Analiza dosarului nr: 1ra-1337/2016

Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 ianuarie 2016, procesul penal în
privinţa lui Tîltu Roman Dumitru învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute la art. 327 alin. (1)
Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie o contravenţie.
De către organul de urmărire penală, lui Tîltu Roman i s-a înaintat învinuirea în comiterea
infracţiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, adică abuzul de serviciu, şi anume, activînd în
funcţia de ofiţer de investigare a fraudelor economice în cadrul Inspectoratului de Poliţie Buiucani
al Direcţiei de Poliţie, mun. Chişinău a Inspectoratului General de poliţie al Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova.
Astfel, aproximativ la data de 18 martie 2014, Tîltu Roman Dumitru, avînd spre examinare
materialul nr. 2395 înregistrat la 24 februarie 2014 în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu
privire la infracţiuni şi incidente R-2 al Inspectoratului de Poliţie Buiucani, mun. Chişinău, referitor
la activitatea presupus ilegală a întreprinderii SRL „Anrome”, urmărind realizarea interesului
personal exprimat prin dorinţa diminuării artificiale a numărului de încălcări descoperite din
materialele aflate în gestiune şi a voalării incompetenţei sale profesionale, manifestată prin
neputinţa stabilirii încălcărilor şi efectuării unui control amplu şi într-un termen rezonabil, precum
şi din dorinţa proprie de a-1 ajuta pe administratorul SRL „Anrome”, Romero Antonio Macarro, a
completat o explicaţie adresată Şefului Inspectoratului de Poliţie Buiucani, mun. Chişinău din
numele lui Romero Antonio Macarro, precum că activitatea acestuia nu necesită autorizare specială
şi că nu admite careva încălcări în activitatea sa, după care a falsificat semnăturile lui Romero
Antonio Macarro precum că acesta ar fi fost avertizat de răspundere penală pentru declaraţiile
făcute şi că explicaţia a fost scrisă din cuvintele acestuia corect.
Conform raportului de expertiză grafoscopică nr.716 din 07 mai 2015, textul manuscris integral
din explicaţia scrisă din numele lui Romero Antonio Macarro datată cu 18 martie 2014 a fost
executat de către Tîltu Roman Dumitru. Semnăturile din numele lui Romero Antonio Macarro din
aceeaşi explicaţie au fost executate de către Tîltu Roman Dumitru din fantezie.
Sentinţa nominalizată a fost contestată cu apeluri de către: procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima
instanţă, prin care inculpatul Tîltu Roman să fie recunoscut culpabil de comiterea infracţiunii
prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal .
În primul, Colegiul penal lărgit constată faptul că, potrivit actelor cauzei, audierea martorului
Romero Macarro la faza urmării penale a avut loc fără asigurarea unui interpret avînd în vedere că
acesta este cetăţean străin şi este vorbitor de limbă spaniolă. Concomitent, la judecarea cauzei atît în
prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, audierea martorului vizat a avut loc cu asistenţa unui
interpret.
1
 În corespundere cu prevederile art. 16 alin. (2) Cod de procedură penală este stipulat că persoana
care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele şi
materialele dosarului, să vorbească în faţa organului de urmărire penală şi în instanţa de judecată
prin interpret. De aici rezultă că asistenţa unui interpret trebuie asigurată pe întreg procesul penal,
nu doar la faza judecării cauzei, precum s-a procedat în prezenta cauză penală. Mai mult de atât,
potrivit art. 94 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală este reglementat că în procesul penal nu pot
fi admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi
nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute prin
încălcarea dreptului la interpret, traducător al participanţilor la proces. Fragmentul transcris mai sus
din decizia recurată, denotă în mod evident că instanţa de apel a încălcat prevederile normei citate
prin reţinerea declaraţiilor martorului Romero Macarro depuse la urmărirea penală, fără a fi
acordată asistenţa unui interpret.
Revenind la exigenţele art. 94 alin. (1) pct. 3 Cod de procedură penală unde este stipulat că proba
se recunoaşte ca inadmisibilă dacă a fost obţinută în baza altei probe, administrate cu încălcarea
prevederilor legale, atunci pot fi excluse din dosar nu numai procesele-verbale ale acţiunilor
procesuale efectuate în cadrul percheziţiei, ridicării de obiecte sau documente sau cercetării la faţa
locului, dar şi obiectele ridicate, precum şi rapoartele de expertiză privind aceste obiecte.
Făcând referinţă la demersul discutat, prin care se invocă aducerea la cunoştinţă matorului Romero
Macarro a ordonanţei de colectare a mostrelor din 16 martie 2015 şi procesului-verbal de colectare
a mostrelor din 16 martie 2015 în absenţa unui interpret, rezultă că în cazul dat, proba cu expertiza
grafoscopică nr. 716 din 07.05.2015 a fost obţinută cu încălcarea prevederilor legale şi prin
admiterea demersului inculpatului, instanţa de apel urma să dispună efectuarea unei expertize
grafoscopice repetate, cu înlăturarea încălcărilor procedurale menţionate mai sus.

Analiza dosarului nr: 1ra-390/2014

Prin sentinţa Judecătoriei Comrat din 28 decembrie 2012, a fost încetat procesul penal în privinţa
lui Macarevici Serghei Ivan, învinuit în baza art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, în legătură cu
încălcarea competenţei de efectuare a urmăririi penale de către Centrul pentru combaterea crimelor
economice şi corupţiei  Cahul.
Potrivit sentinţei, Macarevici S.I., activând în funcţia de inspector superior al biroului logistică în
cadrul Centru de Politici și Reforme Comrat, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane prin abuz de încredere şi înşelăciune, la 24 august 2010, în jurul orei 09.35, aflându-se în
biroul său de serviciu amplasat în sediul CPR Comrat str. Tretiacov 20 mun. Comrat, folosindu-se
de situaţia sa de serviciu, acţionând contrar prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 508 din 11 mai
2006 la 29, pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor prestate contra plată şi a tarifelor la
2
acestea, precum şi a Regulamentului cu privire la modul de formare şi utilizare a mijloacelor
speciale ale subdiviziunilor MAI şi a ordinului MAI nr. 125 din 28.03.2008 privind aprobarea
instrucţiunii cu privire la ordinea de eliberare a actelor juridice, unde este prevăzut tariful de 60 lei,
pentru eliberarea cazierului judiciar timp de o zi, inducând în eroare, a pretins ilegal şi a primit de la
Bludov A.P., bani în sumă de 1 000 lei, pentru eliberarea cazierelor judiciare pe numele lui Bludov
A., Bludov I., Bordianu M., Ciobanu A., Orlov A., în timp de o zi.
Acţiunile lui Macarevici S.I. au fost calificate de către organul de urmărire penală, în baza art.
190 alin. (2) lit. d) Cod penal - adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune şi
abuz de încredere, cu folosirea situaţiei de serviciu.
Instanţa de apel a considerat că, procurorul, care a condus urmărirea penală în privinţa lui
Macarevici S.I., a încălcat prevederile legii de procedură penală, ce reglementează competenţa
materială ale organelor de urmărire penală, fiind efectuată la indicaţiile procurorului, de către Ofițer
al urmării penale CE a CCCEC Sud, care conform legii, nu este de competenţa acestuia de a
exercita urmărirea penală.
Ofiţerul superior al Serviciului de urmăriri penale cazuri excepționale a CCCEC Sud, prin
ordonanţa din 24 august 2010, a dispus începerea urmăririi penale în privinţa lui Macarevici S.I. în
baza art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Reieşind din art. 269 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală al Centrului
Naţional Anticorupţie (pînă la 1 octombrie 2012 CCCEC), nu este în drept să efectueze urmărirea
penală referitor la infracţiunile prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal. În conformitate cu
art. 266 Cod de procedură penală, doar organul de urmărire penală a MAI, este în drept să efectueze
urmărirea penală în cazul săvîrşirii infracţiunilor prevăzute de art. 190 Cod penal.
Potrivit art. 271 alin. (1) şi (2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală sau
procurorul, sesizat este obligat să-şi verifice competenţa şi dacă organul de urmărire penală constată
că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, trimite cauza
procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent.
Reieşind din prevederile art. 266 Cod de procedură penală, efectuarea urmăririi penale pentru
săvîrşirea infracţiunii imputate inculpatului, este de competenţa organului de urmărire penală a
Ministerului Afacerilor Interne.
În conformitate cu art.94 alin. (1) pct. (4) Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot fi
admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi
nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărîri judecătoreşti datele care au fost obţinute de o
persoană care nu are dreptul să efectueze acţiuni procesuale în cauza penală.
De aici rezulta nulitatea tuturor actelor procedurale ale OUP CE a CCCEC Sud şi ordonanţa de
punere sub învinuire din 26 august 2010 în privinţa inculpatului, ca fiind efectuate cu încălcarea

3
competenţei materiale, iar probele în cauză ca fiind obţinute de către o persoană, care nu este în
drept să efectueze acţiuni procedurale în prezenta cauză.

Analiza dosarului nr: 1ra-817/18

Prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 12 aprilie 2017, Cîvîrjic Vitali a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul circulației
drogurilor pe un termen de 4 ani.
În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parţial pedeapsa
neexecutată fixată prin decizia Curții de Apel Comrat din 03 iulie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa
definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a exercita activități în domeniul circulației drogurilor pe un termen de 4 ani.
Prin aceiași sentință, Cîvîrjic Vitali a fost achitat pe învinuirea în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod
penal pe episodul de prelucrare a substanțelor narcotice, săvârșită în proporții mari și fără scop de
înstrăinare pe teritoriul penitenciarului în privința substanței narcotice „marijuană” cu masa de
15,02 grame și pe episodul de prelucrare și păstrare a substanțelor narcotice, săvârșită în proporții
mari și fără scop de înstrăinare pe teritoriul penitenciarului în privința substanței narcotice „rașină
de cannabis” cu masa de 0,08 grame, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit sentinţei s-a constatat că Cîvîrjic Vitali, a fost pus sub învinuire pentru faptul că
deținându-se în Penitenciarul nr.5 din or.Cahul, în circumstanțe necunoscute organului de urmărire
penală, de la persoane nestabilite, a primit substanțe narcotice, pe care le-a prelucrat și le-a pregătit
pentru întrebuințare, fără scop de înstrăinare, pe care le-a păstrat până la data de 15 decembrie 2015,
ora 08.50, când au fost depistate și ridicate de la ultimul, în urma controlului inopinat, efectuat de
către colaboratorii Penitenciarului nr.5.
Prin decizia Colegiul penal al Curţii de Apel Cahul din 28 noiembrie 2017, a fost admis apelul
declarat de avocatul V.Cimpoeș în numele inculpatului, casată total sentința și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cîvîrjic Vitali a fost achitat pe
învinuirea în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță incorect a determinat circumstanțele de fapt și
eronat a interpretat normele de drept privind învinuirea adusă inculpatului, deoarece infracțiunea ce
i se incriminează acestuia este comisă în flagrant la data de 15.12.2015, V.Cîvîrjic fiind recunoscut
în calitate de bănuit abia la 27.04.2016, ordonanță ce i-a fost adusă la cunoștință în lipsa unui
traducător, pe când acesta nu posedă limba de stat, apoi recunoscut în calitate de învinuit prin
ordonanța din 21.07.2016, fiind învinuit doar în baza art.217 alin.(3) Cod penal, ceea ce confirmă
faptul că inculpatului ia fost înaintată o învinuire neclară și neconcretă, prin ce i s-a încălcat dreptul
4
la apărare. În acest sens, instanța a reținut prevederile art.6 CEDO menționând că, orice acuzație
adusă persoanei trebuie să fie clară, concretă și să se bazeze pe probe, situație ce nu se desprinde în
prezenta cauză.
Mai mult, instanța de apel a reținut că în procesul-verbal de cercetare la fața locului s-a indicat
că în urma percheziției nu a fost ridicat nimic, inculpatul nu recunoaște faptul că ar fi fost ridicate
de la el careva obiecte, iar din materialele dosarului nu se desprinde dacă obiectele ridicate ar fi fost
împachetate, sigilate și ștampilate. Deși, prima instanță a indicat că obiectele depistate în cadrul
percheziției inopinate au fost ridicate de la colaboratorii penitenciarului de către ofițerul de urmărire
penală V.Țurcan, însă această circumstanță nu exclude dubiile că obiectele ar fi putut fi schimbate
și că acesta le-ar fi primit împachetate, sigilate, cu semnătura plasată pe pachet, iar prin faptul că
expertul le-ar fi primit împachetate, nu se demonstreză cert că acestea ar fi fost împachetate la
momentul ridicării.
Potrivit prevederilor art.93 alin.(2) în coroborare cu art.94 Cod de procedură penală, nu pot fi
admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi
nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute dintr-o
sursă care este imposibil de a o verifica în şedinţa de judecată.
Astfel, pe motivele reținute supra, instanța de apel just a exclus ca probă în confirmarea
vinovăției inculpatului procesul-verbal de percheziție corporală din 15.12.2015, concluzionând că
nu a fost stabilit cert obiectele ridicate la fața locului, la ce etapă a fost realizată împachetarea, întru
a exclude faptul că obiectul ridicat nu a putut fi schimbat și că s-a păstrat integritatea acestuia, și că
concluziile despre vinovăţia persoanei de săvârşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Analiza dosarului nr: 1ra-1108/13

Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 aprilie 2013, Borzac Ghenadie a fost
condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la
amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale.
În fapt, prima instanţă a reţinut, că Borzac Ghenadie urmărind scopul punerii în circulaţie a
valutei străine false, utilizate pentru efectuarea plăţilor, la 30 martie 2012, aflîndu-se în
mun.Chişinău, dobîndind într-un mod necunoscut organului de urmărire penală, o bancnotă falsă, a
pus în circulaţie o bancnotă cu nominalul de 100 dolari SUA, nr. FC 83947675A, C3, anul de
emisie 2003, care conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.229 din 02.04.2012, s-a
dovedit că nu corespunde după modul şi calitatea imprimării recuzitelor în ea a bancnotelor

5
autentice. Tot el, la 02 aprilie 2012, aflîndu-se în mun.Chişinău str. Albişoara, urmărind aceleaşi
scopuri, dobîndind într-un mod necunoscut organului de urmărire penală, bani falşi, a pus în
circulaţie prin vînzarea lui Verşina Grigore, a 6300 dolari SUA falşi, formată din bancnote cu
nominalul de 100 dolari SUA fiecare.
În urma celor analizate, am constat că acuzarea a remarcat că inculpatul nu a recunoscut
vinovăţia în comiterea infracţiunii incriminate şi nici nu a făcut declaraţii pe acest caz. Astfel,
această atitudine denotă faptul că acesta nu conştientizează caracterul prejudiciabil al faptelor.
Astfel, potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală sunt admisibile probele
pertinente, concludente şi utile administrate în conformitate cu prezentul cod. Totodată, art. 100
alin. (4) Cod de procedură penală stabileşte, că toate probele administrate în cauza penală vor fi
verificate sub toate aspectele, complet şi obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor
administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe şi verificarea sursei din care
provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.
Or, art. 101 Cod de procedură penală reiterează, că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct
de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată.
Avocatul inculpatului a menționat că este o încălcare referitoare la calitatea persoanei, deoarece
inspectorii Munteanu şi Verşina, directorul DGT Sud, fără a avea statut de ofiţeri de urmărire
penală sau să fie incluşi în grupul de urmărire penală la data pornirii cauzei, au efectuat un şir de
acţiuni procesuale cu încălcarea competenţei. În acest caz este vorba despre o încălcare stabilită la
pct.4) alin.(1) art.94 CPP, și anume, în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi, prin urmare, se
exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi puse la baza sentinţei sau a
altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute: de o persoană care nu are dreptul să
efectueze acţiuni procesuale în cauza penală, cu excepția organelor de control și altor părți în proces
prevăzute la art. 93 alin. (3).
În cele din urmă, Colegiul lărgit menţionează, că instanţele de judecată examinînd cauza sub
toate aspectele complet şi obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, just au încadrat acţiunile lui Borzac Ghenadie în baza art. 236 alin.
(1) Cod penal – punerea în circulaţie a valutei străine false, utilizată pentru efectuarea plăţilor.
Pe parcursul urmăririi penale cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti au fost respectate normele de
procedură penală, probele fiind obţinute în condiţiile legii.
În concluzie pot spune că, cercetând probele părţii acuzării şi apărării administrate pe tot
parcursul procesului penal, vinovăţia inculpatului Borzac Ghenadie în comiterea faptelor

6
incriminate prin rechizitoriu a fost dovedită pe deplin şi că dubiul judiciar în privinţa acestuia a fost
răsturnat prin probe concludente, pertinente, veridice şi utile procesului de stabilire a adevărului.

Analiza dosarului nr: 1ra-1245/2019

Inculpata Lisnic Ana la data de 25.02.2015, aflându-se în biroul de serviciu a ofiţerului urmărire
penală, din incinta Inspectoratului de poliţie Centru a Direcţiei de Poliţie mun. Chişinău, amplasat
pe str. Bulgară nr. 40 mun. Chişinău, fiind audiată în calitate de, martor pe cauza penală nr.
2015010278, a fost preîntâmpinată de răspundere penală conform art. 312 CP, pentru prezentarea
cu bună-ştiinţă a declaraţiilor mincinoase, acţionând cu intenţie directă, conştientizând caracterul
prejudiciabil al acţiunilor sale şi a urmărilor prejudiciabile a declarat organului de urmărire penală
despre acţiunile lui Crudu Anghelina, care presta servicii sexuale, iar concubinul ei Baciu Serghei i-
a recunoscut faptul că mergea împreună cu Crudu Anghelina în mun. Chişinău, unde ultima practica
prostituţia şi că acesta o însoţea pentru că se temea ca Crudu Anghelina să nu păţească ceva. Tot ea,
la data de 02.06.2016 aflându-se în şedinţa de judecată în incinta judecătoriei Centru, mun.
Chişinău, amplasată pe str. Bulgară nr. 43, mun. Chişinău, fiind audiată în calitate de martor şi
avertizată de răspundere penală pentru declaraţii false sau refuzul de a da declaraţii conform
prevederilor art. 312 şi art. 313 CP, Lisnic Ana a dat declaraţii sub jurământ comunicând că nu
cunoştea dacă Baciu Serghei o supraveghea pe Crudu Anghelina în timp ce aceasta practica
prostituţia.
Prin acţiunile sale intenţionate, Lisnic Ana a comis infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) din
CP, individualizată prin prezentarea cu bună-ştiinţă a declaraţiilor mincinoase de către martor
săvârşită în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei, în instanţa de judecată naţională.
Deşi, inculpata Lisnic Ana nu şi-a recunoscut vina, vinovăţia acesteia a fost pe deplin dovedită
prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile
martorilor şi documentele cercetate în şedinţa de judecată, şi anume: copia procesului-verbal de
audiere a martorului Lisnic Ana din 25.02.2015; copia declaraţiilor martorului Lisnic Ana din
02.06.2016; ordonanţa de ridicare din 30.09.2016, prin care se dispune ridicarea de la Judecătoria
Centru a înregistrărilor audio din cadrul şedinţei de judecată din 02.06.2015 pe cauza penală de
audiere a martorului Lisnic Ana; procesul-verbal de ridicare din 30.09.2016, potrivit căruia de la
Judecătoria Centru a s-au ridicat un disc cu înregistrările audio din cadrul şedinţei de judecată din
02.06.2015 pe cauza penală de audiere a martorului Lisnic Ana; procesul-verbal de examinare a
obiectului din 03.10.2016, potrivit căruia obiect al cercetării a servit procesulverbal de audiere a
martorului Lisnic Ana în şedinţa de judecată din 02.06.2016; procesul-verbal de examinare a
înregistrărilor audio din 03.10.2016; corpul delict: 6 procesul verbal de audiere a martorului Lisnic

7
Ana din 02.06.2016, recunoscut şi anexat la prezenta cauza penală prin ordonanţa din 29.11.2017;
corpul delict - CD 700 MB de culoare albă, recunoscut şi anexat la prezenta cauza penală prin
ordonanţa din 03.10.2016.
Instanţa a indicat că „copia procesului-verbal de audiere a martorului Lisnic Ana din 25.02.2015,
nu este certificat pe fiecare pagină, nu este indicat numele persoanei care l-a certificat, data
certificării, iar copia declaraţiilor martorului Lisnic Ana din 02.06.2016, este o simplă copie xerox,
şi respectiv acestea nu sunt autentificate în modul prevăzut de lege, iar instanţa de judecată nu le
poate da o careva apreciere, instanţa de fond nu a indicat norma de drept prevede obligativitatea
autentificării înscrisurilor prezentate în copii în cadrul procesului-penal, de altfel nefiind stabilită şi
pretinsa sancţiunea procesuală, în cazul admiterii a astfel de încălcări. În acest caz s-a încălcat
prevederea de la pct.8) alin.(1) art.94 CPP, și anume, în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi,
prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi puse la baza
sentinţei sau a altor hotărîri judecătoreşti datele care au fost obţinute cu încălcări esenţiale de către
organul de urmărire penală a dispoziţiilor prezentului cod.
Este contradictorie şi argumentarea instanţei de fond de referinţă la inadmisibilitatea în cadrul
probatoriului administrat pe dosar a procesului-verbal de ridicare din 30.09.2016, pe motiv că nu ar
fi fost semnat pe flecare pagină de către persoana care l-a întocmit, or, conform rigorilor art. 260
alin. (5) CPP, procesul-verbal se citeşte tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii
de urmărire penală, explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecţii, iar acestea urmează
să fie consemnate în procesul-verbal.
Deşi acest proces-verbal nu este semnat pe prima filă de către persoana care l-a întocmit, acest
fapt nu denotă însă şi nulitatea lui ca probă, în contextul în care procesul-verbal de ridicare a fost
semnat de către reprezentantul organului de urmărire penală pe celelalte file, astfel că nesemnarea
acestui proces-verbal este doar o omisiune, nu şi o greşeală, care din punct de vedere procesual ar
duce la nulitatea lui, în raport cu valoarea acestei probe administrate la dosar.