ISTORIE UNIVERSALA 73
Bismarck, Prusia şi Germania
Germania a fost ultima dintre
marile natiuni europene care
şi-a câŞtigat unitatea politicd.
Otto von Bismarck a inJluenlat
în mare pane modul în care
acest lucru s-a întâmplat şi a'
pus totodată bazele noului
Imperiu German.
^n Evul Mediu, Anglia, Franla şi Spania tiau
transformat treptat în na(iuni conduse de
monarhi . Oricât de turbulenţi ar fi fost marii
nobili ai acestora, unitatea fundamentală a
acestor lări a devenit din ce în ce mai evidentă .
Însă, în Germania şi Italia nit s-a întâmplat la fel ;
din contră, principala tendinlă se manifesta spre
direcţia opusă, adică o mai mare independenţă
a principatelor, oraşelor şi a altor autorităti
regionale şi locale .
Un imperiu haotic
În consecinţă, hana Genmaniei a început să
semene cu o amestecătură de teritorii mari .
mijlocii şi mici . Nici măcar nu s-a mai numit
Germania, ci Sfântul Imperiu Roman . Odinioară
molt mai întins, până în 1700 imperiul a fost cu
precădere germanic, cuprinzând cea mai mare
pane a Germaniei de astăzi şi zonele din Austria
unde se vorbea limba germană ; din Sfântul
Imperiu Roman mai făcea parte regatul
Boemiei, care aparline astăzi Republicii Cehe .
Deşi habsburgii s-au aflat pe tronul imperial
începând cu secolul al XV-lea, posedând centre
semnificative ale puterii în Austria şi Boemia,
aceştia nu au reuşit să transforme imperiul într-
un stat centralizat modem . În timpul Războiului
de 30 de ani (1618-48), Germania a devenit
câmpul de luptă al Europei, fiind atât de devas-
tată încât a rămas înapoiată din punct de vedere
economic până în secolul al )X lea . Prin Pacca
din Westfalia (1648), Franţa s-a asigurat că
prinţii germani' erau independenli, lăsând tin
imperiu fragil şi dezbinat, cu mari posibilităti de
a fi exploatat în special de Ludovic al XIV-lea
(1643-1715) .
Schimbări importante
Două evenimente importante au avut loc în
secolul al XVIII-lea . Un stat princiar, Prusia, a
fost recunoscut ca regat şi s-a afinnat in calitate
de mare putere . Jar declinul Imperiului Otoman
a făcut ca habsburgii să ob(ină teritorii întinse,
inclusiv regatul Ungariei, în sud-estul Europei .
Acesta era de fapt un imperiu habsburgic
separat .
În 1805-6, victoriile obţinute de împăratul
francez Napoleon, 1-au făcut pe acesta stăpânul
Europei . El a reorganizat teritoriile Sfântului hn-
periu Roman într-un mod atât de radical, încât
titlul imperial al habsburgilor a devenit o
batjocură . Prin uimare, în 1806, habsburgul aflat
la putere, pe nume Francis, a renunlat la titlu,
iar din acel moment Sfântul Imperiu Roman
înceta să mai existe . Francis a rămas împărat,
deoarece îşi luase deja un nou titlu, acela de
împărat al Austriei .
0 Baricade la 0 Prini<ul Otto von Napoleon s-a prăbuşit în 1814-15, dar multe
Mannheim în timpul Bismarck, fondatorul din schimbările pe care le făcuse s-au dovedit a
Revolu>liei din 1848 şi primul cancelar al fi ireversibile . În loc de sute de teritorii, fostul
care a lansat o scurtă Imperiului German . imperiu a fost redus la un grup format din 39 de
era a liberalismului state, redenumite Confederaţia Germană . Până
în unele state în această perioadă, Bavaria, Wurttemberg şi
germane . În acea 0 Scenă din Saxonia deveniseră şi ele regate .
perioadă, Bismarck Războiul de şapte
nu se afirmase incă ; săptămâni, când Controlul federal
el a început să se Prusia şi Austria şi- Atât Austria cât şi Prusia erau membre ale Con-
ridice pe scena au unit for~ele federaţiei, iar între 1815-48, acestea au
politică, când forlele pentru a-i smulge colaborat . Traumele Revoluţiei Franceze şi epo-
reacl<ionare au Danemarcei ca lui Napoleon insuflaseră statelor germane o
redobândit controlul provinciile Schleswig mai mare teama de radicalism decât invidia
în Prusia. şi Holstein . unora faţ3 de celelalte . Cancelarul austriac,
223

73 BISMARCK, PRUSIA $I GERMANIA
printul Metternich, a putut astfel să preia
conducerea şi să impună cenzura şi măsuri
politice represive în cadrul Confederatiei .
A urmat apoi "anul revoluţiilor ", 1848, când
răscoala din februarie de la Paris a genet-at
rebeliuni pe tot cuprinsul Germaniei, 1-a
înlăturat pe Metternich şi a stârnit toată Europa .
S-au organizat alegeri în vederea formării unui
parlament în întregime german la Frankfurt,
care a inceput să pregătească o constituţie
pentru statul federal . Însă, treptat, fostele
autorităti au redobândit controlul . Iar când
Adunarea de la Frankfurt i-a oferit tronul
Germaniei regelui Prusiei, acesta a refuzat-o cu
indignare : conducător cu drept divin, acesta nu
dorea să fie ales de popor şi nici să respecte o
constitutie liberală . Trupele prusace au reuşit să
înăbuşe grupările radicale din statele germane,
iar până la sfârşitul anului 1849, vechea ordine
a fost restaurată .
În această perioadă, unul dintre cei mai
înfocati reactionari din Prusia era un politician
aristocrat pe nume Otto von Bismarck (1815-
98) . Reputaţia sa privind extremismul 1-a ţinut
departe de adevărata putere, până la izbucnirea
unei crize politice în Prusia . Regele Wilhelm I a
fost nevoit să stabilească reforme costisitoare,
menite să creeze o armată prusacă modemă şi
puternică ; dar majoritatea liberală din
parlamentul prusac a refuzat să voteze taxele
necesare . În această situaţie, Wilhelm a fost
sfătuit să-5i aleagă un prim-ministru conservator .
"Revolutie de sus"
În septembrie 1862, regele 1-a ales pe Bismarck .
La acea vreme, regele nu ştia că Bismarck era
mai mult decât un reactionar competent care
dispretuia adunările democratice . De fapt,
acesta era un diplomat strălucit, care nu dorea
în nici un chip să exploateze sentimentul
national german pentru beneficiul statului
prusac . Încă de la început, el părea să fi
224
considerat că impulsul nationalist avea să ducă 0 Caricatură franceză prezentându-I pe
într-o bună zi la unificarea Germaniei şi să fi Bismarck ca pe "Marele Căpcăun german " .
hotărât că revoluţia naţională nu avea să fie una Când s-a simtit gata de război, Bismarck a
liberală, ci o "revolutie de sus" . stârnit sentimentul anti-german în Franta .
De la început, Bismarck s-a dovedit a fi util
regelui . Făcând abstractie de refuzul
parlamentului, el a autorizat colectarea de taxe,
reformele fiind puse în aplicare ; datorită
acestora, Bismarck a reu5it să stabilească un
sistem militar eficient, de care avea nevoie
pentru îndrăzneata sa politică externă .
În 1863, Polonia s-a revoltat împotriva
stăpânirii ruse5ti, iar Bismarck a profitat de
ocazie, câştigând prietenia Rusiei, datorită
ajutorului dat acesteia în zdrobirea polonezilor .
În acelaşi an, o dispută de lungă duraul privind
ducatele Schleswig si Holstein a provocat o
ruptură între Danemarca şi Confederatia
Germană . Danemarca a încercat să anexeze
Schleswig, unde majoritatea populaţiei era
formată din danezi şi să consolideze controlul
danez asupra ducatului Holstein, care făcea
parte din Confederatie . Elemente importante de
drept international au fost implicate dar, până la
urmă, s-a recurs la folosirea forţei . Profitând de
faptul că Rusia le era prietenă, iar Marea Britanie
şi Franta se aflau în relatii care nu permiteau
colaborarea cu ele, Prusia şi Austria au invadat
ducatele în 1864, obligându-i pe danezi să se
predea .
În 1848-49, liberalii nu reuşiseră să rezolve
problema Schleswig-Holstein în favoarea
Germaniei . Realizarea lui Bismarck a generat o 0
multumire care sugera că nationalismul
dovedea un sentiment mult mai puternic decât 0
principiile liberale opuse acestuia .
Austria şi Prusia au decis să exercite o
suveranitate comună asupra ducatelor 0 Helmut von Moltke, comandant al
Schleswig şi Holstein, situatie menită să armatei prusace, îşi inspectează trupele .
genereze conflicte, Este foarte posibil ca Prusacii si-au planificat asaltul asupra Franirei
Bismarck să fi intentionat acest lucru ; el părea să timp de trei an! ; francezii, relativ nepregătiti,
se fi hotărât să ofere Prusiei o pozitie dominantă au fost înv1nş1 .


ISTORIE UNIVERSALA 73

0 Proclamarea Imperiului German, în frunte

cu Wilhelm I, în palatul de la Versailles, 18
ianuarie 1871 . Statele din sudul Germaniei
au fost bine-venite în noul stat .

înverşunaţi, cerând retragerea candidaturii

acestuia . Wilhelm a refuzat acest lucru în mod
public, după cum sperase şi Bismarck, însă, pe
ascuns, s-a asigurat că ruda sa s-a retras .
Francezii au făcut apoi greseala de a insista ca
Wilhelm să le garanteze că un asemcnea
incident nu se va repeta . Regele a refuzat,
războiul find gata să izhucnească . Bismarck s-a
asigurat de acest lucru, modificând oarecum
declaratiile regelui - mesajul de la Ems - şi
făcându-le publice într-o forma care sugera o
ruptură franco-germană completă . Pe 19 iulie
1870, Franţa a declarat război .
Bismarck izolase Franţa prin talentul său
obişnuit, elaborând documente care scandalizau
opinia Marii Britanii, în care punea în evidenţă
planurile lui Napoleon al 11-lea în ceea ce privea
Belgia . În once caz, cea mai mare parte a
Europei privea Inch Franta ca pe puterea
militară dominantă, iar pe pnisaci ca pe niste
supuşi umili . Această iluzie a fost spulberată de
avansarea rapidă a prusacilor în teritoriul
francez, predarea lui Napoleon însuşi la Sedan
pe 1 septembrie, asedierea Parisului şi pacea
încheiată în mai 1871, prin care Franţa pierdea
provinciile Alsacia si Lorena, fiind condamnată
să plătească o despăgubire uriaşă .

Unificarea Germaniei
Divizările pur politice au fost de asemenea
foarte mari . Simtind ameninţarea asupra tării-
mamă, statele din sudul Germaniei s-au alăturat
in Germania, cu sau fArA acordul Austriei. De capitulase în fata militarismului victorios, al şi ele în războiul împotriva Franţei . În cele din
vreme ce acordul Austriei era foarte puţin cărui prestigiu avea să aibă o influentă nefastă urmă, în ianuarie 1871, în momentul triumfului
probabil, Bismarck s-a pregătit pentru ostilităti, asupra istoriei Germaniei . din Sala Oglinzilor de la palatul Versailles -
asigurându-se de neutralitatea Franţei şi Un aspect important al competentei lui simbolul fostei măreţii a Frantei - Wilhelm I a
încheind o aliantă cu Italia . Bismarck consta în felul în care îl manipula pe fost proclamat împărat al Germaniei unite .
În iunie 1866, folosind ca pretext o serie de rege . Wilhelm I era un monarh traditional ce Bismarck a devenit cancelar (prim-ministru) al
dispute, Bismarck a condus trupele prusace în trebuia să fie convins că onoarea sa era în joc, noului Reich . Vechile state germane continuau
Holstein, care era administrat de Austria . A înainte să sprijine anumite planuri necinstite ale să existe, împreună cu regii, printii şi ducii lor,
urmat războiul, majoritatea statelor germane ministrului său . În 1870, încercând o clarificare
acordând sprijin Austriei . Însă, armata prusacă a a situatiei cu Franta, lui Bismarck i s-a părut 0 Bismarck se adresează Reichstag-ului (parla-
ieşit învingătoare după numai şapte săptămâni . dificil să-şi atingă scopul . Când acesta 1-a mentul german) . Timp de aproape 20 de ani,
În realitate, campania se încheiase după prima sprijinit pe un membru al familiei regale prusace noua Germanie a fost condusă de "Cancelarul
săptămână, când Prusia a obtinut o victorie (dinastia Hohenzollern) ce candida pentru de flee', care a rămas prim-ministru al Prusiei in
importantă la Koniggrâtz (Sadova) . tronul Spaniei, francezii au fost de-a dreptul cea mai mare parte a acestei perioade .
Prevederile de pace au fost generoase,
deoarece Bismarck îi considera pe austrieci
prieteni - însă prieteni excluşi din afacerile
privind Germania . Statele germane de la nord
de Main au devenit Confederatia Nord-Germană
sub conducerea Prusiei, iar statele din sudul
Germaniei, cu un caracter diferit şi în mare parte
catolice, $i-au format propria lor confederatie .
Încercările lui Napoleon al 111-lea de a compensa
această creştere considerabilă a puterii germane
au fost ignorate de Bismarck, care a beneficiat
in consecintă de neutralitatea Frantei, fArA să
plătească pentru aceasta .

Eroul Bismarck
Victoria lui Bismarck 1-a transformat în erou în
. ta celor mai mulţi liberali, dar şi în fata
conservatorilor din Prusia, justificând aparent
replica sa celebră ca "sângele şi fierul" şi nu
discursurile sau rezolutiile au determinat cursul
evenimentelor . Parlamentul prusac a emis o
lege de despăgubire oferind aprobare
retrospectivă taxelor pe care Bismarck le
colectase, încălcând legea . De fapt, liberalismul

225
73 BISMARCK, PRUSIA $I GERMANIA

care deţineau puteri şi privilegii importante, dar german separat, Tratatul de Reasigurare (1887-
Germania era fArA nici o îndoială o singură tară, 90) . Cumva, in ciuda rivalităţii dintre Rusia şi DATE IMPORTANTE
cu o singură conducere . Austria in-Balcani, Bismarck a reuşit să facă din
Germania prietena amândurora . 1806
Acumularea puterii Precautia şi telurile limitate ale lui Bismarck Sfârşitul Sfântului Imperiu Roman
'Timp de aproape încă 20 de ani, " cancelanil de - precum si măreţia lui - au devenit în curând 1815
fier", Otto von Bismarck, s-a aflat la putere . El de netolerat pentru tânărul împărat Wilhelm al Înfiintarea Confederatiei Germane
era capabil să controleze Reichstag-ul 11-lea (1859-1941), care i-a urmat la tron 1848-49
(parlamentul german), manipulând el însuşi bunicului său în 1888 . În 1890, lui Bismarck i s- Revolutiile din Germania şi Austria sunt
partidele politice, în loc să fie manipulat de a ordonat să demisioneze, începând apoi o
suprimate; încercarea de unificare eşuează
acestea . În această perioadă, industria germană, nouă era în care Germania s-a afirmat mai mult,
1862
protejată de tarife (taxe pe produsele străine fiind însă mai puţin eficientă, agravând
concurente), a devenit o rivală formidabilă a complicatiile internationale ce aveau să Bismarck este numit prim-ministru al
Marii Britanii şi a Statelor Unite . Însă nu mate culmineze într-un Război Mondial devastator . Prusiei
1864
PUNCH, 0 T E LONDO CHARIVARI .- uGus 29, 1885. 0 Desen contem- Victoria austro-prusacă asupra
poran din celebra Danemarcei
publicatie satirică 1866
engleză Punch,
Războiul austro-prusac. Austria este
reprezentându-Ipe
exclusă din Germania şi reorganizată
Bismarck ca pe "tu-
(1867), devenind Imperiul Austro-Ungar
ristui de nestăpânit" .
Titlul contine : "Hmm! 1867
- Ha! - Unde să Înfiintarea Confederatiei Nord-Germane
merg mai departe ?" . 1870-71
Criza candidaturii Hohenzollern şi războiul
0 În 1871, după franco-prusac
formarea Imperiului 1871
German, Bismarck a Înfiintarea Imperiului German
renuntat la politica 1878
externă agresivă şi
Legea anti-socialistă
s-a concentrat
1879
asupra securitătii
Germaniei . În cele Alianta germano-austriacă
din urmă, precautia 1881-1887
şi telurile sale Liga celor Trei Împărati
limitate, împreună 1882
cu puternica sa Tripla Aliantă între Germania, Austro-
personalitate I-au Ungaria fi Italia
făcut să intre in 1883-1885
conflict cu Wilhelm
Fondarea imperiului colonial german
al II-lea iar, in 1890,
1887
a fost obligat să
Tratatul de Reasigurare între Germania şi
demisioneze .
Rusia
Această schită pune
in evidentă euforia 1890
locuitorilor din Bismarck este obligat să demisioneze.
Berlin in momentul Tratatul de Reasigurare code, ducând la
când a fost anuntată alianta între Franta şi Rusia (1894)
demisia lui Bismarck .

politicile lui Bismarck erau pozitive . Bănuitor în

ceea ce privea "conceptia" internatională a
Bisericii Catolice, el a desfăşurat o campanie
zadarnică (Kulturkampf) împotriva acesteia în
Germania, urmând ca apoi să- 5i recunoască
greşeala şi să renunte la idee . De asemenea, el
i-a persecutat pe socialişti, dar nu a reuşit să
împiedice dezvoltarea partidului socialist. Şi mai
impresionant a fost programul său de
binefacere socială, din 1883-9, care asigura o
doză de "socialism de stat", pentru inWurarea
nemulţumirilor clasei muncitoare .
Spre deosebire de majoritatea cuceritorilor,
Bismarck a ştiut când să se oprească . După
1871, el a abandonat ideea expansionismului,
concentrându-se asupra securităţii Germaniei .
În 1879, reconcilierea dintre noua Germanie şi
Austro-Ungaria a fost pecetluită de o alianţă
formală, extinsă în 1882 într-o Triplă Alianţă
formată din Germania, Austria şi Italia . În acelaşi
timp, Bismarck s-a străduit să păstreze prietenia
Rusiei, la început printr-un parteneriat cc
includea şi Austria (Liga celor Trei Împărati,
1881-7), iar mai târziu printr-un acord ruso-

226 mai vezi Istorie Universală 77 - PROBLEMA ORIENTALĂ Istorie Universală 79 - PRIMUL RAZBOI MONDIAL