Substantele amare

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

Definiție

Substanțele amare sau principiile amare sunt compuși ternari eliberați de speciile din
regnul vegetal ca și caracteristică au un gust amar dar nu sunt toxice și prin administrare orală în
anorexie de exemplu determină o creștere progresivă a secreției gastrice.

Din acest grup nu sunt cuprinse substanțele cu gust amar care prezintă și alte acțiuni
secundare de exemplu: heterozidele cardiotonice și unele antibiotice produsele vegetale cu
conținut de substanțe amare.

Sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri există cum 250 de produse vegetale descrise
de Hipocrate care conținea 30 de substanțe amare, au fost denumite în vechime, sunt recunoscute
pentru acțiunea lor febrifuga sau antitermică ca: Centaurii herba, Menintidys Herba, însă la
descoperirea scoarței de chinină au fost înlocuite aceste proprietăți cu antipiretice cu mult mai
superioare.

Răspândire

Substanțele amare sunt răspândite ca atare sub forma heterozide că cel mai frecvent la
speciile: Gențiiaceae, Asteraceae mai rar la unele specii din familia Lamiaceae, Fabaceae,
Rutaceae, Asclepiadaceae, Papaveraceae, Solanaceae,etc

Substanțele amare sunt localizate în întreaga plantă sau în anumite organe ale plantei
producătoare de exemplu rădăcini de ghințură și păpădie părțile ariene de schinel, pelin frunze de
trifoiste.

Compoziția chimică

Substantele amare constituie un grup neomogen de opusi chimi. In general sunt de

origine terpenice, iar gustul amar ste legat de prezenta in molecula a unei functii lactonice are
inchid un ciclu nesaturat. Actiunea este potentata de existenta alaturi de lactona si a unor functi
cetonice, metoxi, sau un alcool secundar intre 2 atomi de C secundari.

Clasificare

În funcție de nucleul care îl are la bază se pot clasifica în: lactone monoterpenice,
reprezentanții familiei Gențianaceae, lactone sesquiterpeoide, familia Asteraceae lectone
diterpenice familia liliaceae.
Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

 Principalul criteriu de clasificare al produselor cu principii active îl constituie
proprietățile organoleptice ale acestora astfel avem:

1 produse vegetale cu principii amare simple Amara pura - Gențianei radices, Taraxaci
radices et herba, Centaurii herba, Trifolii fibrini folia;

2 produse vegetale amare aromatice(alaturi de substante amare sunt si uleiuri volatile) -

Amara aromatica - Calami rhizomata, Absinthi herba, Millefolii flores et herba.

3 produsele vegetale cu mucilagii care le-am descris în poliholozide - Amara

mucilaginosa.

Dozare

Determinarea cantitativă a principiilor amare se determină prin indicele de amareală se

mai numește metoda Wasichy - valoarea celui mai mare diluții a unei soluții obținute între un
gram de produs vegetal la care se percepe gustul amar. Determinarea se face dupa ce anterior s-a
stabilit factorul de corecție, cu ajutorul unei solutii de chinina.

Întrebuințări

Substanțele amare acționează asupra mucoasei gastrice provocând o secreție abundentă

prin excitarea receptorilor gustative de la nivelul papilelor linguale dacă sunt administrate cu o
jumătate de o oră înaintea mesei, dacă sunt administrate odată cu alimentele ele produc din
contră și o diminuare a secreției gastrice deoarece nu se mai declanșează mecanismul care reflex.
Ele se utilizează sub formă de infuzie tincturi vinuri tonice cu 30 de minute înainte de masă se
folosesc de exemplu în gastritele hipoacide cronice combinate cu remedii colagoge.

Descriere

Este o plantă erbacee perenă cu rizomul gros undeva la 2-3 cm scurt 5-7 cm, cu 2- 3 sau
chiar mai multe rădăcini cilindrice, brun-gălbui, lungi până la 90 de cm. Tulpina fistuloase
cilindrică, ramificată, glabra, frunzoase înaltă între 40- 140 de cm. Frunzele sunt ovale eliptice
lungi până la 30 de cm, cu cinci până la șapte nervuri, arcuate proeminente, cele din rozetă sunt
petiolate, iar tulpinale seisile. Florile sunt galbene mari lung pețiolate scuze dispuse în cime

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

corimbiforme. Fructul este o capsulă conică, care conține până la 100 de semințe lut aripate pe
margine.

Răspândire

Se găsește
răspândit în zonele
muntoase ale Europei,
Asia mică ajunge până la
altitudinea de 2.500 m,
crește pe soluri bogate în
humus prin Poieni pajiști
de munte.

Organul de recoltare

Produsul vegetal de
recoltare sunt rădăcinile de
ghințură-gențiană radices.
Se recoltează de obicei la
plantele în vârstă toamna
târziu sau primăvara,
rădăcinile se scot din
pământ se spală se taie în
bucăți de 10 până la 15 cm
și se usucă rapid undeva la
temperatura de 50 60 de
grade sau la temperatură
normală evitând însă
fermentarea. Pentru că
există riscul să fermenteze
produsul rezultat este deschis la culoare și fără miros.

Compoziție chimică

Produsul vegetal conține undeva până la 7,5% principii amare în stare proaspătă 2,3%, în
stare uscată. Conținutul principal produsul principal este gențiopicrozida, 47% glucide
reprezentate prin: pectine, mucilagii, zaharoză, gentiotrioză și gentiabiozida.

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

Utilizări

Rădăcina de gențiană se utilizează sub formă de decoct în specii și în componența

tincturilor amare care ajută la îmbunătățirea și chiar îmbunătățește digestia în anorexie dispepsie
și de asemenea are și efect colagog.

Papadia - Taraxacum offcinal, fam Asteraceae

Descriere

Plante erbacee perenă rizomul

scurt, vertical, din care rezultă rădăcini
pivotante lungi până la 15 cm, care pot
fi uneori ramificate.
Organele subterane au o
culoare neagră la exterior și albă cu
aspect pluristratificat sau chiar foioase
la interior.
Frunzele sunt sub forma
lanceolata, atenuate cu un pețiol inegal,
invers fi dat lobii fiind triunghiulară
ascuțit sau obtuz ,cu lobul terminal
mult mai mare, nervura mediană are pe
suprafața superioară un aspect șanț.
Inflorescențele sunt dispuse în
antodiu și sunt alcătuite numai din flori
în ligulate de culoare galbenă. Fructele
sunt acei globuloase cu un papuc sulf
sub formă de umbrelă.
Răspândire

Este răspândită în Europa, Asia

crește pretutindeni, în regiunea de șes,
muntoasă fânețe locuri necultivate în Marginea pădurilor.

Organul

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

 Utilizat de recoltare în cazul acesta sunt partea aeriană-Teraxaci herba, Teraxaci folia și
Teraxaci radices.

Frunzele și părțile aeriene se recoltează înainte și la începutul înfloririi iar rădăcinile

toamna sau primăvara devreme. Uscarea se face la umbră în strat subțire în locuri foarte bine
aerisit sau superficiala temperaturii de 40 până la 50C

Compoziția chimică

Conține un suc lacticifer al plantei care conține teraxacina fiind o substanță hidrosolubilă;
amară care este pusă în evidență de în diverse specii de lăptucă. Din rădăcini sunt izolați
compușii triterpenice în general la au caracter alcoolii de asemenea sitosterolii și stigmasteroli.
Contine inulină spre toamnă când ajunge la 40% înspre primăvară se micșorează, iar în
momentul formării rozetei constituie undeva la 2%. In partea aeriana mai ales în flori se găsesc
alături de principii amare carotenoide ca: xantofila, violaxatina,taraxatina, flavoxantina. Mai
contine și ulei gras si oze.

Întrebuințări

Se utilizează ca tonic amar sub formă de decoct sau extract moale este utilizată în
compoziția speciilor gastrice, colagoge și pentru creșterea poftei de mâncare, de exemplu îl găsiți
în hepazen.

Descriere

Este o plantă ierboasă înaltă 10 până la 50 de cm, cu o tulpină în patru muchii, simplă
glabra, ramificată spre vârf, la baza tulpinii se află o rozetă de frunze, ovale. Frunzele aflate de
pe tulpină sunt în general opuse, cu marginea întreagă și au trei până la cinci nervuri. Florile sunt
dispus la vârful tulpinii și al ramurilor, ele au majoritatea forma unor steluțe ,cu cinci dinți de
culoare roz, cu petale. Unite între un tub ce înconjoară cele 5 stamine cu antrerele rasucite in
spirala. Fructul est o capsula biloculara, galbena cu seminte mici si brune.

Raspandire

Creste in Europa, Asia, fanete, poieni umede, in luminisuri de padure de la ses pana la
munte.

Organul recoltat
Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

 Se folosesc în general părțile aeriene de țintaură - centaurii herba, care se culeg în timpul
înfloririi prin tăierea tulpinilor cam la 5 cm de la suprafața solului. Uscarea se face la umbră sau
un buchet de atârnate în strat subțire, căldura artificială nu trebuie să depășească 40 până la 50 de
grade.

Compoziție chimică

Conține undeva la 0,3%

heterozide amare. Au fost
identificate si izolare o serie de
substante:eritaurozida identica cu
gentiopicrozida, agliconul careia este
o eritrocentaurina, alcaloidul
eritricina, identic cu gentianarina,
eritaurona, centaurizina, o enzima,
acidul oleanolic si ulei volatil.

Întrebuințări

Se folosește ca tonic amar si

laxativ sub formă de extract moale
sau tinctura în preparatele de tinctura
Amara, ceai ceai tonic aperitiv, ceai
gastric.

Se folosește extern pentru

tratarea eczemelor cicatrizarea
rănilor se întrebuințează în amestec
cu suc proaspăt, de țintaură și
păpădie.

Atenție mai poate fi

impurificat adică să fie confundată cu anumite plante de exemplu Centaurium vulgare la care se
deosebește forma liniară a frunzelor tulpina are și prezența 1 până la 3 nervuri

Centaurium spicatum are tulpina ramificată la baza bazele, frunzele tulpinale sunt dense si
alungit-eliptice florile la fel sunt grupate in spice.

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

Descriere

Plantă erbacee anuală

cu rădăcină fusiformă până la
12 cm. Tulpina erectă în
cinci muchii îl înoți păroasă
simplă sau ramificată înaltă
până la 1 m. Frunzele sunt
alungit-lanceolate, spinoase
aspre la pipăit, sesile si
aplexicaule, cu lobi dinți,
care înconjoară tulpina ca
guleraș. Inflorescențele sunt
organizate în capitole cu
involocul din bractee
terminate cu spini, florile
tubuloase fiind de culoare
galbenă galbene bruni
cilindrice cu papus.

Răspândire

Este răspândită în
toată zona Europei în general în sud est se cultivă în multe țări ca plantă medicinală.

Organul produsul vegetal utilizat

Este partea aeriana destin al Cardui benedicti herba sau Cnici herba recoltate în timpul
înfloririi, pe vreme uscată, după ce sa ridicat roua. Uscare naturală numai la umbră în strat foarte
subtire înșirat pe sfoară în general uscarii artificială este să nu depășească 40-50C

Compozitie chimica

Contine: taninuri, alcoolul cerilic si acizi rezinici, fitosteroli, acizi grasi, vitamina B1
săruri vitamina k și saruri de Mg, K, Ca.

Întrebuințări
Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

 Tonic amar stomahic teoretic se folosește și pentru acțiune carminativa coleretic,
coleretic-colagog. Lactonele sesquiterpenice au și calități antimicrobiene și chiar și citotoxice.
Produsului i se mai trebuie și proprietăți hipoglicemiante.

Trifoiste - Meynthes trifoliata, fam.

Menyanthaceae
Descriere

Este o planta inalta de 15-30cm,

avand in pamant un rizom orizontal,
verde ramificat, lung pana la 1 m, gros,
din care pornesc radacinile adventive.
Frunzele apar din varful rizomului,
sunt lung petiolate, trifoliate. Foliolele
sunt egale, de forma ovala sau eliptica,
cu margine intreaga, glabre de culoare
verde deschis. Florile sunt de culoare
alb-ros, dispuse in racem densla partea
terminala a unui peduncul lung de 10-
20cm. Fructul este o capsula aproape
sferica, unicolora, dehiscenta prin 2
valve, in interior cu numeroase seminte
elipsoidale.

Raspandire

Creste in Europa, mlastini,

lunci regiunea de campie.

Produsul vegetal recoltat

Se folosesc frunzele de trifoiște- Menyanthidis folia, recoltate în perioada înfloririi se

recomandă evitarea smulgerii frunzelor deoarece rizomii ies cu ușurință din pământ ceea ce duce
Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

la distrugerea a plantei. Frunzele se usucă cât mai repede după recoltare având tendința de a se
brunifica foarte ușor.

Compoziție chimică

Sunt substanțe active amare de natură monoterpene: cum sunt loganozida sverozida și
meniantozida,mai conține flavonoizi, 3% taninuri, vitamina C, acid oxalic, cafeic, clorogenic, iod,
precum și alcaloid siimilar gențianei.

Întrebuințări

Stomahica,tonic-ama, antiscorbutic. Secundar prezintă acțiune emenagogă, tiroidiană,

antitermică, diuretică, colagogă, în doze mari purgativa și emetică. Se administrează în perfuzie
1%, tinctura amară, extract fluid și dens, sirop. Frunzele intră în compoziția speciilor colagoge
sedative de creșterea poftei de mâncare.

Pelinul - artemisia absinthium familia asteraceae

Descriere

Este o plantă vivacee înaltă de 150 de cm, cu tulpina dreaptă, ramificată în partea
superioară acoperită cu frunze, așezate alterne. Întreaga plantă are aspect alb-cenușiu din cauza
perilor de denși mătăsosi. Frunzele de la bază sunt lung pețiolate. Pe măsură ce înaintează pe
tulpină pețiolul este mai scurt. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieti, margini întregi. Florile
formeză mici capitole globuloase, de culoare gălbuie, așezate la vârful tulpinii și al ramurilor.
Toate florile din capitol sunt tubuloase fructele sunt achene mici brune deschise

Răspândire

Europa, Asia, Africa, crește în general prin locuri necultivate, uscate, pe lângă garduri
locuințe drumuri.

Produsul vegetal utilizat

Sunt frunzele de pelin- Absinthii folia si partea aeriana- absinthi folia herba et folium.
Pentru obținerea produsului vegetal bogat în principii amare se recoltează plantele în timpul

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

 înfloririi, iar pentru ulei volatil
înaintea înfloririi. Frunzele bazale și
vârfurile florilor plantei după tăierea
cu foarfecele se întind în straturi
subțiri sau în locuri aerisite și se
usucă la umbră sau artificial.
Temperatura nu ar trebui să
depășească 35 de grade Celsius

Compoziție chimică

Principiile amare ale

pelinului sunt formate din
sesquiterpene(proazulene), absentina,
absintina și anabisintina, precum și
alti compusi ca:artamarina,
artamarinina,artamaridina si
matricina.

Întrebuințări

Se folosește ca tonic amar,

stomahic, vermifug, emenagog,
datorită tuionei. În cantități foarte
mici se administrează sub formă de
tinctură, infuzie, decoct, extract dens:
partea componentă a picăturilor și
comprimatelor stomacale a speciilor
colagoge și de mărire a poftei de
mâncare.

Trebuie administrată însă cu atenție din cauza toxicității tuionei.

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

Descriere

Ungurașului este o plantă perenă,

rădăcină pivotantă, ramificată,
alburie, groasă până la 2 cm.
Tulpina este goală la interior, are 4
muchii, puțin ramificata, acoperite
cu peri lungi de culoare albă
cenușie. Frunzele sunt opuse
rotund, cu marginea neregulat-
crenata, lung pețiolate, cu peri rari
pe suprafața superioară, si alburii
tomentoși pe cea inferioară,
împreună cu nervațiunile evidente,
cu descreșterea în mărime spre
vârful tulpinii. Frunzele sunt mici,
albicioase, scurt pedicilate,
formate în 20 până la 50 în
ventricile globuloase. Caliciul
tubulos cu 10 dinți răsfrânti, paros.
Fructul este nucula brună, grupat
cate patru în caliciul persistent.

Răspândire

Este răspândit în Europa, Asia,

Africa; este natural de proveniență
din America de Nord. Se găsește la marginea drumurilor, lângă garduri, este o plantă nu e
pretențioasă, nici față de sol, crește chiar și pe cele batatorite.

Produsul vegetal recoltat

Sunt părțile aeriene de unguras- Mrrubii herba, recoltate în timpul înfloririi. Tăierea lor se face
la o distanță de 20 de cm față de vârful în jos, nu se iau părțile lignifiate. Se usucă în general la
umbra, artificial la o temperatură de două de 30 până la 35 de grade.

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana

Compoziție chimică

Substanță amare numită marubina, acidul marubic, mai conține pectine, ulei volatil, mucilagii,
rezine, ceruri, acidul ursolic, substanțe grase, vitamina C, saponozide, săruri minerale.

Întrebuințare

Sub formă de pulbere, infuzie, tinctură, extract fluid se întrebuințează în tratamentul astmului
bronșic, afecțiuni hepatobiliare cronice, afecțiuni cardiace cu substrat în general nervos.

Farmacoggnozie

AnI AMF

Farmacist

Ilies claudia Seliana