Sunteți pe pagina 1din 96

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Această carte a apărut cu sprijinul FUNDAłIEI PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ (OPEN SOCIETY FOUNDATION). ©- 1997. Editions l'Harmattan. ©-2000. Toate drepturile asupra acestei ediŃii sînt rezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiei, nr. 3, se. B, ap. 5, tel/fax : 056/146.645, 1900 - Timişoara, ROMÂNIA, e-mail : amarcord@mail.dnttm.ro Lucrare coordonată de MONIQUE SEGRE MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Traducere de Beatrice Stanciu EDITURA AMARCORD Timişoara, 2000 Scria CÎMP DESCHIS Cuvînt înainte Coperta : Cătălin Popa Consilier editorial : Ion Nicolae Anghel Din momentul apariŃiei noŃiunii de societate industrială în Cours dephilosophie positive al lui Auguste Comte, din 1839, aceasta a fost neîncetat privită ca o ruptură cu vechea ordine : absolutului i s-ar opune relativul sau măsurabilul, solidarităŃilor comunitare individualismul, ierarhiilor calitatea de cetăŃean,

imaginarului pozitivul. Pesimiştii au anunŃat sfîrşitul familiei, al specificului local, al religiei, în beneficiul unui cult nemărginit al ViŃelului de aur. S-a vorbit despre dezintegrarea legăturii sociale, despre patologia socială, despre alienare, despre distrugerea moravurilor. Privind, totuşi, mai îndeaproape lucrurile, vedem că societăŃile contemporane n-au distrus vechile forme, ci şi le-au readaptat. Prima societate industrială, cea din Marea Britanie a reginei Victoria, a utilizat în folosul său valorile familiale, aristocratice, rurale şi religioase, întreprinderile revoluŃiei industriale au integrat în cadrul lor sociabilitatea de tip familial sau Ńărănesc, oferindu-le ocazia unei noi tinereŃi. Cînd a vizitat Statele Unite în 1893-1894, conservatorul Paul Bourget a regăsit acolo, cu mare satisfacŃie, o energie vitală creatoare şi o moralitate care ierarhiza democraŃia potrivit unei ordini demne de societăŃile tradiŃionale. Din această perspectivă, nu e o absurditate să fie studiate societăŃile contemporane ca şi cele ce le-au precedat :

ambele au tot atîta nevoie de mituri, de rituri şi de simboluri pentru a da sens existenŃei sociale, ce nu poate

fi trăită în stricta raŃionalitate instrumentală. Nu există nici un motiv ca unele concepte derivate din

antropologie să se aplice unui

tip de societate şi altuia nu, chiar dacă materialul documentar diferă, la fel ca şi metodele de investigaŃie. S- ar putea foarte bine transpune în modernitate instrumente folosite de un Paul Veyne, un Jacques Le Goff sau un Lucien Febvre, pentru a nu cita decît exemple din antropologia istorică. Să însemne asta că în ordinea imaginarului social nu s-a schimbat nimic? Bergson a vorbit despre o frenezie industrială şi de o tehnicizare în care societatea riscă să se îngrădească cu acŃiunile sale : aceste acŃiuni nu ucid libertatea de a inventa, de a visa ori de a crede şi nici procesul simbolic, chiar dacă nu mai există lumea dinainte. Noutatea este că individul a părăsit certitudinile de odinioară, ierarhiile încremenite, reprezentarea fixă : fiinŃă în mişcare, pendulînd între tendinŃele opiniei şi jocul aparenŃelor, el elaborează imagini şi simboluri pe un fel de scenă socială unde trebuie să se recunoască, să se protejeze, să se

reasigure, să se delimiteze. în consecinŃă, fiecare e ispitit să-şi recreeze propriile mituri, rituri şi simboluri, căutînd în vastele serii de invariante acumulate în patrimoniu] umanităŃii, dar aceste alcătuiri provizorii au

o mare viteză de uzură.

La acest sfîrşit de secol XX, care vede prăbuşirea multor mituri colective, dispariŃia unor mituri moştenite prea rigide, dificultatea de participare la adevărate sărbători colective la scară mare, în beneficiul unei retrageri în particular şi intim, sîntem mai sensibili la ceea ce apare ici, colo, chiar marginal, în micile comunităŃi, întîmplările aproape obişnuite, concentrările de scurtă durată, „bucuria prin convulsii" şi „durerea prin sughiŃuri" a grupurilor efemere de care amintea deja Jules Romain într-un frumos text din 1911, Puissance de Paris. Liberă expresie a unei dorinŃe poate, dar a unei dorinŃe controlate într-o epocă ce rămîne de referinŃă şi nu atît de eliberată cum ar părea la prima vedere. La L.I.R.E.S.S. (Laborator interdisciplinar de cercetare şi studiu în cadrul ştiinŃelor sociale), al cărui director am fost, Monique Segre a coordonat cu competenŃă şi subtilitate o cercetare pertinentă privind aceste teme, fapt pentru care-i mulŃumesc. Ea a ştiut să adune un buchet de contribuŃii valoroase venind din orizonturi CUV1NT ÎNAINTE

diverse. în primul rînd, a căutat să ilustreze interesul, dar şi dificultatea, prezentate de o tratare metodologică bazată pe pluralitate, marea problemă fiind realizarea unei interferenŃe cu abordările antropologiei si sociologiei : esenŃialul, însă, nu era de a face să vorbească realitate din teren? Monique Segre a mai reuşit să clarifice unele aspecte contrastante ale socialului la diferite scări, trecînd de la individual la colectiv fără a stabili în mod preconceput ceea ce trebuie să învingă în ordine şi dezordine, încredere şi nelinişte, familiar şi străin, dornică să afle variabilele ce alcătuiesc sensul. Această reflecŃie va fi continuată în cadrul U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei), în care a fost integrat L.I.R.E.S.S. Jean-PierreDAVIET, U.M.R.-I.D.H.E. Profesor universitar, E.N.S. Cachan* * E.N.S. Cachan - Ecole normale superieure de Cachan - Şcoala Normală Superioară din Cachan (n. trad.). PREZENTARE Monique SEGRE Cercetător la U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei i Prezentare Logica economiei de piaŃă supune astăzi societatea contemporană raŃionalităŃii sale economice inevitabile ; dezvoltarea sporită a ştiinŃelor şi tehnicilor, însoŃită de evoluŃia culturii, întăresc convingerile în eficacitatea raŃionalităŃii şi a utilitarismului. în acelaşi timp, ordinea economiei de piaŃă, atît de ridicată în slăvi, se dovedeşte creatoare de dezordini, distrugînd legăturile sociale istoric constituite, anulînd identităŃile naŃionale şi aflîndu-se la originea fenomenelor de excludere. Dacă dezvoltarea ştiinŃelor şi a tehnicilor se prezintă ca generatoare de avantaje, ea dă naştere şi la consecinŃe nocive ; învestită cu o putere misterioasă, suscită nelinişti şi nesiguranŃă. RaŃionalitatea, eficacitatea, utilitarismul maschează fenomene ce ies uneori cu brutalitate la suprafaŃă, într-un mod iraŃional şi exploziv. Mituri apar şi dispar, sînt sesizabile comportamente rituale purtătoare de semnificaŃii noi, ele pretinzînd o analiză aprofundată. Sociologii nu par să deŃină întotdeauna instrumentele de analiză necesare identificării şi înŃelegerii multiplelor transformări ce afectează societatea sub impulsul unei logici comerciale ce pare să invadeze toate părŃile ansamblului social şi al cărei sens, distrugător al vechilor semnificaŃii, scapă. Dar graniŃele dintre discipline nu mai sînt impenetrabile, iar sociologii au simŃit nevoia să-şi însuşească modul de abordare al istoriei, cu intenŃia de a contura pe termen lung transformările sociale şi de a înŃelege elementele de continuitate şi de ruptură, după cum istoricii s-au familiarizat cu metodele sociologiei.

10

PREZENTARE

într-o lucrare recentă, Socio-Anthropologie du contemporain1, P. Bouvier ne aminteşte, pe bună dreptate, cît de util ar fi ca sociologii să se folosească de conceptele şi metodele antropologiei, deoarece acestea „pot astăzi să aducă un punct de vedere nou şi complementar societăŃii noastre din ce în ce mai fracŃionate" cu atît mai mult cu cît asistăm la „o reconsiderare a sistemelor explicative şi a modurilor de legitimare a activităŃii sociale" şi, arată autorul,, ,în încercarea de a da un nou sens practicilor lor, indivizii şi colectivităŃile se întorc la modalităŃile de identificare în care simbolicul e mai puternic decît ansamblul de argumente al raŃionalităŃii". Or,„ni separe că importanŃa acordată de etnologie faptelor simbolice, şi asta încă de la primele cercetări, poate sta alături de întrebările şi aşteptările modernităŃii noastre". Timp de mai multe zile, dezbaterile2 au fost consacrate temei „mituri, rituri si simboluri în societatea contemporană", logic fiind să i se dea cuvîntul, în primul rînd, lui P. Bouvier. El arată că instrumentele sociologice elaborate în contextul social specific celor Treizeci de Ani Glorioşi* se concentraseră asupra fenomenelor de progres, de mobilitate socială în ascensiune sau de inerŃie socială şi constată că azi aceste concepte se dovedesc inadecvate. Această inadecvare devenită evidentă precum şi dezorientarea sociologilor în faŃa complexităŃii sociale sînt unele dintre motivele care i-au determinat să se informeze despre metodele antropologiei. De partea lor, antropologii sînt tot mai interesaŃi de societăŃile moderne şi abordează această temă cu propriile mijloace de analiză ; e favorizată astfel întîlnirea dintre cele două discipline. Pentru a accentua complexitatea fenomenelor ce caracterizează societatea contemporană, P. Bouvier ne invită să ne apropiem de realitatea cotidiană printr-o intersiune de lungă durată şi, analizînd „unele ansambluri popula- 1 BOUVIER, R, Socio-Anthropologie du Contemporain, Galilee, Paris, 1995. 2 în cadrul L.I.R.E.S.S. condus de J. P. Daviet. L.I.R.E.S.S. a fost integrat în U.M.R.-I.D.H.E. în 1997. * Trente Glorieuses, expresie creată în 1979 de Jean Fourastie pentru a desemna cei treizeci de ani de creştere economică pe care i-a cunoscut FranŃa după cel de al doilea război mondial (n. trad.).

11

MITITKI. KITl'lîI. SIMBOLURI FN S( X ;IKT \TE.\ < "ONTKMI'^KANA

Ńionale coerente, să identificam re})reze?itărilt\ valorile, nu întotdeauna formulate, clar prezente, sd cuprindem toate fatetile unui aceluiaşi fenomen pentru a-i înŃelege sensul". Se va vedea că intervenŃiile ce au armat de-a lungul celor două zile propun modalităŃi de cercetare apropiate de orientările conferenŃiarului. Acesta din urmă pune accentul pe unul din miturile fondatoare ale societăŃii noastre, mit pe care realitatea socială de azi îl contrazice cu brutalitate : mitul Progresului. Oare societatea contemporană nu elaborează noi mituri ce trebuie identificate? Economia de piaŃă nu Ńine de mit? AbundenŃa mijloacelor de comunicare, din ce în ce mai diversificate şi extinse, nu se află la originea mitului „societăŃii de comunicare" analizat de Erik Neveu?] Acesta arată : „AnunŃarea societăŃii de

comunicare se articulează în jurul a cinci promisiuni : abundenŃă, democratizare, autonomie a indivizilor, mondializare, contracŃie a spaŃiu-timpului". In lucrarea sa, el analizează şi combate cele cinci promisiuni, studiază determinanŃii sociali ai mitului şi se opreşte asupra agenŃilor sociali care, din cauza profesiunii lor, contribuie direct sau indirect la menŃinerea şi răspîndirea convingerilor legate de societatea de comunicare. Şi alte lucrări elucidează miturile „noastre". łinem să subliniem cit de mult au devenit mijloacele audiovizuale suporturi esenŃiale ale miturilor societăŃii noastre contemporane. Helene Puiseux4 propune un caz exemplar şi actual : ea analizează mitologia epocii nucleare în producŃia filmică şi televizuală incepînd cu 1949, demonstrînd cum se elaborează şi se transformă această mitologie, cum este ea manipulată în serviciul unei ideologii. Povestea pusă în scenă, alegerea imaginilor, înlănŃuirea lor urmăresc să arate şi să mascheze totodată realitatea distrugerilor epocii nucleare. După şocul datorat exploziei bombei lansate de americani asupra a două oraşe japoneze, Hiroshima şi Nagasaki, au apărut şi s-au înmulŃit filmele despre energia atomică. 3 NEVEU, E., Une societe de communication? Col. „Clefs/Politique", Mont-chretien, Paris, 1994.

4 PUISEUX, H., L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art". Cerf, Paris,

1988.

12

PREZENTARE Helene Puiseux urmăreşte, pe o durată de mai bine de patruzeci de ani, evoluŃiile operate în modurile de orientare a scenariilor şi a imaginilor fiindcă mitul, prin definiŃie, trimite neîncetat la real, dar operînd opŃiuni. De-a lungul anilor şi a transformărilor realităŃii sociale si politice mondiale, filmele se modifică :

ele exorcizează fricile, le canalizează, pentru ca mai apoi să justifice, în mod indirect, utilizarea acestei energii (împotriva unor „monştri") şi s-o facă pînă la urmă suportabilă, familiară lumii noastre din epoca experienŃelor nucleare. Punctul de plecare al mitologiei filmice din epoca nucleară este haosul, distrugerea totală şi devastatoare însoŃite de o tăcere la fel de totală asupra cauzelor şi a responsabilităŃilor acestei apocalipse, tăcere care se continuă cu ocazia comemorărilor din 1995. în miturile moderne, eroii rlu mai sînt zeii antici, ci oamenii deveniŃi deŃinători ai puterii de distrugere. Mitul adună fapte şi le aranjează, dezvăluie ascunzînd şi are drept funcŃie legitimarea unei situaŃii, făcînd-o să fie acceptată de o vastă entitate socială ; are deci puternice asemănări cu ideologia5. Gabriel Segre se referă explicit la definiŃia mitului din societăŃile tradiŃionale, aşa cum a fost el analizat de etnologi. Mitul, povestire ce se vrea veridică, relatează originea lumii şi pune în scenă faptele eroice ale personajelor sacre, ele constituind modele exemplare. G. Segre arată similitudinea dintre scrierile în care sînt narate evenimentele din viaŃa lui E. Presley şi povestirile mitice tradiŃionale şi analizează cum sînt

glorificate în aceste biografii, istorisiri mitice moderne, viaŃa şi calităŃile cîntăreŃului, erou sacralizat cu care se identifică americanul mediu. Simbolizînd prin conduita sa sfîrşitul tabu-urilor şi al interdicŃiilor din societatea americană, E. Presley consacră prin reuşita sa fulgurantă valorile ordinii şi încrederea în ascensiunea socială conforme cu visul american. Riturile au făcut obiectul mai multor intervenŃii. Se pare că azi, acolo unde reperele se fărîmiŃează, unde

0 RIVIERE, C, „Mythes modernes au coeur de l'ideologie", în Cahiers internationaux de sociologie, Voi. XC, 1991.

13

MITURI, RIłURI^MBOLU_m_ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ normele se atenuează, riturile sînt o modalitate de refacere a legăturilor sociale, de raportare la valori noi sau vechi, dar reînnoite, ce dovedesc o reîntoarcere la sacru, după cum subliniază G. BalandierG. Claude Riviere a consacrat o lucrare riturilor profane7, intervenŃia sa asupra „structurii şi antistructurii riturilor" deschizînd perspective fructuoase de cercetare. El defineşte ritul şi-i prezintă caracteristicile esenŃiale ce constituie referinŃe, mai înainte de a propune o analiză a antistructurii ritului. Acesta nu este încremenit, ci are o viaŃă proprie, cu posibile dezordini sau improvizaŃii; el poate să se transforme sau să dispară, în funcŃie de forŃa creativităŃii ansamblului social. Punerea în evidenŃă a multiplelor sale dimensiuni face din

rit un fenomen bogat, complex, cu faŃete diversificate, chiar contradictorii. Varietatea exemplelor propuse demonstrează că ritul e mereu actual. Nu putem decît să reamintim aici remarcile făcute de Mary Douglas :

„Animal social, omul este un animal ritual. SuprimaŃi o anumită formă a ritului şi el va, reapărea sub o alta, cu atît mai multă vigoare cu cit interacŃiunea socială e mai intensă. Fără scrisori de condoleanŃe sau de felicitare, fără cărŃi poştale ocazionale, prietenia cu cineva de departe nu are realitate socială. Nu există prietenie fără rituri de prietenie. Riturile sociale creează o realitate care fără ele n-ar însemna nimic. Se poate spune fără exagerare că ritul este mai important pentru societate decît cuvintele pentru gîndire, deoarece întotdeauna putem şti ceva şi să nu găsim decît după aceea cuvintele pentru a exprima ceea ce

ştim. Raporturi sociale, însă, nu există fără acte simbolice"8. Sociologii subliniază forŃa ritualurilor în societăŃile noastre industriale şi, cu ajutorul a numeroase analize, arată că riturile nu sînt definitive, ele se modifică, primesc forme diferite în funcŃie de modul în care grupurile sociale

6 BALANDIER, G., „Le sacre par le detour des societes de tradition", în Cahiers internationaux de sociologie, voi. 100, 1996, numărul „Langages, symboliques, representations".

7 RIVIERE, C,,Les rites profanez, P.U.E, Paris, 1995.

8 DOUGLAS, M., De la souillure. Essais sur Ies notions de pollution ei de tabou, trad., F. Maspero, Paris,

1967.

14

PREZENTARE q[ le însuşesc dîndu-le o forŃă nouă ; unele rituri ce păreau bine ancorate în viaŃa culturală şi socială par să dispară, creînd cu brutalitate un soi de vid (Y. Johannot). Marele număr de intervenŃii din aceste zile permite să se evidenŃieze diversitatea riturilor şi a simbolicii ce le e subiacentă. Riturile lasă să se reafirme modelele legate de identitate, ceea ce demonstrează Michel Pingon şi Monique PinŃon-Charlot în studiul lor despre marea burghezie. Ele consolidează integrarea indivizilor în grupul familial şi social şi reafirmă dominaŃia simbolică a acestei clase sociale. Ritualurile provoacă un efect de recunoaştere şi de control pînă în străfundurile intime ale fiinŃei şi uşurează reproducerea apartenenŃei şi asentimentul de apartenenŃă. Dacă integrarea în grup e constant reafirmată, dacă unitatea este întărită, derapajele sînt corectate sau integrate rapid. Dar Celălalt este prezent în absenŃa sa, într-atît forŃa de integrare e însoŃită de o excludere la fel de înverşunată ; astfel, există rituri de mondenitate ce pretind o punere în scenă ; punere în scenă a dominaŃiei, subliniază autorii, unde exclusul, dominatul recunoaşte dominarea, o confirmă şi o admiră. Dezvăluirea ritualurilor, a celor mai subtile coduri permite să se reveleze forŃa grupului, coeziunea sa, dar, poate, şi teama de clasele dintotdeauna „periculoase". Riturile facilitează socializarea copiilor ; ritualurile de aniversare a copiilor aparŃinînd claselor de mijloc, analizate de Regine Sirota, iau forma unor rituri de iniŃiere : iniŃiere în regulile (Je politeŃe, în controlul de

sine. Clasele de mijloc trăiesc astăzi într-un echilibru precar, mereu ameninŃate de o coborîre pe scara socială, dar atente să~şi menŃină statutul în societate şi integrarea socială. în aceste familii, copilul este rege, obiectul tuturor atenŃiilor, al tuturor privilegiilor, dar şi al tuturor aspiraŃiilor părinteşti. Copilul-rege trebuie să interiorizeze valorile, codurile care-i uşurează integrarea socială. Aniversarea este un moment de tranziŃie, de sociabilitate intensă, cînd pot fî intensificate diferitele secvenŃe ale ritului şi multiplele dimensiuni ale acestui fenomen social total, în cadrul căruia are loc un schimb de bunuri economice (se oferă şi se primesc cadouri) şi simbolice, se

15

MITURI^ RITURI, SIMBOLURI ÎN^ SOCI ETATEA ('ONTEMPORAN dobîndesc şi se transmit normele şi valorile sociale ale politeŃii, se învaŃă controlul emoŃiilor şi se afirmă diferitele roluri sociale (rolul de părinŃi, rolul de copii). O observare atentă va arăta că un acelaşi rit poate lua forme diferite şi poate fi trăit în mod divers de către grupurile sociale prezente care îi dau o semnificaŃie distinctă. Acest lucru e analizat de Marie-France Doray, referitor la riturile de început de an şcolar. Ea pune în scenă întîlnirea dintre două instituŃii, Familia şi Şcoala, şi ia în calcul, referitor la ritualul începutului de an şcolar, slujindu-se de relatările părinŃilor, medii sociale diferenŃiate ; astfel, ea demonstrează că acelaşi rit poate fi trăit şi însuşit în mod divers şi să reveleze, prin reprezentările instituŃiei şcolare, valori şi simboluri ascunse a căror semnificaŃie nu e identică de la un grup social la altul. Prima zi de şcoală declanşează din partea familiei pregătiri privind copilul şi trimite într-un anume fel la sacralitatea Şcolii şi la respectul pe care ea îl suscită ; la fel, modul de a-1 îmbrăca pe copil sau de a veghea la curăŃenia corpului său sînt organizate ca un „mecanism". Analizarea diferitelor forme ale acestui ritual clarifică manierele în care el este sistematizat şi interpretat de diferitele straturi sociale, evidenŃiază bogăŃia de simboluri subiacente, subliniind astfel pertinenŃa studiilor

sociologice impregnate de metode şi concepte ale antropologiei. Societatea contemporană mai este şi creatoare de rituri. M. Fellous descrie mai multe tipuri de rituri recent

create ; dacă unele se referă la o tradiŃie doar pentru a se detaşa de ea sau a o transforma, altele sînt create ex nihilo şi permit să se afirme coeziunea unor grupuri prost recunoscute de societate. Astfel, sînt prezentate patru rituri; fără a intra în detalii, e bine să notăm în ce măsură acestea fac vădită nevoia de legătură socială incitînd angajamentul participanŃilor şi acordă o valoare sacră individualităŃii. Să asistăm oare, în societatea noastră în schimbare, la sfîrşitul unor rituri ce ne deveniseră o a doua natură? DispariŃie ce a creat un moment de vid, o nelinişte. Y. Johannot pune problema anumitor ritualuri ale cărŃii. Să fie acestea sortite dispariŃiei, din cauza dezvoltării

16

PREZENTARE

unor noi tehnologii ce invită la alte moduri de însuşire a cunoaşterii, favorizînd declinul cărŃii, fundamentul culturii noastre de secole? Problema este importantă şi merită a fi gîndită. Riturile se articulează m jurul simbolurilor, le reafirmă, le dau sens şi viaŃă şi prin aceasta chiar le modifică. Dacă simbolul, al cărui rost este multiplu şi ambiguu, pare să aibă o funcŃie acceptată de toată lumea, acest lucru se întîmplă şi pentru că el poate fi interpretat în mod divers atît de grupuri, cît şi de indivizi. Exemplul simbolismului lui „curata şi „nou", evidenŃiat de M.-F. Doray, este legat de importanŃa acordată începutului de an şcolar, de ruptura sau de continuitatea, pe care înŃeleg s-o dovedească părinŃii, între familie şi şcoală. ImportanŃa simbolurilor familiale moştenite şi transmise întăresc dominaŃia grupului (M. Pingon şi M. Pingon-Charlot). Simbolul uneşte şi desparte, primind semnificaŃii ce uneori se află într-o opoziŃie mascată, mai înainte de a ieşi brusc la iveală cu ocazia anumitor evenimente. După cum subliniază P. Lantz,„simbolismul este obişnuit, dar maniera de a-l resimŃi si simbolul ce-l cristalizează sînt, dimpotrivă, unice".

Pierre Lantz ne propune o remarcabilă sinteză a constatărilor sale privind „Simbolismul individual (sin- gular) şi simbolismul colectiv". El evidenŃiază importanŃa reprezentărilor sociale atunci cînd ele sînt

interiorizate, resimŃite de către indivizi, căci ele le dau viaŃă

simbolismului, P. Lantz are grijă să reamintească în ce măsură se nutreşte acesta din imaginarul ancorat el însuşi în trupuri şi pulsiunile lor. Subliniind aportul cercetărilor structuraliste, autorul îşi invită auditorii şi

cititorii să nu conceapă simbolismul ca pe o entitate abstractă, purtătoare de termeni generali, ci să Ńină seama de „rolul activ al imaginaŃiei individuale în circulaŃia reprezentărilor sociale". Ne este propus un punct de vedere nou ce ne invită la noi abordări9.

Haroun Jamous în articolul sau „Fetele cu văl" arată forŃa simbolului ale cărui semnificaŃii se transformă în funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete şi în 1 LANTZ, R. L'uucstisscmpnt symbolique, P.U.F., Paris, 1996.

îi stimulează. Mergînd la izvoarele

17

A

MITURI. RITURI^SIMBOLURIJtN SOCIETATEA CONTEM_PORANÂ

funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete si în contextul confruntării dintre două culturi distincte : Islamul şi Occidentul. Portul eşarfei primeşte în cazurile analizate o valoare simbolică nouă : căutarea şi, poate, cucerirea unei identităŃi înnoite şi îmbogăŃite, ce obligă la o redescoperire a islamului şi, negreşit, la

o reactualizare a laicităŃii în instituŃia şcolară din FranŃa de azi. Istoricul Jean Pierre Daviet aduce o

preŃioasă contribuŃie la dezbatere, amintindu-ne că istoricii perioadei contemporane (printre care M. Agulhon, A. Prost sau M. Ozouf) n-au trecut cu vederea importanŃa faptului simbolic, ei i-au sesizat transformările în spaŃiu şi timp, dar şi prin experienŃa grupurilor sociale care dau uneori o semnificaŃie nuanŃată, contradictorie chiar, unei simbolici aparent consensuală. Privirea înapoi în timp, cuprinderea pe o

durată îndelungată permite o mai bună conturare a complexităŃii relaŃiilor dintre mituri, rituri şi simboluri. Istoricii aduc astfel un ajutor valoros sociologilor. LECTURĂ „SOCIO-ANTROPOLOGICĂ" A EPOCII CONTEMPORANE Pierre BOUVIER Profesor de sociologie, Paris X-Nanterre Membru al Laboratorului de Antropologie al InstituŃiilor şi al OrganizaŃiilor Sociale L.A.I.O.S. - I.R.E.S.C.O. - C.N.R.S.*

* C.N.R.S. - Centre naŃional de la recherche scientifique - Centrul NaŃional de Cercetare ŞtiinŃifică (n. tracij. Lectură „soeio-antropologică" a epocii

contemporane

Ce motivaŃie are demersul „socio-antropologic"'?1 De ce se recurge azi, în contextul societăŃilor dezvoltate

contemporane, ia antropologie? De mai multe decenii trăim într-o situaŃie de criză ; această criză, a cărei bază este economică, se traduce

prin dificultăŃi de includere a indivizilor în societate. Ea suscită o dualizare progresivă la doi poli : pe de o parte un pol de includere (îi cuprinde pe toŃi cei care, incluşi în sistemul economic, se bucură de dezvoltare, de bunuri şi servicii propuse de societăŃile dezvoltate), iar pe de altă parte un pol de excludere, o sferă de marginalizare. în ultimii douăzeci de ani s-au petrecut transformări extrem de importante. Problema este următoarea : mai putem continua să analizăm societăŃile dezvoltate, cum este a noastră, în acelaşi mod ca acum treizeci sau patruzeci de ani? In timpul celor „Treizeci de Ani Glorioşi", un anumit număr de instrumente, de concepte şi de metode Ńineau în mod sigur de sociologie, corespundeau fenomenelor sociale ale epocii ; îndeosebi, exista ideea de progres, a progresului economic, a progresului social, a progresului tehnic, a unei dezvoltări care, încetul cu încetul, trebuia să-i permită fiecăruia să se bucure de binefacerile societăŃii moderne, acest lucru însemnînd „împărŃirea beneficiilor"2. Astăzi însă împărŃirea beneficiilor nu mai

1 BOUVIER, R, Socio-anthropologie du contemporain, Ed. Galilee, Paris. 1995.

2 DARRAS, R. Le partage des benefices, expansion et ine'galite en France. Ed. de Minuit, Paris. 1969, prefaŃă de C. Gruson.

20

LECTURA .SOCIO^TRO^^

qte ceea ce se credea acum douăzeci ori treizeci de ani! a trebui să ne amintim de unele lucrări, de pildă cea

a lui Joffre Dumazedier : în Către o civilizaŃie a timpului liber?3 există un semn de întrebare în titlu, dar şi termenul către o civilizaŃie a timpului liber ; sau lucrările lui Jean Fourastie, de exemplu, Le grand espoir du XX1 siecle, progres technique, progres economique, progres social4. Exista o aşteptare, născută din expansiune, exprimată în termeni de inserŃie socială, de dezvoltare, de mobilitate ascendentă, de acces la

bunuri şi servicii. Astăzi există o criză foarte importantă. Pare să fi devenit necesară o reconsiderare sau măcar o altfel de abordare a conceptelor create în această perioadă, ele fiind azi relativ mai puŃin adecvate la transformările cu care sîntem confruntaŃi. Aceste concepte, mobilitate ascendentă, clasă socială, dinamică, mişcare socială corespundeau unei societăŃi în transformare „pozitivă". Pentru unele categorii din anumite sectoare ale societăŃii, mişcările sociale erau şi o posibilitate de a deveni actori pe scena istoriei, ei putînd introduce

(dacă Ńinem seama de analizele lui A. Tourame) un proiect al căror purtători erau şi să-i aştepte rezultatele. Sînt elemente prezente în „nucleul dur"* al societăŃii burgheze. In sfera de includere se mai află şi alte elemente legate de aceste concepte elaborate anterior, înainte sau după al doilea război mondial sau în anii '60, de pildă conceptele de alienare în muncă, de funcŃionalizare, de birocratizare, concepte încă pertinente, dar care azi nu sînt întotdeauna aplicabile la ansamblul societăŃii, la ansamblul lumii sociale în care trăim. în plus, aceste concepte se bazează în principal pe elemente izvorîte din ştiinŃa economică. Pentru sociologii acelor ani, economia era ştiinŃa de referinŃă. Sociologii au avut întotdeauna de întîmpinat o relativă greutate în a se asigura cu dovezi incontestabile ; au simŃit mereu

3 DUMAZEDIER, J., Vers une civilisation du loisirl Ed. Seuil, Paris, 1962.

4 FOURASTIE, JL Le grand espoir du XX* siecle, P.U.F., Paris, 1952. * Mic grup deŃinînd puterea de decizie (n. tradj.

21

MITURI, RITURI, SIMBOLURI_ÎN SOCIEI1ATOALC()N11EMPORANÂ

nevoia să-şi apropie ştiinŃele exacte. ŞtiinŃele umane au de a face dintotdeauna cu o dificultate ce s-ar putea exprima astfel : Ce înseamnă cu adevărat o dovadă? Unde există un raŃionament ştiinŃific incontestabil? Multă vreme economia a fost un refugiu pentru sociologi. Această disciplină, cu elementele sale statistice şi cantitative, cu perspectivele pe termen lung şi curbele sale, părea că le asigură ajutorul necesar pentru a convinge, pentru a demonstra că ei nu făceau altceva decît să interpreteze diverse fenomene sociale, dar că se înscriau într-o investigaŃie analizată, de altfel, de economişti. Economiştii evidenŃiaseră un anumit număr de tendinŃe, iar sociologii se înscriau în acestea : dezvoltarea, dinamica, mobilitatea ascendentă, împărŃirea

beneficiilor

Economiştii înşişi par mult mai puŃin siguri ca înainte, nu mai au pretenŃia de a „face proiecte himerice", de

a ne spune care va fi viitorul societăŃii noastre.

Antropologia e relativ puŃin prezentă în lucrările de sociologie din ultimii douăzeci sau treizeci de ani. Antropologia societăŃilor contemporane e relativ absentă din lucrările privind societatea noastră. în anii

CONTEMPORANE

Astăzi, economia nu mai pare a fi în mod precis disciplina pe care să te poŃi sprijini.

1970 a luat naştere un curent de adeziune în jurul revistei „Ethnologie francaise" care a grupat mai multe reviste dedicate lumii rurale, celei a tradiŃiilor sau artizanatului. Nu se depăşeau limite, nu se mergea spre industrializare sau mecanizare, ori spre vectorii puternici ai dinamicii sociale. Mai curînd, se lucra asupra a ceea ce se repeta, asupra elementelor constitutive ale unei perpetuări. Sociologia era prea puŃin interesată de

antropologie. Aceasta însemna societăŃi aşa-numite exotice, tradiŃionale sau neoccidentale. Lucrările antropologilor priveau, în primul rînd, Ńările aflate în exterior. In marea lor majoritate, nu se refereau direct

la FranŃa ori la Ńările europene.

Cu toate acestea, de mai mulŃi ani, unii antropologi intră pe „terenul nostru", terenul epocii contemporane a

societăŃilor dezvoltate, fapt surprinzător şi interesant totuşi, fiindcă nu era sfera lor de interes şi mai există

22

ECTURĂ „S

multă împotrivire. Scopul principal al antropologiei este să studieze amerindienii sau cutare ori cutare

populaŃie neeuropeanâ, aşa a fost ea instituită de istorie şi de glorie xn iurul personalităŃii emblematice a lui Claude Levi-Strauss. Trebuie subliniat totuşi că unii cercetători sînt interesaŃi din ce în ce mai mult de problemele modernităŃii occidentale. De exemplu, Marc Auge, Marc Abeles si alŃii încearcă să vadă în ce mod specificul antropologiei se poate adresa propriilor noastre societăŃi. De asemenea, avînd în vedere că sociologia a dezvoltat elemente fundamentale pe care trebuie să le aprofundeze în continuare, apare ca necesar să recreeze, să prelucreze din nou conceptele sau metodele aparŃinînd antropologiei. Care sînt cele ce par importante în acest nou peisaj social, cunoscut de noi, includere-excludere? Evident, e greu să-Ńi dai seama cum se poate vorbi de mobilitate socială în sfera excluderii, cum se poate vorbi de mişcare socială. Acest lucru s-a observat recent. In decembrie 1995, unii au considerat că nu era vorba de o mişcare purtătoare de proiect. Exact invers decît ceea ce am cunoscut timp de decenii cînd orice mişcare socială era purtătoarea unei perspective. Ne aflăm azi într-o societate unde chiar cei situaŃi în nucleul dur nu se mai dovedesc capabili, după unii observatori, să propună dinamici sau proiecte de transformare. Aceste elemente ne permit să apreciem că e necesar să se revină la o studiere a proximităŃii, a datelor ce constituie cotidianul. E nevoie de o cercetare în maniera etnologilor şi a antropologilor. Ei analizează societăŃile tradiŃionale în contextul unor observaŃii de foarte lungă durată. După modelul lor, devine util să se treacă la observaŃii, la imersiuni în locuri specifice propriilor noastre societăŃi. Să se pătrundă în contexte, prin analize pe termen lung şi nu aşa cum o făceau sociologii, într-un mod suficient de exact. O echipă sau un cercetător intervenea pe teren într-un context mai curînd fierbinte decît rece (ceea ce trimite

la

unele conotaŃii antropologice). El apărea în momentul cînd cutare sau cutare sector al societăŃii moderne

se

punea în mişcare, intra în fierbere,

23

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA stirnea atenŃia. In acel moment interveneau echipele de sociologi, solicitate de instituŃiile interesate de fenomene ce se detaşau de banalitatea cotidiană. Se mai ajungea şi la situaŃia ca faptul social în sine să pretindă să se cunoască mai multe despre existenŃa sa, despre ceea ce era sau despre devenirea sa. Cercetătorii, însă, interveneau numai atunci cînd exista această cerere, iar economia socială avea nevoie de timp, de la cîteva săptă-mîni la o lună ori două. In general, nu se înscria într-un proces de lungă durată,

Important era să fie evidenŃiată foarte rapid tema centrală. Apoi, era prelucrată în cadrul convorbirilor şi al chestionarelor, se studia literatura existentă referitoare la subiect, iar după aceea se trimitea la laborator sau

la universitate. Uneori se mai revenea pe teren, după care se prezentau rezultatele. Fenomenul social va

dispărea poate sau nu va mai fi la fel de actual, astfel că nu mai punea tot atîtea probleme ; deci, va fi uitat!

E o modalitate de lucru ce dă rezultate, dar care, în acelaşi timp, nu pare adaptată la situaŃia din zilele

noastre cînd cei cu putere de decizie sînt mai puŃin apŃi să propună proiecte sau să reŃină atenŃia, iar lumea excluderii poate şi mai puŃin acest lucru, deoarece ea este, aparent cel puŃin, divizată, atomizată, dezorganizată. „Faptul social total" e un termen cunoscut, vechi, ce se referea în special la Marcel Mauss. Mai întîi, însă, despre ce e vorba aici? Cum să încercăm utilizarea, în societatea noastră, a unui concept precum acesta? ToŃi sociologii au spus şi au repetat că societatea noastră e polisemică, spectaculoasă, mediatică, dinamică. Nu există elemente care să formeze grupuri izolate şi sînt puŃini factori ce i-ar putea permite observatorului să se bazeze pe referinŃe, pe practici ce se reiau sau pe valori specifice. Acest lucru părea mult mai evident acum cîteva decenii. Astăzi, dinamica socială a societăŃilor contem- porane e mai slabă, mai puŃin vizibilă. Şi atunci, n-ar fi necesar să se analizeze în diferite sectoare, cum

indivizi sau grupuri de indivizi, pe care eu le numesc „ansambluri populaŃionale coerente"5, introduc practici şi valori cărora le dau, pentru ei înşişi, într-un context endogen, o 5 BOUVJER. R, op. cit. 24

LECTURĂ „SOCIO-ANłROPO^

semnificaŃie? In lipsa unor proiecte macrosociale, complexe, ce entuziasmau mai înainte, n-ar trebui să vedem cum continuă indivizii să-şi justifice, să-şi legitimeze existenŃa cotidiană? Căci viaŃa merge înainte. Asta înseamnă că trebuie să aştept o mare construcŃie teoretică, ideologică, ce-mi va permite să mă resituez într-o dinamică socială unde voi redeveni un actor, sau, mai curînd, să fac prozelitism, în jurul meu, într-un

context special ce poate fi unul de vecinătate sau unul productiv, religios, într-o zonă limitată şi lipsită de vocaŃie? Avem, în acest caz, un schimb ce funcŃionează la grupurile izolate, într-o manieră relativ închisă, într-adevăr, nu mai urmărim scene mediatice, mai degrabă ne ferim de ele, ne protejăm de mediatizare, fiindcă e prea puŃin interesantă în comparaŃie cu ceea ce vorbim între noi. Spectaculosul riscă mai curînd să bruieze elementele. Or, astăzi e necesară mai curînd aflarea unei existenŃe proprii. Există practici care ne aparŃin, reprezentări asupra cărora insistăm, de care sîntem relativ legaŃi şi nu dorim ca ele să devină publice, sau, în cel mai rău caz, cît mai puŃin posibil. E un punct legat de exemplul anterior. Intr-un anume fel, aceste practici, aceste reprezentări fiind relativ ascunse, sînt mai greu de descoperit. Nu mai e ca în mişcarea socială de mai înainte care se anunŃă şi reŃine atenŃia unui public numeros. In acest caz, e mai uşor de reperat ce s-a petrecut într-un anume moment şi dacă e vorba de o problemă de proastă funcŃionare sau dacă, dimpotrivă, ne aflăm în prezenŃa unor persoane ce vor face istorie. Dincolo, fenomenele sînt subterane, mai greu de perceput, ceea ce face necesară studierea faptelor cotidiene, un studiu pe termen lung, precum şi întocmirea unor observaŃii minuŃioase. In acelaşi timp, trebuie încercată abordarea acestor ansambluri populaŃionale, în coerenŃa lor şi nu prin raportare la o variabilă specială (de pildă, raporturile dintre generaŃii, raporturile dintre sexe). E vorba mai curînd de a se înŃelege complexitatea fenomenului, a faptului social total, a acestui populaŃional ce are coerenŃă, dar cu multiple faŃete. FaŃete ce apar doar cu încetul, într-un demers ce necesită atenŃie şi un

25

MITURI, RITURySIMBOLURI ÎN anumit număr de proceduri apropiate de cele etnologice. Carnetul de note, de exemplu, înseamnă culegerea unor fenomene ce nu intră direct într-o variabilă forte. Sînt mai multe elemente culese sistematic, care cu

încetul vor începe să aibă o logică, cu condiŃia de a fi prelucrate, de a fi confruntate pe teren, de a face dus şi întors, de a „reproduce" aproape situaŃia. Lucrul pe termen lung oferă avantaje. Unele situaŃii din viaŃa cotidiană a ansamblului studiat pot fi scăpate din vedere la un moment dat şi pot risca să se reproducă. Sigur că ele nu sînt identice, dar vor avea multe trăsături comune cu ceea ce a scăpat. Deci, va urma o repunere în valoare ce va avea loc dacă veŃi şti să fiŃi prezenŃi la momentul oportun şi aveŃi această şansă dacă sînteŃi tot timpul pe fază. PuteŃi încerca să reînglobaŃi, să realcătuiŃi, să vedeŃi care sînt elementele constitutive ale sensului, cele ce dau specificul. Se pot da exemple sau fenomene nesesizate de cercetători, căci au apărut în mod brutal. Să luăm Iugoslavia : tema principală a literaturii sociologice a anilor 1950-1960 priveşte problema ridicată de o societate socialistă autogestionară. Era vorba de introducerea unor practici şi a unor raporturi sociale în care fiecare individ dispune de o autonomie de decizie. Diverşi autori au tratat aceste probleme ce au dat loc unor vii dezbateri. Socialismul de stat, U.R.S.S.-ul, erau opuse acestei perspective ce putea să apară ca o alternativă. Factorii Ńinînd de etnic, de etnicitate, de revendicări de tip naŃionalist erau absenŃi. Ei s-au arătat cu brutalitate zece, douăzeci de ani mai tîrziu, într-o manieră tragică. Un alt exemplu, în Uniunea Sovietică. O anumită perioadă au prezentat interes minorităŃile naŃionale. Intre anii 1950 şi 1960, etnologii au studiat trecerea aşteptată de către autorităŃile publice a societăŃilor tradiŃionale către statutul de homo sovieticus. Misiunea etnologilor era de a studia aceste societăŃi pentru a înŃelege factorii care frînau transformările şi de a defini perspectivele pozitive ; importanŃa religiei scădea, iar limba vernaculară începea să se osifice în mod considerabil, apoi brusc imperiul explodează. A existat,

26

TURĂ ^SOCIO-ANTROPC^LCM^ICÂ11 AJEPOCII CONTEMPORANE tusi, o incapacitate (nu una voluntară) de a se sesiza f°nomenele subterane. Era dificil pentru etnologi să se onsacre unor realităŃi pentru valoarea lor în sine şi să vadă'în mod fundamental ceea ce erau ele. Erau fenomene subterane, dar prezente şi au demonstrat acest fapt într-o manieră brutală, radicală, Existau marile ideologii ce se impuneau, ce acaparau atenŃia. In acelaşi timp însă, s-a văzut că unii factori, unele „ansambluri populaŃionale" ies la iveală, se realcătuiesc, iar în anumite momente istorice, pot, spre uimirea

(X)NTEMPORANE

tuturor, să ocupe un loc destul de important.

O altă intrare „socio-antropologică" priveşte problema riturilor, a ritualizării. Ritualizarea nu părea

determinantă în funcŃionarea societăŃilor noastre. Ritualul trimite la repetiŃie, la codificare, la elemente ce

se reproduc şi, aparent, sînt prea puŃin înscrise în transformări, în ideea unei mutaŃii. De două sau trei

secole, societatea noastră funcŃionează pe ideea că ea este în evoluŃie, că se află într-o dinamică ce o opune societăŃilor tradiŃionale. Acestea din urmă ritualizează, sînt recurente, repetă, existînd un sens. Din această cauză, nu părea necesar să se insiste asupra unor eventuale ritualizări în societăŃile noastre. Or, de mai mulŃi ani, cîŃiva cercetători (Claude Riviere, de exemplu, a scris o lucrare despre liturghia politică, despre riturile profane)6 îşi dau seama că riturile nu sînt pur şi simplu nişte elemente faptice de mică importanŃă şi care nu privesc societăŃile noastre. Lucrurile nu stau deloc aşa, cu atît mai mult cu cît ne aflăm într-o situaŃie nouă de abandonare morală a sensului global şi de reapariŃie sau de perpetuare a unui anumit număr de practici şi

de valori care, înainte, nu reŃineau atenŃia cercetătorilor. Sigur că existau rituri, dar erau puŃin conştientizate şi nu li se acorda mare atenŃie. Nu se aflau în centrul sociabilităŃilor. Mi se pare interesant de revăzut problema ritualizării dintr-un unghi „socio-antropologic", adică prin intercalarea unor elemente din antropologie cu altele specifice societăŃilor

6 RIVIERE, C, Les rites profanes, P.U.F., Paris, 1995 şi RIVIERE, C, Lcs liturgies politiques, P.U.F., Paris, 1988.

27

MITURI. RITURI. SIMBOLURI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA dezvoltate, şi anume dorinŃa de transformare, mutaŃia, mereu prezente chiar dacă sînt mai puŃine decît credeam, precum şi comportamentele de protecŃie şi de opunere7. Aceste diferite elemente conduc la ideea problemei bazelor care dădeau o legitimitate societăŃilor noastre. Se poate vorbi de mitologie? Mitul este o naraŃiune fondatoare. Convingerile noastre, sau cel puŃin cele pe care le aveam nu cu mult timp în urmă, nu Ńin ele de mitologie, în sensul că azi am fi confruntaŃi cu dificultăŃile unei naraŃiuni fondatoare instalată în Renaştere şi dezvoltată începînd cu secolul Luminilor? E nevoie să renunŃăm la idealurile bărbaŃilor şi femeilor, moştenite din Evul Mediu, ieşind de sub incidenŃa situaŃiilor ce prevalau înainte, pentru a ne angaja într-o perspectivă eliberatoare, cea a libertăŃii, a fericirii, a UmanităŃii, baza Progresului şi a Drepturilor Omului. Aceste puncte au constituit nu un mit, ci o convingere fundamentală ce a străbătut scrierile din secolul Luminilor, operele lui Voltaire sau Rousseau. „Contractul social" exprimă ideea că există o fericire posibilă

pentru omenire. Libertate, Egalitate, Fraternitate e o triadă ce i se opune lui Jupiter, Marte şi Quirinus, este inversul preotului, al războinicului, al Ńăranilor. „Libertate, Egalitate, Fraternitate" înseamnă posibilitatea fiecăruia de a se înscrie într-o dinamică socială care să-i fie favorabilă. Sînt idei bazate pe lucrări precum cea a lui Condorcet, EsquissejcVun tableau historique des progres de Vesprit humain. în 1793, Condorcet tratează despre starea de barbarie anterioară, despre societăŃile de vînători, de culegători, despre negoŃ, despre scriere şi, în fine, despre ştiinŃa şi filosofia pe cale de apariŃie. Perspective ce se bazează şi pe transformările sociale, istorice, pe 1789, 1830. 1848, pe toate mişcările socio-istorice care au făcut să progreseze dreptul indivizilor : astfel, de pildă, de la votul cenzitar la votul universal, apoi, mai tîrziu, la dreptul de vot al femeilor.

7 BOUVIER, R, „Citoyennete et exclusion". în Ethnologie Francaise, nr. 2. 1996.

28

LECTURĂ „SOC^IO-ANTROPOLOriK^A" A EPOCII CONTEMPORANE Important este că, în pofida întoarcerilor înapoi, a greutăŃilor, există convingerea că revoluŃia industriala, apariŃia unor popoare şi civilizaŃii constituie elemente ce permit încrederea în progres.

Astăzi, acest mod de a privi lucrurile nu mai pare pertinent. Ne putem întreba dacă ceea ce se considerase a

fi elemente inevitabile, susŃinute de istorie, dacă această înaintare continuă nu era unul din miturile noastre

fondatoare? Nu era, oare, o relatare ce Ńine azi mai mult de domeniul miticului decît de al realului? La început, ea a constituit unul din fundamentele gîndirii, dar azi s-ar părea că e oprire prelungită sau chiar regres. Ce structurează, în zilele noastre, prezentul? După părerea mea, acest lucru e realizat mai curînd de „ansamblurile populaŃionale coerente" în locuri precise, cu practici şi valori specifice, decît de marile ideologii ce străbat spaŃiul social sau această iluzie a dezvoltării. De la începutul anilor 1980 se vorbeşte despre pagubele provocate de progres. Cred că se poate spune : pagube aduse de progres, pagube ideologice, pagube umane, totul pus în relaŃie cu perspectivele mondializării şi ale gîndirii unice. Trebuie să se Ńină seama de această transformare fundamentală a datelor prezentului. Ele nu mai corespund sau corespund prea puŃin conceptelor şi metodelor folosite mai înainte. Fapt ce implică necesitatea unui alt tip de demers şi, în acelaşi timp, o reinterogare privind sensul realităŃii actuale, privind ideea de progres, de

dezvoltare şi de dinamică.

29

MITOLOGIE FILMICA A EPOCII NUCLEARE Helene PUISEUX Director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes Mitologie filmieă a epocii nucleare Sub acest titlu, poate cam vag, îmi propun să urmăresc în linii mari formulările, schimbările şi reformulările raportului pe care, din 1945, societăŃile occidentale îl întreŃin cu energia nucleară, avînd drept suport reprezentaŃiile create şi difuzate cu ajutorul imaginii de film, iar mai recent, de televiziune. Aceste opere filmate sau televizuale narează, oficial cel puŃin, povestea unui erou puternic, ambiguu şi stînjenitor : dezintegrarea atomului şi consecinŃele sale. Ele o pun în scenă, creează situaŃia şi acŃiunea, ceea ce conturează serii de variaŃii. Prima explorare în domeniu am făcut-o între 1982 şi 1986 şi a avut ca rezultat o lucrare ce consemna stabilirea unui discurs coerent1. Derulate pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, aceste imagini au ele însele o istorie. Ansamblul de relatări, luate în întorsătura lor istorică, se desfăşoară în umbra susŃinută şi puternică a geopoliticii. îi mulŃumesc deci doamnei Monique Segre că mi-a oferit azi ocazia să aduc noi concluzii, avînd în vedere două evenimente recente, sfîrşitul războiului rece survenit între 1989 şi 1991 precum şi comemorarea, în 1995, a cincizeci de ani de la bombardarea oraşelor Hiro-shima şi Nagasaki, două evenimente ce cîntăresc inegal în viaŃa noastră comună cu energia nucleară, dar amîndouă aduc, o dată cu o nouă clarificare, apariŃia unor date, prezente fără îndoială în 1988, dar mai greu de diferenŃiat.

1 PUISEUX, Helene. L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art", Editions du Cerf, Paris, 1988.

32

MITOLOGIE FILMK'A A KPO< 'II NIH 'I.EARR Politica de înfruntare între doua mari puteri, apărare ci-justificare a stocurilor de armamente nucleare în

lume, s_a decalat, ea pare a se fi scufundat într-un spaŃiu care, Dac a nu s_a decala,

ne drept sau pe nedrept, l-am prefera închis închis, măcar suficient de modificat, pentru ca teama de o reacŃie în lanŃ generalizată, declanşată de militarii din cele două blocuri, regim sub care s-a trăit timp de patruzeci de ani, să dispară în beneficiul altor frici. în acelaşi timp, relaŃia noastră cu imaginea filmicâ s-a modificat, o dată cu înmulŃirea canalelor de televi- ziune : dezvoltarea tehnicilor, cablu şi satelit, datează de cel puŃin zece ani, cele două modalităŃi de transmisie intervenind ele însele în contextul liberalizării televiziunii în FranŃa, din 1982. Aceasta dublă modificare, cea a temerilor noastre si cea a tehnicilor de transmisie si a locurilor de receptare, care a determinat o fărîmitare a imaginilor energiei nucleare şi adoptarea de noi stiluri, mă conduce, absolut firesc, la a elabora această comunicare în două etape : în prima parte, mă voi referi la felul cum funcŃiona, înainte de 1990, lumea filmului care punea în scenă forŃa nucleara. Voi arăta cum,

delimitînd fricile născute la Hiroshima si Nagasaki, aceste opere prezentaseră soluŃii pentru a face frica acceptibilă, suportabilă, de dorit chiar. Ele aveau, sub aparenta lor diversitate, o coerenŃă temporală, un discurs sociq-politic, destul de uşor de reperat şi o zonă desen-sibili^ată pe care n-am văzut-o atît de bine în

p

1988.

In a doua parte, voi prezenta unele rezultate, prin forŃa împrejurărilor, parŃiale, reculul analizei fiind încă destul de scurt, privind lumea nucleară introdusă, de această dată, de televiziune, bazîndu-mă în mod deosebit pe comemorarea Hiroshima-Nagasaki din august 1995 Voi mai încerca să-i prezint coerenŃele sau

blocajele. I. Un ansamblu de naraŃiuni funcŃionînd ca o mitologie Din 1945, o multitudine de filme, de natură diferită, documente de arhivă puse pe rînd la dispoziŃie de

armata americană, documentare realizate cu diverse ocazii, ficŃiune realistă sau science-fiction mai mult sau mai puŃin delirantă au oferit imagini despre pericolul nuclear,

33

MITURI, RITURI. SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA ('ONTKMPORANA îndeosebi bomba, dar şi despre scurgerile radioactive din centrale : principalele Ńări producătoare sînt Statele Unite (90%), urmate de FranŃa şi Anglia, adesea în co-producŃic cu Italia. într-un euvînt, Ńările cele mai puternic dezvoltate. Japonia, stat puternic dezvoltat şi atomizat, daca mă pot exprima astfel, a furnizat cîteva filme realiste şi o mare cantitate de filme fantastice despre evenimentul pe care doar ea 1-a cunoscut din experienŃă. U.R.S.S., putere atomică, a fost foarte zgîrcită cu acest subiect (unul sau două de

Tarkowski), iar China, deşi putere atomică, dar slabă producătoare de filme, are, ca toate Ńările în curs de dezvoltare, si alte zone de preocupare decit stările de spirit ale marilor puteri, membre ale clubului atomic. Un discurs plin de coerenŃă despre o lume în pericol, deplasat si adesea delirant, cam aşa s-ar putea desemna, printr-o scurtă formulă, ansamblul de sute de filme apărute la sfîrşitul anilor 1940, la patru sau cinci ani după un prim şoc, cel produs de bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki şi după cel de al doilea şoc, stîrnit în Statele Unite, mare producător de astfel de opere, de deŃinerea armei nucleare de către U.R.S.S. Se urmărea ca publicul să se obişnuiască cu ideea, complet nouă, că oamenii - şi nu numai zeii sau hazardul - deŃineau acum extraordinara putere de a face să sară în aer planeta, de a face să dispară sau să transforme speciile în viaŃă, în primul rînd specia umană. Rarele imagini de arhivă arătaseră Hiroshima, în special, rasă de la mai puŃin de zece centimetri de la pămînt; relatările orale sau scrise vorbiseră despre corpuri carbonizate, despre rîuri care fierbeau, despre pietre sau ochi topiŃi, despre răni înspăimîntătoare şi boli necunoscute. La început, totul se petrecuse cu discreŃie : documentele fuseseră clasate ca secrete de către apărarea americană, iar copiile parŃiale difuzate serviciilor de resort aliate erau de mai multe ori cenzurate.

Deci, nu s-a observat mare lucru, autocenzura japoneză se întîlnea cu cea americană. Acest lucru nu se vedea, dar se ştia, iar pe o astfel de oroare şi pe derivatele sale posibile s-au brodat serii de filme fantastice. Adevărata inflaŃie în producŃia acestor filme corespunde destul de exact cu descoperirea

34

MITOLOGIE FILMICĂ A_EP()CII NUCLEA_RE etului nuclear de către Uniunea Sovietică în 1949 şi nflaŃia de experimente atomice. CU l O scurtă

cronologie ne permite să distingem grosso odo trei perioade în producŃia de filme realizate în "nroximativ patruzeci de ani. Acestea nu sînt nişte ertare bine închise, ele comunică între ele ca şi culorile ce ies una în alta ; corespund însă unor scenarii mai mult sau mai puŃin dominante.

1. începînd din 1949 (an din care U.R.S.S. deŃinea, si ea, bomba), imaginaŃia intră în serviciul energiei

nucleare pentru a-i confecŃiona o istorie, pentru a o face imaginabilă şi chiar justificabilă pentru spectatori.

MarŃienii dornici să fure secretul atomic sau furnicile devenite uriaşe în urma unor experienŃe prost conduse au o puternică tonalitate maccarthystă. Monştri din spaŃiu sau monştri umani mutanŃi îi întruchipează cu bunăvoinŃă, dar evitînd să-i numească, pe duşmanii împotriva cărora, pe bună dreptate, se pregătesc în realitate stocurile de arme atomice pentru cazul că le-ar veni ideea să se slujească de ale lor. Această producŃie abundentă, mai întîi în alb-negru, apoi color, îşi alege ca loc de desfăşurare deserturile şi oraşele din Statele Unite : radiaŃiile, mutanŃii, păianjenii uriaşi vînează familii de treabă americane şi justifică în unele filme folosirea forŃei atomice pentru a le scăpa pe acestea de inamicii atomici. Filmele cu monştri nu sînt apanajul Statelor Unite, prima putere atomică, prima şi singura utilizatoare a armei nucleare în realitate : din 1954, Japonia începe să producă seria de mari monştri preistorici treziŃi la viaŃă de radiaŃiile atomice :

în zeci de filme, Godzilla sau Gammera distrug oraşele japoneze, pustiesc fără oprire, imagini ale unei forŃe

brutale ieşite din adîncul timpului, eliberate de o ştiinŃă avidă de cunoaştere şi lipsită de scrupule. Au mare succes în Statele Unite, în Japonia şi în toate Ńările occidentale. Godzilla e învinsă în toate scenariile pînă în 1965, cînd trece în serviciul civilizaŃiei pentru a lupta împotriva altor monştri.

2.

Moda monştrilor şi a mutanŃilor a supravieŃuit vreme îndelungată pentru a exprima sau exorciza

35

J

MLTîtKj. KiTUKl. HIMBOU'RÎ IN S( K'IETATKA i "i îNTi:MIl( )HAN A angoa.-a produsă de energia nucleară, dar intra in concurenŃă, la începutul anilor 1960. cu filme1 mai plauzibile, mai verosimile : de exemplu, sena cu -faine-Bond, neobosit hăituitor al spionilor atomici, ai savantiioi nebuni (şi aflaŃi m legătură cu sovieticii) care plănuiesc să arunce în aer Statele Unite sau întreaga planetă. Părăsind domeniile sacre, al cerului şi ai infernului, energia nucleară devine personaj al propriei noastre lumi. In această transformare, m această naturalizare, ea e^te ajutată de eliberarea unor

anumite documente de arhivă : cu ocazia comemorărilor din 1985, din 1970 ia 25-a aniversare), sau din 1975, s-au putut viziona documentare de lung metraj ce-i prezentau istoria oficială. In acelaşi timp, şi in realitate, folosirea sa civilă (energie sau medicină nucleară) o apropie de spectatori, dar fără a înceta să-i

neliniştească,

3. O a treia perioadă, cea dintre 1979 si 1989, e marcată de reluarea tensiunii provocată de evenimentele din Afghanistan şi conservatorîmul lui Reagan care lăsau să se înŃeleagă un viitor frumos opoziŃiei ireductibile dintre Est şî Vest. Asistăm la o veritabilă inflaŃie a temei atomice unde coexistau toate genurile ; filmele din acest deceniu formează un ansamblu realmente compozit, foarte bogat, monştrii n-au dispărut, documentarele sau filmele de ficŃiune realistă, privind energia nucleară civilă si pericolele sale, se

instalează în sala de cinema sau pe micul ecran, iar viziunea despre viitor, în specia], ia o formă socio-

politicâ mai directă . atomul este într-adevăr utilizat pentru a gîndi şi filma utopii sociale aflate în mîiniie unor dictatori ce au profitat de tulburările provocate de un război atomic ; acesta a avut ioc în afara acŃiunii, înainte de începutul filmului, sau intervine în cursul naraŃiunii.

In noiembrie 1989. cade zidul Berlinului, în U.R.S.S. Gorbaciov a luat-o înaintea fostei nomenkiatun

militare, pentru a fi el însuşi înlocuit, în urma puciului din 1991, de Boris ElŃîn, o dată cu o deschidere oficială către Vest, căreia i se poate găsi nod în papură. Oricum, războiul rece şi ameninŃările sale de distrugere nucleară reciproca

36

si totală se p

legate de ci >i eau ci i-taii/au aiim-

bune re>ot tun di am n \<\- m\ :»;•: ; -l ,i ;

violenta mafiilor mduMt iaî<

^-nn, .:i;u;:a; r^Mh^r

pivau^ *.u

m iiuir-. -ti Li

i^erirni'1!- ^i ac id-.- ;!•''« ar-şi uzine sînt, fată 'u cn\rcw\ynl -:\-i mai <• 'i«^ :' îi1;1 şi Nagasaki

hhm ».-i^ic

d^-'.-n? . ,-«i.wîr'nr!'^ c\/.

^îU'ir.t! ^.i'i; ;

n>fii îa;:'"*.» 'i-r^rr» :>

duse de o propunmdu-î>e c i' prezentul ci-1 sp.\t fanta smaiu Dni.,oJ'.> ii- Vv.vr 1. v wi't ei.- -4 -l ^- ia an . ci-' inventaria!^ ''oTu^on mutaU* M)cnU . p(;iiiî generai coahitartM, <;e eliberata ia fii? i.siiir.i.t ^i

înregistraie. cui^i mai u-->; di, > are func^Jc unui ansar^h.a probleiîu iiîS(/iul/ii^ >• io* i< făcînd-o să nr

d(xvir.a ]j»înîi;-r face, pînă la uriria, ac.i-piat^îa • ''al-;::; j:*i ti ic 'Piir.i .< nta. jîu i;.n .

în aceste-

37'

MITURI, RITURI, SIMBOLURHN SOCIETATEA CONTEMPORANA

spectatorului, reŃelele de comunicaŃii şi instituŃiile sale, iar printre ele, întotdeauna aparte, distrusă prin morŃi şi drame, familia. Filmele postatomice demonstrează întotdeauna sacrificarea familiei, aflîndu-se - e singurul punct - în perfectă conformitate cu realitatea bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki, cînd familiile au fost total sau parŃial nimicite. Prin cumularea de imagini, ele ne-au construit o lume imaginară atît de bine implantată, încît, în faŃa cutărui peisaj industrial în ruină, în faŃa cutărui deşert sau cutărui oraş distrus de cutremure sau cicloane, ne-am putea crede într-o lume postatomică! N-am mai văzut-o niciodată, dar o cunoaştem. Distrugerea atomică ne-a devenit familiară, imaginabilă, avem impresia că-i putem face faŃă în cazul unei catastrofe. Pînă la urmă, partea lor de fantastic a devenit pentru noi ceva plauzibil.

3. O remarcabilă coerenŃă a ansamblului e dată de temporalitatea reŃinută în majoritatea filmelor :

războaiele nucleare, reacŃiile în lanŃ şi mutaŃiile posibile sînt situate în viitor, la date fanteziste sau nu (acestea riscă să se perimeze o dată cu opera). Ni se prezintă lumi deja devastate, lumi postatomice în care, printr-o eroare, omenirea scapă teafără, se poate, deci, scăpa, nu e totul pierdut. SpaŃiile şi instituŃiile pot fi distruse în cursul scenariilor, omenirea mai are totuşi un viitor postatomic. Mai mult, se poate spune că, datorită temporalităŃii acestui ansamblu de dinainte de 1989, cu cîteva excepŃii2, energia nucleară şi ravagiile sale par aproape de dorit : în lumea ciudată, scoasă din făgaşurile ei, pe care a creat-o, multe scenarii joacă energia nucleară ca pe o nouă carte oferită unei omeniri ce n-a ştiut să profite de norocul său mai înainte de a o folosi atît de rău. Unii merg pînă acolo încît locuiesc THE END prin THE BEGINNING.

înv k i.-

u frica de moarte, inca dr .viaialt nu î, .p

. a interesaŃi de diclaiun ajK.iuie dm;: a > v,-.-

.]<îai

i\

;.Im

a i:\\\ :••.,

.i'-î

i.*

:•»

: -«-nişte

- . ci de studierea căruia

y;it ;• T »: *\ i- \ Acest ansaiai hi

In,-. mulŃi ani. dosi " ,iaeM\, r <. pot.it»

- , posibilelor ravagii

i»\p:<»/i, \u:.\ ar-lăsăm la o parte fi!:: va-

îi:". ->\ir.i gasaki. Din nuferi -iri

Kiiimv

!

\<^\:j :m-!:î ;r i yr.iy] \;» din fericire, scinta >-: --^

* -i< . , emult mai îunga

n\<i"

u»-.ă. intona >( li. \i i*

'1'»'.'uî-'i- •-le sînt consacrat' •

n

r-.

ii-M:i/:vl'' :aa; s -ic 'u ni-iî"l«v .'•.!• Ńări? folo.se S''un

-au

(tir. M'.': tante. Ei^ n-au

• bine rezolvat, discui ^i:'\ niîiiîaw

: ^ .,- i*

: distractiva produ: u* .vk r>:-î*ocî">t'!c , '*" f- ' responsabila p^rnu cei

^^

^ decor si stcrectipiL de mo.'!-a <te a r r#!'-

u

rachetelor sau a proastei funcŃionări a centralelor civile este eludată prin neclaritatea unor formule, prin faptul că a 2 Printre cele mai cunoscute, cităm Le Dernier rivoge, de S. Kramer, S.U.A.: 1959 şi Dr. Folamour, de Stanley Kubrick, Marea Britanic, 1964.

38

>L|TOLOGIE_FILM_ICÂ A EPOCII NUCLEARE vut loc „altădată", dar un altădată ce e totuşi viitorul spectatorului. Nu se arată aproape niciodată respon- sabilul pentru eroare sau din voinŃa căruia s-a declanşat reacŃia în lanŃ distrugătoare. Dacă, prin intermediul scenariului, chiar armata americană foloseşte bomba împotriva mutanŃilor sau a marŃienilor, o face întot- deauna cu mult discernâmmt, pagubele sînt limitate doar la Ńintă, energia nucleară fiind stăpînită şi utilă. Cîteva filme din perioada războiului rece desemnează deschis inamicul, Uniunea Sovietică, numită sau abia travestită în nume fanteziste, cum ar fi, de exemplu,^ filmul La łroisieme Guerre Mondiale de Greene, 1982. în cele mai multe cazuri, însă, nu se ştie : o inscripŃie explicativă ori o voce din off vorbeşte despre „nebunia oamenilor", „A izbucnit un război \,Al treilea război mondial a durat 25 de ani", dar fără a fi numiŃi protagoniştii. Cel mai adesea nimeni nu e în mod deschis responsabil pentru distrugere. Unele filme lasă, totuşi, să planeze îndoiala asupra Statelor Unite : astfel, în La Planete des Singes, din 1968, eroul,

găsind statuia LibertăŃii pe jumătate îngropată pe o plajă, strigă \„Oh, imbecilii, Ei au făcut-o (They did it)". Doar pe la mijlocul deceniului 1980 apar întrebările, criticile sau ironiile (de pildă, în Le retour des morts- vivants, S.U.A., 1985, Dan O'Bannon ridiculizează minimalizarea lansării unei rachete prin informaŃia transmisă la televiziune de către militari : „Nu sînt decît patru mii de morŃi dintre civili", spune o voce liniştitoare). în acest caz, ne-am putea pune întrebări privind activitatea uimitoare a producătorilor şi realizatorilor din Statele Unite, care, timp de patruzeci de ani, a constat în a bombarda fără oprire, prin filme de ficŃiune interpuse, pămîntul patriei, din Kansas pînă în California, de la New-York la Phoenix, Arizona, americanii şi America fiind receptorii stării de nelinişte produsă de ele. Să fie vorba de o pedepsire fantasmatică a unei vinovăŃii refulate? Las întrebarea în suspensie, o voi relua în încheiere. Un lucru e sigur, dispariŃia războiului rece, începînd cu 1989, a dus şi la dispariŃia, provizorie cel puŃin, a genului nuclear în formele sale clasice. Filmele de anticipaŃie nu mai cuprind scenarii de distrugere masivă.

39

Mii1

t.a

i.iii '

:t.lrm1 . imn !h<ii \ if t';

\treme i ' u?\ v i

<\ K uato de

/ •"

i

-1 «le daî( ecoloLŃico

t i i • %

-jpif

|e-pre violenta -i • rre nu mai

l(par di ui 1J :vre bande. Pentru de-, ul bandelor si domnia 'ii au înlocuit u;.>n wl ca purt nor ai tuturor relele*. tu M ;, I imn II. 1995 : un an bogat pentrxi amatorul de imagini legate de energia nucleară i'( devine ioria nucleara, părăsită pr'iiLi d* "ijvmato^i aiul de ficŃiune, lipsita de ajutorul iu^ii n.-'pr; :«na^niar, redu-a la jurnale tele\i/ate si la document ai e pentMi teie\ îziune'/ Cum se construieşte relaŃia n?.

îs;ra •u are^r oaspete ambiguu si. \ai. ajun-- familiar? \'oi \orbi aici în special de televiziunea francez:; cu ("tev'a incursiuni in străinătate1. î*i jurnalele televizau-, c prezentata pe bucatele, flash-uri privind scurgerile cnn centrale, inspecŃii ale agenŃiei nucleare internaŃionale de • a Vivna ia Saddam Hussein, reportaje1 despre vechile1 submarine nucleare sovietice putrezind in Marea Albă. raid afaceri dubioase cu cesiu ori plutoniu descoperi.- ' ncrtbau'aie sau m parcări nu departe de îe>tn cort ir a •'• îier. ecoiouisti mani fes tind împotriva navoior <•*• acj.ic ir; :<,ni

i.ia plutoniu rt-lratat, proce.-e împotriva u/inc >>,i

scurie rituaie 'Minarea si ^nprafata lacunei devenii.i -;hit opaca si Uiptoasă). sini trinturi neorganizate,

ivtinutc1 duar pentru peiirolul pe; care-1 reamintesc. Din '•auza lipsei de sistematizare, ele nu pot alcătui un discurs coeri nt, se blochează in neputinŃă, în teamă, iar foarte (iin:nl. căci aceasta e moda televiziunii, intervine o s« h'mbare de cnza. s(4 uita totul, se trece Ia altceva. Trebuie să adăugăm că în secvenŃa de publicitate care urmează. se p .1 venea peisaje înverzite, vesele, unde căsuŃe luminate lauda confortul electricităŃii nucleare, dacă nu cumva ; nare s- un iien de mai e viteză, alimentat de ia aceeaşi - <'^n de ererg-e ( ~nc't dm electricitatea din FranŃa e p.iic'rar\ ctdauiă publicitntf*a».

40

nck

procesul mit(»geiîezei, in. filmele piDieciaie. in sala nare anchilozat, abia daca im Kurosawa sau un

Imainura ^aipunîn scenă, in maniera re-m^la. pnibieniele deviată ivite în Japonia după apariŃia, ioiies nuciea.rj.^ Afaceri eu probleme

Atunci cmd. m i''^.;

i^aeini' dificile ale a-nicniurar,i ii. Std

j'e s.

- a ;)]«'in i+ i«* \ • \ «

' < iiiu.n-f-narul Hiroshima Naii

>iîaeti/( în afara zonei de imagini

' > e

-«:.i.

*.

x i-:.:. e/q^ ;

- • •- tiî.,u . s a forŃa nuclear;i urina O orii,.'

1:, viii.M;

N! î'î.î i. m •!•• m- \,mI,m un amestec de Iu-m ur, tmuii .^il» '.« ,\

J;:

a.»

) jv!.».- a M-im , actualităŃii. Afacerea t

,1 Spt :i.niij

, . ,-o:,-)' ait -eî^me evidente.

* t-rnI•: r

, .[ i^mor ii/, w i

e

iu.

4.

::»hru! .i, » ),>

Le amintesc foai' < ) -j

lebuh, să cuprindă o ciuperc.'

,,.\:!k

r«- al .isfn i,; • : i!;>r ;.>>1 !.i' combatanŃi ; se ştie că Institutul Snut!v«(rn.in. a\ -r >!>!-paznicii

templului culturii iimeiic:^.,

Muzeul Aerului si al SpaŃiului a i;n< i

N-iî;.:" cea de la Hirosbinri. L'n comitet (ie expt-ni >i -^'otm a lucrat tini]) de cit^v) luni |w»nt»-n (.r. ','L ^

"î>î\^;' ni'xpM/u:,, de la Muzeul Aei uîu: ^-

cuiî »i(*oji'«M ^ ^ •

l

n;ta

• !,; .rm i am;ie\ pentru a se1 (îviia o ;,nr e

afacerea Muzcmlui Aerului -1 ai S}).-!iu;i-' a ne j orr!; • triumful punctului de vedi

si l.;>.' -n ti marilor muzee din Washington. p»'<)4ec1as(- ory^ ?ii • u t ,a

\po :!'! a.\ '.i," .j;, bombardi(M'uhii Knrla Cor. care a lap;^/ pîimj

(l

; t lt

,., », ,

corect stabilit. (Jeea ce, decodificat >n^eP!iiaîa (up-e i - : fie abordata problema necesităŃi: «;n ci p.immh1,.

* . ,»m lansării bombei, precum si diferitei» ninicU* il<i vedv1»-trecute în revistă si exprimate. In leMT),

tmiii jh-i I.c .;bv generalul Eisenhower (Memoriile lui !4Ji-iii:hNv»ei di" august 1945) si alte pe