Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ocluzia deschisă cunoaște două forme de manifestare, respectiv: ocluzia deschisă dismetabolică,
aceasta fiind situația severă și ocluzia deschisă prin interpozite. În situația acestor afecțiuni, nu
timpul este cel care determină gravitatea situației, ci factorii genetici. Cu alte cuvinte, ocluzia nu
va deveni severă dacă nu este tratată la timp, ci doar îngreunează procesul tratamentului.
Dobândirea ocluziei severe, dar și a celei prin interpozite, se realizează doar pe cale genetică.
Atunci când pacientul închide gura, fanta labială rămâne întredeschisă, dinții nu
sunt la vedere, iar persoana respectivă trebuie să depună efort pentru a-și apropia
buzele;
Zona inferioară a feței este mai proeminentă;
Profilul facial este accentuat
Există numeroase afecțiuni dentare care, deși par greu de soluționat, necesită doar un tratament
ortodontic. Tipurile de ocluzii sunt principalele afecțiuni care se tratează prin metoda aparatelor dentare
fixe. „Ocluzia” este termenul utilizat pentru a descrie mușcătura unui om. În parametri normali, aceasta
trebuie să respecte o serie de criterii. Orice încălcare a acestora definește o malocluzie.
Pe înțeles, principalele malocluzii sunt: ocluzia inversă care se produce atunci când, în momentul
apropierii dinților, arcada inferioară o acoperă pe cea superioară și nu invers, ocluzia încrucișată, atunci
când pacientul se confruntă simultan cu mușcătura inversă și cu cea adânca sau supraacoperirea, dar și
ocluzia deschisă. Bineînțeles, ace