediilor
dintre două grupuri)

Designurile within-subject:
Compararea răspunsurilor acelorași participanți la două
măsurători distincte ale VD
Procedura statistică: test t pentru eșantioane perechi
(analiza statistică a diferenței mediilor dintre două
măsurători la același grup)
Interpretarea datelor în design experimental – Exemplu:

Designurile between-subject:
Ipoteza: Vizionarea de programe video cu conținut violent
influențează nivelul agresivității auto-raportate.

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent (expunere


vs. non-expunere)
VD: nivelul agresivității auto-raportate (măsurat după
expunerea/ non-expunerea la violență)
Procedura statistică: test t pentru eșantioane independente
(compararea scorurilor obținute la VD de către grupul expus la
violență cu scorurile obținute la Vd de grupul non-expus la
violență)
Interpretarea: Participanții care au fost expuși la un conținut
video violent au raportat nivelul mai ridicate de agresivitate
ulterior expunerii, comparativ cu cei care nu au fost expuși la
conținut video violent.
Interpretarea datelor în design experimental – Exemplu:

Designurile within-subject:
Ipoteza: Vizionarea de programe video cu conținut violent
influențează nivelul agresivității auto-raportate.

VI: vizionarea de programe video cu conținut violent (conținut


explicit vs. conținut mascat)
VD: nivelul agresivității auto-raportate (măsurat după expunerea
conținut violent explicit și după expunerea la conținut violent
mascat)
Procedura statistică: test t pentru eșantioane perechi
(compararea scorurilor obținute la VD după expunerea la
conținut explicit cu scorurile obținute la VD după expunerea la
conținut mascat, la nivelul unui singur grup)
Interpretarea: După expunerea la conținut video violent explicit
participanții au raportat nivelul mai ridicate de agresivitate decât
după expunerea la conținut video violent mascat.
METODOLOGIA CERCETĂRII
ÎN PSIHOLOGIE

Design-ul experimental
Validitatea cercetărilor experimentale
Structura cursului

Tipuri de validitate

Factori care afectează validitatea internă

Factori care afectează validitatea externă


Tipuri de validitate a cercetărilor experimentale

Validitatea internă

Este asigurată atunci când schimbările la nivelul variabilei


dependente sunt datorate efectului modificărilor la
nivelul variabilei independente, și nu ca urmare a
influenței altor variabile externe

Spunem că cercetarea experimentală are validitate


internă atunci când cercetătorul poate și reușește să
controleze variabilele externe cercetării
Tipuri de validitate a cercetărilor experimentale

Validitatea externă

Este asigurată atunci când rezultatele obținute în


laborator pot fi extinse și generalizate la alte situații
similare (tot de laborator sau naturale)

Spunem că cercetarea experimentală are validitate


externă atunci când cercetătorul poate și reușește să
generalizeze în mod valabil datele din laborator în condiții
de mediu natural
Factori care afectează validitatea internă

Istoria (evenimentele comune de viață ale participanților)

Evenimentele specifice (comune) provenite din mediul


exterior care apar între prima și a doua măsurătoare a
variabilei dependente pot deveni surse de distorsiune

Efectul acestor evenimente se supra-adaugă la variabilele


experimentale

Controlul factorului
Utilizarea unul grup de control (cu caracteristici similare
grupului experimental): acesta va avea aceiași istorie (va
experimenta aceleași evenimente) cu grupul experimental
Factori care afectează validitatea internă

Maturizarea participanților

Procesele specifice și naturale ce se manifestă în interiorul


indivizilor ca urmare a trecerii timpului (dezvoltarea
cognitivă, fizică, socio-emoțională, îmbătrânirea,
deteriorarea cognitivă, etc.)

Pot deveni surse de distorsiune dacă se manifestă la


nivelul tuturor participanților între măsurători distincte ale
variabilei dependente

Controlul factorului
Utilizarea unul grup de control
Scurtarea duratei de timp dintre măsurătorile variabilei
dependente
Factori care afectează validitatea internă

Efectul învățării probei de evaluare a VD în pretest

Deșteptăciunea în testare: rezultatul participanților la a


două măsurătoare a variabilei dependente (post-test) este
afectat pozitiv de faptul că participantul a învățat proba de
evaluare în prima măsurătoare

Respondenții învață în pretest să se adapteze la tipul de


informație sau comportament solicita de proba de
evaluare

Controlul factorului
Toți participanții (din lotul experimental și cei din lotul de
control) parcurg faza de pretest: astfel, se balansează
efectul de învățare pentru ambele grupe
Factori care afectează validitatea internă

Schimbarea probelor de evaluare a VD între măsurători

Pentru ca măsurătorile variabilei dependente în momente


de timp să fie comparabile, ele trebuie realizate cu același
instrument

În cazul în care instrumentul de evaluare se schimbă de la


o fază la alta a experimentului, schimbările survenite la
nivelul VD pot fi datorate diferențelor între instrumente

Controlul factorului
Folosirea aceluiași instrument în toate fazele
Dacă folosirea aceluiași instrument conduce la efect de
învățare, soluția este folosirea de instrumente
standardizate cu forme paralele și validitate convergentă
Factori care afectează validitatea internă

Regresia statistică

Apare numai atunci când grupurile experimentale au fost


selecționate pe baza scorurilor extreme la o anumită
variabilă (de exemplu, elevi cu note foarte mari și elevi cu
note foarte mici)

În faza de post-test, scorurile extreme au tendința de


regresa spre medie

Controlul factorului
Folosirea grupului de control
Factori care afectează validitatea internă

Erorile de selecție a participanților

Apare numai atunci când în grupurile experimentale


participanții au caracteristici diferite; diferențele dintre
grupuri în a doua măsurătoare a VD se vor datora
diferențelor dintre participanți și nu intervenției
experimentale

Controlul factorului
Randomizarea participanților în grupuri experimentale:
distribuția aleatorie a participanților în grupuri
experimentale și grupul de control asigură similaritate între
loturi
Factori care afectează validitatea internă

Moartea experimentală

Pierderea de participanți din faza inițială a cercetării în


fazele ulterioare

Pierderea este datorată faptului că unii participanți decid


să nu mai participe după prima fază sau faptului că
cercetătorului nu mai are acces la toți participanții după
prima fază

Controlul factorului
Introducerea unei faze suplimentare în analiza datelor
pentru a determina dacă cei care au dispărut din cercetare
au caracteristici semnificativ diferite de cei care au rămas în
cercetare
Factori care afectează validitatea internă

Difuziunea tratamentului experimental

Atunci când grupul de control este aproape (spațial) de cel


experimental, este posibil ca acesta să intre în contact cu
informații/ elemente specifice intervenției experimentale
și, astfel, să le utilizeze în evaluarea variabilei
independente

Controlul factorului
Reducerea posibilității de comunicare între grupurile
experimentale prin selecția grupului de control din locații
diferite sau prin alegerea de momente de timp diferite
pentru evaluarea grupurilor
Factori care afectează validitatea internă

Rivalitatea compensatorie a grupului de control

Atunci când grupul de control află despre statutul său este


posibil să se străduiască să dovedească
experimentatorului că este mai bund ecât grupul
experimental

Controlul factorului
Participanții să nu identifice grupul din care fac parte
(experimental sau de control)
Factori care afectează validitatea externă

Descrierea intervenției experimentale

Pentru ca rezultatele experimentului să poate fi


generalizate, experimentatorul trebuie să descrie suficient
de amănunțit intervenția experimentală astfel încât
experimentul să poată fi replicat

În intervențiile terapeutice sau educaționale această


condiție de asigurare a validității externe este greu de
asigurat deoarece intervenția poate varia în funcție de
particularitățile participanților

Controlul factorului
Descrierea în detaliu a intervenției
Factori care afectează validitatea externă

Interferențele intervențiilor experimentale multiple

Dacă participanții primesc, în același timp, mai multe


intervenții experimentale este greu de stabilit care
intervenție (sau combinație de intervenții) are efect (de
exemplu, intervenții simultane de reducere a consumului
de tutun prin folosirea plasturilor, a psihoterapiei și a
tehnicilor de relaxare)

Controlul factorului
Utilizarea unei singure intervenții într-un moment de timp
Constituirea de grupe experimentale multiple (fiecare grupă
având altă intervenție sau altă combinație de intervenții)
Factori care afectează validitatea externă

Efectul experimentator

Dacă participanții percep experimentatorul sau fiind


simpatic sau ca fiind un evaluator, vor avea tendința
(inconștientă) de a-l mulțumi: își vor modifica (involuntar)
răspunsurile în direcția pe care ei consideră că o așteaptă
experimentatorul

Controlul factorului
Persoana care joacă rolul experimentatorului să nu
cunoască obiectivele și ipotezele studiului (să fie o altă
persoană decât cercetătorul)
Factori care afectează validitatea externă

Efectul disruptiv al noutății

Introducerea unei intervenții experimentale poate crea o


perturbare a activității obișnuite a participanților; ca atare,
răspunsurile lor să fie influențate de expunerea la noutate

Controlul factorului
Pretestarea intervenției experimentale (pe un alt lot, cu
caracteristici similare lotului experimental, dar care nu face
parte din cercetare)
Factori care afectează validitatea externă

Sensibilitatea la pretest sau post-test

Atunci când, în pretest, participanților li se solicită să


reflecteze sau să își exprime atitudinea față de o temă,
aceștia vor fi mai sensibili la intervenția experimentală
decât cei care nu au parcurs pretestul

Similar, post-testul poate reprezenta o ocazie de reflecție


asupra temei intervenției și, astfel, în sine evaluarea să
aibă efect

Controlul factorului
Pretestarea instrumentelor de evaluare a variabilei
dependente
Factori care afectează validitatea externă

Perioada dintre măsurătorile variabilei dependente

Măsurat imediat după intervenția experimentală, efectul


intervenției este mai puternic decât după o perioadă de
timp; măsurătorile la intervale diferite de timp (imediat
după, la o zi, la câteva săptămâni, etc.) după intervenție
pot oferi rezultate diferite

Controlul factorului
Dacă se dorește stabilirea eficienței intervenției în timp, se
recomandă utilizarea de măsurători repetate ale variabilei
dependente la intervale prestabilite de timp
Design-uri de cercetare
cantitativă

Ancheta pe bază de
chestionar
Ancheta pe bază de chestionar

• Urmărește identificarea atitudinilor, opiniilor,


comportamentelor, intențiilor, intereselor și preferințelor
la nivelul unei populații
• Se folosește cu precădere în studiile sociologice

• Investighează un număr mare de persoane dintr-o


populaţie foarte largă cu scopul este de a generaliza prin
extrapolarea rezultatelor la întreaga populaţie
• Extrapolarea este posibilă numai dacă persoanele care
participă la anchetă reprezintă un eșantion reprezentativ
din populație
Ancheta pe bază de chestionar
• Un eșantion este reprezentativ atunci când reproduce la
nivelul său toate caracteristicile de bază ale populației
din care a fost extras
• Eșantionarea presupune folosirea unor procedee
statistice de calculare a reprezentativității

• Mai multe detalii despre procedeele de eșantionare:


Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice.
Bucureşti: Economică.
Chestionarul
• CHESTIONARUL (de cercetare) = succesiune logică şi
psihologică de întrebări scrise sau de imagini cu funcţie
de stimul, în raport cu ipotezele cercetării, care
determină din partea celui anchetat un comportament
verbal sau nonverbal care urmează a fi înregistrat

• Dificil de construit și folosit pentru identificarea


motivațiilor sau a caracteristicilor de personalitate
Structura chestionarului
= tipurile de itemi şi la raporturile dintre acestea
•întrebări introductive: - rolul de a sparge gheaţa, de a
încălzi atmosfera, de a da subiectului încrederea în
anchetator şi în el însuşi,
•datele de identificare nu se solicită la începutul
chestionarului (sunt uneori foarte personale)
•prima întrebare este bine să fie închisă
•nu se abordează problema esenţială a chestionarului
Exemplu:
Credeţi că ar fi mai bine să trăim fără a munci?
Da/Nu
xCe aveţi de gând să faceţi după terminarea facultăţii?

Structura chestionarului
• Întrebări de trecere: au scopul de a marca, în structura
chestionarului, apariţia unei noi grupe de întrebări, referitoare la o
altă problemă
• stabilesc cadrul de referinţă pentru răspunsurile ulterioare şi se
încearcă motivarea unor răspunsuri oneste
• ideea de bază – într-un chestionar nu avem de-a face cu o
succesiune de stimuli izolaţi, ci cu o înlănţuire de stimuli
intercondiţionaţi
Exemplu:
 Credeți că programele TVR ar trebui să cuprindă următoarele
emisiuni: …
si acum câteva întrebări despre emisiunile de divertisment:
 La ce ora aţi dori să fie programate?
• -întreb. de trecere pot fi înlocuite cu o adecvată punere în pagină:
distanţarea grupurilor de întrebări din domenii diferite, chenare
Structura chestionarului
• întrebări filtru: au o funcţie contrară întrebărilor de
trecere, ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la
întrebările succesive (următoare), reprezentând în
acelaşi timp un control al calităţii
Exemplu:
 Jurnalul Naţional a publicat anul acesta vreun articol
referitor la domeniul dvs. de activitate? Da/Nu/Nu ştiu.
Pentru cei care aţi răspuns DA
 L-aţi citit? Da/Nu
 Aţi fost de acord cu felul în care s-a pus problema?
Da/Nu
Structura chestionarului
• întrebări bifurcate: separă sensurile pro & contra, dar nu
opresc subiectul de a urma succesiunea întrebărilor şi
nici nu califică răspunsurile date,
Exemplu:
 12) În mod obişnuit aplicaţi copilului dvs. pedepse
corporale? Da/Nu
• Daca răspunsul este DA continuați cu întrebarea13,
dacă răspunsul este NU continuați cu întrebarea 14
 13) care este motivul pentru care aplicaţi copilului dvs.
pedepse corporale?
 14) care este motivul pentru care nu aplicaţi copilului
dvs. pedepse corporale?
Structura chestionarului

• întrebări „de ce”: au funcţia de a provoca explicaţii în


raport cu diferite opinii exprimate
• cer o justificare a comportamentului, ca si cum acesta ar
fi greşit
• sunt imprecise
Exemplu:
x De ce tragi sfoara? „De capul ei!” „Pentru că nu pot să o
împing!”
• au o valoare informativă scăzută
• valoarea unui chestionar este invers proporţională cu
numărul întrebărilor „de ce” din structura lui
Structura chestionarului
• întrebări de control: nu aduc informaţii noi, ci verifică
fidelitatea, constanţa opiniei respondentului
Exemplu:
 Peste 25 de ani rolul şcolii în formarea generală a
oamenilor va fi:
a) mult mai mare, b) mai mare, c) ca şi astăzi, d) mai
mic e) nu ştiu
 ? de control: Credeţi că peste 25 de ani şcoala va juca
un rol mai însemnat în formarea generală a oamenilor?
Da/Nu/Nu ştiu.
• Date de identificare: gen, vârstă, niv. de şcolarizare,
situaţie profesională
Tehnici de structurare a chestionarelor

Tehnica pâlniei (funnelling)


•presupune trecerea de la general la particular
•presupune mai întâi formularea unor întrebări libere şi, în
final, a unor întrebări închise
•este o metodă foarte bună pentru a realiza o trecere
firească la o întrebare personală şi pentru a evidenţia
raportul dintre comportamentul declarat la nivel verbal şi
comportamentul deschis
Tehnici de structurare a chestionarelor

Tehnica pâlniei răsturnate (reversed funnelling)


•urmăreşte drumul invers, de la particular către genral
•subiectul este ajutat să dea răspunsul la o întrebare care
vizează generalul
•se recomandă această tehnică la chestionarea
persoanelor cu un nivel de şcolarizare scăzut
Formularea întrebărilor
• fiecare întrebare trebuie să vizeze o singură problemă
• fiecare întrebare trebuie analizată din perspectiva următoarelor
aspecte:
– sunt greutăţi de înţelegere a limbajului?
– Întrebarea este prea abstractă?
– Depăşeşte elocvenţa celui anchetat?
– Necesită capacitate de observaţie prea bogată pentru a răspunde?
– Suprasolicită gândirea?
– Este obositoare?
– Este plictisitoare?
– Generează teamă?
– Generează reacţie de prestigiu?
– Tema este prea intimă?
• Întrebările trebuie formulate clar, fără înflorituri stilistice, corect
gramatical
• În formularea întrebărilor se vor evita negaţiile, sugerarea
răspunsului
Influenţe pe care o întrebare le poate
avea asupra celorlalte

Efectul „halo”
•defineşte contagiunea răspunsurilor fie prin iradierea
sentimentelor, fie prin organizarea logică a lor

Efectul de poziţie
•reprezintă în macroplan, ceea ce efectul de halo
reprezintă în microplan
•succesiunea temelor poate influenţa răspunsurile, mai ales
în cazul chestionarelor omnibus
Modalități de aplicare

Auto-aplicare
Interviu (operator)
Aplicarea
Telefonic (operator)
chestionarelor
On-line
Poștă
Avantaje ale chestionarelor

• Răspunsuri sincere (anonimitatea)


• Economice (timp, date colectate)
• Date cantitative (ușor de analizat)
Dezavantaje
• Motivarea respondenților
• Rate mici de răspuns
• Acuratețea răspunsurilor nu poate fi verificată
• Nu permite identificarea de cauze
Analiza datelor

• Datele colectate sunt analizate în funcție de tipul de


întrebare:
– Pentru întrebările închise (cu variante fixe de răspuns) – analiza
frecvenței răspunsurilor, analiza procentajului respondenților
care dau una numit răspuns, asocieri parametrice sau non-
parametrice între răspunsurile la anumite întrebări

– Pentru întrebărie deschise (fără un număr limitat de variante de


răspuns) – listarea tuturor răspunsurilor primite, încadrarea
răspunsurilor în anumite categorii, analiza frecvențelor fiecărei
categorii
Metodologia cercetării în psihologie

Cercetarea cantitativă
vs. Cercetarea calitativă
Exemplu
Walker (1996) – Ipoteza: diferențele de gen în controlul
utilizării telecomenzii afectează relația de cuplu
Procedură:
•Interviuri cu 36 de cupluri care locuiau împreună de cel puțin un an
•Întrebările au vizat: modul în care decid să urmărească programe TV,
frustrările personale în cadrul acestui proces, ce ar dori să schimbe la
acest mod
•Majoritatea rezultatelor a fost prezentată sub formă narativă însoțită de
citări din răspunsurile participanților
”Cred că ar trebui să o mai las și pe ea uneori să schimbe programul,
dar m-ar deranja să nu am eu controlul” (B, 36 ani)
Exemplu
Walker (1996) – Ipoteza: diferențele de gen în controlul
utilizării telecomenzii afectează relația de cuplu
Concluzia: când ambii parteneri vizionează programe TV,
de obicei bărbații controlează telecomanda, dar această
activitate este una stresantă și generează neînțelegeri

•Putem avea încredere în concluziile autorului?


•Putem generaliza rezultatele, aplicându-le și la alte cupluri
în afara celor investigate?
Tipuri de cercetare psihologică

• Obiectiv • Abordare

Descriptivă Fundamen
Predictivă tală
Explicativă Aplicativă

De teren
Cantitativă
De
Calitativă
laborator

• Context • Datele
culese și
modalitatea
de analiză
Cercetare calitativă
• urmăreşte înţelegerea modului în care oamenii
interpretează realitatea, experienţa şi a modului în care
structurează lumea
• este descriptivă, cercetătorul este interesat de proces,
semnificaţie şi înţelegere
• Datele colectate: cuvinte, imagini, texte
• Rezultatele: analize narative care sumarizează răspunsurile
sau detale înregistrate

• Procesul cercetării calitative este unul inductiv, cercetătorul


creează abstracţii, concepte, ipoteze şi teorii plecând de la
detalii.
Cercetare cantitativă

• urmăreşte identificarea regularităților la nivelul unui


comportament, manifestării unui fenomen sau a unei
situații într-o populație mai numeroasă
• Datele sunt colectate și prezentate sub formă de numere
• Rezultatele: scoruri medii pentru diferiți indivizi sau
grupuri la anumite sarcini, procentul de respondenți care
îndeplinesc o anumită caracteristică, rezultatele
procedurilor statistice de testare a ipotezelor

Exemplu: Walker, 1996 – 20 % din timp, femeile au control


asupra utilizării telecomenzii, 80% din timp controlul
aparține bărbaților
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (1)
CERCETAREA CANTITATIVĂ CERCETAREA CALITATIVĂ
Asumpţii Asumpţii
-Faptele sociale au o realitate obiectivă -Realitatea este un construct
-Primacitatea metodelor social
-Variabilele pot fi identificate, iar relaţiile -Primacitatea problematicii
măsurate -Variabilele sunt complexe,
intercalate şi dificil de măsurat

Scop Scop
-Generalizarea rezultatelor -Contextualizarea rezultatelor
-Predicţia ulterioară a comportamentului -Interpretare
-Explicaţii cauzale -Înţelegerea perspectivelor
participanților
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (2)
CERCETAREA CANTITATIVĂ CERCETAREA CALITATIVĂ
Abordare Abordare
-Începe cu formularea obiectivelor -Se finalizează cu formularea
și a ipotezelor plecând de la teorie ipotezelor şi a teoriilor
(deductivă) explicative
-Cercetătorul manipulează şi -Descrie
controlează variabilele -Inductivă
-Foloseșţe instrumente -Caută tipare de comportament
standardizate -Caută complexitatea
-Caută consensul, normele, -Utilizează foarte puţini
regularitățile indicatori numerici
-Reduce datele la indicatori -Raportul este descriptiv
numerici
-Foloseşte limbajul abstract în
raportare
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (3)
Abordarea cantitativa Abordarea calitativa
Abordare Abordare
Măsoară faptele obiectiv (prin Construieşte realitatea socială,
instrumente standardizate) acordă semnificaţii culturale
Centrată pe variabilele investigate Centrată pe procese interactive, pe
evenimente
Cheia este fidelitatea măsurătorii Cheia este autenticitatea
Independentă de valorile Valorile sunt prezente şi explicite
cercetătorului
Teoria şi datele sunt separate Teoria şi datele sunt fuzionate
Independentă de contextul în care se Situaţională (se raportează numai în
realizează cercetarea contextul în care a fost realizată)
Multe cazuri, număr mare de subiecţi Puţine cazuri, număr mic de subiecţi
Datele sunt analizate statistic Analiză tematică a datelor – narativă
și descriptivă
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (4)

CERCETAREA CERCETAREA CALITATIVĂ


CANTITATIVĂ
Rolul cercetătorului Rolul cercetătorului
-Detaşat and imparţial -Implicat personal şi subiectiv
-Influențează foarte puțin atât în culegerea datelor cât și
colectarea datelor în raportarea lor
-Prezintă obiectiv rezultatele -Înţelegere empatică
obținute -Cunoaşte în prealabil în mică
-Cunoaşte foarte bine în măsură ceea ce caută.
avans ceea ce caută.
Cercetare mixtă

• Îmbinarea cercetării cantitative cu cea calitativă în două


moduri:
A. Colectare mixtă de date (calitative și cantitative)
Exemplu: chestionarele cu întrebări închise (date
cantitative) și deschise (date calitative)
investigarea aceleiași variabile prin intermediul unui
inventar (date cantitative) și a observației (date calitative)

B. Analiza datelor culese calitative poate fi făcută și


cantitativ
Exemplu: stabilirea de procente sau frecvențe ale unei
categorii de răspunsuri la întrebările din interviu
Cercetare calitativă

Când să derulăm o cercetare cantitativa?


•Intenția este de a studia complexitatea unui fenomen în
contextul natural de desfășurare

•Întrebarea de cercetare sau modelul teoretic al


problematicii nu sunt foarte clare

•Există puține cercetări anterioare (sau deloc)

•Măsurarea cantitativă ar descuraja participanții (sau nu


este adecvată caracteristicilor lor)
Cercetare cantitativă

Când să derulăm o cercetare cantitativa?

•Întrebarea de cercetare este specifică și restrânsă

•Avem un model teoretic valid al problematicii investigate

•Cercetările anterioare asupra problematici sunt tot


cantitative

•Conceptele psihologice investigate pot fi măsurate și


cercetătorul stăpânește modalitatea de măsurare
DESIGNURI DE CERCETARE
CALITATIVĂ
Interviul de profunzime
Exercițiu

Urmăriți cu atenție interviul următor


http://stiri.tvr.ro/ce-declara-calin-netzer-
inainte-de-berlinala-interviu-cu-regizorul-care-ne-a-
adus-ursul-de-aur_27225_video.html#view
Exercițiu

Sarcina 1: Observați contextul și comportamentul nonverbal al


intervievatorului (poziția, distanța, privirea, gesturi)

Sarcina 2: Descrieți modul de formulare a întrebărilor (lungimea,


topica, stuctura întrebărilor, formula de adresare)

Sarcina 3: Analizați structura interviului (subteme abordate ordinea


întrebărilor, modalitatea de trecere de la o subtemă la alta)
Delimitări terminologice

• Interviul presupune întrevederea, dar nu se confundă cu aceasta


• Nu există interviu fără convorbire, dar nu orice conversaţie constituie un
interviu. Interviul/Convorbirea presupune schimbul de informaţii în legătură cu o
temă sau alta. Persoanele care conversează schimbă frecvent rolurile de emiţător
şi de receptor. În interviu informaţia este direcţionată într-un singur sens, există
un conducător al convorbirii, ceea ce nu se întâmplă în conversație
• Interviul reprezintă mai mult decât un dialog pentru că nu totdeauna dialogul are
drept scop obţinerea de informaţii
• Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, deşi şi într-un caz şi în celălalt
există o persoană care pune întrebări, care dirijează discuţia. Obţinerea
informaţiilor prin interogatoriu evocă obligaţia de a răspunde, constrângerea
exterioară. Din contră, interviul presupune libertatea de exprimare.
Interviul de cercetare

• o tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor


verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării
ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor
socioumane
• scopul interviului este de a obţine relatări clare asupra părerilor,
opiniilor, credinţelor, atitudinilor acestuia, care permit culegerea de
informaţii diagnostice în legătură cu concepţia persoanei, valorile
ei, filozofia de viaţă
• presupune relaţia directă, de tipul faţă în faţă între cercetător şi
subiect
Interviul de cercetare

• Prin interviu, cercetătorul caută să descrie și să înțeleagă


semnificația din spatele experienței respondentului
• Permite afalarea unor informații de profunzime asupra temei
abordate
• Specificul interviurilor calitative constă mai ales în utilizarea
întrebărilor deschise şi în acelaşi timp focalizate (open-ended)
Interviul de cercetare

O întrebare de interviu trebuie să fie:


• o întrebare deschisă, adică o întrebare prin care îl stimulăm pe
subiect să ne vorbească liber și detaliat despre tema interviului, să
folosească cuvintele sale, formele sintactice pe care le foloseşte de
obicei, limbajele paraverbale şi nonverbale cu care e deprins;
• o întrebare focalizată, prin care îi comunicăm subiectului
problematica generală care ne interesează şi despre care dorim să
ne vorbească (de exemplu: „Vă rog să-mi povestiţi despre cum aţi
devenit dumneavoastră om de afaceri”).
Interviul de cercetare

O întrebare de interviu trebuie să fie:


• neutră: să nu lase să se vadă punctul de vedere, atitudinea
cercetătorului cu privire la tema discutată sau la cele spuse de
subiect;
• singulară, univocă: să conţină o singură solicitare;
• clară: să-l ajute pe subiect să înţeleagă despre ce anume vrem să ne
vorbească ; să-l facă să se simtă « în largul lui » (nu ignorant,
inconfortabil, confuz etc.) ;
• - este indicat să folosim termenii utilizaţi de subiecţii înşişi în viaţa
lor cotidiană (altfel, riscăm să nu înţeleagă despre ce vorbim sau
înţelegerea să varieze de la un subiect la altul, iar datele să nu mai
fie fiabile)
Tipuri de interviuri
• Grawitz (1996)- în funcție de profunzimea și gradul de
directivitate:
Tip de interviu Caracteristici

Interviul clinic - utilizat non-directiv (numãr redus deîntrebãri, formulare spontanã a întrebãrilor, volum mare
în psihanalizã, psihoterapie de informații).
are rol terapeutic, în cercetare are rol explorator și existã posibilitatea creãrii unui
cadru propice pentru manifestarea subiectului
Interviul în profunzime - vizeazã doar un aspect al persoanei și nu persoana în ansamblul ei, are în vedere
utilizat în studiile de profunzimea unui fapt și permite exprimarea liberã a personalității respondentului
motivație
Interviul cu rãspunsuri libere tema este mai bine conturatã, interesul pentru persoanã tinde sã scadã în favoarea
celui pentru o temã anume (socialã, de exemplu), însã se pãstreazã un grad ridicat de
non-directivitate
Interviul centrat tema este foarte bine conturată, întreaga discuție se desfășoară în jurul temei, non-
sau focalizat directivitatea tinde sã se schimbe spre directivitate
Interviul cu întrebãri deschise un interviu structurat, directivitatea este destul de mare, libertatea respondentului
rãmâne numai la nivelul formulãrii rãspunsului
Interviul cu întrebãri închise Se apropie de structura chestionarului și unii autori considerã acest tip de interviu ca
fiind chiar sinonim cu chestionarul (numai că răspunsurile sunt verbale).
Tipuri de interviuri
• în funcție de gradul de structurare al întrebărilor:

Tip de interviu Caracteristici

Interviul nestructurat Este un interviu non-directiv (numãr redus de întrebãri, formulare spontanã a
întrebãrilor, volum mare de informații).
Cercetătorul își formulează numai obiectivul înaintea derulării interviului, pleacă de la
o întrebare generală și apoi conduce convorbirea astfel încât să își atingă obiectivul
Interviul va diferi de la o persoană la alta
Interviul semi-structurat Cel mai des folosit în cercetarea psihologică
Se bazează pe folosirea unui ghid de interviu
Ghidul de interviu calitativ constă într-o « deschidere » (sau stimulare /
provocare iniţială) şi o listă de teme şi subteme pe care cercetătorul îşi propune să le
abordeze pe parcurs

Interviu structurat Similar interviului cu întrebări închise


Cercetătorul își pregătește un ghid de interviu standardizat care cuprinde toate
întrebările pe care dorește să le adreseze,
În timpul derulării interviului, cercetătorul respectă c strictețe ghidul de interviu
(inclusiv ordinea întrebărilor)
Toate întrebările sunt adresate în aceiași ordine tutror respondenților
Pregătirea interviului

• Alegerea și amenajarea spațiului în care se va derula interviul


(eliminarea sau reducerea distractorilor și a elementelor ce
blochează fizic comunicarea)
• Explicarea scopului interviului și stabilirea unui raport de încredere
între intervevator și intervievat (bazându-ne pe onestitate și
deschiderea în prezentarea obiectivelor noastre)
• Prezentarea duratei estimate a interviului și obținerea acordului
pentru înregistrarea datelor
Tipuri de întrebări de interviu

• Întrebări referitoare la comportamente sau fapte: ce a făcut sau ce face persoana


Descrie-mi cât mai detaliat ce s-a întâmplat...
Descrie-mi ce faci pe parcursul unei zile.
• Întrebări referitoare la opini, valori, convingeri – ceea ce persoana crede în
legătură cu subiectul
Care crezi că este motivul pentru care un tânăr începe să consume alcool?
Cum vezi problematica vortului în România?
• ฀ Întrebări referitoare la emoții, trăiri
Cum te-ai simțit atunci când....?
Descrie starea ta emoțională din momentul ......
• Întrebări referitoare la cunoștințe, informații în legătură cu subiectul
Ce informații ai despre procedura de adopție din țara noastră?
• Întrebări demografice
Tipuri de întrebări de interviu

• Întrebări care ridică probleme


Întrebările « de ce » trebuie evitate.
฀ Ele implică un număr de presupoziţii :
o că lucrurile se întâmplă întotdeauna din cauze determinate (perspectivă deterministă) ;
o că subiectul cunoaşte aceste cauze ;
o că ni le poate comunica verbal.
฀ Or : în viaţa socială, cauzalitatea e rareori evidentă şi simplă ; întrebarea « de ce » e, de
fapt, una plurală şi neclară (se referă la dimensiuni multiple) ;
o nu întotdeauna subiecţii conştientizează raţiunile pentru care lucrurile se întâmplă sau
se întâmplă aşa şi nu altfel ;
Tipuri de întrebări de interviu

• Întrebări care ridică probleme


Întrebările care presupun presupoziţii trebuie utilizate cu prudenţă.
฀ De exemplu, « Povesteşte-mi despre rivalităţile / conflictele din grupul vostru »
presupune că există rivalităţi / conflicte.
฀ E recomandat să fie utilizate cu prudenţă, pentru că presupun o doză de
directivitate. În exemplul dat, i se sugerează subiectului că trebuie să existe
rivalităţi, incitându-l să interpreteze diferite comportamente ca rivalităţi.
Ordinea întrebărilor

• Introducerea în temă se face prin intermediul unei întrebări


generale, nu foarte intimă
• Se recomandă: adresarea întrebărilor referitoare la fapte sau
comportamente înaintea celor referitoare la emoții, adresarea
întrebărilor referitoare la prezent înaintea celor referitoare la trecut.
Opiniile şi trăirile sunt mai uşor de abordat după ce subiectul şi-a
descris experienţele factuale ;
• Cunoştintele şi deprinderile cer întotdeauna un context, o
introducere, iar relatarea experienţelor creionează acest context;
• Ultimele întrebări ar trebui să invite respondentul să precizeze orice
altă informație pe care dorește să o spună în legătură cu tema și pe
care nu a reușit să o spună până în acel moment
Avantajele utilizării interviului

• flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la


fiecare întrebare;
• asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenţia altora;
• asigurarea răspunsului la toate întrebările şi prin aceasta
furnizarea informaţiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării;
• studierea unor teme complexe, de profunzime prin utilizarea unor
formulare, chestionare sau ghiduri de interviu mai amănunţite, cu
mai multe întrebări, de o mai mare subtilitate
Dezavantajele utilizării interviului

• costul ridicat, al orelor de intervievare şi al etapelor de proiectare,


realizare și analiză a datelor
• erorile datorate intervievatorului în ceea ce priveşte punerea
întrebărilor şi înregistrarea răspunsurilor
• inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă,
indiferent de dispoziţia lor psihică, de starea de oboseală etc.;
• În interviurile nestructurate, lipsa de standardizare în formularea
întrebărilor, ceea ce limitează compararea informaţiilor
DESIGNURI DE CERCETARE
CALITATIVĂ
CERCETAREA OBSERVAȚIONALĂ
• a observa înseamnă a cunoaşte, a examina un obiect sau un proces,
a face constatări şi remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit
cu atenţie – observație neștiințifică

• observaţia ştiinţifică - urmăreşte să dea o semnificaţie lucrurilor şi


proceselor percepute, să verifice ipotezele spre a identifica o
regularitate, o lege de producere a lor
- presupune cu necesitate scopul cunoaşterii,
planificarea, desfăşurarea după reguli bine stabilite şi îndelung
verificate
Observaţia ştiinţifică

• urmărirea sistematică şi înregistrarea exactă atât a manifestărilor


comportamentale ale individului sau grupului, cât şi a elementelor
contextului situaţional în care acestea se produc
Conţinutul observaţiei

• simptomatica stabilă: structura persoanei (înălţimea, greutatea,


perimetrul cranian, perimetrul toracic, lungimea şi grosimea
membrelor etc), trăsăturile fizionomice (forma craniului, a feţei,
relaţia dintre etajele feţei sau dintre elementele ei anatomice: ochi,
nas, gură, apoi frunte, bărbie, obraji etc.)

• simptomatica labilă: comportamentul verbal (vorbirea), non-verbal


(mimica, gestica, pantomimica, mersul, scrierea), paraverbal
(intonația, accent, pronunţie, debit, fluenţă, sonoritate, frazare,
vocabular, lungime a propoziţiilor, adecvarea la context), conduita
expresibă (răs, plâns, etc)
Tipuri de observaţie

• Observaţia nestructurată (spontană) versus observaţia structurată


(sistematizată) (în funcție de gradul de structurare al observației)

Observaţia nestructurată
• constituie adesea primul pas în cercetarea de teren
• nu este fondată pe teorie
• conjuncturală, caz în care nu are o regulă precisă, fiind provocată
oarecum de caracterul aleatoriu al faptului relevant observat
• Datele observate se înregistrează într-un protocol de observație
Tipuri de observaţie
Observaţia nestructurată
Model de notare a
observaţiei (Banister, Protocol de observaţie nestructurată Observaţii
Burman, Parker, 1995)
Descrierea contextului Data/ Ora:
Locul:
Context/ Situaţia:
Descrierea participanţilor Persoana observată:
Vârstă, Genul, Școala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Observator:
Descrierea observatorului
Vârstă: Genul, Şcoala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Desfăşurare:
Descrierea acţiunii Comportamente verbale şi nonverbale,
participanţilor secvenţele comportamentelor,
incidente survenite
Interpretarea situaţiilor Găsirea de semnificaţii
comportamentelor urmărite
Oferirea de interpretări alternative
Analiza reflexivă Explorarea reactivităţii emoţionale a
observatorului
Tipuri de observaţie

Observaţia structurată
•Proiectată intenționat
•Este fundamentată pe un model teoretic
•Presupune formularea unui obiectiv de cercetare și stabilirea
unităților de observat
•Unitățile de observat = clase de comportamente şi fenomene
omogene, în care sunt reuniţi indicatorii relevanţi şi care permit, prin
codificare, analiza statistică a proceselor şi relaţiilor sociale
•Unitățile de observat sunt incluse intr-un ghid (grilă) de observație
care va fi aplicat de cercetător în momentul derulării metodei
Tipuri de observaţie
Grila de observaţie Bales (1951) pentru studierea interacțiunilor în
cadrul discuțiilor de grup:
1. Manifestă solidaritate, încurajează, ajută, îi valorizează pe ceilalţi.
A. Valenţă socio-afectivă
2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde,se declară mulţumit.
(reacţii pozitive)
3. Îşi exprimă acordul, acceptă tacit, înţelege.
4. Face sugestii, indică o direcţie respectând libertatea celorlalţi.
B. Tipul de intervenţie
5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă dorinţele.
(răspunsuri)
6. Orientează, informează, repetă, confirmă.
7. Solicită o orientare, informaţie, repetare, confirmare.
C. Tipul de intervenţie 8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea unui sentiment.
9. Cere sugestii, direcţii, mijloace de acţiune posibile.
10. Dezabropă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.
D. Valenţa socio-afectivă 11. Manifestă tensiune, frustare, se retrage de la discuţie.
(reacţii negative) 12. Antagonism, opoziţie, îi denidreagă pe ceilalţi, se afirmă pe el însuşi
în defavoarea celorlalţi.
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observația pasivă – situarea observatorului în afara contextului
observat, observarea comportamentelor care apar în mod natural
• Cercetătorul nu poate interveni, influența sau modifica mediul sau
contextul în care se manifestă comportamentul observat
• Cercetătorul trebuie să aștepte până comportamentul sau fenomenul
investigat se manifestă
• Cei observați nu conștientizează prezența observatorului
! Acest tip de observație oferă rezultate valide, însă nu avem certitudinea
reprezentativității comportamentelor observate
Exemplu: Studiile lui Jane Goodall privind comportamentul companzeilor
http://www.janegoodall.org/janes-story
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observaţia participativă
• Descrierea se face prin oamenilor aflaţi într-o anumită situaţie sau
într-un cadru bine determinat
• se are în vedere viaţa de zi cu zi a oamenilor în mediul în care
aceştia îşi duc existenţa
• Cercetătorul care utilizează observaţia participativă trebuie să joace
rolul de participant la viaţa de zi cu zi a celor observați
• El interacţionează cât mai natural cu cei pe care îi studiază, dar
trebuie să rămână, totuşi, observator
Exemplu: Studiul lui D. Rosenhan (1973) asupra persoanelor cu tulburări mintale
http://www.sagepub.com/newman5study/resources/rosenhan1.htm
Condiţii prealabile observării
• Înainte de începerea cercetării de teren, observatorul își va stabili
obiectivele cercetării;
• Tehnicile de observare şi procedeele de notare a faptelor de
observaţie trebuie precis formulate şi suficient de mult repetate
pentru ca observaţia să fie validă;
• Înainte de a observa, cercetătorul trebuie să memoreze lista
unităţilor de observare (rubricile din ghidul de observație).
• Durata de timp admisibilă între observare şi notare este de ordinul
minutelor, şi în cazuri excepţionale, de ordinul orelor.
Înregistrarea datelor observate
• Se face într-un protocol de observație
• Trebuie să includă: data, ora, durata observaţiei, locul desfăşurării
evenimentelor, circumstanţele observării, aparatele utilizate în
observaţie, factorii de mediu care pot influenţa comportamentele
(temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum şi modificările
care au survenit în timpul observării;
• În protocolul de observaţie nu-şi au locul opiniile, ipotezele,
remarcile cercetătorului.
• Este greşit să notăm că persoana observată era, de exemplu,
emoţionată. Va trebui să notăm doar expresia facială, paloarea,
contracţia musculară etc.
Condiţiile unei bune observaţii
• stabilirea clară a scopului şi a obiectivului urmărit;
• selectarea formelor de observaţie celor mai potrivite în raport cu
obiectivele
• elaborarea unui ghid riguros de observaţie
• consemnarea imediată a celor constatate în protocoalele de
observaţie anume alcătuite;
• colectarea unui număr optim de observaţii, în condiţii cât mai
variate;
• stabilirea unor repere de control, reieşite din observaţiile
anterioare;
Dificultăţi şi limite ale observaţiei

• Orice observaţie este reactivă


- cel observat își modifică, voluntar sau involuntar, comportamentul
- trebuie să aşteptăm ca faptul studiat să se manifeste sau să se
producă, ceea ce ţine de multe ori de legile hazardului
- fenomenele cele mai relevante pot fi puţin evidente, submanifeste
sau mascate de altele mai puternice, dar nerelevante
- prezenţa observatorului modifică datele observației: variabilele de
natură personală (sexul, talia, aspectul feţei, vocea, vârsta, biotipul
etc.) se repercutează asupra observaţiilor, generând efecte subtile,
greu anticipabile
Dificultăţi şi limite ale observaţiei

• Efectul Rosenthal
- Tendința cercetătorului de a identifica mai rapid (mai pregnant)
acele comportamente (reacții) pe care le-a anticipat și astfel, să nu
observe comportamente relevante pentru obiectivul său
Aspecte etice implicate în cercetare
Studiu de caz

Experimentul lui S. Milgram privind obediența (1963) –


consultați cursul de Introducere în psihologia socială

❖Participanții au fost supuși vreunui risc?


❖Tratamentul experimental a fost nociv, dăunător?
❖Informația obținută prin intemediul experimentului
merită efortul depus?
Aspecte etice în cercetare

1. Obținerea consimtământului informat


2. Participarea voluntară la cercetare
3. Confidențialitatea datelor și protejarea
intimității
4. Evitarea rănirii fizice sau psihice
5. Debriefing
6. Corectitudinea raportării rezultatelor
Aspecte etice în cercetare

1. Obținerea consimtământului informat


- informarea onestă și completă a participanților în legătură
cu toate aspectele relevante privind participarea lor în
studiu:
❖ Scopul cercetării
❖ Condițiile, durata, procedurile și metodele utilizate
❖ Riscurile și beneficiile
❖ Limitele confidențialității
❖ Dreptul participantului de a se retrage din cercetare
fără consecințe
! În cazul participanților minori, acordul trebuie obținut de la
un părinte sau un reprezentant legal al acestuia
Aspecte etice în cercetare

1. Obținerea consimtământului informat – se recomandă


obținerea în scris a acordului prin intermediul unui formular
Exemplu - Studiu: Analiza de nevoi privind consilierea în carieră
❖ Universitatea Transilvania din Braşov a lansat o structură suport care să susţină
studenţii pe planul dezvoltării personale şi profesionale, Centrul de Informare, Consiliere
şi Orientare în Carieră (C.I.C.O.C.). În vederea identificării celor mai bune modalităţi de
dezvoltare şi implementare a acestui centru, te invităm să participi la o cercetare cu
tema Analiză de nevoi privind consilierea în carieră. Te rugăm să răspunzi la o serie de
întrebări ce vizează activitatea ta ca student, dificultăţile cu care te confrunţi şi intenţiile
de viitor. Durata medie de completare a acestui chestionar este de 20 de minute.
Participarea ta este voluntară și nu implică niciun risc. Te poți retrage în orice moment
din cercetare.
❖ Răspunsurile oferite vor fi folosite pentru a elabora programe care să vină în sprijinul
studenţilor. Toate datele pe care le furnizezi vor fi folosite exclusiv în acest scop. Numai
cercetătorii au acces la aceste date.
Aspecte etice în cercetare

2. Participarea voluntară la cercetare


-Participarea nu trebuie condiționată de acordarea unui
beneficiu
-Se acordă beneficii minore pentru a încuraja participarea
-Participanții au dreptul să se retragă în orice moment
(chiar dacă se retrag, beneficiul le va fi acordat)
Aspecte etice în cercetare

2. Participarea voluntară la cercetare


Exemplu:
Pentru a studia conformarea la normele grupului, o cercetătoare a
construit un chestionar destinat să măsoare atitudinea faţă de un subiect
controversat. În propunerea de cercetare pe care o înaintează comisiei
de etică descrie procedura de cercetare: va folosi ca participanţi studenţi
la un curs de Introducere în psihologie pe care ea îl susţine. În programa
cursului a introdus următorul paragraf: „Una dintre cerinţele cursului este
să participaţi la un experiment psihologic, prin care veţi fi familiarizaţi cu
metodele cercetării psihologice. Dacă preferaţi să nu participaţi la acest
experiment, puteţi, în schimb, elabora un raport de cercetare de 50 de
pagini pe o temă la alegere din domeniul psihologiei”.
Este etică procedura de colectare a datelor?
Aspecte etice în cercetare

3. Confidențialitatea datelor și protejarea intimității


-Asigurarea anonimatului participanților astfel încât aceștia să nu poate
fi identificați de către cei care citesc raportul de cercetare:
❖Acordarea de coduri participanților (este recomandat să folosim
coduri, și nu numele participanților, în momentul colectării datelor)
❖Accesul la date aparține numai cercetătorului
❖Limitele de confidențialitate (accesul la date sau rezultate a altor
persoane) se stabilesc prin acordul de participare
❖Arhivarea datelor colectate se face în așa manieră încât să nu
permită identificarea participanților
Aspecte etice în cercetare

4. Evitarea rănirii fizice sau psihice


-Evaluarea riguroasă a riscurilor la care sunt supuși participanții în
timpul studiului
-Dacă există riscul rănirii fizice sau psihice a acestora, este recomandat
ca studiul să nu se deruleze
Exemplu: Studiul Închisoarea Standford (Zimbardo, 1973)
Codul deontologic: Art. 10. – (1) Psihologul acționează întotdeauna
pentru oameni și în interesul sănătății acestora, valoarea socio-
economică a activității de psiholog fiind recunoscută prin lege în
România. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie,
respect și înțelegere față de beneficiari și față de problemele acestora,
acționând întotdeauna fără manifestări de autoritate și fără să
exploateze situația beneficiarului serviciilor psihologice.
Aspecte etice în cercetare

5. Debriefing
❖În cazul în care a fost folosită inducerea în eroare a participanților
(acestora nu li s-a precizat adevăratul scop al cercetării în momentul
obținerii consimțământului informat), cercetătorul ar trebui să asigure
participanții că experimentul nu adus prejudicii integrității sau
inteligenței lor sau că participanții nu se simt înșelați

❖Sesiunea de informare trebuie să progreseze lent. Cercetătorii trebuie


să facă toate eforturile pentru a readuce participanții la aceeași stare în
care au fost la începutul proiectului.

❖Cercetătorul trebuie să repete toate garanțiile de confidențialitate și


anonimat care au fost făcute la începutul proiectului.
Pentru eficiența maximă, cercetătorul trebuie să efectueze sesiunea de
debriefing imediat după participarea la studiu
Aspecte etice în cercetare

6. Corectitudinea raportării rezultatelor


❖Psihologii nu au voie să fabrice date false
❖Descoperirea unor rezultate greșite – remedierea situației
- reluarea studiului etc
❖Nu este permisă ascunderea rezultatelor care nu
confirmă ipotezele
❖Respectarea drepturilor de autor.

S-ar putea să vă placă și