Dreptul Comerțului Internațional

Testarea nr. 1

Data: ___________________2021

Subsemnatul _Silivestru Veaceslav 1805

1.1. Formulați și expuneți deosibirile între statutul juridic al subiectelor

ce aparțin ordinii juridice internaționale și statutul subiectelor ce
aparțin ordinii juridice naționale.

1.2. Analizați și descrieți efectele juridice a lipsei de consens privind

oferta și contra-oferta.

1.3. Clauzele asiguratorii. Hardship

Formulați o situație, iar ulterior în temeiul circumstanțelor expuse în
situație, formulați o notificare motivată în adresa Creditorului unde
invocați Embargoul (circumstanță hardship) ca cauză ce vă
îndreptățește neexecutarea obligațiilor contractuale și vă exonerează
de răspunderea materială cauzată.

”Trebuie să studiezi mult ca să știi puțin”. Montesquieu.

SUCCESE!
 Raspunsul
1.1.
Subiectii ce apartin ordinii juridice de drept international sunt de
regula organizaţiile internaționnale reprezinta entităţi politico-juridice,
create prin acordul de voinţă al statelor interesate în fiinţarea lor.
Apariţia, existenţa şi derularea activităţii lor, precum şi desfiinţarea
acestora, decurge dintr-o convenţie internaţională multilaterală, încheiată
între mai multe state ca titulare de suveranitate. Capacitatea juridică a
organizaţiilor internaționale este determinată prin convenţiile
internaţionale de constituire a acestora. Organizaţiile internaționale sunt
subiecte atipice de drept al comerţului internaţional.
Subiectii ce apartin ordinii juridice nationale, la randul sau
reprezinta subiecti atipici in cadrul raporturile de drept comercial
international, care participa direct la incheierea contractelor (in
comparatie cu subiectii atipici din care fac parte majoritatea subiectilor
ce apartin ordinii juridice internationale, care doar participa la
promovarea comertului international) Subiectii ce apartin ordinii juridice
sunt constituite in conformitate cu cadrul legislativ a unui stat concret, si
activeaza in cofnormitatea cu sistemul de drept strict determinat, pe cand
subiectii internationali nu au o pozitie statornica in acest sens, ele fiind
create de subiectii dreptului international in conformiate cu acorduri si
conventii adoptate.

1.3.
Clauza de hardship (de impreviziune) – este stipulaţia contractuală
potrivit căreia devine posibilă modificarea conţinutului contractului
atunci cînd pe parcursul executării lui se produc evenimente ce nu
puteau fi prevăzute în momentul stabilirii raportului juridic de obligaţie
dar care schimbînd substanţial datele şi evenimentele avute în vedere de
părţi în momentul perfectării contractului, creează pentru unul dintre
contractanţi consecinţe mult prea numeroase pentru a fi echitabil ca
acesta să le suporte singur.
Clauza respectiva presupune schimbarea substantiala a conditiilor
ce au fost esentiale, determinante la incheiere acontractului!pe durata
executarii contractului intervine un eveniment independent de fapta si
vointa partilor contractante.
Este important de nuantant ca caluza hardhsip nu indreptateste
partea dezavantajata sa suspende executarea contractuala (prin aceasta si
rezida principala deosebire de forta majora) ci doar acorda posibilitatea
renegocierii acestuia in conditii mai avantajoase.
In asa mod, notificarea cu privire la invocarea circumstantei
hardhsip din cauza embargoului poate include propunerea partii
contractate de a revizui connditiile contractului insa nici de cum
neexecutarea obligațiilor contractuale si exonerarea de răspunderea
materială cauzată.
Putem formula o atare situatie de ex. debitorul, un antreprenor din
Federatia Rusa, care se ocupa cu comercializarea produselor din
Germania formuleaza o notificare catre creditor, intrucat in perioada
anului 2014-2015 din cauza sanctiunilor puse de catre Uniunea
Europeana, nu a avut posibilitea sa importe produse supuse sanctiunii,
astfel suferind pierderi considerabile, fapt ce la pus intr-o situate
dazavantajoasa. Debitorul poate formula o cerere cu privire la
renegocierea clauzelor contractuale, de ex revizuirea clauzei penale, sau
prelungirea termenului de plata, termenenului de livrare etc. Intrucat nu
va avea posibilitatea sa-si onoreze obligatiile de debitor in perioada
apropriata. Creditorul va avea dreptul sa accepte notificarea si sa recurga
la revizure, ori sa refuze si debitorul va recurge la arbitraj. Este necesar
ca debitorul sa probeze fapta ca situatia este insurmontabila pentru
acestea, si care face executarea pe mai departe a contractului pentru una
dintre parti extrem de oneroasa.
Deci nu putem echivala situatia de harship, in cazul embargoului
cu o situate de forta majora. Debitorul avand posiblitatea sa execute
obligatia contractuala ( de ex sa importe un produs similar, de aceeasi
calitatea, cantitate dintr-un alt sta) fapt ce va prelungi termenul de
executare, insa nu o face imposibila.

1.2.
Manifestarea unilaterala de vointa prin care destinatarul unei oferte
propune ofertantului propriile sale conditii de incheiere a contractului,
diferite de cele continute in oferta ce i-a fost adresata. Contraoferta nu
valoreaza acceptare a ofertei initiale, deoarece ea nu conduce la
formarea acordului de vointa contractual. In realitate, contraoferta este o
noua oferta care necesita a fi acceptata de catre ofertantul initial spre a se
incheia contractul. Daca ofertantul initial o accepta pur si simplu,
acordul de vointa se formeaza de indata. In caz contrar formarea
contractului necesita negocieri pentru realizarea consensului intre parti.
În cazul lipsei de consens va fi aplicat dreptul material determinat în
conformitate cu normele conflictuale pe care tribunalul le va considera
corespunzătoare pentru soluţionarea cauzei. Decizia despre dreptul
aplicabil trebuie luată în conformitate cu circumstanţele derulării
raportului juridic litigios şi să ţină cont de cutumele şi uzanţele
comerciale şi de practica arbitrală internaţională în domeniu