TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII

ASIGURAREA EVIDENTEI SI MISCARII BOLNAVILOR

INTERNAREA, TRANSFERUL, EXTERNAREA

Şi la noi în ţară ca în orice alt loc, pacientul vine la spital pentru îngrijiri şi pentru observaţii
clinice, acest lucru trebuind să fie făcut în spital şi este în relaţie directă cu complexitatea suferinţei,
atât pacientul, cât şi familia necesitând consultaţii în ceea ce priveşte regimul de viaţă, limitarea
eforturilor, îngrijirea pansamentelor, a stomelor.
De asemenea, pacientul mai vine la spital şi pentru o consiliere psihologică sau chiar spirituală,
toate acestea în relaţie cu pregătirea profesională şi mediul din care provine.
În toate spitalele, ca şi în celelalte unităţi medicale, ambulatoriu sau cabinete, nursele
diferenţiate pe grad trebuie să asigure toate serviciile medicale de care pacientul are nevoie sub
îndrumarea medicului curant.

Internarea, transferul şi externarea

 Fiecare pacient internat într-o secţie va fii luat în evidenţă de
către asistentele de salon, indiferent dacă acesta s-a internat prin policlinică sau prin urgenţă;
 Schimbarea îmbrăcămintei, toaleta , trebuie să fie însoţite de identificarea pacientului;
 Evaluarea statutului său clinic;
 Asigurarea unor condiţii confortabile;
 Sprijinirea, adaptarea la noul mediu în care va locui în următoarea perioadă de timp;
 I se va explica unde este toaleta, sala de mese, orarul alimentatiei, care sunt drepturile şi
obligaţiile, cum funcţionează robinetele şi toaleta;
 În cazul unui pacient adult se poate urma tipicul:
 Adresabilitatea către bolnav se face pe numele de familie ale bolnavului fără formule excesiv
familiale;
 I se vor prezenta persoanele din staff-ul medical;
 Se vor verifica recomandările medicului curant, orice restricţie de dietă, medicaţie sau activitate
fizică;
 Eventualele medicamente la care pacientul este alergic se notează cu culoarea roşie pe prima
pagină a foii de observaţie, în partea de sus;
 Se conduce bolnavul la salon, unde se prezintă pacienţilor vechi internaţi; aceste gesturi vor
permite adaptarea rapidă a pacientului la noua stare;
 Se determină şi se notează în foaia de observaţie principalele semne vitale si se recoltează
probele biologice recomandate;
 Înălţimea şi greutatea pacientului;
 Este important în cunoaşterea greutăţii şi înălţimii pentru planificarea tratamentului, dietei şi
calculul dozelor de medicamente ori anestezie recomandată;
 I se va explica pacientului cum se foloseşte lumina, apa, toaleta, telefonul, sistemul de
semnalizare;
 I se va spune programul secţiei;
 Se informează bolnavul asupra orelor de vizită, dar şi asupra restricţiilor necesare în secţiile din
spital;
 Se explică bolnavului cum să cheme asistenta în caz de necesitate şi i se reaminteşte ca ea va fi
disponibilă în orice moment cand o va solicita, aceste aspecte liniştind bolnavul, şi ii diminuează
anxietatea legată de tratament;
 Li se vor explica părinţilor obligaţiile pe care aceştia le au în condiţiile în care solicită internarea
împreună cu copilul;
 Se vor obţine informaţii asupra rutinei copilului, a alimentelor favorite, încercând a le include în
măsura posibilităţilor, în regimul alimentar pe perioada internării;
  Se recomandă părinţilor aducerea jucăriilor preferate, în ideea de a-i face să se simtă cât mai
relaxaţi şi mai familiari cu putinţă;
 În afara acestor considerente există şi aspecte speciale care trebuie avute în vedere:
 Dacă pacientul nu vorbeşte limba română, trebuie contactat un translator şi trebuie solicitat
ajutorul casei de asigurări care în virtutea relaţiei cu asiguratul, trebuie să ofere translatorul cerut;
 Pacienţii internaţi în condiţii de urgenţă pot necesita unele proceduri speciale după cum
urmează:
- dacă pacientul vine de acasă cu medicamente pe care le folosea în mod curent până în
momentul internării, va trebuii să nu le folosească până în momentul consultului medical cand se va
decide o eventuală întrerupere a lor sau o modificare de dozaj;
- pe de altă parte acest aspect trebuie semnalat medicului curant în ideea de a evita orice scăpare
din partea acestuia;
- după expunerea condiţiilor pe care pacientul să le îndeplinească în unitatea sanitară, acesta va
fi întrebat dacă ca avea în vedere anumite ajustări ale regulilor expuse, aspecte neobişnuite ce ţin de
regulile de viaţă, acestea reduc anxietatea şi permit un control mai bun asupra situaţiei căreia acesta
trebuie să îi facă faţă;
- după părăsirea salonului asistenta va trebui sa consemneze toate acestea în registrul său şi al
salonului respectiv;
 Internarea în condiţii de urgenţă
 Pentru pacient programul se modifică în sensul că tratarea principalelor nevoi va preceda
procedurilor de internare obişnuite;
 Din serviciul de urgenţă, pacientul vine cu o foaie de observaţie în care este recomandat
tratamentul;
 Asistenta de salon va lua legătura cu cea din urgenţă care a primit pacientul şi care a efectuat
primele manevre terapeutice în ideea de a stabilii cât mai rapid un răspuns corespunzător cu
pacientul, după aceea se vor monitoriza semnele vitale şi se vor urmări recomandările din foaia de
observaţie;
 Dacă pacientul este orientat temporo-spaţial, i se vor explica manevrele executate cu atât mai
mult cu cât acestea vor fii dureroase sau creează disconfort;
 Dacă membrii familiei însoţesc pacientul, li se va spune, ferm, dar respectuos, să aştepte în sala
de aşteptare până la terminarea evaluării acestuia şi începerea tratamentului;
 I se va permite acestuia să fie vizitat după ce a fost instalat în salon iar dacă condiţiile vor
permite, se vor urma procedeele de internare.
 Transferul
 Fie că rămâne în interiorul spitalului sau este trimis către un alt centru medical, pacientul
necesită pregătire medicală şi documentaţie;
 Pregătirea include explicaţii în legătură cu transferul acordate pacientului; discutarea stării
pacientului cu echipa din unitatea care îl va primi;
 Documentaţia de transfer este reprezentată de biletul de transfer care cuprinde:
- motivele internării, tratamentul efectuat, rezultatele explorărilor paraclinice;
- date referitoare: la starea pacientului, la internare, în momentul transportului
 O comunicare similară este necesară între nursele celor 2 secţii implicată pentru integrarea
pacientului;
 După explicarea motivelor transferului pacientului se verifică comparativ inventarul bolnavului
în ce priveşte efectele personale la internare şi la transfer; şi semnează familia pentru a ajunge în
noua secţie;
 Trebuie să existe siguranţa că nimic nu s-a uitat sau pierdut (se acordă o atenţie deosebită
obiectelor valoroase şi medicamentelor ce aparţin pacientului); la internarea prin urgenţă trebuie
notate;
 Medicamentele pentru ziua în curs se transferă împreună cu pacientul în secţia nouă, dacă i-au
fost date în spital, în caz contrar se returnează la farmacie;
 Se contacteaza echipa medicala din unitatea care îl va primi pe pacient; aceasta va fi informata
asupra planului terapeutic urmat în prima unitate; se continuă tratamentul;
 În cazul în care pacientul este transferat în cadrul aceluiaşi spital, se poate ataşa biletul de
transfer sau epicriza de etapă cu toate analizele efectuate în original; nu este necesar un automobil
de transport, acesta facându-se cu targa sau alt mijloc de transport.
 Transferul în alt spital nu va mai presupune facilităţile enumerate mai sus, toate informaţiile
privind pacientul sunt trecute în biletul de transfer; în cazul în care transferul se face cu ambulanţa
se va lua legătura cu personalul medical şi se va pregati ambulanta şi asambla echipa necesară
pentru a evita surprizele; asistenta de salon va fi prezentă în ambulanţă până la destinaţie şi va nota
ora şi data, starea pacientului şi confirmarea transportului.
 Externarea
 Chiar dacă în condiţiile în care externarea din spital este considerată o activitate de rutină,
aceasta necesită o planificare atentă şi o evaluare continuă a necesităţilor organismului;
 Ideal, externarea se planifică imediat după internare, dar aceasta este valabilă în foarte puţine
cazuri.
 Pregatirea externării presupune:
 Informarea pacientului şi familiei asupra bolii, şi efectului asupra modului de viaţă;
 Se oferă recomandări despre regimul de viaţă;
 Se oferă informaţii asupra dietei şi activităţii fizice recomandate;
 Se atenţionează asupra eventualelor efecte adverse datorate medicamentaţiei;
În situaţia în care pacientul sau familia cere expres externarea bolnavului, chiar împotriva
recomandărilor medicale, trebuie anunţat medicul curant, şi dacă nici acesta nu va reuşi să convingă
pacientul asupra necesităţii tratamentului i se va solicita să semneze o cerere de externare care
eliberează unitatea medicală de orice responsabilitate asupra eventualelor probleme medicale ce pot
apărea ulterior.
Dacă medicul curant nu este prezent este de datoria asistentei de salon să solicite această
confirmare. Dacă pacientul refuză să semneze se va consemna în foaia de observaţie şi se va anunţa
direcţiunea spitalului. Nu trebuie pierdute câteva aspecte legate de externare:
- cu cel puţin inainte cu o zi de externare se anunţă familia;
- dacă transportul nu este asigurat se anunţă departamentul din spital;
- se obţine biletul de la medicul curant şi cel de la şefii de secţie;
- dacă pacientul necesită tratament la domiciliu, se discuta cu serviciul responsabil; se
recapitulează procedurile pe care pacientul trebuie să le efectueze singur acasă şi să le demonstreze
şi practic;
- se listează recomandările cu privire la dietă şi la activităţile fizice;
- dacă se recomandă repaus la pat, trebuie să se asigure că familia asigură tratamentul;
echipamentele necesare în vederea efectuării tratamentului necesar;
- se stabileşte următoarea vizită de control.
Se înmânează toate bunurile personale pacientului, se ajută bolnavul să se îmbrace dacă este
necesar, şi se conduce la ieşirea din spital.
Se solicită infirmierelor să se pregătească patul pentru un nou pacient, iar în legătură cu boala,
nursa va trebui să se asigure că pacientul înţelege următoarele:
- îşi înţelege boala;
- necesitatea tratamentului;
- urmează dieta corespunzătoare;
- îşi coordonează nivelul activităţii în relaţie cu boala;
- recunoaşte posibilele complicaţii;
- recunoaşte momentele când necesită eventual tratament medical specializat.
INTERNAREA ŞI PRIMIREA PACIENTULUI
FISA DE LUCRU

OBIECTIVELE PROCEDURII
Primirea şi Internarea pacientului în cel mai scurt timp de la sosirea în UPU.
Stabilirea unei relaţii pozitive cu pacientul sau / şi aparţinătorii
Obţinerea de informaţii despre starea de sănătate trecută şi prezentă, despre sistemele funcţionale.
Asigurarea unei îngrijiri de calitate conform cu nevoile si aşteptările pacientului / familiei.
PREGĂTIREA MATERIALELOR:registru de intrări al UPU, planul de îngrijire /foaia de
observaţie clinică, materiale şi instrumente pentru măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative şi pentru
examenul fizic: termometru, tensiometru, stetoscop, spatulă linguală, sursă de lumină, recipient
pentru colectarea urinei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI/ CLIENTULUI
a) PSIHICĂ:
Oferiţi pacientului / familiei informaţii clare, despre necesitatea internării.
Obţineţi consimţământul informat de la pacient / familie.
b) FIZICĂ:
Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă adaptată stării de sănătate.
Asiguraţi intimitatea pacientului.
Intruduceţi-vă cu numele şi stabiliţi o relaţie terapeutică nursă-pacient
Observaţi şi notaţi starea fizică, emoţională şi intelectuală a pacientului.
Observaţi dizabilităţile sau limitările fizice sau / şi psihice.
Evaluaţi gradul de confort sau disconfort al pacientului.
Măsuraţi greutatea şi înălţimea pacientului.
Apreciaţi semnele vitale şi obţineţi o mostră de urină.
Faceţi inventarul bunurilor de valoare ale pacientului conform cu politica serviciului medical.
Efectuaţi anamneză şi o apreciere nursing cat mai completă a pacientului.
Identificaţi problemele, nevoile şi aşteptările pacientului legate de internare.
Explicaţi pacientului / familiei, regulamentul şi rutinele spitalului - orarul meselor şi al vizitelor.
Informaţi pacientul despre procedurile sau intervenţiile nefamiliare.
Completaţi planul de îngrijire a pacientului cu informaţiile obţinute : data / ora, nume şi pronume,
vârstă, starea la internare, valorile funcţiilor vitale, orientarea în timp şi în spaţiu, măsurile aplicate
la UPU, prelevările de produse biopatologice, numele medicului care a făcut internarea.
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul se simte binevenit, relaxat şi are încredere în echipa medicală.
- Culegerea de date este completată în primele 24 ore sau chiar mai puţin de la internare.
- Familia se simte confortabil întrucât pacientul este în siguranţă.
Rezultate nedorite / Ce faceţi
Pacientul are un nivel înalt de anxietate sau dezorientare care-i ameninţă siguranţa.
- Comunicaţi cu pacientul
- Asiguraţi condiţii optime de confort
Pacientul sau altă persoană semnificativă este incapabilă să furnizeze informaţii despre istoricul
stării de sănătate.
- Puneţi întrebări scurte, accesibile
- Cercetaţi documentele vechi în caz de reinternare
- Pacientul refuză internarea exprimându-şi dorinţa de a părăsi UPU în ciuda recomandărilor
medicale
- Consemnaţi refuzul pacientului în documentele medicale sub semnătură
 TRANSFERUL PACIENTULUI – fisa de lucru

OBIECTIVELE PROCEDURII
Stabilirea condiţiilor optime pentru transfer
Asigurarea securităţii pacientului în perioada transferului.
PREGĂTIREA MATERIALELOR: biletul de transfer, semnat şi parafat de medic, F.O. a
pacientului, dacă este cazul.
Foaia de evidenţă şi mişcare zilnică a secţiei, efectele pacientului, alte bunuri de valoare ale
pacientului, care au fost inventariate (acolo unde este cazul).
PREGĂTIREA PACIENTULUI/ CLIENTULUI
a) PSIHICĂ:
Anunţaţi pacientul/familia despre necesitatea transferului şi unitatea/secţia de transfer.
Obţineţi consimţământul informat al pacientului/familia
b) FIZICĂ:
Evaluaţi starea fizică şi asiguraţi mijlocul de transport adecvat pentru transferul în siguranţă al
pacientului.
EFECTUAREA PROCEDURII
Obţineţi recomandarea medicului.
Comunicaţi cu unitatea/secţia de transfer pentru a stabili perioada optimă de transfer.
Informaţi şi discutaţi cu pacientul/familia condiţiile apropiatului transfer.
Pregătiţi lucrurile care-i aparţin pacientului, biletul de transfer sau/şi F.O.
Pregătiţi mijlocul de transfer adecvat fotoliu rulant, brancarda sau căruciorul rulant.
Acoperiţi pacientul pentru a-l proteja de curenţii de aer, de frig şi a evita expunerea pe durata
transportului.
Însoţiţi personal pacientul până la secţia sau unitatea de transfer.
Prezentaţi-l personalului de îngrijire când ajungeţi în secţia/unitatea în care s-a transferat.
Prezentaţi asistentei-şefe dosarul pacientului sau/şi biletul de transfer.
Notaţi numele medicului când transferul pacientului s-a realizat.
Scoateţi pacientul din evidenţele secţiei
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul/familia acceptă transferul după ce primeşte informaţii clare, accesibile.
- Pacientul este transferat în condiţii de siguranţă.
- Pacientul este mulţumit de modul de organizare şi desfăşurare, a transferului
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Pacientul/familia refuză transferul,
- Consemnaţi refuzul pacientului/familiei în foaia de observaţie, sub semnătură
- Pacientul este nemulţumit de modul de organizare / desfăşurare a transferului.
- Discutaţi cu pacientul şi explicaţi-i condiţiile de realizare a transferului
- Pacientul se simte ameninţat şi în nesiguranţă în secţia/unitatea în care a fost transferat
- Comunicaţi blând cu pacientul
- Asiguraţi-i un climat de încredere şi siguranţă
 EXTERNAREA PACIENTULUI- fisa de lucru

OBIECTIVELE PROCEDURII
Stabilirea condiţiilor adecvate stării pacientului la externare.
Asigurarea securităţii pacientului în timpul externării.
PREGĂTIREA MATERIALELOR: registrul de ieşiri al secţiei, foaia de evidenţă zilnică şi
mişcare a secţiei.
Biletul de externare semnat şi parafat de medic, reţeta medicală, dacă e cazul.
Efectele pacientului şi celelalte bunuri de valoare inventariate (acolo unde este cazul),
PREGĂTIREA PACIENTULUI/ CLIENTULUI
a) PSIHICĂ:
Anunţaţi pacientul / familia cu cel puţin 12 ore înainte de externare.
Identificaţi impactul emoţional şi psiho-social pe care externarea îl are asupra pacientului sau / şi
familiei.
b) FIZICĂ:
Evaluaţi starea fizică la externare şi asiguraţi mijlocul de transport adecvat acestuia.
Oferiţi indicaţii legate de: firele de sutură (dacă e cazul), activitatea fizică, indicaţii, control
EFECTUAREA PROCEDURII
Revedeţi detaliile externării împreună cu pacientul / familia
Asistaţi pacientul la igienă, îmbrăcare.
Revedeţi instrucţiunile şi răspunsurile la întrebările legate de medicaţie, îngrijirea fizică,
satisfacerea nevoilor.
Determinaţi disabilităţile şi limitările care vor continua după externare.
Identificaţi punctele forte ale pacientului.
Faceţi un inventar al nevoilor de îngrijire şi asistenţă medicală la domiciliu şi luaţi legătura cu o
fundaţie de îngrijiri la domiciliu dacă este necesar.
Organizaţi transportul pacientului, la nevoie.
Luaţi-vă la revedere de la pacient / familie.
Scoateţi pacientul din evidenţele secţiei.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul este mulţumit de îngrijirea primită.
- Starea fizică şi psihică la externare este bună fiind o premisă a reintegrării socio-profesionale.
- Pacientul / familia au informaţii clare, precise despre îngrijirile ulterioare la domiciliu şi despre
necesitatea prezentării la control în perioada planificată sau în caz de complicaţii
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Externarea are un impact negativ asupra pacientului, mai ales dacă este singur şi are nevoie de
îngrijire la domiciliu.
- Luaţi legătura cu o fundaţie de îngrijiri la domiciliu
- Familia / aparţinătorii sunt incapabili să îngrijească pacientul la domiciliu.
- Puneţi-i în legătură cu o fundaţie de îngrijiri la domiciliu
- Pacientul / familia refuză externarea.
- Consemnaţi în foaia de observaţie refuzul pacientului/familiei sub semnătură.
CIRCUITUL BOLNAVILOR ÎN SPITAL

După ce bolnavul s-a internat în spital, psihicul lui se schimbă. Din acel moment bolnavul
simte o stare de infirmitate, viaţa lui este în mâinile celor care l-au primit. De aceea personalul
medical care îl preia, atât medicul cât şi asistentul medical, trebuie să ţină cont de această stare.
Dacă se fac greşeli de primire, de tehnică medicală, acestea sunt greu de recuperat, speranţa
bolnavului în vindecare scăzând, şi totodată încrederea în personalul medical.
Încă de la începutul internării, se simte aceasta şi anume: dezbrăcarea bolnavului,
igienizarea sa, primirea hainelor, deparazitarea (dacă este cazul), comunicarea personalului medical
cu bolnavul, toate acestea contribuind la siguranţa locului în care a ajuns bolnavul.
La fel se acordă importanţă şi siguranţă aparţinătorilor, în caz că bolnavul este însoţit,
explicându-i-se că se află la locul potrivit, şi că i se va acorda tot profesionalismul pentru ca
bolnavul să fie cât mai rapid redat familiei. Aparţinătorilor li se va comunica diagnosticul,
gravitatea sau complicaţiile posibile care pot apărea, vis-a-vis de un diagnostic mai grav.
Internarea bolnavilor se face în mai multe feluri:
 prin bilet de trimitere, de către medicul de familie din dispensar,
 bilet de trimitere de către medicul specialist din policlinică,
 bilet de trimitere de la cabinetele private,
 transfer de la alt spital,
 primire directă a urgenţelor care sunt aduse de către salvare sau
familie fără bilet de internare.
În cazul în care bolnavul este adus de urgenţă şi profilul spitalului nu corespunde bolii lui, se
va verifica starea bolnavului şi diagnosticul, iar dacă starea bolnavului este critică, i se va acorda
primul ajutor apoi va fi îndreptat spre locul care i se cuvine.
După ce bolnavul s-a prezentat la unitatea de primiri urgenţe (UPU), i se iau datele
personale, care se înscriu într-un registru de internări, urmează apoi completarea datelor personale
în foaia de observaţie (F.O.), nume, prenume, adresă.
În cazul în care sunt aduşi de urgenţă bolnavi care nu au identificare, se va anunţa poliţia
pentru identificarea lor.
Odată ajunşi în spital, după ce sunt luate datele personale şi înregistrate, se trece la
dezbrăcarea bolnavului şi examinarea sa, consultul bolnavului de către medicul de ambulanţă,
stabilirea diagnosticului, efectuarea primului tratament în caz că este nevoie (analgetice,
tranchilizante, soluţii perfuzabile), recoltarea de analize medicale.
Pentru stabilirea diagnosticului, se fac şi câteva investigaţii paraclinice dacă este nevoie:
electrocardiogramă (EKG), electroencefalogramă (EEG), ecografie (ECO), radiografie toracică, etc.
Unitatea de primiri urgenţe trebuie să cuprindă următoarele:
 un pat (cu suprafaţă tare) de consultaţie,
 dulap cu instrumente medicale (tensiometru, termometru, vacutainere, stetoscop),
 trusă de urgenţă pentru resuscitare cardio-respiratorie formată din: laringoscop, pipă
Guedel, sondă de intubaţie orotraheală, balon Ruben (pentru respiraţie artificială),
trusă pentru traheostomie,
 sursă de O2,
 dulap cu medicamente de urgenţă,
 materiale sanitare (branule, ace,seringi, perfuzoare,etc.),
 garou,
 leucoplast
 termometre,
 glucometru,
 pulsoximetru,
 cântar,
 soluţii pentru reechilibrare hidroelectrolitică
 ecograf,
  electrocardiograf,
 casetofon pentru înregistrarea anamnezei,
 tăviţe renale,
 aleze,
 sonde(nazogastrice, urinare, de intubaţie oro sau nazotraheală, Faucher),
 defibrilator,
 ventilator,
 negatoscop,
 brancard,
 cărucioare,etc.
Unitatea de primire urgenţe trebuie să fie bine încălzită şi aerisită, dotată cu lumină naturală
şi artificială.
La dezbrăcarea bolnavului va participa asistentul medical care va fi instruit despre felul cum
trebuie dezbrăcat bolnavul.
La bolnavii cu segmente de corp dureroase, se va ţine cont de acestea, manevrele în aceste
segmente vor fi mai blânde. Se va începe dezbrăcarea întotdeauna cu segmentele de corp sănătoase.
În caz că sunt mai multe segmente afectate, se vor tăia hainele de pe bolnav de-a lungul cusăturii, ca
acestea să poată fi din nou folosite. Se trece apoi la anamneza bolnavului care va fi consemnată în
rezumat în foaia de observaţie (F.O.) a bolnavului, datele fiind înregistrate pe bandă de casetofon.
Urmează prelevarea de probe biologice: sânge, urină, materii fecale, exudat faringian,
secreţie din plagă etc.
Se trece apoi la consultul bolnavului de către medic, care îi stabileşte diagnosticul, verifică
concordanţa cu diagnosticul de trimitere. În cazul în care bolnavul se poate trata ambulator, i se
prescrie un tratament, iar dacă acesta necesită internare, medicul va lua legătura cu secţia unde
urmează să fie internat bolnavul şi trimis la secţia respectivă.
Hainele bolnavului vor fi inventariate, i se va da bolnavului sau aparţinătorilor bon de
preluare şi apoi hainele vor fi împachetate şi depuse la garderoba spitalului.
Dacă bolnavul prezintă obiecte de valoare (bani, bijuterii, acte etc.), acestea vor fi predate
aparţinătorilor sau dacă aceştia nu există, se va întocmi un proces verbal şi se vor depune la
administraţia spitalului. Un exemplar din procesul verbal se va da bolnavului. În caz că bolnavul nu
are însoţitor şi este în stare gravă, un exemplar din procesul verbal se va ataşa la foaia de observaţie
(F.O.). Dacă bolnavul prezintă paraziţi, hainele lui vor fi deparazitate, apoi spălate şi depozitate.
Hainele bolnavului vor fi aşezate pe un umeraş, iar cele mai mici într-un săculeţ ataşat umeraşului.
Se etichetează apoi umeraşul şi se depune la garderobă sau magazie.
După ce bolnavul a fost dezbrăcat, consultat, va fi trecut în camera de igienizare unde va fi
îmbăiat, iar dacă este cazul şi deparazitat. Baia de preferinţă este duşul efectuat în picioare sau în
şezut, iar dacă starea bolnavului este gravă va fi pus în poziţie şezândă pe un grătar de lemn.
Bolnavii veniţi în comă, în şoc sau cu fracturi grave nu vor fi îmbăiaţi şi li se va face
igienizarea spălând cu un burete pe rând segmentele corpului.
Dacă starea bolnavului este foarte gravă se va anunţa secţia unde urmează a fi trimis
bolnavul, unde se vor lua măsurile de igienizare după echilibrarea parametrilor vitali, bolnavul
necesitând izolare până la această manoperă.
După ce bolnavul a fost igienizat va fi îmbrăcat, cu pijama, ciorapi şi papuci de spital. Peste
pijama în sezonul rece vor primi un halat gros. Apoi bolnavul este dirijat spre secţiile cu profilul
bolii de care suferă, unde este primit şi repartizat de către asistentul medical şef în salon, predat apoi
asistentului medical de salon.
Copiii mici şi sugarii vor fi internaţi cu mamele lor, dar acestea nu pot dormi cu copiii în pat
ci în saloane alăturate. Dacă starea copilului este extrem de gravă, se va permite asistenţa mamei în
acelaşi salon dar cu paturi separate. Acestea vor primi de la asistentul medical, indicaţii în legătură
cu regulamentul din spital.
Internarea unui bolnav în spital, presupune din punct de vedere fizic şi psihic, scoaterea sa
din mediul familial şi profesional, încetarea activităţilor sale de zi cu zi şi izolarea sa în alt mediu,
care îi provoacă altă stare, o stare de tensiune, de teamă. Această stare de teamă poate fi eliminată
dacă bolnavul găseşte la internare o atmosferă caldă, cu profesionalism care îi dă speranţa că acest
loc îl va ajuta să revină în mediul său cu o stare de sănătate bună.
Dacă va găsi un mediu plăcut, el se va simţi protejat de condiţiile negative care i-au pricinuit
boala şi va avea încredere în serviciul unde s-a internat. Spitalul trebuie construit în locuri ferite de
poluare sonoră şi fizică, să prezinte parcuri cu verdeaţă.
Există spitale monobloc şi pavilioane. Saloanele, este bine să nu fie mari, ci să cuprindă doar
2-4 paturi cu spaţiu adecvat între ele (6 mp). Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, care este
dezinfectat zilnic, ferestrele cu perdele uşor de spălat şi lumină artificială la pat.
Mobilierul salonului să fie cu suprafaţă netedă care se spală şi se dezinfectează cu multă
uşurinţă. Acesta se acoperă cu şerveţele şi feţe de masă de unică folosinţă sau uşor de spălat.
Foile de observaţie, se vor păstra într-un dosar care nu are voie să ajungă în mâinile
bolnavului sau aparţinătorilor, pentru a nu fi interpretate greşit anumite date în legătură cu
bolnavul. Doar foaia de observaţie (F.O.) a bolnavului de terapie intensivă stă la patul bolnavului
pentru a putea fi la îndemâna medicului şi asistentului medical, aceasta dând în mod cronometric
indicaţii despre tratament sau apariţia complicaţiilor imediate.
Personalul sanitar bine instruit, în legătură cu discuţiile cu bolnavii, nu are voie să dea relaţii
despre diagnostic, nu vor susţine discuţii, dialoguri cu voci tari, vor efectua manevre de tratament
cât mai silenţioase, pentru a nu deranja bolnavul.
Utilizarea telefoanelor se va face cu sonorizare minimă, discuţiile vor fi cu voce scăzută.
Telefoanele mobile vor fi direcţionate cu zgomot silenţios sau vibrator. Se interzic
telefoanele mobile la bolnavi cu stări grave.
Se vor înlătura şi efectele vizuale nefavorabile ale vecinilor de pat (plăgi deschise, hemoragii mari,
agitaţia unui bolnav, etc.) prin măsuri de izolare a acestor bolnavi fie în saloane mici, fie cu
paravane.
Personalul medical nu trebuie să comenteze diagnosticul bolnavului şi rezultatele paraclinice
ale bolnavului.
Distribuirea măştilor şi a echipamentului special de protecţie se face de către asistentul
medical. Este vorba despre halat de protecţie alb, bonetă, mănuşi.
Alimentaţia este diversificată în funcţie de regimul prescris de medic. Dacă este posibil e
bine să se ţină cont de preferinţele bolnavilor în funcţie de regimul dietetic sau nu prescris.
Masa poate fi servită la pat la bolnavii imobilizaţi sau în sala de mese pentru bolnavii care se
deplasează. Masa va fi servită de asistentul medical dietetician care se ocupă numai de gospodărirea
secţiei.
Nu este permis să servească masa persoana care efectuează munca de curăţenie a saloanelor
şi grupurilor sanitare.
Aeroclimatul saloanelor trebuie în permanenţă verificat. Se va aerisi de câteva ori pe zi
salonul. După recoltarea unor produse patologice sau fiziologice (plosca cu urină, materii fecale,
puroiul din plagă, vărsătura etc. ) se va aerisi imediat salonul.
Nu se vor folosi pentru dezinfecţie substanţele cu miros înţepător şi iritant. În caz că se vor
folosi acestea, bolnavii vor fi îndepărtaţi din salonul respectiv, iar salonul se va spăla şi aerisi.
Colectarea cantitativ şi calitativ a unor produse de evacuare (urină, materii fecale etc. ) se va
efectua în afara salonului, se vor verifica şi nota în foaia de observaţie (F.O.), vor fi prelevate probe
de laborator apoi se vor arunca.
Tratamentul la patul bolnavului, se efectuează corect, conform indicaţiilor prescrise de către
medic.. De aceea la anumite manevre dureroase (incizii, drenaje, îndepărtarea pansamentului) se va
folosi şi anestezia locală.
Instrumentarul folosit la anumite manopere va fi pentru unele manevre, de unică folosinţă
(seringi, ace, pungi, sonde etc.), iar alt instrumentar va fi spălat, dezinfectat şi sterilizat, introdus în
casete etichetate cu data sterilizării.
La orice manevră medicală sau chirurgicală bolnavul va fi liniştit psihic, şi va fi nevoie să-şi
dea consimţământul că este de acord cu manopera (în scris).
Patul în care este aşezat bolnavul va fi cât mai comod, curat şi cu lenjerie curată care se schimbă la
2-3 zile sau ori de cât ori este nevoie.
Somnul bolnavilor intră în tratamentul terapeutic şi trebuie respectat cu stricteţe. Nu se vor
trezi bolnavii pentru termometrizare, decât pentru efectuarea tratamentului de antibiotice care
trebuie să respecte orarul stabilit.
Tratamentul de noapte se va efectua la lumina de veghe a fiecărui pat, fără a deranja ceilalţi
bolnavi.
Nu este permis a se începe curăţenia în timp ce bolnavii dorm. Aceasta se va începe cu
camerele anexe, coridoare şi numai după ce bolnavii s-au trezit se va începe curăţenia în saloane.
Bolnavii obezi care necesită îngrijiri speciale pe timp de noapte, se vor izola în saloane mai
mici pentru a nu deranja sau speria ceilalţi bolnavi din jur. Somnul fiziologic nu trebuie întrerupt
decât în mod special, tratamentul dacă este antibiotic putându-se efectua şi la trezirea lui (aceasta se
notează pentru a nu se uita de tratament).
Se poate introduce în completare dacă bolnavul este operat şi somnul postprandial, care
completează somnul nocturn. În unităţile sanitare cu spitalizare lungă (sanatorii, spitalele de boli
cronice, recuperare) există locuri de agrement, unde bolnavii sunt supravegheaţi la activităţile pe
care le execută şi unde li se stabileşte un anumit program de odihnă.
Deasemenea, există biblioteci sau cluburi unde bolnavii îşi pot completa cunoştinţele care-i
interesează, dar aceştia trebuie verificaţi de către personalul sanitar.
Ascultarea unor programe radioficate, se permite numai anumitor bolnavi şi cu căşti individuale
pentru a nu deranja restul bolnavilor. Aceştia vor fi interogaţi despre programele pe care le audiază.
Asistentul medical va sta tot timpul printre bolnavi fără să aiba alte preocupări extraspitaliceşti şi de
comportamentul lui depinde atmosfera de care se bucură bolnavul.
De la unitatea de primire urgenţe bolnavii sunt repartizaţi pe secţiile de specialitate în funcţie de
afecţiunea pe care o prezintă. Bolnavii cu afecţiuni medicale vor fi repartizaţi în secţii medicale:
medicină internă, hematologie, neurologie, cardiologie, reumatologie, recuperare, psihiatrie, boli
infecţioase, TBC, etc.
La bolnavii cu infecţii contagioase, trebuie avută mare grijă la internare, se va acorda o atenţie
deosebită pentru a fi repartizaţi cât mai corect, în secţiile de specialitate, în felul acesta să se prevină
infecţiile nozocomiale.
Bolnavii cu afecţiuni chirurgicale vor fi internaţi pe secţii chirurgicale: chirurgie, ORL,
oftalmologie, neurochirurgie, chirurgie cardiacă şi toracică, ginecologie, etc.
Pentru copii, există spitale de pediatrie care respectă acelaşi circuit spitalicesc ca şi la adulţi.
După ce bolnavii au ajuns în secţia unde au fost repartizaţi, sunt notaţi în condica secţiei unde se
notează:
 numele şi prenumele,
 numărul foii de observaţie ( F.O.)
 diagnosticul
 data internării în spital
 data externării din spital
 starea la externare
 observaţii
Condica este sub controlul asistentului medical şef. Asistenţii au obligaţia de a raporta zilnic
numărul bolnavilor internaţi în saloanele lor cât şi numărul paturilor libere.
După ce aceste date sunt centralizate de asistentul medical şef, el face repartizarea lor la serviciul
administrativ şi biroul de internare. Aceste date se raportează dimineaţa înainte de raportul de gardă.
Foaia de observaţie – este actul juridic al bolnavului. Acest document conţine toate datele despre
bolnav şi dirijează tratamentul terapeutic fiecărui bolnav. Este şi act medico-legal cât şi document
ştiinţific, care se păstrează o perioadă îndelungată la arhiva spitalului.
În foaia de observaţie (F.O.) se consemnează:
 numele şi prenumele bolnavului,
 adresa,
  ocupaţia,
 diagnosticul,
 istoricul bolii,
 antecedente personale fiziologice şi patologice,
 examenul obiectiv,
 valorile parametrilor vitali (tensiunea arterială, puls, respiraţie, temperatura ),
 rezultatele probelor biologice,
 tratamentul prescris de medic,
 evoluţia bolii,
 complicaţiile care apar, pe parcursul spitalizării
 manevre terapeutice efectuate (puncţii, paracenteze, drenaj, excizii, etc.),
 epicrize la externare.
În caz că intervine decesul, asistentul medical are următoarele obligaţii:
 pregăteşte şi verifică foaia de observaţie (F.O.) pe care o prezintă medicului,
 pregăteşte cadavrul pentru prosectură (scoate sonde, perfuzii, îl spală, îl fixează),
 completează biletul pentru trimiterea cadavrului la morgă,
 anunţă administraţia spitalului pentru a fi anunţaţi aparţinătorii,
 anunţă morga spitalului pentru a fi pregătită pentru autopsie,
 organizează transportul cadavrului spre morgă, însoţit de foaia de observaţie
(F.O.). Nu se înmânează niciodată foaia de observaţie (F.O.) aparţinătorilor, ci
este trimisă prin asistentul medical,
 scoate bolnavul din evidenţele secţiei,
 adună bunurile bolnavului pentru a fi înmânate familiei,
 scoate bijuteriile şi bunurile pe care le purta bolnavul, întocmeşte proces verbal
cu acestea şi le înmânează familiei cu semnătura lui, a familiei şi doi martori,
 cadavrul bolnavului va rămâne pe secţie acoperit timp de 2 ore.

CIRCUITE FUNCTIONALE IN SPITAL

Circuitul funcţional reprezintă sensul de circulaţie, în interiorul unităţilor sanitare, ale unor
materiale şi instrumente:
- circuitul septic este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor patogeni
generatori de infecţii, în interiorul unităţii sanitare
- circuitul aseptic este sensul de circulaţie care asigură condiţii de protecţie inpotriva
infecţiilor, în interiorul unei unităţi sanitare.
În interiorul spitalului, se impune respectarea următoarelor circuite funcţionale:
- circuitul de intrare şi ieşire al personalului
- circuitul de primire a bolnavului în spital
- circuitul lenjeriei
- circuitul alimentelor şt veselei
- circuitul instrumentelor şi materialelor
- circuitul vizitatorilor.
Circuitele septice trebuie să fie separate de cele aseptice.

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de
infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

Circitul septic – Este sensul de circulatie care indica introducerea germenilor patogeni, generatori
de infectii in interiorul unitatilor sanitare.
Circuitul aseptic – este sensul de circulatie care asigura conditii de protectie impotriva infectiilor in
interiorul unitatilor sanitare.

PREDAREA ŞI PRELUAREA SERVICIULUI

→ Definiţie:
~ Realizarea continuităţii medicale pe 24 ore.
~ Transmiterea informaţiilor de la un schimb la altul
→ Metode de predare:
~ În scris – la sfârşitul activităţii personalului, pe bază de proces verbal.
~ Verbal în timpul raportului de serviciu.
~ Individual – la patul bolnavului – cazurile deosebite sau noi internaţi ce necesită indicaţii
suplimentare.
→ Material necesar:
~ Condică specială în care se consemnează consemnările personale şi recomandările
medicului.
~ Se semnează de predare şi de preluarea serviciului de la o tură la alta.
→ Predarea în scris:
~ Se notează data şi ora schimbului.
~ Se notează numele şi prenumele bolnavului cu un număr de salon, pat, numărul foii de
observaţie, diagnosticul.
~ Se notează manifestările şi reacţiile deosebite din timpul turei.
~ Se notează recomandările suplimentare făcute de medic.
~ Se notează examinările pentru care trebuie făcută pregătire.
~ Se notează indicaţiile de recoltare şi investigare.
~ Semnătura de predare – primire a turei.
→ Predarea verbală pentru fiecare bolnav.
~ Sunt prezentate cazurile speciale sau cazurile noi.
~ Sunt scoase în evidenţă sarcinile ce revin asistentei privind îngrijirea, investigarea şi
supravegherea acestor bolnavi.
→ Predarea la patul bolnavului:
~ Se face între cele două asistente care schimbă tura.
~ Se pot da indicaţii suplimentare.
→ Observaţii:
~ În cazul în care, în mod accidental schimbul de tură nu a venit, asistenta nu părăseşte
serviciul decât după ce a anunţat medicul şi asistenta şefă de tură şi numai dacă are
înlocuitor.