Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN PSIHOLOGIE
Pseudoștiința
Aplicație
Apelul la autoritate
Folosirea raționamentelor
Exemplu:
1. Primatele sunt capabile să folosească limbajul.
2. Cimpanzeul Bozo face parte din ordinul primatelor.
Concluzia: Bozo este capabil să folosească limbajul.
Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?
Exemplu:
confirmation bias – tendința de a căuta și de a acorda atenție
specială informațiilor care susțin convingerile noastre,
ignorându-le pe cele care contrazic această convingere
Cum cunoaștem lucruri (adevăruri)?
Apelul la știință
Avantaje Dezavantaje
Descriptori ai cunoașterii științifice
Determinismul
Determinismul
Empirism sistematic
Cunoștințe verificabile public
Concluzii bazate pe date
Scepticism
Studiul problemelor rezolvabile
Falsificabilitatea
Descriptori ai cunoașterii științifice
Determinismul
Empirism sistematic
Empirism sistematic
Empirism sistematic
Exemplu:
observarea realității prin prisma unei teorii: Am observat o
creștere în greutate. În aceiași perioadă, am renunțat să mai
practic activități fizice intense. Este posibil ca surplusul de calorii
neconsumate să fie cauza creșterii în greutate
generarea unei ipoteze cu scopul de a verifica realitatea
observată: Demararea unui program de activități fizice va reduce
tendința de creștere în greutate (comparând lunile în care nu am
făcut sport cu lunile în care am făcut sport)
testarea ipotezei printr-un demers investigativ: colectez lunar
datele legate de greutate și fac comparațiile (mențin același
regim alimentar pentru a controla inputul de calorii)
obținerea unui răspuns care sprijină sau nu teoria formulată: în
lunile cu activitate fizică, greutatea scade. Astfel, activitatea
fizică este una din modalitățile de echilibrare calorică.
Descriptori ai cunoașterii științifice
Exemplu
Exemple
Opusele se atrag >>> atracția interpersonală
O imagine face cât o mie de cuvinte >>> rolul imaginilor
în învățare
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare
Exemplu
“Nu găsesc actele. Dar le-am pus într-un loc bun sigur!”
Exemplu
Teoria
Teoria
Teme de cercetare:
Sunt emoțiile complexe universale?
Care sunt indici microfaciali care facilitează
recunoașterea universală a emoțiilor de bază?
Tema cercetării. Surse pentru identificarea temelor de
cercetare
Cercetările anterioare
Exemplu
Cramer et al., 2007: studiu asupra folosirii de către studenți a
telefoanelor mobile în timpul conducerii autovehiculului
Probleme practice
Exemplu
Exemplu
Exemplu
Exemplu
Exemplu
Efran, 1974
Scopurile cercetării psihologice
Exemplu
Exemplu
Explicația:
comportamentul agresiv poate fi prezis de cantitatea de
violență vizionată de copil la TV?
un copil agresiv caută să urmărească mai multe programe
TV cu conținut violent?
Scopurile cercetării psihologice. Tipuri de cercetare
În funcție de abordare:
Utilitatea rezultatelor?
Aplicație
• Documentarea (fundamentarea
2 teoretică și practică)
Stipulează:
ce urmărește cercetătorul (să descrie, să prezică, să
explice)
care sunt conceptele psihologice investigate
care este populația la nivelul căreia se face cercetarea
Exemple:
Obiectiv: descrierea principalelor forme de
manifestare a agresivității fizice și verbale la copiii
preșcolari (cercetare descriptivă)
Conceptele investigate
Relația (tipul de relație) presupusă a exista între
conceptele investigate
Populația la nivelul căreia se testează relația
presupusă între concepte
Designul corelațional
Structura cursului
Delimitări
Exemplu:
Exemplu:
Exemplu:
Exemplu
Comportamentul agresiv al copiilor și tendința lor de a
juca jocuri agresive pot fi ambele explicate de folosirea de
către părinți a pedepselor fizice!
Interpretarea de tipul
Interpretarea corectă:
Evitarea generalizării
Designul experimental
Structura cursului
VI VD
Abordarea și construcția variabilei independente
Instructaj diferit:
a. Numărați câte lovituri aplică agresorului victimei
b. Numărați câți spectatori asistă la scena
Abordarea și construcția variabilei independente
Exemplu
Exemplu
Exemplu
Experimentul de laborator
Experimentul natural
Exemplu
Exemplu
Designurile between-subject:
Designurile within-subject:
Compararea răspunsurilor acelorași participanți la două
măsurători distincte ale VD
Procedura statistică: test t pentru eșantioane perechi
(analiza statistică a diferenței mediilor dintre două
măsurători la același grup)
Interpretarea datelor în design experimental – Exemplu:
Designurile between-subject:
Ipoteza: Vizionarea de programe video cu conținut violent
influențează nivelul agresivității auto-raportate.
Designurile within-subject:
Ipoteza: Vizionarea de programe video cu conținut violent
influențează nivelul agresivității auto-raportate.
Design-ul experimental
Validitatea cercetărilor experimentale
Structura cursului
Tipuri de validitate
Validitatea internă
Validitatea externă
Controlul factorului
Utilizarea unul grup de control (cu caracteristici similare
grupului experimental): acesta va avea aceiași istorie (va
experimenta aceleași evenimente) cu grupul experimental
Factori care afectează validitatea internă
Maturizarea participanților
Controlul factorului
Utilizarea unul grup de control
Scurtarea duratei de timp dintre măsurătorile variabilei
dependente
Factori care afectează validitatea internă
Controlul factorului
Toți participanții (din lotul experimental și cei din lotul de
control) parcurg faza de pretest: astfel, se balansează
efectul de învățare pentru ambele grupe
Factori care afectează validitatea internă
Controlul factorului
Folosirea aceluiași instrument în toate fazele
Dacă folosirea aceluiași instrument conduce la efect de
învățare, soluția este folosirea de instrumente
standardizate cu forme paralele și validitate convergentă
Factori care afectează validitatea internă
Regresia statistică
Controlul factorului
Folosirea grupului de control
Factori care afectează validitatea internă
Controlul factorului
Randomizarea participanților în grupuri experimentale:
distribuția aleatorie a participanților în grupuri
experimentale și grupul de control asigură similaritate între
loturi
Factori care afectează validitatea internă
Moartea experimentală
Controlul factorului
Introducerea unei faze suplimentare în analiza datelor
pentru a determina dacă cei care au dispărut din cercetare
au caracteristici semnificativ diferite de cei care au rămas în
cercetare
Factori care afectează validitatea internă
Controlul factorului
Reducerea posibilității de comunicare între grupurile
experimentale prin selecția grupului de control din locații
diferite sau prin alegerea de momente de timp diferite
pentru evaluarea grupurilor
Factori care afectează validitatea internă
Controlul factorului
Participanții să nu identifice grupul din care fac parte
(experimental sau de control)
Factori care afectează validitatea externă
Controlul factorului
Descrierea în detaliu a intervenției
Factori care afectează validitatea externă
Controlul factorului
Utilizarea unei singure intervenții într-un moment de timp
Constituirea de grupe experimentale multiple (fiecare grupă
având altă intervenție sau altă combinație de intervenții)
Factori care afectează validitatea externă
Efectul experimentator
Controlul factorului
Persoana care joacă rolul experimentatorului să nu
cunoască obiectivele și ipotezele studiului (să fie o altă
persoană decât cercetătorul)
Factori care afectează validitatea externă
Controlul factorului
Pretestarea intervenției experimentale (pe un alt lot, cu
caracteristici similare lotului experimental, dar care nu face
parte din cercetare)
Factori care afectează validitatea externă
Controlul factorului
Pretestarea instrumentelor de evaluare a variabilei
dependente
Factori care afectează validitatea externă
Controlul factorului
Dacă se dorește stabilirea eficienței intervenției în timp, se
recomandă utilizarea de măsurători repetate ale variabilei
dependente la intervale prestabilite de timp
Design-uri de cercetare
cantitativă
Ancheta pe bază de
chestionar
Ancheta pe bază de chestionar
Efectul „halo”
•defineşte contagiunea răspunsurilor fie prin iradierea
sentimentelor, fie prin organizarea logică a lor
Efectul de poziţie
•reprezintă în macroplan, ceea ce efectul de halo
reprezintă în microplan
•succesiunea temelor poate influenţa răspunsurile, mai ales
în cazul chestionarelor omnibus
Modalități de aplicare
Auto-aplicare
Interviu (operator)
Aplicarea
Telefonic (operator)
chestionarelor
On-line
Poștă
Avantaje ale chestionarelor
Cercetarea cantitativă
vs. Cercetarea calitativă
Exemplu
Walker (1996) – Ipoteza: diferențele de gen în controlul
utilizării telecomenzii afectează relația de cuplu
Procedură:
•Interviuri cu 36 de cupluri care locuiau împreună de cel puțin un an
•Întrebările au vizat: modul în care decid să urmărească programe TV,
frustrările personale în cadrul acestui proces, ce ar dori să schimbe la
acest mod
•Majoritatea rezultatelor a fost prezentată sub formă narativă însoțită de
citări din răspunsurile participanților
”Cred că ar trebui să o mai las și pe ea uneori să schimbe programul,
dar m-ar deranja să nu am eu controlul” (B, 36 ani)
Exemplu
Walker (1996) – Ipoteza: diferențele de gen în controlul
utilizării telecomenzii afectează relația de cuplu
Concluzia: când ambii parteneri vizionează programe TV,
de obicei bărbații controlează telecomanda, dar această
activitate este una stresantă și generează neînțelegeri
• Obiectiv • Abordare
Descriptivă Fundamen
Predictivă tală
Explicativă Aplicativă
De teren
Cantitativă
De
Calitativă
laborator
• Context • Datele
culese și
modalitatea
de analiză
Cercetare calitativă
• urmăreşte înţelegerea modului în care oamenii
interpretează realitatea, experienţa şi a modului în care
structurează lumea
• este descriptivă, cercetătorul este interesat de proces,
semnificaţie şi înţelegere
• Datele colectate: cuvinte, imagini, texte
• Rezultatele: analize narative care sumarizează răspunsurile
sau detale înregistrate
Scop Scop
-Generalizarea rezultatelor -Contextualizarea rezultatelor
-Predicţia ulterioară a comportamentului -Interpretare
-Explicaţii cauzale -Înţelegerea perspectivelor
participanților
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (2)
CERCETAREA CANTITATIVĂ CERCETAREA CALITATIVĂ
Abordare Abordare
-Începe cu formularea obiectivelor -Se finalizează cu formularea
și a ipotezelor plecând de la teorie ipotezelor şi a teoriilor
(deductivă) explicative
-Cercetătorul manipulează şi -Descrie
controlează variabilele -Inductivă
-Foloseșţe instrumente -Caută tipare de comportament
standardizate -Caută complexitatea
-Caută consensul, normele, -Utilizează foarte puţini
regularitățile indicatori numerici
-Reduce datele la indicatori -Raportul este descriptiv
numerici
-Foloseşte limbajul abstract în
raportare
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (3)
Abordarea cantitativa Abordarea calitativa
Abordare Abordare
Măsoară faptele obiectiv (prin Construieşte realitatea socială,
instrumente standardizate) acordă semnificaţii culturale
Centrată pe variabilele investigate Centrată pe procese interactive, pe
evenimente
Cheia este fidelitatea măsurătorii Cheia este autenticitatea
Independentă de valorile Valorile sunt prezente şi explicite
cercetătorului
Teoria şi datele sunt separate Teoria şi datele sunt fuzionate
Independentă de contextul în care se Situaţională (se raportează numai în
realizează cercetarea contextul în care a fost realizată)
Multe cazuri, număr mare de subiecţi Puţine cazuri, număr mic de subiecţi
Datele sunt analizate statistic Analiză tematică a datelor – narativă
și descriptivă
C. Cantitativă vs. C. Calitativă (4)
Interviul clinic - utilizat non-directiv (numãr redus deîntrebãri, formulare spontanã a întrebãrilor, volum mare
în psihanalizã, psihoterapie de informații).
are rol terapeutic, în cercetare are rol explorator și existã posibilitatea creãrii unui
cadru propice pentru manifestarea subiectului
Interviul în profunzime - vizeazã doar un aspect al persoanei și nu persoana în ansamblul ei, are în vedere
utilizat în studiile de profunzimea unui fapt și permite exprimarea liberã a personalității respondentului
motivație
Interviul cu rãspunsuri libere tema este mai bine conturatã, interesul pentru persoanã tinde sã scadã în favoarea
celui pentru o temã anume (socialã, de exemplu), însã se pãstreazã un grad ridicat de
non-directivitate
Interviul centrat tema este foarte bine conturată, întreaga discuție se desfășoară în jurul temei, non-
sau focalizat directivitatea tinde sã se schimbe spre directivitate
Interviul cu întrebãri deschise un interviu structurat, directivitatea este destul de mare, libertatea respondentului
rãmâne numai la nivelul formulãrii rãspunsului
Interviul cu întrebãri închise Se apropie de structura chestionarului și unii autori considerã acest tip de interviu ca
fiind chiar sinonim cu chestionarul (numai că răspunsurile sunt verbale).
Tipuri de interviuri
• în funcție de gradul de structurare al întrebărilor:
Interviul nestructurat Este un interviu non-directiv (numãr redus de întrebãri, formulare spontanã a
întrebãrilor, volum mare de informații).
Cercetătorul își formulează numai obiectivul înaintea derulării interviului, pleacă de la
o întrebare generală și apoi conduce convorbirea astfel încât să își atingă obiectivul
Interviul va diferi de la o persoană la alta
Interviul semi-structurat Cel mai des folosit în cercetarea psihologică
Se bazează pe folosirea unui ghid de interviu
Ghidul de interviu calitativ constă într-o « deschidere » (sau stimulare /
provocare iniţială) şi o listă de teme şi subteme pe care cercetătorul îşi propune să le
abordeze pe parcurs
Observaţia nestructurată
• constituie adesea primul pas în cercetarea de teren
• nu este fondată pe teorie
• conjuncturală, caz în care nu are o regulă precisă, fiind provocată
oarecum de caracterul aleatoriu al faptului relevant observat
• Datele observate se înregistrează într-un protocol de observație
Tipuri de observaţie
Observaţia nestructurată
Model de notare a
observaţiei (Banister, Protocol de observaţie nestructurată Observaţii
Burman, Parker, 1995)
Descrierea contextului Data/ Ora:
Locul:
Context/ Situaţia:
Descrierea participanţilor Persoana observată:
Vârstă, Genul, Școala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Observator:
Descrierea observatorului
Vârstă: Genul, Şcoala/ Profesie/ Nivel de
educaţie/ Religie/ Mediu de provenienţă
Desfăşurare:
Descrierea acţiunii Comportamente verbale şi nonverbale,
participanţilor secvenţele comportamentelor,
incidente survenite
Interpretarea situaţiilor Găsirea de semnificaţii
comportamentelor urmărite
Oferirea de interpretări alternative
Analiza reflexivă Explorarea reactivităţii emoţionale a
observatorului
Tipuri de observaţie
Observaţia structurată
•Proiectată intenționat
•Este fundamentată pe un model teoretic
•Presupune formularea unui obiectiv de cercetare și stabilirea
unităților de observat
•Unitățile de observat = clase de comportamente şi fenomene
omogene, în care sunt reuniţi indicatorii relevanţi şi care permit, prin
codificare, analiza statistică a proceselor şi relaţiilor sociale
•Unitățile de observat sunt incluse intr-un ghid (grilă) de observație
care va fi aplicat de cercetător în momentul derulării metodei
Tipuri de observaţie
Grila de observaţie Bales (1951) pentru studierea interacțiunilor în
cadrul discuțiilor de grup:
1. Manifestă solidaritate, încurajează, ajută, îi valorizează pe ceilalţi.
A. Valenţă socio-afectivă
2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde,se declară mulţumit.
(reacţii pozitive)
3. Îşi exprimă acordul, acceptă tacit, înţelege.
4. Face sugestii, indică o direcţie respectând libertatea celorlalţi.
B. Tipul de intervenţie
5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă dorinţele.
(răspunsuri)
6. Orientează, informează, repetă, confirmă.
7. Solicită o orientare, informaţie, repetare, confirmare.
C. Tipul de intervenţie 8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea unui sentiment.
9. Cere sugestii, direcţii, mijloace de acţiune posibile.
10. Dezabropă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.
D. Valenţa socio-afectivă 11. Manifestă tensiune, frustare, se retrage de la discuţie.
(reacţii negative) 12. Antagonism, opoziţie, îi denidreagă pe ceilalţi, se afirmă pe el însuşi
în defavoarea celorlalţi.
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observația pasivă – situarea observatorului în afara contextului
observat, observarea comportamentelor care apar în mod natural
• Cercetătorul nu poate interveni, influența sau modifica mediul sau
contextul în care se manifestă comportamentul observat
• Cercetătorul trebuie să aștepte până comportamentul sau fenomenul
investigat se manifestă
• Cei observați nu conștientizează prezența observatorului
! Acest tip de observație oferă rezultate valide, însă nu avem certitudinea
reprezentativității comportamentelor observate
Exemplu: Studiile lui Jane Goodall privind comportamentul companzeilor
http://www.janegoodall.org/janes-story
Tipuri de observație
• Observaţia pasivă versus observaţia participativă (în funcție de
gradul de implicare al cercetătorului în contextul observației)
Observaţia participativă
• Descrierea se face prin oamenilor aflaţi într-o anumită situaţie sau
într-un cadru bine determinat
• se are în vedere viaţa de zi cu zi a oamenilor în mediul în care
aceştia îşi duc existenţa
• Cercetătorul care utilizează observaţia participativă trebuie să joace
rolul de participant la viaţa de zi cu zi a celor observați
• El interacţionează cât mai natural cu cei pe care îi studiază, dar
trebuie să rămână, totuşi, observator
Exemplu: Studiul lui D. Rosenhan (1973) asupra persoanelor cu tulburări mintale
http://www.sagepub.com/newman5study/resources/rosenhan1.htm
Condiţii prealabile observării
• Înainte de începerea cercetării de teren, observatorul își va stabili
obiectivele cercetării;
• Tehnicile de observare şi procedeele de notare a faptelor de
observaţie trebuie precis formulate şi suficient de mult repetate
pentru ca observaţia să fie validă;
• Înainte de a observa, cercetătorul trebuie să memoreze lista
unităţilor de observare (rubricile din ghidul de observație).
• Durata de timp admisibilă între observare şi notare este de ordinul
minutelor, şi în cazuri excepţionale, de ordinul orelor.
Înregistrarea datelor observate
• Se face într-un protocol de observație
• Trebuie să includă: data, ora, durata observaţiei, locul desfăşurării
evenimentelor, circumstanţele observării, aparatele utilizate în
observaţie, factorii de mediu care pot influenţa comportamentele
(temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum şi modificările
care au survenit în timpul observării;
• În protocolul de observaţie nu-şi au locul opiniile, ipotezele,
remarcile cercetătorului.
• Este greşit să notăm că persoana observată era, de exemplu,
emoţionată. Va trebui să notăm doar expresia facială, paloarea,
contracţia musculară etc.
Condiţiile unei bune observaţii
• stabilirea clară a scopului şi a obiectivului urmărit;
• selectarea formelor de observaţie celor mai potrivite în raport cu
obiectivele
• elaborarea unui ghid riguros de observaţie
• consemnarea imediată a celor constatate în protocoalele de
observaţie anume alcătuite;
• colectarea unui număr optim de observaţii, în condiţii cât mai
variate;
• stabilirea unor repere de control, reieşite din observaţiile
anterioare;
Dificultăţi şi limite ale observaţiei
• Efectul Rosenthal
- Tendința cercetătorului de a identifica mai rapid (mai pregnant)
acele comportamente (reacții) pe care le-a anticipat și astfel, să nu
observe comportamente relevante pentru obiectivul său
Aspecte etice implicate în cercetare
Studiu de caz
5. Debriefing
❖În cazul în care a fost folosită inducerea în eroare a participanților
(acestora nu li s-a precizat adevăratul scop al cercetării în momentul
obținerii consimțământului informat), cercetătorul ar trebui să asigure
participanții că experimentul nu adus prejudicii integrității sau
inteligenței lor sau că participanții nu se simt înșelați