* Recoltarea

sângelui
venos
Biochimie
 * Definiție
Puncția venoasă = înțeparea unei vene cu un ac atașat la seringă.
Completarea informațiilor furnizate de
examenul clinic

Permite formularea diagnosticelor medicale

Urmărirea evoluției pacienților – complicații,

efecte așteptate, modificări secundare terapiei

*
 *

* Respectarea orarului recoltărilor

* Efectuarea pregătirii fizice și psihice
* Pregătirea materialelor necesare pentru recoltare
* Staza venoasă trebuie să dureze max 1 minut –
modificarea rezultatelor unor analize
* Etichetarea și transportul produselor biologice
recoltate – bilet de trimitere, înregistrarrea în
sistemul informatic – rec. prelucrarea la laborator în
30-40 minute de la recoltare
 *

* Recoltarea – manevra – responsabilitatea AM

* Recoltarea – indicația – responsobilitatea medicului
* Sarcină delegată
 *
* Ace
* Holder
* Vacutainer
* Antiseptic pt tegumente – alcool 70%
* Tampoane
* Garou
* Leucoplast
* Tăviță renală
* Mănuși
* Vată
 *

* Roșu- fără aditivi – biochimie/serologie – tuburi de

plastic siliconate pe pereții interiori pentru a accelera
procesul de coagulare
* Violet – EDTA (acid etilendiaminotetraacetic) –
determinări hematologice din sângele integral.
Tuburile cu EDTA trebuie întoarse ușor la 180 grade de
8-10 ori.
* Bleu – citrat de sodiu – pt teste de coagulare. Trebuie
întoarse la 180 de grade de 3-4 ori.
 *

* Verde – heparină sodică – determinări biochimice din

plasmă. Trbuie întoarse la 180 de grade de 8-10 ori.
* Gri – oxalat de potasiu – pt determinarea glicemiei.
* Negru – oxalat de sodiu – pt determinarea VSH
 *

* M-ul brahial - vena cefalică, vena bazilică, vena

mediană
* Arcada dorsală a mâinii
* Sugari – vene mb inferior, vene epicraniene
 *
* Spălare pe mâini cu apă și săpun
* Pregătirea materialelor necesare
* Verificarea identității pacientului
* Verificarea indicațiilor privind recoltarea
* Pregătirea fizică și psihică a pacientului – explicarea
manevrei
* Poziția pacientului
* Șezând pe scaun cu mb superior în supinație și
extensie
* Decubit dorsal – mb sup în adducție
 *

* 1. spălare pe mâini cu apă și săpun, se pun mănușile

(nesterile)
* 2. stabilirea locului de puncție – vizualizarea sau
palparea venei. ! Manevra de închidere și deschidere a
pumnului, plasare proclivă – ajută la vizualizare
venelor puțin vizibile – produce stază.
* 3. amplasarea garoului. Garoul se aplică cu 10 cm
deasupra regiunii alese pentru recoltare
* Tehnica
*4. antiseptizarea tegumentelor prin
mișcări circulare de la centru la
periferie. Se lasă 30 de secunde pt
realizarea efectului antiseptic.
*5. puncționarea venei – cu mâna
nedominantă de întinde tegumentul
supraiacent venei și se fixează vena.
Acul se introduce în venă cu bizoul
orientat în sus la un unghi de 20 de
grade, apoi se înaintează tangent cu
traseul venei – 1-1,5 cm
* Tehnica

*5. puncționarea venei – alternativă –

metoda indirectă – acul cu bizoul
orientat în sus este introdus prin
tegumente la 3-8 mm depărtare de
vena aleasă, progresând către
aceasta, sub aspirație continuă,
până în momentul apariției sângelui
în seringă ( recoltarea cu seringa)
* Tehnica *6. se fixează vacutainerul la holder –
sângele este aspirat în eprubetă
datorită vidului interior.
*7 se desface garoul, se retrage acul
și se comprimă vena cu tampon cu
spirt.
*Se comprimă vena câteva minute –
pt a împidica apariția unui hematom
la locul recoltării. Se aplică plasture
– prevenirea infecției locale. ! Este
contraindicată flexia antebrațului pe
braț cu tamponul ținut în plica
cotului - hematom
* Tehnica
*8. pregătirea pentru transport la
laborator – ampestecarea cu
anticoagulantul,
*etichetarea probelor,
*foaia de însoțire a probei – nume,
prenume, CNP pacient, nr FO.
*Analize cerute.
*Parafa medicului care indică analiza
*
* Plasarea îndelungată a garoului
modifică rezultatul unor analize –
albumină, calciu, potasiu ,
hematocrit, RA, K. Sângele
recoltat are culoare roz datorită
hemolizei.
* Nu se face antiseptizarea
tegumentelor cu soluții alcoolice
în cazul recoltării în vederea
determinării alcoolemiei.
* Ordinea recoltării – teste de
coagulare, electroliți, VSH, alte
analize
* * Precauțiile universale –
sângele sau alt produs
biologic – sursă potențială
HVB, HVC, HIV.
* Contactul sângelui cu
tegumente fără leziuni –
spălare și antiseptizare
* Recoltarea după post
alimentar – dimineața pe
nemâncate - glicemie,
colesterol, trigliceride.
* Transportul probelor la
laborator- cutii frigorifice –
siguranța transportului
* * Teste afectate de hemoliză
* Teste de coagulare
* LDH, TGP, K , Hb –
creșterea valorii
determinate
* Fier, TGO, - idem,
afectate moderat
* T4 – scăderea valorii
determinate.
* Afectate în măsură redusă
– creșterea ușoară a
concentrației – fosfor, Mg,
PT, calciu, albumină,
fosfataza acidă
* * Teste afectate de
expunerea la lumină
* BR, CK

Probe biologice ce
necesită condiții de
răcire – insulină,
gastrină, PTH – vas cu
apă și gheață
* - vacutainerul cu dop roșu
se lasă 30-60 minute pt
coagularea probei, la 24
+/- C – pt coagularea
completă a sângelui.

Probele recoltate pe
anticoagulant se vor
centrifuga imediat
 Identificare
necorespunzătoare
a probei

*
 *

* Factori ce privesc recoltarea, manipularea și

transportul probei de sânge
* Identificare greșită a pacientului
* Factori biologici – poziția corpului, momentul
recoltării probei de sânge
* Factori fiziologici – vârsta, activitatea, repaosul la
pat, ingestia de alimente, ingestia de alcool, ciclul
menstrual, momentul zilei
* Folosirea unor combinații necorespunzătoare de loturi
de reactivi la determinarea de laborator
* Factori de mediu – temperatură, lumină, umiditate
* * Perforarea venei – prin
tehnică greșită de
recoltare, vene dificil de
palpat, scleroase, friabile
– consecințe – hematom,
lezarea unor vase sau
nervi din vecinătate
* Leziuni exteriorizate prin
apariția flebitei
* Puncționarea unei artere
* Infecții locale și la
distanță
*
- proteină de fază
acută sintetizată
Fibrina – rol în
de ficat, ce este
formarea
convertită în
cheagului – rol în
fibrină cu ajutorul
hemostază
unui echipament
enzimatic

Creșterea valorii
- fiziologic –
sarcină
Valoare normală – • patologic– inflamație –
2-4 g/l infecții, neoplazii,
IMA, AVC, sdr
nefrotic, colagenoze
* Fibrinoge *Scăderea valorii
nul *– afecțiuni hepatice – alterarea
capacității de sinteză a proteinelor
*-coagulare intravasculară diseminată
– consumul factorilor de coagulare
*-boli genetice
*Valori fals scăzute – folosirea
heparieni ca anticoagulant în
concentrații ce depășesc 0,6 U/ml
sau în prezența unei concentrații a
PDF (produși de coagulare a fibrinei)
peste 10µg/ml
 *Fibrinogen

Se ≤ 100 mg/dl
recoltează – valoare de
pe EDTA alertă
* Recoltare pe vacutainer roșu sau gri – test
diagnostic NUMAI SÂNGE VENOS
* Determinarea valorii glicemiei din sânge venos
cu glucometrul – pentru monitorizarea
glicemiei la diabetici NU în scop diagnostic

*
* Controlul glicemic se defineşte prin gradul în care
homeostazia glicemică a pacientului cu diabet zaharat diferă
de cea a unei persoane nediabetice.
* Monitorizarea glicemiei se poate realiza prin mai multe
modalităţi şi după diferite forme:
*- Intermitentă, în condiţii de ambulator sau de
spitalizare;
*- Autotestare;
*- Automonitorizare (SMBG self monitoring blood
glucose);
*- Monitorizarea continuă a glicemiei (CGMS continous
glicaemic monitoring system);
*- Determinarea Hb A1c la 2-3 luni.

*
* Determinarea glicemiilor a jeun şi a celor
postprandiale la domiciliu sau în alte situaţii, de
către pacient şi de către familia acestuia
defineşte prin termenul de autocontrol.
* Automonitorizarea glicemiei este definită prin
determinarea repetată a glicemiei, cu ajutorul
glucometrului în scopul furnizării informaţiilor
necesare modificării tratamentului pentru
ameliorarea controlului glicemic.

*
*- cunoaşterea răspunsului individual la tratament,
alimentaţie sau efort fizic;
*- ajustarea dozelor de insulină;
*- evitarea hipoglicemiei şi a fluctuaţiilor glicemice.;
*- controlul glicemiei în situaţii speciale (boală, călătorii);
*- detectarea hipoglicemiilor asimptomatice;
*- reducerea numărului de internări în spital
*- ameliorarea calităţii vieţii prin creşterea nivelului de
siguranţă.
* Există argumente care susţin că autocontrolul corect se
corelează cu scăderea Hb A1c, deci cu gradul controlului
glicemic .

*
* Metoda utilizată pentru determinarea glicemiei
din sângele capilar cu glucometrul este
enzimatică cu glucozoxidază. Principiul metodei
este acela de a măsura oxigenul consumat de
glucoza din sângele capilar.

*
* Factorii care interferă cu valoarea determinată a
glicemiei sunt reprezentaţi de hiperbilirubinemia,
valorile crescute ale acidului uric sau a
creatininei, precum şi valoarea hemoglobinei.
* Valoarea normală a glicemiei din plasma
venoasă, recoltată dimineaţa pe nemâncate
este de 70 – 109 mg/dl

*
*- Explicarea manevrei. Pacientul este instruit că determinarea
glicemiei este o manevră care presupune înţeparea degetului pentru
obţinerea câtorva picături de sânge. Se explcă pacientului că este
necesar să se aplice o unei picătură de sânge pe bandeleta
glucometrului, iar glucometrul măsoară şi să afişează automat
rezultatul glicemiei.
* - Explicarea etapelor pregătitorare realizării tehnicii: spălarea pe
mâini cu apă şi săpun. Se explică pacientului să nu utilizeze soluţii
dezinfectante care pot afecta corectitudinea rezultatelor. În cazul în
care pacientul doreşte să folosească alcool pentru antiseptizarea
tegumentelor, trebui să se explice necesitatea de a aştepta 30 de
secunde necesare evaporării şi realizării efectului antiseptic.
* - O noţiune important care trebuie explicată este reprezentată
de variabilitatea glicemiei.

*
* Pacientul trebuie instruit în ceea ce priveşte necesitatea determinării
glicemiei pentru a realize modificările necesare ale tratamentului.
* - Se explică pacientului care este regiunea în care se realizează
recoltarea sângelui capilar necesar pentru determinarea glicemiei. Se
explică faptul că înţeparea degetului în partea lateral are ca scop
reducerea disconfortului determinat de durere.
* - În cazul determinării în spital sau în ambulator este necesar să
se realizeze decontaminarea cu un tampon de alcool sanitar a
suprafeţelor de mobilier cu care se interacţionează în cursul
determinării.
* - Asistenta medical trebuie să realizeze respectarea regulilor de
asepsie şi antisepsie prin spălarea mâinilor şi aplicarea unei perechi
de mănuşi medicale nesterile, ca parte a precuţiilor standard.
* - Pregătirea materialelor se realizează prin plasarea la nivelul
suprafeţei masei de lucru a componentelor instrumentarului necesar.

*
- Pregătirea dispozitivului de înţepare a degetului parcurge următoarele etape:
o Scoaterea capacului dispozitivului de injectare.
o Extragerea din cutie a unei lancete cu inserarea acesteia în dispozitivul de
înţepare.

*
Figura I.2. Pregătirea dispozitivului pentru înţepare

o Se îndepărtează prin învârtire capacul de plastic al acului cu care se realizează

injectarea. Se poziţionează capacul stiloului.
- Pregătirea glucometrului:
- Se introduce bandeleta în fanta glucometrului în direcţia indicată de săgeţile de pe
suprafaţa acesteia.
- Se verifică numărul înscris pe cutia de teste.
- Se citeşte numărul afişat pe ecranul glucometrului.

*
Figura I.3. Citirea codului glucometrului
- Se verifică dacă numărul afişat coincide cu cel de pe cutia de teste.

Figura I.4. Verificarea corspondenţei codului

- Se explică pacientului că întotdeauna înainte de testare trebuie verificată

corespondenţa numerelor de pe cutia de teste cu cel afişat pe ecranul
glucometrului. Se explciă pacientului că prin nerespecarea acestei recomandări
determinarea realizată este incorectă.

*
- În spital sau ambulator asistenta realizează şteregerea locului ales pentru puncţie
cu un tampon cu soluţie alcoolică, aşteptând uscarea zonei (persistenţa alcoolului
la nivelul tegumentului afectează corectitudinea rezultatelor, interferând cu
reacţiile de la locul testării). Pacientului i se explică că acasă ştergerea cu alcool se
înlocuieşte cu spălarea mâinilor cu apă şi săpun, chiar înaintea testării. Pacientul
trebuie să aibă grijă ca mâinile să nu fie ude înaintea testării.
- Gestiunea deşeurilor: tamponul utilizat se aruncă la coşul de deşeuri infecţioase
neînţepătoare.
- Înţepătorul se plasează perpendicular pe zona laterală a degetului (.
- Se apasă butonul lateral al stiloului pentru a declanşa acul.

Figura I.5. Obţinerea picăturii de sânge

*
- Dacă picătura de sânge obţinută nu are dimensiuni adecvate, poate fi necesară
stoarcerea degetului în direcţia locului de puncţie.
- Cu un tampon de vată curat se îndepărtează prima picătură de sănge obţinută.
- Se poziţionează bandeleta în glucometru aşteptând afişarea semnalului
corespunzător pentru aplicarea picăturii de sânge.
- A doua picătură de sânge se plasează la nivelul bandeletei inserată în glucometru.

Figura I.5. Aplicarea picăturii de sânge

*
*- Se aşteaptă afişarea valorii glicemiei, rezultat ce se va anunţa şi
pacientului (în cazul afişării unui mesaj de eroare, cauza cea mai frecventă este
aplicarea unui volum insuficient de sângei pe bandeleta glucometrului – caz în
care se va repeat testul utilizând o bandeletă nouă).
*- Aplicarea unui tampon la nivelul sediului la care s-a înţepat degetul.
*- Scoaterea capacului stiloului de lancete. Aruncarea lancetei utilizate, la
coşul de deşeuri infecţioase înţepătoare, prin acţionarea dispozitivului dedicate
al stiloului de puncţie. Replasarea capacului stiloului.
*- Înscrierea rezultatului în documentele medicale ale pacientului, eventual
în tabelul de monitorizare glicemică: data, ora, relaţia în timp cu alimentaţia şi
cu administrarea medicaţiei antidiabetice.
*- Tamponul utilizat se aruncă în sacul pentru deşeuri infecţioase
neînţepătoare de culoare galbenă.
*-
*- *
Străngerea în geanta de transport a componentelor glucometrului.
Decontaminarea cu alcool sanitar a suprafeţelor de mobilier cu care s-a
interacţionat în cursul determinării. Dezbrăcarea mănuşilor anterior utilizate cu
aruncarea lor în recipientul de deşeuri infecţioase neînţepătoare. Spălarea
mâinilor
* Factorii care influenţează acurateţea rezultatelor
determinate cu glucometrul sunt: modificările
hematocritului, temperatura şi umiditatea
mediului ambient, hipotensiunea, hipoxia,
concentraţiile crescute ale trigliceridelor. Multe
glucometre nu sunt foarte precise la valori foarte
crescute sau foarte scăzute ale glicemiei

*
* Testele sunt sensibile la umezeala aerului.
Testul se scoate din facon numai daca mâinile
sunt complet uscate. Daca umezeala ajunge
prin mâinile umede în cutia de teste sau flaconul
de teste ramâne deschis, agentul sicativ îsi
pierde efectul. Testele nefolositoare pot duce la
rezultate eronate. Nu se realizează nicio testare
dacă glucometrul şi testele au fost expuse direct
la lumina soarelui.

*
* Câmpurile electromagnetice puternice pot
influenţa funcţionarea glucometrelor. Nu se
foloseşte glucometrul în apropierea surselor de
radiere electromagnetice puternice. Pentru a
evita descărcările electrostatice, nu se foloseşte
glucometrul în mediu foarte uscat, în special în
medii în care există materiale sintetice.

*
* Personalul medical de specialitate, care foloseşte
glucometrul la diferiţi pacienţi pentru testarea
glucozei, trebuie să respecte şi instrucţiunile de
dezinfectare. Următoarele componente ale
glucometrului se pot contamina: carcasa; capacul
ferestrei de măsurare; fereastra de măsurare.
Glucometrul, capacul ferestrei de măsurare şi
fereastra de măsurare trebuie curăţate şi
dezinfectate cu grijă după folosire, cel puţin o dată
pe zi. Trebuie luate în considerare şi locurile adânci,
îmbinările şi fantele. Pentru dezinfectare, se folosesc
un beţişor de vată, tampon sau serveţele umezite
uşor cu dezinfectant.

*
* Pentru curăţarea la domiciliu se foloseşte numai
apă rece sau etanol cu o concentraţie de 70%.
Toţi ceilalţi agenţi de curţare pot deteriora
glucometrul numai în anumite circumstanţe sau
pot influenţa funcţiile sale de măsurare. Se
foloseşte un şerveţel sau un tampon de vată
uşor umezit. Nu se pulverizează pe glucometru
sau nu se cufunda în lichid de curăţare. Piesele
care se află în interior pot fi astfel afectate,
astfel încât se influenţează funcţionarea

*
Lo - Afisajul semnifica faptul ca valoarea glicemiei este prea scazuta (în anumite
circumstante hipoglicemie severa). Urmati imediat instructiunile corespunzatoare ale
medicului dumneavoastra si repetati testarea.
Hi - Daca rezultatul este mai mare decât 600 mg/dL (33,3 mmol/L), în locul unui rezultat se
afiseaza Hi.Repetati testarea.

- bateria este descărcată.

*
- temperatura este în afara domeniului admins de + 10 °C şi + 40°C.

- perioada de valabilitate a testelor a expirat.

- asupra glucometrului cade prea multă lumină.

*
* Valoare normală 60-110 mg/dl
* Valori crescute
* 110-126 mg% glicemie bazală modificată
* ≥ 126 mg/dl – două valori – diabet zaharat
* Valori scăzute ≤ 60 mg/dl – hipoglicemie
* La pacienți nediabetici – cauze hipoglicemia
funcțională, insulinom, afecțiuni endocrine,
insuficiență hepatică sau renală
* La pacienți diabetici – tratament cu insulină -

*
* Pregătirea pacientului
* Cu 3 zile înaintea efectuării TTGO se asigură un
aport alimentar normal – min 150 grame
glucide/zi
* Repaus alimentar de 10 ore
* Abținerea de la fumat înaintea și în timpul
testului

*
* Tehnica
* Se efectuează dimineața – 7.30-10.00
* Pacientul stă în poziție șezândă
* Se recoltează sânge venos pe vacutainer roșu sau
gri
* Se administrează 74 grame de glucoză pulbere
dizolvat în 300 ml apă, care trebuie consumată în
cel mult 3 minute.
* Repaus pe scaun 2 ore
* Recoltarea glicemiei la 2 ore de la ingestia glucozei

*
* Glicemia la 2 ore
* normal < 140 mg/dl
* Scăderea toleranței la glucoză 140-199 mg/dl
* Diabet zaharat ≥ 200 mg/dl

*
* Produs al metabolismului ureei
* Utilizat pentru aprecierea funcției renală
* Valoare normală – 15-45 mg/dl
* Recoltare pe vacutainer roșu
* Variații fiziologice – sex, vârsta, sarcina,,
dieta, starea de hidratare
* Valori crescute – afecțiuni renale, infecții,
hemoragii, infarct miocardic, malnutriție

*
* Derivatul creatinei de la nivel muscular –
apreciază funcția renală
* Valoare normală – 0,5 -1,2 mg/dl
* Recoltare pe vacutainer roșu
* Indicator mai sensibil al funcției renale ca
glucoza.
* Valori crescute – gută, insuficiență renală,
leucemii tratate cu antimitotice

*
* Apreciază echilibrul acidobazic
* Valoare normală – 23-27 mEq/l
* Recoltare pe vacutainer roșu
* Valori crescute
* Alcaloză metabolică – stenoza pilorică,
administrarea de alcaline, administrare excesivă
de bicarbonat
* Alcaloza respiratorie – sepsis cu gram negativ,
hipoxemie, nevroze anxioase

*
* Valori scăzute
* Acidoza metabolică – cetoacidoza diabetică,
acidoza lactică, insuficiența renală acută,
insuficiența renală cronică, intoxicația cu
metanol, etanol, salcilați, cetoacidoza de foame
* Acidoza respiratorie – acută – edem pulmonar
acut, pneumotorax, pneumonii severe
* Cronică – BPOC, astm bronșic, bronșiectazii

*
* Se utilizează pentru explorarea echilibrului
acidobazic
* Recoltare pe vacutainer roșu
* Precauții
* Post alimentar 8 ore
* Evitarea stazei prelungite
* Evitarea hemolizei

*
* Valoare normală
* Na – 135 – 145 mEq/l
* K – 3,5 – 5.5 m Eq/l
Valori scăzute
Hiponatremii – vărsături, diaree, transpirații, dietă
hiposodată asociată cu exces de diuretice,
insuficiență corticosuprarenală, alimentație
parenterală prelungită, polidipsie, secreție
inadecvată de ADH.
Hipopotasemii – vărsături, diaree, fistul/aspirații
digestive, exces de laxative sau diuretice, adenom
Conn, ciroza hepatică, sdr nefrotic, alcaloză

*
* Valori crescute
* Hipernatremii- suprimarea aportului de apă la
pacienți inconștienți sau tarați, administrarea
enterală de alimente hipertone, diaree apoasă,
tratament cu diuretice sau corticosteroizi,
hiperventilație prelungită, arsuri întinse, șoc
termic, accidente tehnice în cursul
hemodializei sau dializei peritoneale.

*
* Hiperpotasemii
* Insuficiența renală cronică sau acută, abuz de
diuretice antialdosteronice, acidoză metabolică,
transfuzii masive cu sânge integral conservat,
sindrom de liză tumorală, consumul unor
medicamente – inhibitori ai enzimei de conversie
ai angiotensinei

*
* Na
* < 125 mEq/l – slăbiciune, deshidratare
* 90-105 mEq/l – tulburări neurologice
* ≥ 152 mEq/l – insuficiență cardiovasculare și
renale
* ≥160 mEq/l – insuficiență cardiacă

*
*K
* ≤ 2,5 mEql/l – risc de fibrilație ventriculară
* ≥ 7 mEq/l – tulburări de ritm

*
* Este utilizată în aprecierea metabolismului
lipidic și are o valoare deosebită în explorarea
afecțiunilor cardiovasculare
* Evaluarea biochimică a metabolismului lipidic
nu se recomandă a se realiza în cursul și în
primele 3 luni după următoarele afecțiuni –
infarct miocardic, stroke, traumatisme,
sarcina, scădere ponderală bruscă,
administrarea unor medicamente

*
* Pregătirea pacientului
* Regim normocaloric, echilibrat cu 2 săptămâni anterior
determinării
* Excluderea alimentelor cu potențial hiperlipemiant –
preparate cortizonice, diuretice tiazidice,
anticoncepționale, sedative
* Evitarea medicamentelor cu potențial hipolipemiant
* Sângele se recoltează dimineața pe nemâncate, evitându-
se staza venoasă prelungită. Aspirarea sângelui se face
încet pentru a se forma evitarea spumei. Se recoltează pe
vacutainerul de culoare roșie
* Până la trimiterea la laborator sângele se păstrează la o
tempeeratură de 5 grade .

*
* COLESTEROLUL
* Valoare normală – 150-200 mg/dl
* Indicații de determinare – evaluarea riscului
cardiovascular, screeningul dislipidemiilor,
monitorizarea tratamentului hipolipemiant
* Valori crescute – hipercolesterolemii idiopatice,
hipotiroidism, obstrucții biliare, afecțiuni renale,
pancreatită cronică
* Valori scăzute – hipertiroidism, malnutriție,
afecțiuni hepatice severe, infecții

*
* TRIGLICERIDE
* Valoare normală 40-150 mg/dl
* Indicații determinare – evaluare riscului de
boală cardiovasculară, diagnosticul
dislipidemiilor, monitorizarea tratamentului
normolipemiant
* Valori crescute – dislipidemii familiale, boli
hepatice, sdr nefrotic, hipertiroidism,
alcoolism, gută, infarct miocardic acut,
afecțiuni intercurente.

*
* HDLc
* Valoare normală – bărbați 35-55 mg/dl, femei
45-55 mg/dl
* Valori crescute – consum moderat de alcool,
terapie orală estrogenică, exercițiu fizic intens
* Valori scăzute – obezitate, sedentarism, fumat,
hipo și hipertiroidism, afecțiuni hepatice, boli
renale.

*
* LDLc
* Valoare normală - ≤ 115 mg/dl
* Valori crescute – hipercolesterolemia familială,
hipotiroidism, sdr nefrotic, insuficiența renală
cronică, anorexia, sarcină
* Valori scăzute – terapie estrogenică orală

*
* Valoare normală – 0-35 U/l
* Raport TGO/TGP > 1
* Recoltare – vacutainer roșu
* Valori crescute
* sindrom de citoliză – afecțiuni hepatice
* Infarct miocardic – (TGO> TGP) – TGO crește în 8-12 ore și atinge valoarea
maximă în 24-36 ore de la producerea infarctului. Revine la normal în 4-7
zile
* Hepatite virale - hepatita virală acută – cresc de 10-20 ori față de normal,
hepatita cronică activă – cresc de 10 ori, hepatita persistentă – 2-3 ori față
de valaorea normală
* Tromboembolismul pulmonar
* Distrucții musculare
* Litiază de coledoc
* Cancer de pancreas

*
* Valoare normală – bărbați – 6-28 U/l, femei 4-
18 U/l
* Recoltare – vacutainer de culoare roșie
* Valori crescute – sdr de colestază – hepatita
acută sau cronică, ciroza hepatică, obstrucții
ale căilor biliare, consumul cronic

*
• METODA - Electroforeză capilară / Migrare in
câmp magnetic
• MATERIAL UZUAL - ser
• TRANSPORT (TEMP. °C) - 2 - 8
• STABILITATEA PROBEI - 10 zile la 2-8°C, 1
luna la -20°C
• CANTITATE MINIMĂ - 1 ml

*
* Recoltare – vacutainer
roșu
* Valori crescute –
hemoconcentrație,
deshidratare,
hipergamaglobulinemii
* Valori scăzute –
hemodiluție, denutriție,
sdr nefrotic, afecțiuni
hepatice

*
* Valori normale – bărbați 55-170 UI/l, femei 70-
175 UI/l
* Valori scăzute – anemii, carența de proteine,
hipotiroidie, nanism hipofizar
* Valori crescute – sdr colestază din hepatita
acută sau cronică, cirpza hepatică, icter
obstructiv, rahitism, osteomalacie, perioada de
vindecare a fracturilor, metastaze osoase,
insuficiență renală, sdr Cushing

*
* Valori normale- BR totală – 0,3-1 mg/dl,
bilirubina conjugată 0,1-0,3 mg/dl, bilirubina
indirectă 0,2-0,7 mg/dl
* Creșterea bilirubinei indirecte (libere) -anemii
hemolitice
* Bilirubina directă (conjugată) – obstrucție
biliară

*
* Valori normale – 50-150 mg/dl
* Valori scăzute – anemie feriprivă
* Valori crescute - hepatie, ciroză hepatică,
anemii hemolitice, intoxicație cu fier, după
transfuzii de sânge

*
* Creatinkinaza totală (CK)
* Valoare normală – 10-80 UI/l
* Valori crescute – infarct miocardic acut,
miocardic acut, miocardite, după defibrilare,
masaj cardiac, angiografie coronariană,
afecțiuni inflamatorii sau toxice musculare,
injecții intramusculare, hipopotasemie,
afecțiuni ale SNC – hemoragii, tumori,
convulsii, șoc, tromboembolism pulmonar

*
* Creatinkinaza MB – CK MB
* Valoare normală - ≤ 5% CK
* Izoenzima CK specifică miocardului
* Valori crescute – infarct miocardic acut,
miocardita, chirurgia cardiacă, cateterism
cardiac, șoc

*
* LDH – lacticdehidrogenza
* Valoare normală – 25-100 ui/l
* Valori crescute – IMA, afecțiuni hepatice,
neoplazii, afecțiuni eritrocitare,
tromboembolism pulmonar, șoc cardiogen

*
* Troponina – fracțiuni T și I
* Valori crescute – infarct miocardic acut,
miocardite, traumatisme cardiace