Ter Pene

Terpinoidele
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
Ilies claudia Seliana
Terpinoidele - sunt larg răspândite atât în regnul nu vegetal cât și în regnul
animal, desene dusei sub diferite forme. Termenul de terpena era legat de substanțele
volatile aromate care sunt existente în plantele superioare de exemplu uleiurile
volatile. Acest compus și au primit denumirea de terpene de la cuvântul francez
terebenthine și nemțescul terpentin.
Hoagen Smit a dat defiitie de terpinoide - ca compuși, care au o anumită atitudine
arhitecturală și chimiă față de molecula simplă a izoprenului.(C5H8)
Clasificare
In funcție de numărul atomilor de carbon din structură avem:
- monoterpinoide sau terpinoide(C10H16)
- sesquiterpenoide C15H24,
- diterpenoide C20H32
- triterpenoide C30H48
- tetraterpinoide C40H64
- Politerpinoide (C5H8)n
Substantele care contin 10 atomi de carbon sunt fractii ale uluiurilor volatile cu
temperatură joasă de fierbere. Urmate de cele cu temperatură mai înaltă,
sesquiterpenoide C15H24, cele doua componente intra in compozitia uleiurilor
volatile.
Diterpenoidele sunt părți ale rășinilor și ale altor substante naturale cu o structura
mai compusa: clorofila, vitaminele gr.K.
Triterpenoide - grupă de sterine și heterozie vegetale cu agliconi
triterpenici(saponozidele).
Tetraterpinoidele intra in compoziția carotenoidelor.
Pentaterpinoidele - prima este alcoolul nesaturat acetilat solanezol.
Politerpinoidele - cauciucul și gutaperca.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
2
1.Uleiurile volatile
Sunt un complex de substanțe alcatuite din amestecuri multiple si complicate de
hidrocarburi alifatice, aromatice si hidroaromatice, aldehide, alcooli, acizi, esteri, si
alții compusi care aparțin acestei grupe a terpinoidelor.
Caracteristici
Sunt antrenabile cu apa si prezinta un miros caracteristic, aromat si placut.
Denumirea de volatile rezida din faptul ca prin antrenarea cu apa fierbinte sau la
temperatura obisnuita se volatilizeaza.
Clasificare
Exista o serie de clasificari, de ex:după numarul atomilor de carbon, nr.de inele
benzenice, actiunea terapeutică....
Clasificarea pe care o vom face este componenta uleiurilor volatile la nivelul
produsului vegetat recoltat, avem:
- produse vegetale care contin monoterpene aciclice - flori trandafir, levantica,
frunze de roinita, coriandru - fructe.
- produse vegetale care contin monoterpinoide monociclice - frunze menta,
salvie, eucaalipt, fructe de lamai, chimen,..
- produse vegetale care contin monoterpinoide biciclice - fructe de ienupar, flori
de ventrice, rizomii si radacinile de odolean, partea aeriana de isop,..
- produse vegetale care contin sesquiterpenoide - rizomi d obligeana, rizomii si
radacinile de iarba mare,coada soricelului, flori de musetel, frunze si muguri de
mesteacan, muguri de plop,..
- produse vegetale care contin - compusi aromatici: fructe de anason, fenicul,
parti aeriene de cimbrisor, sovârv, ..
Raspandire, localizare
Au raspândire majoritara la plantele superioare, mai putin la cele inferioare.
Speciile cele mai bogate in uleuiri volatile sunt familiile: Pinaceae,
Zingiberaceae, Laminaceae, Asteraceae, Myrtaceae, Rutaceae, Apiaceae.
Pot fi rapândite la nivelul tuturor organelor plantei astfel: conifere, sau doar
partea aeriană a plantei, sau flori, frunze, pericarpul fructelor, organe subterane,
scoartă...
Ele pot difuza în toate celulele plantelor dizolvate sau emulgate în protoplasma
sau in sucul celular, sau iin alte cazuri ele se acumuleaza in formatiuni speciale
secretoare, vizibile microscopic.
Rolul uleiurilor volatile pentru plantă

Se considera ca ele au rool de protectie a plantei,impotriva daunatorilor,
contribuie de asemenea la vindecarea plantei, cu rol de antibiotic, sau atragerea
insectelor cu rol in polenizare.
Unii autori considera ca uleiurile volatile au rol in dezvoltarea plantei in timpul
infloririi, sau sunt considerate „deseuri” care trebuie eliminate de plante din orgnism.
Obtinerea uleiurilor volatile

Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
3
Distilarea cu vapori de apa
Este una din cele mai vechi metode, este utila in cazul in care planta contine o
cantitate mare de ulei volatil, astfel incat in urma antrenariii lui cu apa fierbinte sa nu
ii modifice structura.
Uleiuri esentiale absolute

Sunt uleiuri de inalta calitate extrase cu ajutorul dioxidului de carbon în formă
lichidă, ca si solvent. Dioxidul de carbon sub forma lichida la temperaturi scăzute şi
înaltă presiune, devine un solvent eficient care permite tuturor componentele active să
fie colectate, fără riscul de degradare prin căldura .
După ce extragerea este completă, dioxidul de carbon se transforma in starea lui
naturala de gaz, lăsând în urmă doar esenţa extrasa din plante.
Extrasele uleioase cu CO2 sunt cele mai apropiate de reprezentarea naturala a
plantei, aceste extracte vegetale sunt cele mai bune.
Presiuni joase
Uleiurile extrase la presiuni joase contin numai componentele voalatile, iar ceara,
rasinile voalatile si alti compusi de culoare nu se regasesc in uleiuri. Uleiurile acestea
au o vascozitate mai mare. Aceste uleiuri se aseamana cu uleiurile obtinute prin
distilare cu abur, dar contin mai multe componente voalatile decit cele extrase prin
distilare cu abur.
Presiuni mai mari

Uleiurile extrase la presiuni mai mari contin atat componenete voalatile cat si non
voalatile. Aceste uleiuri contin substantele voalatile cat si ceara, rasinile, compusii de
culoare, iar acest fapt le face foarte asemanatoare cu planta in sine. Vascozitatea
acestora este mai ridicata, iar unele au nevoie de o usoara incalzire pentru a curge.
Macerarea
Procedeul de extragere a uleiului volatil cu ajutorul unor solventi chimici, sau cu
ajutorul grasimilor vegetale, apoi uleiul este fie distilat sau extract cu alcool.
Metode mecanice
Aceste metode se folosesc in cazul pericarpului citricelor.
Farmacopeea Romana ed. a X-a , defineste uleiurile volatile ca fiind amestecuri de
substante volatile si lipofile cu miros aromat care apartin diferitelor clase de compusi
organici (mai ales terpene si derivatii lor oxigenati). Se obtin prin antrenare cu vapori
de apa, prin distilare cu apa sau prin alte procedee de extractie.
Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului vegetal secundar, secretati de celule
specializate, de obicei amestecuri complexe de diversi constituenti chimici, in care
predomina compusi din clasa terpenoidelor.
Denumirea uleiurilor volatile ca uleiuri eterice sau esentiale este impropie, mai putin
caracterizanta, deoarece ele nu sant formate numai din combinatii eterice si nici
denumirea de esenta nu este totdeauna corespunzatoare.
Raspandirea
Uleiurile volatile se gasesc raspandite in regnul vegetal , practice doar in plantele
superioare. Genurile capabile sa elaboreze constituent ai uleiurilor volatile apartin la
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
4
aproximativ 50 de familii, dintre care principalele sant : Pinaceae, Lamiaceae,
Myrtaceae, Lauraceae, Rutaceae, Compositae, Zingiberaceae.
Plantele care contin uleiuri volatile (cel putin 0,1- 0,2 %), care au un miros sufficient
de perceptibil sau sant pretabile la o exploatare rentabila economic, sunt numite plante
aromatice.
In cadrul aceleiasi familii, uleiul volatil poate fi diferit de la un gen la altul sau de la o
specie la alta. Pe de alta parte , un anume principiu (borneol,camfor, tuiona) poate
exista in familii indepartate din punct de sistematic.
Uleiurile volatile se gasesc in toate tipurile de organe vegetale:
- flori ( bergamot, tuberoza)
- frunze ( majoritatea lamiaceelor,eucalipt)
- scoarta ( scortisoara )
- radacini ( valeriana, angelica )
- rizomi (ghimber)
- fructe (anason, coriandru)
- seminte (nucsoara )
Compozitia uleiului volatil poate varia foarte mult in functie de localizare.
Astfel , in cazul portocalului Citrus aurantium ssp.aurantium pericarpul fructelor
proaspete se foloseste pentru a obtine uleiul de portocale sau ,,essense de Bidarade ,,
,floarea se utilizeaza pentru obtinerea de Oleum Neroli , iar prin antrenarea cu vapori
de apa a frunzelor, ramurilor sau fructelor mici rezulta asa- numita ,, essence de petit
grain ,, ,toate trei cu compozitie si utilizari diferite.
Biogeneza
Sinteza si acumularea uleiurilor volatile este asociata in general cu prezenta de
structuri histologice specializate , adesea localizate aproape de suprafata plantei.
Astfel de structuri histologice pot fi :
- celule oleifere
- spatii intercelulare
• cu origine schizogena (Myrtaceae, Umbelliferae, Coniferae):canalele

secretoare captusite cu pigmenti la fructele de umbelifere,
• de origine lizigena : canalele rezinifere ale coniferelor
•de origine schizolisigena : pungile secretoare din pericarpul frunzelor de
citrice (Aurantiaceae)
- peri glandulari de diferite tipuri , unii avand semnificatie taxonomica, asa cum
este cazul speciilor din familia Lamiaceae sau Compositae
La Lamiaceae, perii glandulari se gasesc la nivelul partilor aeriene ale plantelor si
se deosebesc prin structura, marime, timpul secretiei. Din punct de vedere
structural ei sant:
- peri glandulari capitati, cu una, alteori doua celule secretoare pentru glanda si
un pedicel uniserat format dintr-o celula pana la cateva celule si una bazala
- peri glandulari peltati , cu cap multiserat turtit, pedicel unicelular cu o celula
bazala
Compozitia chimica
Din punct de vedere al compozitiei chimice, uleiurile volatile nu sunt substante
unitare , ci un amestec complex si extrem de variabil de componenti chimici, care pot
fi:
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
5
- hidrocarburi
- oxizi
- peroxizi
- alcooli
- aldehide
- cetone
- lactone sau acizi,
in general de natura terpenica: monoterpene (10 C), sescviterpene (15 C), diterpene
(20C) ,sau de natura aromatica , de obicei derivati de fenilpropan.
Dintre componentele monoterpenice frecvent intalnite in compozitia uleiurilor volatile
amintim:
- monoterpene aciclice : mircen, ocimen
mirce n ocime n
- monoterpene monociclice: terpinen, limonen
te rpine n limone n
- monoterpene biciclice: sabinen, pinen
sa bine n pine n
Prezenta gruparilor functionale in molecula face posibila si o alta clasificare:
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
6
- alcooli : aciclici (geraniol, linalool, citronelol), monociclici (mentol,terpineol)
biciclici (berneol)
OH
CH2 OH H
H CH 2 OH
lina lool ge ra niol citrone lol

- aldehide aciclice: geranial, neral, citronelal
- cetone monociclice (mentona, carvona), biciclice (camfor, tuiona)
O O
me ntona ca rvona ca mfor tuiona
- esteri: aciclici (linalilacetat), monociclici (mentilacetat), biciclici

(isobornilacetat)
- eteri : 1,8- cineol(eucaliptol)
- peroxizi : ascaridol
- fenoli : timol, carvacrol
OH
OH
timol ca rva crol

In cazul sescviterpenelor variatiile structurale sant de aceeasi ca la monoterpene,
hidrocarburile, alcoolii si cetonele fiind cele mai intalnite. Au fost descrise mai mult
de 100 de tipuri de schelet sescviterpenic, structurile caracteristice uleiurilor volatile
sant:
- hidrocarburi : bisabolen, cariofilen
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
7
bisa bole n ca riofile n
- alcooli: farnesol, α- bisabolol
OH
HOH2 C
farnesol α- bisabolol
- cetone : vetivona
- esteri : cedrilacetat
Compusii aromatici constitue o parte importanta a fractiunilor care compun
uleiurile volatile avand un miros placut si fiind antrenabili cu vaporii de apa.
Acestia pot fi de origine terpenoidica (p- cimen, carvacrol ,timol) sau
fenilpropanica (aldehida anisica, anetol, eugenol, aldehida cinamica).
CHO
HO
H3 CO
OCH3
aldehida cinamica anetol eugenol
Uleiurile volatile sant lichide la temperatura ambianta, foarte volatile, nemiscibile
cu apa, cu miros aromat, placut.In stare proaspata sant incolore sau colorate in
nuante de albastru/verde (uleiuri cu camazulena) sau cu fluorescenta sau albastra
(uleiuri cu cumarine), de rosu (uleiuri cu fenoli) sau in diverse alte nuante. Sant
substante inflamabile, mirosul este aromat uneori iritant, caracteristic componentei
principale a uleiului iar gustul este arzator. Calitatea uleiurilor volatile este
influentata de o serie de factori:
- specia producatoare
- momentul recoltarii (stadiu de dezvoltare, perioada diurna )
- conditiile pedoclimatice
- zona geografica
- tehnologia de extractie
Rolul uleiurilor volatile in organismul vegetal

Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
8
Nu este definit cu precizie rolul acestora in plante fiind acceptat totusi ca ele
au un rol ecologic. Uleiurile volatile sant considerate produsi de excretie
rezultati in cursul perioadei de vegetatie.Datorita mirosului si gustului
patrunzator resping pradatorii, reprezentand si un solvent fiziologic al
rezinelor ai al altor componente solide, oleosolubile.
Actiunea si intrebuintarile uleiurilor volatile
Actiunea farmacologica a uleiurilor volatile este foarte diversa , functie de

ansamblul constituentilor lor chimici si de proportia lor in amestec.
Plantele producatoare de uleiuri volatile , datorita prezentei si altor principii
active au in general actiuni mai complexe. Utilizarea acestor plante sau numai
a uleiurilor volatile in tratamentul bolilor infectiosa si a celor psihice a fost
cunoscuta mult timp sub denumirea de aromaterapie.
Uleiurile volatile pot actiona direct sau indirect.
Actiunea directa se realizeaza:
- asupra microorganismelor patogene (bacterii, fungi, virusuri ),
- prin influentarea (stimulare sau inhibare) unor functii fiziologice (hormonale,
imunitare ) sau a metabolismului.
Indirect, uleiurile volatile pot interveni prin modificarea unor procese
biologice, cu repercursiuni in starea intregului organism.
Actiunea antimicrobiana/antifungica/antivirala
Propietatea uleiurilor volatile de a conserva produse biologice, de a inhiba

dezvoltarea bacteriilor si ciupercilor este cunoscuta de mult timp. Propietatile
antimicrobiene se datoresc abilitatii unor constituenti de a distruge agentii
infectiosi si de a impiedica proliferarea acestora in organismele vii/in mediul
inconjurator. Acestea sant proportionale cu liposolubilitatea constituentilor lor.
In Egiptul antic, obtinerea mumiilor a fost asigurata prin utilizarea d balsamuri
si uleiuri volatile. In Evul Mediu se faceau fumigatii prin arderea plantelor
aromatice in vederea stavilirii epidemiilor.
La conservarea carnii se folosesc de mult timp condimente care, pe langa
propietatile lor gustative si olfactive contribue la o mai indeulgata
conservabilitate a acestor alimente.
In scopuri medicinale se folosesc de asemenea de mult timp, empiric, diferite
plante aromatice pentru tratarea ranilor, in vederea distrugerii / indepartarii
parazitilor intestinali.
Uleiurile volatile pot actiona antibacterian, antiviral sau /si antimicotic.
Tinand cont de ceficientul antibacterian, potentialul antiseptic cel mai mare il
prezinta fenolii, metil-eterii acestora si aldehida cinamica, urmate de alcoolii
monoterpenici→ aldehidele monoterpenice→cetonele monoterpenice →eterii
si oxizii monoterpenici.
Componentele terpenoidice inhiba transportul de electroni, translocatia
protonilor, etapele fosforilarii oxidative si alte reactii enzimo-dependente
imortante pentru microorganisme.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
9
Propietatile antiinfectioase ale alcoolilor si fenolilor terpenoidici sant
dependente de gradul lor de disociere; cu cat aciditatea lor este mai mare cu
atat intensitatea actiunii antiinfectioase este mai mare.
Fenolii terpenoidici sant antiinfectiosi cu spectru larg, ei manifestand o

actiune superioara alcoolilor.
Timolul ( ulei volatil de cimbru) prezinta indicele fenolic cel mai mare, el
fiind mai activ decat carvacrolul sau eugenolul.
Actiunea bacteriostatica a alcoolilor se manifesta la dilutii 1/800-1/2000 atat

pe germeni gram pozitivi cat si gram negativi. In plus, alcoolii monoterpenici
cu OH la C11 sau C10(terpinol- 4-ol, tuianol-4-ol) sunt antiinfectiosi nu numai
prin actiunea directa asupra agentilor patogeni, dar si prin stimularea
sistemului imunitar. Ei au propietati bactericide si virulicide , puternice , sunt
fungicide moderate.
Propietatile antimicrobiene ale aldehidelor monoterpenice sant mai slabe

decat in cazul alcoolilor, fiind imprimate de aviditatea structurilor nesaturate
fata de oxigen care eliberat ulterior actioneaza ca antiseptic.
Unele dintre uleiurile volatile cu componenti majoritari de acest tip inhiba
dezvoltarea unor virusuri (virusul herpetic) sau a unor fungi (Candida).
Cetonele monoterpenice (verbenona, tuiona, camfona,pulegona) sant

antibacteriene, antivirale si antifungice. Astfel , activitatea antimicrobiana a
uleiului volatil de Calamintha nepeta fata de o serie de bacterii si de fungi este
determinata in principal de pulegona, componenta majoritara a acestui ulei.
Propietatile antivirale ale cetonelor monoterpenice se manifesta asupra
virusurilor herpetice, neurotrope sau papilomavirus; uleiurile volatile cu
cetone nu numai ca distrug aceste virusuri dar asigura si protectia celulara fata
de reinfestarea virala.
Actiunea antimicrobiana a cetonelor este legata de nucleofiilia lor biologica
fata de gruparile amino si tiol ale unor enzime esentiale pentru
microorganismele in cauza. Blocarea activitatii acestora prin alchilare
ireversibila determina o stopare a multiplicarii agentilor infectiosi respectivi
Oxizii monoterpenici prezinta propietati antibacteriene, antivirale si

antifungicecontribuind la desavarsirea activitatii antimicrobiene a uleiurilor
volatile care contin astfel de compusi.
1,2- Cineolul sau eucaliptolul este activ fata de Staphylococcus aureus iar
atunci cand in compozitia uleiului volatil se gasesc si alcooli monoterpenici
prezinta o actiune antivirala, indeosebi asupra agentilor infectiosi implicati in
patologia virala respiratorie.
Linalool-oxidul actioneaza antiviral fata de o serie de virusuri ce determina
bronseolitele nou- nascutilor sau bronsitele virale ale copiilor si adultilor.
Ascaridolul manifesta propietati antifungice in vivo si in vitro fata de
moniliaze.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
10
Aldehidele aromatice sant antiinfectiosi puternici, asemanator structurilor
fenolice. Spre exemplu aldehida cinamica actioneaza asupra unei game
largi de bacterii (cu exceptia piocianicului), ciuperci (Candida albicans), sau
paraziti avand diverse localizari (protozoare sau metazoare), iar
cuminaldehida este activa asupra virusului papilomatozei si in
pneumocistoze.
Compusii sesquiterpenici prezinta propietati antifungice prin blocarea

enzimelor fungilor respectivi. Astfel spatulenolul pe langa distrugerea fungilor
favorizeaza si procesul de epitelizare si cicatrizare a zonelor afectate.
Actiunea antiinflamatoare
Propietatile antiinflamatoare sunt rezultatul mai multor mecanisme de actiune,

functie de uleiul volatil si compozitia sa chimica. Aceasta actiune se manifesta
diferit pentru unele uleiuri existand chiar o specificitate de organ; uleiul volatil
de menta este antiinflamator la nivel intestinal si renal, uleiul provenit de la
specii de Melaleuca la nivel respirator
- uleiurile volatile din specii de Pinus (hidrocarburile terpenice fiind
predominante ) sant antiinflamatoare prin efect cortizonic, stimuland functia
corticosuprarenala prin axa hipofizo- corticosuprarenala
- aldehidele monoterpenice sant antiinflamatoare atat prin actiune directa prin
neutralizarea radicalilor liberi cat si indirecta prin mecanisme de reglare psiho-
neuro-endocrino-imunitara
- la cetonele monoterpenice actiunea antiinflamatoare este legata de gradul de
ionizare si se datoreaza reducerii α- globulinelor care sant implicate in faza
primara a inflamatiei ; datorita propietatilor mucolitice ele sant folosite mai
ales in afectiuni in care starea inflamatorie coexista cu o secretie abundenta de
mucozitati (catar respirator, otite)
- hidrocarburile sesquiterpenice polinesaturate de tipul camazulenei din uleiul
volatil de musetel actioneaza antiinflamator prin stimularea aparatului
reticulo- endotelial
- alcoolii sesquiterpenici din uleiul volatil de ghimber – gingerolii sant
antiinflamatori prin inhibarea activitatii prostaglandin- sintetazei, bisabololul
reprezinta unul dintre compusii puternic antiinflamatori fiind folosit frecvent
in preparatele cosmetice si dermatologice
Efectul antiinflamator al unor uleiuri volatile este evidentiat indeosebi in cazul
administarii combinate a tratamentelor clasice cu cele bazate pe inhalatii cu uleiuri
volatile la pacientii cu bronsite cronice.
Produse vegetale care contin uleiuri volatile
Auranti pericarpum / Aurantii Aetheroleum
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
11
Reprezinta pericarpul fructelor de Citrus aurantium din familia Rutaceae denumit
portocal. Se cunosc 2 subspecii: amara si dulcis, produsul oficinal fiind furnizat de
varietatea amara.
Uleiul volatil - Aurantii Aetheroleum este un lichid limpede de culoare verzuie , cu
miros agreabil aromat si caracteristic.
Compozitia chimica
Cojile de portocal contin 2,5 % ulei volatile constituit in proportie de 90% din
terpene. Constituentul principal este (+)- limonenul
alaturi de care se mai gasesc aldehide, alcooli, esteri si hidrocarburi terpenice : decil-
aldehida, citral, citronelal, geraniol, nerol.Contine de asemenea 2 flavonoide cu gust
amar : neohesperidina si naringina flavonoide lipofile cum ar fi nobiletina si
tangeritina,rutozida, hesperidozida, substante terpenoidice denumite limonoide,
cantitati importante de pectin, furanocumarine.
R1
CH2 OH R2
HO O
O O
HO
O
H3 C
O
OH O
HO OH OH
R1 R2
H H naringina
OH OCH3 neohesperidina
Actiune si intrebuintari
Produsul vegetal se foloseste pentru obtinerea tincturii ,siropului si uleiul volatile de
portacale.Tinctura si siropul se folosesc ca tonice amare avand o actiune de stimulare
a secretiei gastrice si a apetitului (in asociere cu alte tincture din produse amare) si in
industria farmaceutica ca aromatizante si corectoare de gust.
Uleiul volatil se foloseste ca aromatizant in industria farmaceutica si cea alimentara.
Aurantii folium – frunzele de portocal
Contin 0,5- 0,6 % ulei volatile, alaturi de flavonoide, pectin, taninuri, rezine, glucoza
si substante amare de tip limonina si izolimonina.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
12
Uleiul volatile obtinut prin antrenare cu vapori de apa se numeste Essence de petit
grain si este format in proportie de 70 % din acetatii de geranil si linalil. Infuzia se
foloseste ca digestiv, antispastic, sedativ.
Aurantii flos – florile de portocal
Contin 0,05- 0,10 % ulei volatil, industrial 1 kg ulei volatil se obtine din 1000kg flori
proaspete recoltate in stadiu de boboc. Se numeste Aetheroleum Aurantii florum,
Oleum Neroli, Oleum Naphae este un licid de culoare galbena care se brunifica la
lumina , usor fluorescent, cu miros foarte placut si gust amar.
Contine linalool (30 %) alaturi de acetat de linalil, geraniol, nerol, acetat de geranil.
Este un ulei foarte scump care se foloseste in parfumerie, fiind unul din cele mai fine
parfumuri.
Infuzia de flori de portocal prezinta o actiune antispastica.
Aqua Aurantii flos este apa care rezulta la distilarea florilor proaspete de portocal .
Are un miros placut folosindu-se pentru corectarea gustului, in parfumerie, avand si
propietati usor antispastice si sedative.
Citri pericarpium / Citri Aetheroleum

Reprezinta pericarpul fructelor de Citrus limonum din familia Rutaceae denumit
lamai.
Compozitia chimica
Contine ulei volatil, flavonoide care au primit denumirea de citrina fiind prima
vitamina P pusa in evidenta intr-un material vegetal ,principiu amar – limonina, acizi
polifenolcarboxilici.
Citri Aetheroleum
Se obtine prin presarea manuala sau raderea cojilor(ulei de calitate foarte buna),
prelucrare in prese hidraulice sau centrifugare in instalatii industriale. Este
un licid limpede, incolor sau slab galbui, cu miros de lamaie cu gust dulce aromatic
apoi putin amar. Componentul care confera mirosul caracteristic este citralul alaturi
de citronelal si unele cumarine in special bergapten, citropten.
Uleiul volatil se foloseste pentru aromatizarea medicamentelor si in parfumerie.
Coriandri fructus/Coriandri Aetheroleum
Reprezinta fructele mature recoltate de la specia Coriandrum sativum var. vulgare din
familia Apiaceae denumita popular coriandru.
Compozitia chimica
Contin ulei volatil in proportie de 1% alaturi de ulei gras 13-20 %, proteine 17%,
cumarine, derivati flavonici, acizi polifenolcarboxilici,(acizii cafeic, clorogenic),acizi
organici, tocoferoli. Mirosul dezagreabil (de plosnita)pe care il au fructele imature se
datoreaza trans-tridec-2-en-1-al.
H3 C ( CH2 )9 CH CH CHO
Coriandri Aetheroleum
Se obtine prin zdrobirea si macerarea fructelor in apa calda urmata de antrenarea cu
vapori de apa. Este un lichid incolor sau slab galbui cu miros aromat si gust iute,
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
13
nearzator.Contine aprox. 70 % D-(+)-linalool alaturi de α si β- pinen, limonen,
camfor, geraniol, acetat de geranil, p- cimen, 1-8-cineol.
OH
CH2 OH
lina lool limone n ge ra niol
Datorita uleiului volatil produsul vegetal are propietati stomahice, spasmolitice,
carminative, bactericide si fungicide.
Produsul vegetal se foloseste drept corector de gust si miros si condiment in
alimentatie la prepararea mezelurilor, in panificatie, si la bauturile alcoolice. Se
asociaza cu preparate pe baza de antraderivati pentu a preveni aparitia colicilor
intestinale. Datorita prezentei derivatilor cumarinici fructele de coriandru au potential
alergen.
Uleiul de coriandru se foloseste ca aromatizant in industria tutunului, vinurilor si in
parfumerie.
Produsul vegetal se administreaza ca atare sau sub forma de extracte apoase, alcoolice
si hidroalcoolice. Intra in compozitia unor preparate cu actiune laxativa si carminativa
asociindu-se frecvent cu fructele de anason, fenicul si chimen. Intra in compozitia
urmatoarelor ceaiuri: Ceai contra colicilor, Ceai tonic aperitiv, Ceai gastric
Melissae folium/Melissae Aetheroleum
Reprezinta frunzele recoltate de la specia Melissa officinalis din familia Lamiaceae

denumita popular roinita, lamaita, sau busuiocul stupului.
Este intalnita si sub denumirea de Folia Citrinellae sau Folia Melissae citratae.
Compozitia chimica
Contine ulei volatil (0,02- 0,03 %),taninuri, acizi polifenolcarboxilici : acid cafeic ,
acid rozmarinic, acid ferulic care se gasesc sub forma glicozidata sau de polimeri,
flavonoide( cinarozida, ramnazina),triterpene(acid ursolic, oleanolic)
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
14
OH
HO O
OH
O
HO COOH
a cid rozma rinic

Melissae Aetheroleum
Se obtine prin antrenarea cu vapori de apa a frunzelor proaspete. Este un lichid galben
pal sau incolor cu miros de lamaie foarte placut si racoritor. Este format din peste 70
de componente din care monoterpene in prop. de 60 % si sescviterpene peste 35
%.Monoterpenele sant reprezentate de aldehide si alcooli: citranelal , citral sub cele 2
forme stereoizomere cis si trans respectiv citral A si citral B alaturi de geraniol,
citronelol si nerol.
O CH2 OH
C
O H
O
C C
H H
citra l A ge ra niol
citra l B citra ne la l
( g e ra nia l )
( n e ra l )
Compozitia uleiului volatil este influentata de numerosi factori : zona geografica de

provenienta, factorii pedoclimatici, daca recoltarea se face in primul sau al doilea an
de vegetatie.
Produsul vegetal datorita principiilor active continute prezinta o serie de actiuni:

sedativa, carminativa, stomahica, spasmolitica, antibacteriana si antivirala. Uleiul
volatil prezinta o actiune antibacteriana si antifungica fiind de asemenea responsabil
si pentru actiunea spasmolitica si sedativa.
Compusii polifenolici prezinta propietati spasmolitice, coleretic- colecistokinetica
blanda ; o actiune speciala a acizilor polifenolcarboxilici fiind cea antivirala ,
extractele apoase de roinita sant utilizate in tratamentul infectiei cu virusul herpetic
simplu ( HSV). Acestia actiune este indirecta prin impiedicarea absortiei virusului la
suprafata membranei celulare si prin aceasta patrunderea sa in celula cu infestarea
acesteia.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
15
Produsul vegetal se foloseste in tratamentul tulburarilor gastrointestinale de origine
nervoasa, afectiuni cardiace psihosomatice, migrene, in asociere cu menta in diferite
preparate folosite in dispepsii functionale.
Uleiul volatil se foloseste drept parfumant al unor solutii uleioase de uz extern, a
unguentelor sau cremelor, in parfumerie si cosmetica fiind unul dintre cele mai
scumpe uleiuri.
Produsul vegetal se foloseste sub forma de extracte apoase, alcoolice, fluide sau
uscate. Intra in componenta unor remedii sedative si hipnotice : Vagostabil.
Extractul apos intra in componenta medicamentului Lomaherpan folosit in
tratamentul topic al herpesului simplu.
Menthae folium / Menthae piperitae Aetheroleum
Repezinta frunzele recoltate de la specia Mentha piperita din familia Lamiaceae

denumita popular izma de gradina, izma buna sau menta.
Se cunosc 2 varietati de cultura pentru menta:
- Mentha piperita var. officinalis forma rubescens cu tulpini si nervuri rosii-
violacee, frunze colorate in verde inchis si flori violete pana la roz, cultivata
predilect si in Romania.
- Mentha piperita var. officinalis forma palescens cunoscuta si ca menta
frantuzeasca cu tulpini ,frunze si nervuri de culoare verde pal, avand florile de
culoare alba.
Compozitia chimica
Componentul principal il reprezinta uleiul volatil (0,5- 4 %) al carui

continut variaza foarte mult functie de o serie de factori : soi, varietate,
provenienta, conditii pedoclimatice, momentul recoltarii. Alaturi de acesta mai
contin flavonoide reprezentate de glicodize ale luteolinei, mentozida,flavone
metoxilate lipofile, taninuri, acizi polifenolcarboxilici, un principiu amar,
substante minerale si proteice, lipide, enzime.
Menthae piperitae Aetheroleum
Se obtine prin distilarea cu vapori de apa a frunzelor proaspat recoltate . Este

un lichid incolor, volatil cu miros caracteristic de menta si gust arzator,
racoritor si lipsit de amareala.
Componentele principale sant mentolul, mentol- esterii in special acetatul si
izovalerianatul de mentil, mentona si cantitati mici de sescviterpene. Calitatea
uleiului depinde de continutul in esteri de mentil si prezenta unor cantitati mici
de jasmona; un continut ridicat de mentofuran scade calitatea acestuia
conferindu-i un gust amarui.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
16
H H H
OH
O O O
H
H H
(-)-mentol mentofuran mentona jasmona
Uleiul de menta de buna calitate trebuie sa indeplineasca o serie de criterii:

- continut ridicat in mentol (40- 45 % )
- continut scazut ( 10-20 %) mentona si in nici un caz mai mult de 40 %
- continut scazut in mentofuran (sub 5 %)
- cel putin 0,1 % jasmona
Mentolul su forma cristalizata se obtine fie din uleiurile de menta bogate in acest
compus prin racire la – 220 C , fie prin semisinteza sau sinteza totala.
Produsul vegetal si uleiul volatil prezinta o actiune spasmolitica, carminativa,
anestezic locala, antiseptica si coleretica datorita mai ales mentolului.
Actiunea spasmolitica se datoreaza relaxarii musculaturii netede la nivel gastro-
intestinal de aceasta fiind responsabil uleiul volatil.
Mentolul prezinta o actiune anestezica locala si prin aceasta analgezica si
antipruriginoasa.Taninurile imprima produsului vegetal propietati antiseptice si
antidiareice.
Uleiul de menta prezinta un efect antibacterian, antifungic fiind activ fata de virusul
herpetic. Sub forma de apa de menta (Aqua Menthae) se foloseste in starile de greata
ale gravidelor.Intra in componenta unor preparate ORL si dermatologice fiind folosit
sub forma de unguente, creme, badijonaje, instilatii nazale pentru diminuarea
pruritului, reducerea secretiei mucoaselor si decongestiv la nivel respirator. Intern se
foloseste sub forma de picaturi sau capsule gelatinoase avand o actiune de stimulare a
secretiei biliare si a peristaltismului intestinal.Se foloseste ca aromatizant pentru
produsele farmaceutice si cosmetic, in industria alimentara si a tutunului.
Produsul vegetal se foloseste sub forma de infuzie si intra in compozitia a numeroase
ceaiuri : gastric, hepatic, antidiareic. Ca atare su sub forma de extracte sau ulei volatil
intra in componenta unor preparate folosite in afectiuni gastrointestinale si biliare :
Rowachol capsule si picaturi, Colebil drajeuri, Colomint capsule, Ulcerotrat,
Dicarbocalm si respiratorii : Inhalant,Pinosol picaturi.
Capsulele gelatinoase cu ulei de menta nu se administreaza in afectiuni gastrice si
colon iritabil, colite de fermentatie, constipatie si diaree.Nu se administreaza sugarilor
si copiilor de 5-7 ani preparate care contin mentol sau ulei volatil deoarece pot
provoca spasmul glotic si deci asfixie.
Carvi fructus / Carvi Aetheroleum
Reprezinta fructele recoltate de la specia Carum carvi din familia Apiaceae

denumita popular chimion sau chimen.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
17
Compozitia chimica
Produsul vegetal contine ulei volatil in proportie de 3-7 % , ulei gras format din
gliceride ale acizilor grasi (palmitic, oleic, linolic, petroselinic), substante proteice,
glucide, flavonoide, cumarine, β- sitosterol,unele poliine.
Carvi Aetheroleum
Se obtine prin antrenarea cu vapori de apa a fructelor ; se prezinta sub forma unui
lichid incolor sau slab galbui, care in timp se mai inchide la culoare, prezinta gust si
miros caracteristic de chimen. Componentii principali si odoranti sunt : (S)-(+)
carvona si (R)-(+)-limonenul alaturi de α si β-pinen , sabinen, carveol, dihidrocarveol,
dihidrocarvona.
O OH OH
O
H H
(S)-(+) carvona (R)-(+)-limonenul carveol dihidrocarveol dihidrocarvona

Produsul vegetal prezinta propietati stomahice, spasmolitice, carminative, colagoge si
galactagoge care se datoreaza in special uleiului volatil. Se foloseste in tulburari
dispeptice, flatulenta, colici, anorexie, nevroza gastrica sau cardiogastrica, tulburari
digestive la copii, galactagog.
Uleiul de chimion prezinta o actiune antibacteriana si antifungica asemanatoare
nistatinei. Se foloseste ca odorant in apele de gura, preparatele de uz extern tip frectie
datorita actiunii de stimulare a circulatiei locale, in savonerie si in industria cosmetica.
In alimentatie chimionul se foloseste drept condiment si pentru imbunatatirea digestiei
in cazul alimentelor care produc flatulenta cum ar fi varza , painea proaspata si in
industria bauturilor alcoolice.
Se foloseste sub forma de infuzie si intra in componenta unor preparare folosite ca
laxative si carminative.
Caryophylli flos/ Caryophylli Aetheroleum
Reprezinta bobocii florali ai speciei Caryophyllus aromaticus sin. cu Eugenia

caryophyllus din familia Myrtaceae denumita cuisoare.
Compozitia chimica
Contine 15- 20 % ulei volatil alaturi de flavonoide (derivati de kemferol si cvercetol ),
taninuri, acizi polifenolcarboxilici, steroli si glicozide sterolice, ulei gras
Caryophylli Aetheroleum
Se obtine prin antrenarea cu vapori de apa a cuisoarelor, fiind un lichid cu miros
caracteristic, puternic aromat si gust aromat, intepator si arzator.
Contine eugenol in proportie de 85-95 % , acetat de eugenol, α- si β-cariofilenul, α- si
β- pinenul, mentolul.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
18
OH
OCH3
eugenolul
Uleiul volatil prezinta propietati antibacteriene, antifungice, antivirale, antihelmintice
si antiagregant plachetare. Produsul vegetal se foloseste ca atare sau in combinatie cu
alte produse ca aromatizant alimentar.
In concentratii mari uleiul volatil si eugenolul sant puternic iritante determanand
aparitia leziunilor tisulare motiv pentru care pasta de zinc si eugenol nu se mai
folosesc astazi in practica stomatologica.
Cinnamomi cortex / Cinnamomi Aetheroleum
Reprezinta scoartele recoltare de pe ramurile speciei Cinnamomum verum din familia

Lauraceae cunoscuta sub denumirea de scortisoare.
Compozitia chimica
Produsul vegetal contine 0,5- 2,5 % ulei volatil, alaturi de taninuri, mucilag, oligomeri
proantocianidolici si cumarine.
Cinnamomi Aetheroleum
Se obtine prin distilarea cu vapori de apa a scoartelor pulverizate fiind un lichid de
culoare galbena cu miros caracteristic si gust dulce- aromat la inceput, apoi acru si
arzator.
Contine aldehida cinamica (65- 80 %), eugenol, acid trans- cinamic, alcool cinamic,
vanilina, limonen, α- terpineol.
CHO
H H
HO
OCH3
CHO CH 2 OH
aldehida cinamica alcool cinamic vanilina
Produsul vegetal este folosit ca stomahic si carminativ in inapetenta, dispepsii si
flatulenta, in alimentatie ca aromatizant si condiment in parfumerie si cosmetica (ape
de gura , rujuri ).
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
19
Uleiul volatil prezinta o actiune bactericida si fungicida.
Administrarea unor doze mari de produs vegetal sau ulei volatil determina aparitia
unor reactii adverse manifestate prin : insomnie, depresie, tahicardie, stimularea
peristaltismului intestinal, a respiratiei si a secretiei sudoripare.
Nu se administreaza preparate din scortisoara la persoanele cu ulcer gastrointestinal
si la cele insarcinate.
Se foloseste sub forma de infuzie, tinctura si ulei volatil.
Eucalypti folium / Eucalypti Aetheroleum
Reprezinta frunzele recoltate de pe ramurile in varsta ale arborelui Eucalyptus

globulus din familia Myrtaceae , cunoscut sub denumirea de eucalipt.
Compozitia chimica
Produsul vegeatl contine 0,5- 3,5 % ulei volatil,alaturi de taninuri, flavonoide
(rutozida, cvercitrozida, izocvercitrozida), rezine, derivati de stilben.
Eucalypti Aetheroleum
Se obtine prin antrenarea cu vapori de apa a frunzelor proaspete de eucalipt.Este un
lichid limpede incolor sau slab galbui cu gust arzator si miros aromat caracteristic.
Contine in proportie de 70- 80 % eucaliptol (1,8- cineol), mono- si sescviterpene : α-
si β- pinen, camfen, limonen, terpinen-4ol.
Produsul vegetal are propietati expectorante, antibacteriene, antivirale, vermifuge,
antireumatice, antinevralgice, febrifuge, astringente.Se foloseste in afectiuni
respiratorii ( tuse convulsiva, sinuzita, rinita), dermatite, reumatism.
Eucaliptolul are propietati antimicrobiene, fungicide, spasmolitice, secretolitice,
hiperemizante, vermifuge.Se administreaza oral, rectal sau local si se elimina pe cale
renala sau pulmonara. Este un decongestionant al cailor respiratorii superioare .
Administrarea in doze mari de ulei volatil sau eucaliptol determina aparitia unor
tulburari gastrointestinale, hipotensiune, hipotermie, fenomene epileptice.
Intra in compozitia a numeroase preparate medicamentoase: Wick Vaporub ung.,
Pulmex Baby ung. ,Pinosol pic., Rhinoil pic., Inhalant, Bronchicum elixir, Eurosept
comp., Voseptol comp., Strepsils Menthae comp.
Salviae folium / Salviae Aetheroleum
Reprezinta frunzele recoltate de la specia Salvia officinalis din familia Lamiaceae

denumita popular jales, salvie de gradina sau salvie rosie.
Compozitia chimica
Frunzele de salvie contin ulei volatil (1- 2,5 % ), taninuri ,depside dintre care o
importanta deosebita o prezinta acidul rozmarinic, flavonoide (glucozide ale luteolinei
si apigenolului), acizi polifenolcarboxilici, fitosteroli (β- sitosterol,
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
20
stigmasterol),substante diterpenoide amare : carnasol, rozmanol, triterpene (acid
oleanolic, ursolic si derivatii lor).
O
HO
O C CH CH OH
HO CH2 CH COOH
OH
a cid rozma rinic

Salviae Aetheroleum
Se obtine prin antrenarea cu vapori a frunzelor proaspete. Este un lichid galben sau
galben- verziu avand un miros pronuntat de camfor. Componenta principala este
tuiona( 35- 60 % ) o cetona neurotoxica , alaturi de alte monoterpene si cantitati mici
de sescviterpene.
Produsul vegetal se foloseste in tulburari digestive, flatulenta, inflamatia mucoasei
intestinale, diaree.Sub forma de gargara se foloseste ca antiflogistic in inflamatii ale
cavitatii bucale si gatului (gingivite, stomatite, laringite, faringite).Datorita
propietatilor antisudorifice se foloseste sub forma de infuzie in transpiratia excesiva
de natura psihosomatica si in transpiratia nocturna a bolnavilor de TBC. Flavonoidele
si uleiul volatil imprima produsului vegetal propietati spasmolitice, substantele amare
o actiune colagoga iar diterpenele si acidul rozmarinic propietati antioxidante.
Deoarece inhiba lactatia se foloseste pentru oprirea lactatiei.
Se mai foloseste la conservarea carnii si in industria parfumurilor si a produselor
cosmetice.
Uleiul volatil prezinta o actiune antibacteriana si antifungica .
Administrarea unor doze mari si pe o perioada indelungata de timp determina aparitia
unor efecte adverse datorate tuionei manifestate prin: tahicardie, ameteli, convulsii
epileptiforme precedate de hipersalivatie si voma.
Produsul vegetal se foloseste ca atare , sub forma de tinctura, extract fluid sau ulei
volatil.
Matricariae flos / Chamomillae Aetheroleum
Reprezinta capitulele florale recoltate de la specia Chamomilla recurita din familia

Asteraceae denumita popular musetel sau romanita.
Compozitia chimica
Contine ulei volatil in proportie de 0,3- 1,5 % in functie de provenienta, alaturi de
flavonoide in special apigenolul si glicozidele sale, luteolina si glicozidele sale,
cvercitrina si unele flavone metoxilate, cumarine in special umbeliferona si
herniarina, acizi fenolici, colina, acizi grasi superiori, vitaminele B, C, acid nicotinic.
Chamomillae Aetheroleum
Se obtine prin distilarea cu vapori de apa a florilor proaspete de musetel.Uleiul obtinut
numai din flori este albastru, iar cel obtinut numai din receptacul este verzui. Este un
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
21
lichid dens albastru cu miros aromat si gust amar.In contact cu aerul si lumina isi
schimba culoarea si devine verde , apoi brun.
Contine compusi sescviterpeni cei mai importanti fiind : α- bisabololul, bisabolol
oxizii A, B, C, camazulena( albastra ), camaviolina (rosie si cu miros placut),
spatulenol. Hidrocarburile sescviterpenice de tip camazulena care imprima culoarea
albastra uleiului volatil nu exista ca atare in produsul vegetal formandu-se din
lactonele sescviterpenice guaianolidice matricina, matricarina (care sant denumite si
proazulene) si spatulenol.
C
HO O H
bisa bolol ca ma violina
OCOCH3
HO
O
O
ma tricina ca ma zule na
( Ma trica ria e flos) ( Ma trica ria e a e the role um
Principiile active care imprima actiunile farmacologice ale musetelului sant : uleiul
volatil, derivatii flavonici si substantele mucilaginoase, cele mai importante fiind :
actiunea spasmolitica, antiinflamatoare, carminativa, bacteriostatica, fungistatica,
antitoxica fata de toxinele bacteriene.
Uleiul volatil prezinta o serie de actiuni;
- antiinflamatoare
- spasmolitica musculotropa
- carminativa
- antiseptica
- cicatrizanta la aplicarea externa prin influentarea metabolismului pielii datorita
stimularii proceselor de fosforilare oxidativa, activarii epitelizarii si aparitiei
tesutului de granulatie dupa arsuri
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
22
- ulceroprotectoare la pacientii care se afla in tratament cu medicamente cu
potential ulcerogen prin stimularea sintezei endogene de prostaglandine si
marirea secretiei de mucus
- antibacteriana si antifungica
Flavonoidele mai ales apigenolul, luteolina si cvercetolul prezinta o serie de
actiuni:
- spasmolitica
- sedativa la nivelul SNC de tip benzodiazepinic
- antiinflamatoare la nivel local de tipul si intensitatea indometacinei
- incetinirea tranzitului intestinal
- prevenirea aparitiei unor ulceratii noi cauzate de ingerarea unor substante
ulcerogene
Mucilagiile actioneaza:
- imunostimulator
- antiinflamator la nivel local
- antiiritativ
Produsul vegetal prelucrat sub forma de infuzie, tinctura sau extract fluid se
foloseste in tulburari gastrointestinale: gastrite, enterite, colite, flatulenta,
spasme ale tractului digestiv si in probleme menstruale.
Extern se foloseste sub forma de inhalatii, gargarisme, ape de gura,
cataplasme, clisme, bai, unguente in tratamentul unor inflamatii ale pielii si
mucoaselor bucala, nazala, faringiana, anala, genitala si in inflamatii si iritatii
ale tractului respirator.
Uleiul volatil este folosit in industria cosmetica la prepararea sapunurilor,
cremelor, sampoanelor, pastelor de dinti , a produselor pentru copii si a
parfumurilor.
Thymi herba / Thymi Aetherolum
Reprezinta partea aeriana inflorita recoltata de la specia Thymus vulgaris din

familia Lamiaceae denumita popular cimbru de gradina, cimbru de cultura .
Compozitia chimica
Contine ulei volatil in proportie de 0,8- 2,5 % alaturi de taninuri, acid cafeic,
flavonozide, triterpene (acid oleanolic, acid ursolic), rezine, saponine.
Thymi Aetherolum
Se obtine prin antrenarea cu vapori de apa a somitatilor florale de cimbru.
Este un lichid de culoare alb galbui care cu timpul devine rosu cu miros
caracteristic si gust aromatic, arzator si iute.
Contine pana la 60% fenoli reprezentati in special de timol in prop. de 30-70%
si carvacrol 3-15 %. Mai contine monoterpene, alcooli.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
23
OH
OH
timol carvacrol
Principalele actiuni farmacologice ale produsului vegetal sant : antispastica,
antitusiva si expectoranta datorate in principal derivatilor flavonici si uleiului
volatil. Intern se foloseste in tratamentul bronsitelor cronice si acute , in
catarul cailor respiratorii superioare. Mai prezinta actiune diuretica, coleretica
si antihelmintica .
Timolul prezinta o actiune antihelmintica, antibacteriana (de 25 de ori mai
mare decat a fenolului)si antifungica.
Extern cimbrul de gradina se foloseste ca agent antibacterian, odorizant,
antiinflamator (la nivelul mucoasei bucale si faringiene), rubefianta intrand in
compozitia lotiunilor pentru frectie si extracte aromate pentru baie.
Administrat in cantitati mari uleiul volatil produce intoxicatii grave
manifestate prin : greturi, varsaturi, dureri gastrice , cefalee, ameteli,
convulsii, stop cardiac si respirator.
Intra in compozitia unor preparate antitusive : Tusomag sirop, Bronchicum
Elixir, Tussamag picaturi si sirop.
Serpylli herba
Produsul vegetal este constituit din partile aeriene inflorite recoltate de la

specia Thymus serpyllum din familia Lamiaceae denumita popular cimbrisor
sau cimbru de camp.
Compozitia chimica
Contine uleiuri volatil in prop. de 0,1- 0,6 % care contine in principal timol,
carvacropl, linalool, cineol alaturi de derivati flavonici , acid cafeic, substante
amare si taninuri.
Prezinta aceleasi utilizari ca si Thymi herba fiind folosit pentru propietatile
stomahice, carminative, expectorante, antiseptice la nivelul vezicii urinare si
diaforetice.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
24
E xtractele alcoolice se foloseste extern sub forma de frectii in tratamentul
durerilor reumatice.
Intra in alcatuirea unor ceaiuri antitusive si expectorante .
Camphora
Reprezinta stearoptenul uleiului volatil obtinut prin antrenarea cu vapori de

apa a tuturor partilor arborelui Cinnamomum camphora din familia Lauraceae.
Camforul se prezinta sub forma de cristale sau pulbere alba, cristalina si
onctuoasa, cu miros caracteristic patrunzator si gust iute , putin amar si
racoritor.
Compozitia chimica
Contine camfor, alaturi de α- si β- pinen, limonen.
camfor
Camforul prezinta propietati analeptic respiratorii, cardiace si centrale .
Prezinta si o actiune rubefianta si revulsiva fiind folosita in tratamentul
unor afectiuni reumatice, degeraturi si ale pruritului. Se foloseste sub
forma de solutii hidroalcoolice, uleioase, unguente si linimente.
Intra in componenta urmatoarelor preparate:
- Rhinoil si Uvofed picaturi nazale folosite in rinite cronice si acute
- Apireven, Saliform, unguente Faragel forte gel folosite in afectiuni
reumatismale
- Solutie antireumatica folosita in artrite, mialgii, nevralgii
Lavandulae flos / Lavandulae Aetheroleum
Reprezinta florile recoltate de la specia Lavandula angustifolia subsp. angustifolia din

familia Lamiaceae denumita popular lavanda sau levantica.
Compozitia chimica
Principiul activ al florilor de levantica il reprezinta uleiul volatil al carui continut
variaza in functie de specie, varietate, soi, momentul recoltarii. Florile proaspete
contin 0,8 % ulei volatil iar cele uscate 1,5 %.Alaturi de acesta mai contin:
flavonoide, cumarine, taninuri, acizi polifenolcarboxilici, fitosteroli.
Lavandulae Aetheroleum
Se obtine prin distilarea cu vapori de apa a florilor de levantica . Este un lichid
limpede, incolor sau slab galbui cu miros placut si gust amar, aromat.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
25
Componentele principale cantitativ si care imprima mirosul de baza sant ;
linaloolul( 20- 35 %) si acetatul de linalil (30- 35 %)alaturi de geraniol, cineol,
camfora. Lavandulolul, acetatul de lavandulil,cis si trans- ocimenul sant compusi
caracteristici uleiului de levantica.
H3 COCO HO
CH 2 OH
acetat de linalil linalool geraniol

Florile de levantica prezinta propietati sedative, spasmolitice, colagoge si carminative.
Uleiul volatil se foloseste in aromaterapie pentru calitatile sale care se bazeaza mai
ales pe prezenta monoterpenesterilor si monoterpenolilor existenti in compozitia sa
Monoterpenesterii sant bine tolerati la aplicare topica , avand o actiune antimicotica
si antiinflamatoare; sant relaxanti generali, stimuland instalarea somnului si actionand
analgetic mai ales in cazul durerilor cronice.
La nivel psihic , monoterpenolesterii sinat relaxanti, producand o stare de bine
deoarece regleaza sinteza si eliberarea serotoninei la nivel cerebral. Ca urmare
persoana devine mai comunicativa si mai interesata de problemele persoanelor cu care
vine in contact
Monoterpenolii actioneaza la nivel fizic ca si: imunostimulatori influentand sistemul
imunitar fata de influenta factorilor de stres, antibacterieni, antivirali si antimicotici
fara a afecta flora dermica proprie.
In plan psihic au o actiune adaptogena regland si normalizand productia hormonilor
de stress determinand o reducere a starii de iritabilitate; totodata in cazul existentei
unei stari de indispozitie psihica, a unui deficit de atentie produc un efect de
stimulare , crescand perceptia, atentia si compasiunea.
Valerianae radix et rhizoma
Reprezinta radacinile si rizomii recoltati de la specia Valeriana officinalis din familia

Valerianaceae denumit popular odolean, iarba- pisicii sau navalnic.
Compozitia chimica
Contine 0,3- 2,5 % ulei volatil a carui compozitie chimica variaza functie de
provenienta si modul de obtinere. De asemenea cantitatea variaza functie de varsta
plantei, conditiile pedoclimatice.
Farmacopeea Romana ed. a X-a prevede un minim de 0,3 % ulei volatil.
In radacinile proaspete si cele stabilizate dupa recoltare au fost puse in evidenta
combinatii terpenoidice cu nucleu iridoid specifice pentru acest produs care prezinta
importante actiuni farmacologice.
Iridoidele denumite si valepotriati sant compusi lipofili, neglicozidati, esteri ai unor
trioli care apartin la 2 clase:
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
26
- clasa dienelor , cele 2 duble legaturi fiind plasate la C 3,4 si 5,6. Ex: valtratul,
isovaltratul si acevaltratul
- clasa monoenelor, legatura dubla este plasata la C 3,4. Ex: didrovaltratul
CH3
6 4
5
3
7
2
8 9 1
CH3 OH
nucleu iridoid
Uleiul volatil contine monoterpene (borneol, acetat si izovalerianat de bornil,
camfen, pinen), sescviterpene ( cariofilen, cadinen), acizii valerenic, hidroxi –
si acetoxivalerenic.
Radacinile de valeriana mai contin : acizi polifenolici, flavonoide, urme de
alcaloizi, acizi grasi, acizi alifatici, glucide, aminoacizi.
Produsul vegetal si preparatele obtinute din acesta prezinta propietati sedative

si antispastice fiind folosit in stari de agitatie nervoasa, tulburari cardiace pe
fond nervos, gastralgii de origine nervoasa, tulburari de climacterium,
tulburari de somn.
Efectul sedativ al preparatelor de valeriana se datoreaza pe de o parte uleiului
volatil (1/3) si valepotriatilor (2/3). Cele 2 clase de iridoide prezinta actiuni
diferite;
- monoenele (didrovaltrat) sant tranchilizante de zi
- dienele (valtratul, acevaltratul) sant antidepresive de zi si sedative
Preparatele care contin valepotriati au alte indicatii terapeutice decat cele care
contin extract de valeriana folosindu-se in stari de anxietate, stres si in
tratamentul unor tulburari psihomotorii si psihosomatice.
Produsul vegetal se foloseste sub forma de infuzie, tinctura, extract fluid sau
moale. Intra in componenta a numeroase preparate cu actiune sedativa in
asociere cu paducelul sau Passiflora.
Ex: Extraveral
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
27
Produse vegetale care conțin
monoterpenoide aciclice
Trandafir -Rosa damascena, fam. Rosaceae
Descriere
Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele trandafirului
sălbatic, Rosa canina, care crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu
soluri calcaroase.
Înflorirea trandafirului este anuală.
Tulpina, poate fi cățărătoare sau târâtoare, de înălțime variabilă în funcție de soi
0.5 – 4 m.
Frunzele alterne, imparipenat-compuse, însoțite de stipele, pot fi caduce sau
persistente.
Florile cu 5 petale, 5 sepale și număr mare de stamine și un singur pistil, pot fi
solitare, pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse
culori (albe, galbene, roz, roșii, etc).
Fructul este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare,
stilul cu stigmatul capitat.
Raspândirea
Specii încadrate în grupa măceșilor decorativi și a trandafirilor de parc: Rosa
canina (măceșul comun), Rosa rubrifolia (măceșul roșu), Rosa alba (trandafirul
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
28
alb), Rosa demascena (trandafirul de Damasc), Rosa lutea (măceșul galben), Rosa
rugosa (trandafirul cu frunze încrețite).
Rosa damascena a fost multă vreme cultivată în țările din Orientul Mijlociu. A
fost importat în Europa din Siria în 1875. Există dovezi că, cu mult înainte de aceasta,
trandafirii de damasc erau cultivate în Europa. Fresce romane antice cu imagini de
astfel de trandafiri au supraviețuit până în zilele noastre.
Produsul vegetal recoltat

Florile reprezinta materia primă, culese manual, imediat după înflorire, dimineata
intere orele 4-6.
Proprietâți
Bogat în omega 3 și vitamina A , trandafirul de Damasc este utilizat în principal
pentru calmarea, întinerirea și îmbunătățirea aspectului pielii și părului.
Praful de petale are, de asemenea, un efect pozitiv asupra psihicului ; poate fi
adăugat în apa de baie, pentru calmarea și ameliorarea depresiei, tensiunii, anxietății
și stresului .
Compozitia chimica a uleiului

Uleiul continut in petale este de: 0.03-0.06%, compozitie lui
este:eleoptenul(cam80%), partea volatila, steroptenul(20%)- partea are solidifica la
temperatura 16-23℃, alcool fenil acetic, aldehida cinamica. Compozitia uleiului
volatil este de cca 40 de ompusi diferiti, care sunt:20-30%1-citronelol, 50-
60%geradiol si nerol -10%, α -și -β pinen, camfen, limonen, cineol,etc.
Pe langă ulei volatil mai au fost identificate: flavonozide,taninuri,
antocianozide, zaharuri, rasini eruri, etc..
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
29
Coriandru - Coriandrum sativum, fam. Apiaceae
Descriere
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
30
Coriandrum sativum L., din familia Apiaceae, denumită popular coriandru,
coleandru sau culeandră, este o specie anuală care nu depăşeşte 60 cm înălţime, cu
frunze penat-sectate şi flori albe sau slab roz grupate în umbele compuse. Florile
degajă un miros neplăcut, greţos, de ploşniţă; abia odată cu maturizarea fructelor,
mirosul devine aromat, plăcut.Fructele de coriandru sunt constituite din două
mericarpe unite. Pe fiecare mericarp se disting cinci coaste primare şi patru coaste
secundare. Coastele primare sunt ondulate şi puţin proeminente, în timp ce coastele
secundare sunt drepte şi proeminente. Sunt sferice, dure şi casante.
Fructele de coriandru sunt constituite din două mericarpe unite. Pe fiecare
mericarp se disting cinci coaste primare şi patru coaste secundare. Coastele primare
sunt ondulate şi puţin proeminente, în timp ce coastele secundare sunt drepte şi
proeminente. Sunt sferice, dure şi casante.
Au o culoare brună-gălbuie, coastele fiind mai deschise la culoare decât restul
fructului. Se recoltează fructele mature de coriandru provenite de la var. vulgare Alef.
(sin. var. macrocarpum DC.) şi de la var. microcarpum DC. În funcţie de varietate,
diametrul fructelor variază între 1,5 şi 3 mm pentru varietatea microcarpum şi între 3
şi 5 mm pentru vulgare.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine până la 1 % ulei volatil, alături de 13-20% ulei gras,
17% proteine, cumarine, derivaţi flavonici (selinona cu structură de tip terpenil-
flavonol), acizi polifenol-carboxilici (acizii cafeic, clorogenic), acizi organici, ftalide
(neoenilida), tocoferoli.
Conţinutul în ulei volatil al fructelor de coriandru variază în funcţie de mărimea
fructului şi de zona de provenienţă. Astfel, fructele de coriandru provenite din ţările
fostei URSS, Ungaria şi Polonia sunt mai mici şi mai bogate în ulei volatil decât cele
provenite din Maroc sau Algeria, care au dimensiuni mai mari. Se apreciază că
fructele de coriandru din Rusia sunt cele mai bogate în ulei volatil.
Uleiul volatil este constituit, în principal, din D-( + )-linalool (aproximativ 70%);
mai conţine α- şi β-pinen, limonen, p-cimen, 1,8-cineol, camfor, geraniol, acetat de
geranil.
Fructele imature conţin trans-tridec-2-en-1-al. Acest compus este răspunzător de
mirosul dezagreabil (de ploşniţă) pe care îl prezintă fructele înainte de maturizare.
Uleiul volatil de coriandru utilizat în aromaterapie trebuie să aibă un conţinut
minim de monoterpenoli (60-80%, preponderent linalool), alături de 10-20%
monoterpene (majoritar γ-terpinen), 2-7% esteri (mai ales acetat de geranil şi linalil)
şi sub 5% monoterpencetone, reprezentate mai ales prin camfor (denumit în acest caz
borneonă).
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Uleiul volatil imprimă produsului vegetal proprietăţi stomahice, spasmolitice,
carminative, bactericide şi fungicide.
Fructele de coriandru, ca atare sau sub formă de extract, intră în componenţa unor
preparate medicamentoase pe bază de antraderivaţi (din Rhei rhizoma, Frongulae
cortex, Rhamni purshiani cortex, Sennae folium) pentru a preveni apariţia colicilor
intestinale.
Se mai administrează în dispepsie, colici gastrointestinale, flatulenţă şi
inapetenţă.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
31
Într-un studiu recent de neurobiologie s-a investigat utilitatea administrării
uleiului de coriandru separat din fructe de provenienţă românească asupra unor
parametri perturbaţi în boala Alzheimer.
În acest scop, uleiul volatil a fost administrat sub formă de aerosoli unor şobolani
cărora anterior li se injectase β-amiloid (1-42), provocându-li-se leziuni de tip
Alzheimer. S-au urmărit îmbunătăţirea memoriei de scurtă şi lungă durată, efectul
anxiolitic şi antidepresiv, precum şi acţiunea antioxidantă exprimată la nivelul
hipocampului.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează ca atare sau sub formă de extracte apoase,
alcoolice sau hidroalcoolice.
Infuzia se prepară din două linguriţe de fructe zdrobite şi aproximativ 150 mL de
apă la fierbere. Se lasă în contact 10-15 minute şi apoi se filtrează. În cazul în care nu
se prescrie altfel, se recomandă să se administreze zilnic câteva căni de infuzie caldă,
proaspăt preparată (de obicei, între mese).
Fructele de coriandru intră în compoziţia următoarelor ceaiuri: ceai contra
colicilor, ceai tonic aperitiv, ceai gastric.
Extracte din fructele de coriandru sunt folosite la unele preparate
medicamentoase cu acţiune carminativă şi laxativă. Frecvent se asociază cu extracte
din Anisi fructus, Foeniculi fructus, Carvi fructus.
În aromaterapie, uleiul volatil, care este foarte bine tolerat, având o acţiune
blândă asupra pielii, se administrează extern (sub forma fricţionării abdominale), dar
şi intern, în afecţiuni spastice gastrointestinale. Îndepărtează spasmele musculaturii
netede şi prin stimularea mobilităţii intestinale favorizează digestia.
Datorită efectului de îndepărtare a baIonării şi de liniştire a mişcărilor spastice, se
pretează pentru masaje abdominale şi la copiii foarte mici sau la vârstnici. În plus,
este unul dintre uleiurile volatile cu acţiunea antibacteriană, antivirală şi antimicotică
cea mai puternică. Are acţiune antinflamatoare, analgezică şi sedativă.
Domeniile de indicaţie ale diluţiilor de tip aromaterapeutic suni pentru uleiul de
coriandru: angina şi bronşita bacteriană, meteorismul, constipaţia, afecţiuni intestinale
inflamatorii, piele sensibilă care se irită uşor, profilaxia intertrigoului şi a decubitului,
artroză, candidoze.
Levănțica - Lavandula angustifolia, fam. Laminaceae

Descriere
Este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30–
50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile
calcaroase și muntoase mediteraneene, în România crește cultivată și înflorește toată
vara.
Raspandire
Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul
Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt plantate în
grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
32
Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din
levănțică.
Recoltare
În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul
inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă (Flores
Lavandulaes). După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire fără a fi presate.
Uleiul volatil
Componenți principali
Ulei volatil compus din: acetat de linanil, butirat de linanil, geraniol, linalol în
stare liberă, valerianat de linalil, borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen,
cariofilen, substanțe amare.
Intern
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
33
puternic aromatizant cu acțiune antiseptică locală și ușor antispastică datorită
componentelor din uleiul volatil, calmant al sistemului nervos central, diuretic și
colagog, florile au acțiune carminativă
Extern
calmant și analgetic
Utilizări
Uleiul de lavandă are proprietăți antiseptice și antiinflamatorii și poate contribui
la vindecarea leziunilor minore sau a înțepăturilor de insecte. Totodată, lavanda poate
fi folosită și pentru a ameliora anxietatea, insomnia, stările depresive și de neliniște.
În ceea ce privește ceaiul de lavandă, acesta poate ajuta la ameliorarea

problemelor digestive, a stărilor de greață, vărsăturilor, flatulenței, durerilor de stomac
sau abdominale. Lavanda poate ușura disconfortul stomacului, reduce balonarea și
elimină crampele. Totodată, lavanda poate fi folosită și pentru a ameliora durerile de
cap, de dinți sau pe cele provocare de entorse.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Poate combate infecțiile fungice - uleiul de lavandă poate fi folosit pentru a
combate infecțiile provocate de fungi;
Contribuie la vindecarea rănilor - uleiul de lavandă poate avea un efect de grăbire
a vindecării leziunilor minore de la nivelul pielii;
Previne căderea părului - uleiul de lavandă, aplicat direct pe scalp, poate preveni
alopecia;
Are efect calmant - parfumul de lavandă este benefic în aromaterapie, reducând
stările de anxietate și nervozitate, și ajută la inducerea unei stări de relaxare;
Poate ameliora simptomele emoționale premenstruale - aromaterapia cu lavandă
poate fi de ajutor în ameliorarea simptomelor asociate sindromului premenstrual;
Poate îmbunătăți stările depresive și episoadele de insomnie;
Ameliorează durerile de natură reumatică.
Lavanda în aromaterapie
Lavanda este intens utilizată în aromaterapie. Parfumul provenit din uleiul
esențial de lavandă contribuie la inducerea unei stări de bine. De altfel, efectul de
calmare este, probabil, cel mai cunoscut beneficiu al lavandei. Astfel, dacă bei o cană
cu ceai de lavandă sau torni câteva picături de ulei esențial în apă, va fi influențat
sistemul endocrin, pentru a reduce nivelul hormonilor de stres. Implicit, atunci când
ești mai relaxat, este redus și riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, a
accidentului vascular cerebral sau a unui atac de cord. Lavanda mai este recomandată
în aromaterapie și pentru a trata apneea.
Lavanda în cosmetică
Lavanda este recomandată pentru îngrijirea tuturor tipurilor de piele. Aceasta are
efect de reîntinerire a pielii și de prevenire a unor afecțiuni dermatologice precum
psoriazis, acnee și eczeme. Pentru a te bucura de aceste beneficii, poți folosi apă
infuzată cu lavandă sau un produs cosmetic care conține ulei esențial de lavandă.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
34
De asemenea, produsele cosmetice cu lavandă pot ajuta la prevenirea adâncirii
ridurilor și la ameliorarea petelor pigmentare. Pe lângă faptul că previn căderea
părului, șampoanele cu lavandă pot ajuta și la eliminarea mătreții.
Roinita - Melissa officinalis, fam. Laminaceae

Descriere
Roinița crește în tufe dense care nu depășesc înălțimea de 90–100 cm. Fiind perenă,
frunzele se veștejesc și cad spre sfârșitul toamnei și apar din nou de obicei în luna
aprilie. Se aseamănă la înfățișare cu urzica (Urtica dioica) deși aceasta din urmă
aparține unei familii cu totul diferite. Frunzele roiniței sunt însă de un verde mai
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
35
pronunțat, aproape închis la culoare și ele exudă o aromă plăcut mirositoare
asemănătoare lămâii atunci când sunt presate între degete.
Răspândire geografică
Roinița se întâlnește spontan pe teritoriul României doar pe arii restrânse în sud-vestul
țării în zone ferite de pe lângă păduri și luminișuri în Oltenia (în preajma localității
Baia de Aramă) și în Banat. Se cultivă însă în grădini și așezăminte monahale. O dată
ce planta s-a stabilizat este greu de eradicat.
Utilizari
Roinita este considerata un remediu excelent in tratarea si vindecarea starilor
nervoase, calmeaza starile de voma, in special la femeile gravide, mareste secretia
biliara, inlatura diareea, echilibreaza digestia si tonifica stomacul, stimuleaza lipsa
poftei de mancare, trateaza diskineziile biliare, vindeca ranile (sub forma de bai,
deoarece roinita are un efect cicatrizant si antiseptic).
Deoarece roinita este si o planta aromata, aceasta se foloseste in prepararea unor
salate.
Ceaiul preparat din frunze de roinita este foarte eficient in tratarea ametelilor,
pierderii temporarea a cunostintei, digestiei grea, starilor nervoase, durerilor de cap.
Se recomanda a se bea o cana de ceai zilnic. De asemenea acest ceai poate fi preparat
si din flori de roinita avand aceleasi efecte benefice asupra organismului uman, ca cel
din frunze de roinita.
Recoltarea
Prima recoltare se efectueaza in iunie, la inceputul infloritului, prin taierea
tulpinilor, de pe care apoi, se rup frunzele, care se usuca imediat la umbra pentru
evitarea innegrirea frunzelor si volatilizarea uleiurilor eterice.
Uscarea artificiala se face la temperaturi de 30°C.
Compozitia chimica
Contine 0,05-0,30% ulei volatil format din citral, citronelol, citronelal, geraniol,
linalol, tanin, acid cafeic - un principiu amar cristalizat, acid ursolic si oleanolic,
stachioza etc.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
36
monoterpenoide monociclice
Menta - Mentha piperita, fam. Laminaceae
Descriere
Menta este o plantã ierboasã care creşte în culturi. În popor i se mai spune şi izmã
de grãdinã, sau izmã bunã. În scopuri medicinale, de la mentã se folosesc frunzele şi
partea aerianã în totalitate. Atunci când este zdrobitã planta degajã un miros aromatic,
caracteristic, având un gust înţepãtor, rãcoritor.
Compoziţie
Frunzele de mentã conţin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanţe
polifenolice, taninuri, flavonoizi şi principii amare. Uleiul volatil din mentã este
compus din mentol, mentonã, mentofuran, carvacrol, timol.
Menta planta și în special frunzele conţin luteolină, hesperidină şi rutină,
acidiclorogenic, cafeic şi rosmarinic, tanimiri (până la 12%), colină, alta şi bcta
carotene, gumi-rezine, alfa şi beta tocoferol, alfa amarină, triterpenc,cadinen,
felandrene, limonen, cincol, aldehidă acetică, alcooli sesquiterpenici, cariofilen etc.
Ueiul esenţial este prezent în frunzele plantei în concetrație de 1,2-3%. Principala
componentă din uleiul esenţial este mentolul, care poate ajunge până la 70% la
speciile sau în varietăţile de cultură create special în acest scop.
Uleiul esenţial mai conţine nientone, mentofuran, alfa-pinen, felandren, limonen,
cadinen, cineol, aldehidă acetică şi izovalcrianică, alcool amilic şi izoamiiic, timol etc.
Conform studiilor, menta contine vitaminele A si C, fier, potasiu, magneziu,
calciu si fosfor. De asemenea, planta contine o cantitate importanta de antioxidanti, ce
contribuie la protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ. Specialistii sustin ca o
parte din aceste principii active se pot transfera în ceai atunci când planta este
infuzată, însa doar în cantităti infime.
Acţiune
Mentolul produce o uşoarã anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care
preparatele din mentã au acţiune antiemeticã. Menta stimuleazã secreţia şi eliminarea
bilei datoritã prezenţei compuşilor flavonoizi. Menta mai are proprietãţi
antifermentative, dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum şi
proprietãţi spasmolitice. Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic şi
decongestionant al cãilor respiratorii. Existã unele studii care aratã cã mentoluldin
mentã are proprietãţi anticancerigene.
Indicaţii terapeutice
Preparatele fitoterapeutice din mentã sunt utile în boala diareicã, bolile vezicii
biliare, pentru combaterea greţurilor sau colicilori nclusiv în cazul colonului iritabil.
Mentolul în soluþie diluatã poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi
decongenstionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi cãilor
respiratorii.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
37
Extern, uleiul esenţial ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de
insecte. În inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Poate fi folosit şi ca apă de
gură pentru tratarea infecţiilor orale.
De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. În scop comercial, principala
utilizare a mentei este aromarea gumei de mestecat.
Administrare:
În tratamentul aerofagiei, digestiei leneşe, eructaţiei persistente, flatulenţei şi al
problemelor secreţiei biliare
Infuzie: Puneţi 1 lingură mică de frunze uscate la 150 ml de apă clocotită. Lăsaţi
să infuzeze timp de 10-15 minute. Strecuraţi. Beţi câte o cană după fiecare masă
principală. Pentru un efect tonic: beţi câte 2 câni după mese. Pentru efect sedativ: beţi
1 cană seara.
În tratamentul răcelilor, infecţiilor din sfera orală:
Inhalaţii, apă de gură: Puneţi o mână de frunze într-un castron cu apă fierbinte.
Inhalaţi aburul sau răciţi preparatul şi folosiţi-l ca apă de gură.
În tratamentul afecţiunilor pielii:
Uleiul esenţial: Diluaţi 3 picături de ulei esenţial în 10 ml de ulei excipient.
Aplicaţi pe zona afectată.
Precauţii şi contraindicaţii
Utilizarea frunzelor, proaspete sau uscate, nu prezintă nici un risc. Totuşi, uleiul
esenţial trebuie administrat intern doar sub supraveghere medicală.
Uleiul esenţial este contraindicat copiilor mici.
Uleiul esenţial poate exacerba problemele de reflux gastric.
Uleiul de mentã şi preparatele de uz extern derivate din acestanu se aplicã în zona
ochilor, deoarece pot duce la fenomene iritativeale mucoasei oculare. Uleiul volatil de
mentã se va folosi cu prudenţã, deoarece supradozarea poate duce la apariţia unor
fenomene nedorite ca greaţã, vãrsãturi sau alte fenomene toxice.
Ceaiul de mentã nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sauduodenal.
Ceaiul de mentã nu se va folosi permanent sau pe perioade îndelungate, deoarece
produce obişnuinţã.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.
Salvia - Salvia officinalis, fam. Laminaceae
Descriere
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
38
Salvia aparține
ordinului (Lamiales) și
familiei labiatelor
(Lamiaceae). Sunt semi-
arbuști pereni cu rădăcini
adânci și foarte
ramificați. Tulpinile au
50-80 cm înălțime, cu
trecerea timpului devin
din ce în ce mai
ramificate, ramurile au
secțiuni transversale tipic
dreptunghiulare. Frunzele
sunt alungite-lanceolate,
cele inferioare sunt
pețiolate iar cele
superioare sunt sesile și
au marginile crenate. Frunzele de salvie sunt acoperite pe ambele părți cu perișori.
Inflorescențele sunt compuse din 2-3 flori și constituie pseudo-raceme compuse din 5-
8 pseudoverticile. Corola este albă, violetă sau roz. Înflorește de la sfârșitul lunii mai
până iulie.
Raspandire
Salvia provine de la coasta de nord a Mării Mediteraneene. Necesită multă
căldură și rezistă bine la secetă. Se poate cultiva eficient în soluri de consistență
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
39
medie, bine aerisite, care se încălzesc repede. Înghețul în timpul iernilor lungi, reci,
fără zăpadă, provoacă plantelor daune considerabile.
Substanțe active:
Substanța activă constituie frunzele uscate de salvie (folium Salviae) și uleiul
esențial (aetheroleum Salviae). Planta conține 1 – 2,5% de ulei esențial, principalele
componente fiind alfa- tuiona, beta- tuiona, borneolul, cineolul, camforul și pinenul.
În plus, planta conține și taninuri, glicozide, flavonoide, rășini și substanțe amare.
Utilizare:
Datorită efectelor antiinflamatoare și de reducerea transpirației, antidiareice,
astringente și antibacteriene, salvia este o plantă medicală folosită pe scară largă.
Consumul de salvie este recomandat în cazul transpirației excesive din cauza
hipertiroidismului sau dezechilibrului sistemului nervos. Se poate folosi sub formă de
ceai sau apă de gură în cazul inflamației mucoasei orale, în caz de gingivită sau dureri
în gât. Extractele alcoolice se folosesc pentru clătirea gâtului. În medicina dentară, de
multe ori apare ca ingredient al pastelor de dinți. Este folosită pentru tratarea diareii și
balonării. Crește pofta de mâncare, întărește ușor stomacul, ajută digestia. Se poate
folosi în băi medicale pentru tratarea hemoroizilor.
Eucalipt - Eucalyptus globulus sp., fam. Myrtaceae
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
40
Descriere botanică
Specia Eucalyptus globulus Labili., din familia Myrtaceae, cunoscută sub numele
de eucalipt, este un arbore care poate atinge înălţimi de 60 m. Frunzele de pe ramurile
tinere sunt sesile, opuse, rotunde şi ceroase; au o culoare verde-albăstruie.
Frunzele de pe ramurile în vârstă sunt scurt-peţiolate, alterne, falciforme şi
coriacee. Au marginea întreagă. Din nervura principală se desprind nervuri secundare
paralele care se unesc la marginea frunzei formând o nervură ondulată, arcuată. Pe
suprafaţă prezintă lenticele scleroase sub forma unor pete albicioase.
Privind frunzele prin transparenţă se observă numeroase puncte translucide care
corespund pungilor secretorii de ulei volatil. Frunzele au o lăţime de 2-5 cm şi pot să
atingă 25 cm lungime. Au o culoare verde-cenuşie, un gust amar, astringent, aromat,
răcoritor şi un miros puternic aromat.
Florile sunt albe, pe tipul 4. Caliciul cuculiform este acoperit de un opercul
constituit din petale. La înflorire petalele cad. Astfel, androceul, constituit din
numeroase stamine lungi, devine vizibil. Fructul este o capsulă cu numeroase seminţe.
Habitat:
Victoria si Tasmania in Australia, naturalizat in SUA, sudul Europei, etc.
Partile utilizate:
Frunzele si uleiul distilat din acestea.
Actiune:
Antimicrobian, antispastic, expectorant, stimulant, antipiretic (remediu contra
febrei).
Indicatii terapeutice:
Eucaliptul a fost utilizat multa vreme pentru febra intermitenta. Frunzele au fost
folosite cu succes ca tonic si stimulant usor pentru stomac, in constipatie atonica,
infectii la stomac si febra tifoida, precum si laringita, astm, bronsita cronica, tuse
convulsiva, inflamatie cronica a vezicii urinare. Mai recent planta a fost recomandata
ca diuretic in tratarea hidropiziei.
Atat frunzele cat si uleiul sunt excitanti si odorizanti, utilizati local pentru
afectiuni pulmonar cu expectoratie urat mirositoare, leucoree, rani si ulceratii, lohii
(scurgere din uter in timpul lauziei), septicemie, cangrena. Frunzele pot fi aplicate
singure, direct, sub forma de cataplasma, sau in combinatie cu alte parti ale plantei.
Frunzele de eucalipt se pot consuma sub forma de tigari, pentru a ameliora catarul
pulmonar, astmul si alte afectiuni ale aparatului respirator. Mierea de eucalipt, facuta
de albine din florile de eucalipt, este recomandata pentru afectiuni parazitare si de
putrefactie, gonoree, febra si boli catarale. Actioneaza ca sedativ pentru inima si
creste eliminarea de acid uric.
Combinatii:
Uleiul de eucalipt albastru se combina deseori cu cimbrul de cultura.
Preparare si administrare:
Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 1-2 lingurite de frunze si se lasa la
infuzat 10-15 min. Tinctura -1 ml de tinctura de trei ori pe zi.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
41
Compoziţie chimică
Eucalypti folium conţine 0,5-3,5% ulei volatil, alături de taninuri, rezine,
flavonoide (cvercitrozidă, izocvercitrozidă, rutozidă, flavone metilate din ceara
epicuticulară), derivaţi de stilben (raponticozidă, piceidozidă).
Din frunzele de eucalipt s-au izolat aşa-numiţii euglobali, cu structuri complexe
constituite dintr-o unitate mono- sau sescviterpenică şi o unitate de acilfloroglucinol.
Eucalypti aetheroleum este constituit în proporţie de 70-80% din eucaliptol (1,8-
cineol). Uleiul volatil mai conţine numeroase mono- şi sescviterpene: α- şi β-pinen,
camfen, linalool, limonen, y-terpinen, terpinen-4-ol, α-terpineol, trans-pinocarveol,
eudesmol, aromadendren, ledol, copaen.
Pentru uz aromaterapeutic, uleiul volatil obţinut din Eucalyptus globulus trebuie
să conţină în compoziţia sa 65-75% monoterpenoxizi (preponderent 1,8-cineol, 15-
20% hidrocarburi monoterpenice, mai ales α-pinen, maximum 5% monoterpenoli – α-
terpineol), 4% sescviterpenoli, maximum 3% hidrocarburi sescviterpenice şi 2,5%
monoterpencetone.
Uleiul volatil de Eucalyptus radiata are o compoziţie chimică apropiată de cea
descrisă mai sus: monoterpenoxizi 65-80% (preponderent 1,8-cineol, hidrocarburi
monoterpenice 10-18% – α-pinen şi limonen), monoterpenoli 8-15% (cu α-terpineol
majoritar) şi maximum 2% hidrocarburi sescviterpenice.
Faţă de cele două uleiuri volatile descrise mai sus, cel separat din frunzele de
Eucalyptus citriodora Hook are o compoziţie chimică total diferită, componenta
predominantă fiind citronelalul, care îi conferă un parfum plăcut de citrice.

Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
42
În acest caz predomină monoterpenaldehidele (65-90%), cu reprezentantul
principal citronelal, alături de care se găsesc 15-20% monoterpenoli (citronelol), esteri
monoterpenici 3-5%, dintre care important este acetatul de citronelil, hidrocarburi
sescviterpenice până la maximum 5% şi sescviterpenoli 3%.
Chimen - Carum carvi, fam. Apiaceae

Descriere:
Specie erbacee bianuala, spontana si cultivata. In anul 1 cu o rozeta de frunze, in
anul 2 cu tulpina inalta pana la 1m, frunze bi sau tripenate cu lacinii inguste,
inflorescente de tip umbrela cu flori albe.Fructele sunt diachene glabre alcătuite de
obicei din două mericarpe separate. Acestea sunt fuziforme, ascuțite la capete și ușor
arcuite, de culoare cenușie-brună, mai deschisă în dreptul coastelor.
Dacă mericarpele sunt reunite; la capătul superior al fructului se observă

stilopodul conic cu două stile arcuite.
Habitat:
Planta originara din Europa, Asia si Africa de nord. Originar din Europa, Asia de
Vest și Africa de Nord, chimenul este răspândit astăzi din India până în Europa,
inclusiv în zona Siberiei. Este aclimatizat de asemenea în America de Nord, America
de Sud și sudul Africii.
Se cultivă în Germania, Polonia. Olanda, Rusia, în anumite zone din Peninsula
Scandinavică, Maroc, India, Siria, Australia și Jamaica. Principalii producători de ulei
de chimen sunt Olanda, Polonia și Egipt.
Recoltare:
Florile se culeg in iulie si se lasa la maturat. Semintele se culeg prin scuturare.
Partile utilizate:
Produsul vegetal de uz terapeutic, Carvi fructus, este constituit din fructele uscate
ale speciei Carum carvi.
În scrierile românești mai vechi, pentru fructele plantei se folosea atât denumirea
de chimen, cât și cea de chimion, aceasta din urmă însă desemnând specia Cuminum
cyminum, din familia Apiaceae.
Spre deosebire de chimen, fructele de Cuminum cyminum sunt mai mari, mai
deschise la culoare, iar capetele sunt mai rotunjite. Aroma diferă puțin pentru Carvi
fructus, aceasta fiind specifică, picantă și plăcută, în timp ce a chimionului (Cuminum
cyminum) este mai bogată, ușor iute-amăruie.
Actiune:
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
43
Carminativ (care favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), antispastic,
expectorant, stimuleaza menstruatia, stimuleaza lactatia, astringent, antimicrobian.
Indicatii terapeutice:
Chimenul este un calmant utilizat in constipatiile cu meteorism si colici, in
special la copii. Stimuleaza apetitul. Datorita actiunii astringente, ajuta la tratarea
diareei si a laringitei, ca gargara. Poate fi utilizat in bronsita si astm bronsic. Actiune
antispastica ajuta la ameliorarea durerilor menstruale. Poate fi filosit de femeile care
alapteaza pentru cresterea cantitatii de lapte.
Combinatii:
Pentru meteorism si colici, chimenul se combina cu obligeana si musetel, pentru
diaree se combina cu turita mare si arbore de ceara, iar pentru bronsita se combina cu
ungurasul.
Preparare si administrare:
Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 1 lingurita de seminte proaspat
zdrobite si se lasa la infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura -1-4 ml de
tinctura de trei ori pe zi.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
44
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține, ca principiu activ, ulei volatil a cărui concentrație
variază între 3 și 7%, în funcție de diferiți factori; componentele principale și odorante
ale acestuia sunt: (S)-(-f )-carvona (până la 50-70%) și (R)-(+)-limonenul (25-30%).
De asemenea, în compoziția uleiului volatil au fost puse în evidență și alte

terpene, printre care: α– și β-pinen, sabinen, caren, carveol și dihidrocarveol (1,5%),
dihidrocarvonă.
Conținutul în carvonă, ca și în alte monoterpene oxigenate crește în timpul
coacerii fructelor. Uleiurile volatile obținute din fructele mature au o concentrație mai
mare de carvonă și un nivel mai mic de limonen și sunt considerate superioare din
punct de vedere calitativ.
În general, carvona trebuie să se regăsească în concentrații de 50-60% pentru a

conferi o calitate bună uleiului volatil. Aroma caracteristică uleiului de chimen este
imprimată în principal de carvonă (miros erbaceu, picant, ușor floral, asemănător
pâinii și gust dulce, picant-erbaceu) și limonen (miros citrat).
Chimenul mai conține ulei gras (10-18%) format din gliceride ale acizilor grași
(palmitic: 4-5% ; oleic : 15-25% ; linoleic : 34-37% ; petroselinic : 30-43%),
proteine (20%), glucide (20%), îndeosebi manani, flavonoide (cvercetol, kemferol,
izocvercitrină), cumarine (herniarină, scopoletină, umbeliferonă), β-sitosterol, unele
poliine.
Lămâi - citrus lemon, fam. Rutaceae

Descriere
Lămâiul este un arbust care se întâlneşte la noi în ţară ca plantă de cultură.
Ramurile de lămâi au ţepi, frunze ascuţite la vârf, lucioase, de culoare verde închis.
Frunzele emana miros plăcut când sunt rupte. Florile sunt albe, iar fructul este
rotund şi are coaja de culoare galbenă.
În scop fitoterapeutic se utilizează fructul.
Compoziţie
Planta conţine, proteine, apă, ulei volatil, flavonoide, adelhide, acid malic, citrat
de potasiu, citrat de calciu, vitamina pp, A, D, E, vitamine din grupul, B acid citric,
fructoză .
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
45
Fructele contin multa apa, proteine, lipide, carbohidrati, celuloza, acizi organici
(6-8% acid citric in suc, acid malic), saruri organice (citrat de calciu, citrat de
potasiu), aldehide, elemente minerale: sodiu, potasiu, calciu (continutul in calciu este
de 40 mg la 100 mg suc), fosfor, fier, clor, sulf, siliciu, mangan, cupru si vitamine
(mari cantitati de vitamina C:50-70 mg/100 g in suc si 163 mg/100 g in coaja,

vitaminele A, B1, B2, B3, D, E, PP in cantitati mici).
Coaja de lamaie contine 2,5 % ulei volatil, flavone, principii amare, carotenoide,
cumarine si furanocumarine, lipide simple (steride), saruri ale acidului limonic.
Acţiune
Lămâia are acţiune antiseptică, antioxidantă, astringentă, cicatrizantă, calmantă,
diuretică, depurativă, vermifugă, antireumatică, bactericidă, carminativă, febrifugă,
tonică şi antiinflamatoare.
Sub formă de infuzie, decoct, suc de lămâie sau ca atare este recomandată în caz
de hipertensiune arterială, paraziţi intestinali, stări febrile, inflamaţii, boli
gastrointestinale, stări de greaţă, boli hepatice, boli ale aparatului respirator, cefalee,
convalescenţă, litiază urinară, litiaza biliară, boli reumatice, gută, epitaxis, icter,
obezitate.
Este indicată şi în curele de slăbire, deoarece contribuie la arderea grăsimilor.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
46
Sub formă de gargară, spălături şi băi locale, lămâia este benefică în cazul aftelor
bucale, blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, întepături de insecte, plăgi,
seboree sau stomatită.
În cantităţi mari, sucul de lămâie poate cauza greaţă, diaree, crampe abdominale
şi leziuni ale mucoasei gastrice, de aceea este contraindicat în cazul în care aveţi ulcer
sau gastrită.
Dacă beţi multă apă cu lămâie şi aveţi probleme cu stomacul, în timp s-ar putea
să simţiţi arsuri sau să deveniţi predispus spre apariţia refluxului gastric.
Consumul de lămâi este contraindicat persoanelor care suferă de afecţiuni renale,
biliare sau digestive.
În cosmetică
Sucul de lămâie albeşte dinţii – se pune un amestec în părţi egale de suc de
lămâie şi apa cu care se clătesc dinţii.
Lămâia se foloseşte în diverse măşti atât singură cât şi în combinaţie în diverse
amestecuri (cu miere, suc de fructe, de legume, ou, plante etc. ), având efect
dezinfectant, regenerant, contra ridurilor.
În cazul tenurilor grase se aplică suc de lămâie de două sau trei ori pe zi ,se lasă
să se usuce timp de 15-20 min, după care se curăţă cu apă călduţă. Astfel, se reglează
secreţia de sebum şi are loc vitaminizarea pielii .
Pentru îndepărtarea punctelor negre de pe faţă se masează faţa seara şi nu se
clăteşte până dimineaţa iar efectul este miraculos şi punctele negre dispar ca prin
minune.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
47
Pentru îndepărtarea mătreţii se masează părul cu suc de lămâie, se lasă de seara
până dimineaţa apoi se clăteşte iar părul devine strălucitor şi sănătos.
Piretru - Pyrethrum cinerariaefolium, fam.

Asteraceae
Descriere
Specie perenă cu rizom scurt, din care se dezvoltă în primul an o rozetă de frunze
dese, iar în al doilea an apar numeroase tulpini cu înălţimea cuprinsă între 40 – 70cm,
având frunze bipenate, pubescente în partea inferioară. Inflorescenţa este un antodiu
cu diametrul de 3 – 5cm.
Raspandire
Planta este originala din zona de Est-
Mediteraniana, se intalneste in zona Balcanica, de-
alungul marii Adriatice, fiid si cultivata in Moldova,
Fr, Spania, Japonia(tara producatoare)
Întrebuinţare :
Principii active : = Piretrine şi cinerine, esterii
unor acizi terpenoizi cu cetone ciclice.
Piretrinele extrase din flori sunt cele mai vechi
insecticide şi cu acţiune mult mai puţin toxică pentru
om decât parationul (de 100 de ori) şi lindanul (de 12
ori).Preparatele pe bază de piretru sunt folosite în
combaterea viermilor intestinali, precum și a râiei și
păduchilor laţi.
Substanţe active importante:
piretrine, cinerine, esteri, ulei volatil 0.4%,
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
48
monoterpenoide biciclice
Ienpăr - Juiperus communis, fam. Cupressaceae

Prezentare.
Ienupărul este un arbust care crește în flora spontană de deal și munte. Face parte
din familia cupresaceelor. Poate fi întâlnit, grupat sau izolat, în
păduri, în preajma pădurilor, în zone de tufărișuri, în turbării. Este un arbust ramificat,
frunzele fiind ascuţite, asemănătoare cu acele bradului. Înflorește în aprilie-mai,
fructul fiind o pseudo-bacă (un con sferic) brumat-albăstruie. Acest fruct prezintă
importanţă din punct de vedere medicinal.
Răspândire
Specia crește în întreg lanțul carpatic la 700–1400 m, adesea în tufărișuri și
pâlcuri, în poieni, pășuni, rariști, putând crește pe solurile cele mai sărace. Este
recoltabil în mari cantități în Transilvania (mai puțin Sălaj și Satu-Mare), Muntenia
(Argeș, Buzău, Prahova), Moldova (jud. Bacău, Neamț, Vrancea, Suceava), Oltenia
(jud. Gorj, Vâlcea).
Recoltare
Se utilizează pseudobacele (Fructus Juniperi) în lunile octombrie - decembrie,
putându-se prelungi până în primăvară. Se recoltează prin lovirea sau scuturarea
ușoară a ramurilor, pentru a nu se desprinde și pseudobacele verzi.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
49
Ulei volatil (0,2 – 2%), zaharuri, ienuperină, acizi organici, săruri de potasiu și
calciu. Alaturi de ulei volatil, fructele de ienuper mai contin cca 30 % zahar invertit,
grasimi, pentozane, substante proteice, zaharoza, acizi gliceric, glicolic, glucuronic, 1-
ascorbic, acetic, malic, formic, rasini etc.
Uleiul volatil este format din a- pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol si mici
cantitati din alti alcooli sesquiterpenici, b-pinen, dipentene, mircene, iuniperina, care
este un amestec de trigliceride si alte substante, iunenul, iunenolul care este 10-metil-
1 metilen- 7 izopropil- 8 decalol si alte componente in cantitati foarte mici care difera
in functie de provenienta.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
50
Întrebuinţări.
Ienupărul conţine un ulei utilizat în industria farmaceutică. Ca plantă medicinală
are calităţi diuretice, carminative, analgezice și bronho-dilatatoare. Ienupărul este
utilizat în tratarea deranjamentelor stomacale și intestinale, a gutei,reumatismului, a
bronșitelor acute și cronice. Este eficient în tratarea unor afecţiuni mai grele, cum ar fi
edemele (umflăturile) renale și cirotice. De asemenea, este indicat în anorexie,
contribuind la recâștigarea poftei de mâncare.
Preparatele medicinale de ienupăr se vor lua numai după recomandările
specialistului. Supradozarea poate duce la situaţii neplăcute, iritând, de exemplu, căile
renale, caz în care se ajunge la hematurie.
Efecte secundare
Utilizarea pe termen lung poate duce la probleme renale, convulsii și alte
probleme medicale. Utilizarea topică a ienupărului poate provoca iritații ale pielii,
arsuri, roșeață sau umflare și nu trebuie utilizată pentru tratarea rănilor mari. Unele
persoane apar iritații stomacale și intestinale după ingerarea ienupărului care poate
agrava starea inițială.
Utilizarea excesivă a ienupărului poate duce la diaree, urină cu o tentă purpurie,
sânge în urină, dureri intestinale, dureri de rinichi, tensiune arterială crescută și bătăi
inimii accelerați. Utilizarea extinsă a ienupărului poate interfera cu absorbția fierului
și a altor minerale.
Anumiți oameni nu ar trebui să ia ienupăr. Testele de laborator pe animale au
arătat ienupăr să scadă prea mult glicemia, o constatare care se poate dovedi adevărată
și la oameni.
Mai mult, ienupărul interacționează cu medicamentele diabetice. Persoanele ar
trebui să înceteze să ia ienupăr cu cel puțin două săptămâni înainte de o intervenție
chirurgicală programată pentru a preveni problemele de zahăr din sânge.
Femeile care sunt însărcinate, care încearcă să rămână însărcinate sau care
alăptează ar trebui să evite ienupărul. S-a demonstrat că, cauzează spasme uterine care
pot afecta fertilitatea sau pot duce la avorturi. Ienupărul poate trece prin laptele
matern; nu este sigur cum afectează ienupărul copii sugari. Deoarece ienuparul este
un diuretic natural, acesta interacționează cu alte medicamente diuretice.
Vetrice - tanacetum vulgare, fam. Asteraceae

Desciere
Vetricea este o planta perena cu rizom subteran si tulpina erecta, cilindrica, fin
striata, fie cu ramificatii fie fara, acoperita cu Frunze pana la inflorescenta, cu miros
puternic aromat. Are frunze de 1-2 ori penat sectate, frunzele de la baza au petiol lung
iar cele din partea superioara a tulpinei au petiol scurt, alungit ovate sau lat lanceolate,
de obicei fara perisori;
Florile galbene, tubuloase foarte dese, sunt grupate in inflorescente cu un

diametru de circa 1 cm, dispuse la randul lor intr-un corimb. Fructele sunt mici achene
de aproximativ 1.5 mm lipsiste de papus, terminate cu o coronula.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
51
Habitat:
Planta salbatica europeana
obisnuita.
Recoltare:
Frunzele si florile se culeg in
timpul infloririi, intre iunie si
septembrie.
Partile utilizate:
Partea aeriana.
Actiune:
Vermifug, amar, carminativ (care
favorizeaza expulzarea gazelor
intestinale), stimuleaza menstruatia.
Substante active
Inflorescentele si partile florale
cu frunze si ramuri contin 0,2-0,6%
ulei volatil format din tanacetona sau
β-tuiona, cineol, 1-camfen, borneol,
camfor etc.; substante amare cu
structura lactonica , eteri enolici,
flavonoizi derivati ai luteolinei,
gumirezine, tanoizi, acid malic, tartric, acid tanacetumolic, vitamina B1.
Actiune terapeutica
Substantele active confera plantei actiune antihelmintica, hipotensiva,
antiinflamatoare, antispasmotica, stimulenta si tonica.
Indicatii terapeutice
Uz intern: – afectiuni renale, ascaridoze, avort, boli de stomac, amenoree ;
Uz extern: – matreata, viermi intestinali , luxatii si entorse, reumatism, tratarea
bubelor.
Modalitati de folosire:
1.Pulbere:
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea, putand fi
depozitata in borcane inchise ermetic pentru maxim 2 saptamani datorita uleiurilor
volatile care se evapora rapid.
Se foloseste pentru:
Ca adjuvant in epilepsie in amestec cu pulbere de sulfina (Melilotus officinalis) in
proportie de 1:3. Doza recomandata este de o lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul
gol timp de 15 zile, urmate de alte 15 zile de pauza, apoi se reia.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
52
Se administeaza doar adultilor pentru actiunea puternic antispastica si a pentru ca
rareste frecventa crizelor.
Sub forma de cataplasma calda in caz de reumatism, articulatii dureroase. Este
printre remediile
antiinflamatoare
articulare cele mai
rapide!
Ca sa obtii
cataplasma, este
nevoie de torni apa
calda peste trei linguri
de pulbere de vetrice
sis a amesteci pana
cand se formeaza o
pasta. Inveleste
aceasta pasta in tifon
si acopera articulatia
dureroasa, apoi
inveleste cu o esatura
din lana.
2. Tinctura
Se obtine din 20
de linguri de pulbere
de parti aeriene
inflorite macerat timp
de 2 saptamani in 500
ml de alcool de 50 de grade. Apoi se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute
mici, inchise la culoare.
Se foloseste pentru:
Viermi intestinal- in amestec cu tinctura de pelin, in parti egale. Se administreaza
administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa, in
cure de 14zile, urmate de alte 7-10 zile de pauza, atat timp cat este necesar.
Infectii renale si urinare – in amestec cu tinctura de ienupar, in parti egale. Doza
recomandata este de o lingurita din acest preparat, diluata intr-o cana de apa, de 3-4
ori pe zi, pe stomacul gol. Acest remediu elimina usturimilela urinare, ajuta la
retragerea prompta a edemelor, previne formarea calculilor renali.
3. Infuzie combinata
Sub forma de bai fierbinti este extreme de utila contra cistitelor cu simptome
acute, cum ar fi: mictiuni frecvente, dureri puternice la urinare, incapacitate de control
a urinarii, senzatie de durere la nivelul bazinului.
Cum pregatesti baia: In apa fierbinte de baie se pun 3-5 litri de infuzie combinata
de vetrice, care are puternice efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si antibiotice.
Baia va dura 20-30 de minute, dupa care se va sterge foarte rapid pielea, pacientul se
va imbraca bine si va sta macar o ora la caldura.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
53
Daca iti cade parul, infuzia combinata de vetrice te poate ajuta pentru ca are
effect de intarire a radacinii parului prin actiune asupra folicului pilos. Se foloseste
pentru efectuarea ultimei clatiri a parului
4. Cataplasme:
Arsuri pe piele – se zdrobesc cateva tulpini inflorite, proaspete, si se pun pe
portiunea de piele afectata. Este un tratament cu puternice efecte antiinflamatoare si
cicatrizante.
Scabie – trei tulpini inflorite se zdrobesc cu un ciocan pe o planseta de lemn, iar
apoi se pun imediat pe portiunea de piele afectata, unde se tin vreme de patru ore.
Tratamentul se face zilnic de 1- ori pe zi, pana la completa vindecare.
Entorse si luxatii – se aplica direct pe locul afectat cateva tulpini proaspete, dupa
procedur adescrisa mai sus, se fixeaza cu un bandaj si se tin cateva ore.
Acest tratament accelereaza vindecarea tesuturilor lezate, favorizeaza retragerea
rapida a umflaturilor sirecuperarea accelerata a functiilor articulatiei afectate
5. Plasturele
Este util in caz de luxatii, reumatism si nevralgii. Ca sa il obtii, amesteca 2 linguri
de vetrice maruntita cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana
cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se
acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu vetrice

Aceasta planta este contraindicata femeilor insarcinate, femeilor care alapteaza si
copiilor sub 12 ani.
Uleiul volatil este un puternic iritant gastrointestinal si renal si toxic pentru

sistemul nervos central, asa ca se recomanda respecatarea cu strictete a dozelor.
In doze de peste 6 g administrate zilnic, vetricea poate produce tremuraturi,

greata, varsaturi.
In doze de peste 20 g planta sau a 3 ml ulei volatil apar colici puternice

abdominale, voma, convulsii puternice epileptiforme, tulbuaări respiratorii pana la
paralizia centrilor respiratori, puls slab si frecvent, colaps, moartea survenind de la
cateva zeci de minute pana la 2-3 ore in functie de cantitatea ingerata.
Vetricea interactioneaza cu alcoolul accesntuand starea de somnolenta si de

ameteala provocate de acesta. Asa ca nu este recomandat consumul simltan de vetrice
si de alcool!
Recoltare si pastrare
De la vetrice se foloseste partea aeriana a plantei recoltata in perioada infloririi,
adica in iunie – august.
Se taie imediat de sub locul unde incepe ramificarea tulpinii, se indeparteaza

tulpinile lemnificate, cele nefoliate, inflorescentele brunificate si se pune la uscat la
umbra, in poduri acoperite cu table, sau in soproane. Ai grija sa le asezi in strat
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
54
subtire, daca le usuci la orizontala, sau sa le legi in buchetele mici, daca alegi sa le
atarni la uscat. Uscarea naturala pastreaza cel mai bine continutul in ulei volatil.
Randamentul la uscare este 3-4/1.
Alte utilizari ala vetricei.

Vetricea se utilizeaza in medicina veterinara pentru tratarea enteritei.
Este o specia apreciata de albine, deci este importanta in apicultura
Uleiul volatil se utilizeaza si in industria parfumurilor, de preferinta in parfumuri
cu note ierboase.
Pune flori de vetrice intr-un recipient langa usa sau langa fereastra pentru a
alunga mustele;
Daca ai probleme cu moliile, furnicile sau puricii, foloseste frunze si florile
uscate de vetrice asezandu-le pur si simplu in locurile cu probleme, uleiurile volatile
puternice vor alunga insectele.
Vetricea joaca un rol important in gradinaritul organic, fiind un insectifug
organic, natural.
Macerat de vetrice
Macereaza 300 g de frunze, tulpini si flori de vetrice, in 10 litri de apa, pentru
aproximativ 5 zile. Filtreaza si foloseste maceratul impotriva ruginii, fainarii si a
daunatorilor, cum ar fi fluturii albi si afidele.
Infuzie de vetrice
Se prepara prin turnarea a 10 litri de apa fiarta peste 300 – 500g de vetrice
proaspata (sau peste 30g de plante uscate), se lasa la infuzat 10 – 15 minute si apoi se
filtreaza.
Diluata cu apa in raport de 1:3, se pulverizeaza planta impotriva afidelor,

acarienilor si a altor insecte.
Odolean - Valeriana officinalis fam. Valerianaceae

Prezentare.
În primul an, formează o rozetă de frunze bazale, iar în al doilea și în anii

următori scoate tulpini drepte înalte, care se disting printr-o structură goală-goală în
interior, cu o culoare violet pal în partea inferioară, care se ramifică în partea
superioară a plantelor. Tulpina este acoperită cu caneluri. Frunzele tulpinilor sunt
situate opuse, sunt pețiolate lungi în partea inferioară a tulpinilor, cele superioare sunt
sesile. Lamele frunzelor sunt împărțite în segmente (4-11 perechi), marginile zimțate
disecate pinat nepereche Florile mici de valeriană cu o nuanță alb-roz de petale sunt
colectate în umbrele libere (la examinarea atentă, acestea sunt inflorescențe
corimboase-paniculate), care sunt situate pe vârfurile tulpinilor ramificate. Înflorește
din a treia decadă a lunii mai până la mijlocul lunii august. Fructul este o achenă
alungită miniaturală, care amintește de
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
55
contururile unui ou de pui. Semințele sunt recoltate din iulie până la sfârșitul lunii
septembrie. O caracteristică distinctivă a valerienei este un miros specific, care este
dat plantelor de uleiurile esențiale. Uleiul real de valeriană evidențiat are un gust
dulce-amar. Este folosit în parfumerie, conferind compozițiilor parfumurilor de elită o
aromă persistentă, rafinată, profundă, cu o notă rece a mirosului pădurii verzi.
Notă! Deasupra luminișului cu valeriană, roșii roșesc întotdeauna, atrași de aroma
puternică moscată, lemn-balsamică a inflorescențelor. Aroma se calmează
imperceptibil, cufundându-se în lumea odihnei și a contemplației.
În stratul superior al solului de 10-15 cm, există un rizom de valeriană cu rădăcini
subordonate sub formă de cordon subțire de până la 10-12 cm lungime. Culoarea
rizomului și a rădăcinilor exterioare este maro gălbuie, la fractură - mai des nuanțe
gălbuie până la maronie. Rădăcinile anexe sunt fragile, clar separate de rizom. Gustul
este arzător, ușor amar.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
56
La valeriană, un rizom cu rădăcini diferă de alți rizomi ai plantelor umbrelă cu un
miros specific ascuțit, pronunțat, care este foarte atractiv pentru felinele masculine.
Compoziția chimică seamănă cu feromonii feminini, care acționează excitant asupra
masculilor adulți. După ce au respirat o aromă atractivă, masculii cad în extaz.
Partea ulilizata
Se recoltează rădăcinile și rizomii valerianei. Săparea și colectarea părților
subterane de valeriană încep din al doilea an de viață a plantelor. Rizomii cu rădăcini
sunt dezgropați după ce plantele înfloresc atunci când masa supraterană este complet
uscată. Puteți săpa rizomi în primăvară, dar calitatea materiilor prime în această
perioadă este scăzută.
Rizomul cu rădăcini de valeriană este situat în stratul superior de 10-15 cm, deci
subminarea duce la lopetele cu baionetă. Curățat ușor de la sol, încercând să nu răniți
stratul superior al masei recoltate. Spălați imediat materiile prime sub apă curentă.
Rizomii groși sunt tăiați în bucăți de-a lungul (până la 10 cm) și peste și se întind 10-
15 cm într-un strat. Poate fi uscat sub un baldachin, întinzându-se cu un strat de cel
mult 5 cm. Pentru a preveni matrițarea materiilor prime, deseori se răstoarnă și o
întorc.
Când se usucă în uscătoare special pregătite, masa umedă este mai întâi uscată la
umbra unui tiraj, transferată în uscător și supusă așa-numitului „uscare la rece”.
Temperatura în astfel de uscătoare este menținută în + 30 ... + 35 ° С. Temperaturile
mai scăzute pot provoca materii prime mucegăite, iar la temperaturi mai ridicate
începe volatilizarea uleiurilor esențiale - componenta principală a materiilor prime
medicinale.
Uscarea cu valeriană este considerată completă dacă rizomii se rup ușor.

Materiile prime uscate sunt depozitate timp de 3 ani într-o cameră uscată, în pungi de
hârtie sau pungi din țesătură naturală și pot fi realizate și din pânză de pânză.
Raspandire
Patria valeriană este Marea Mediterană. În Rusia, in vivo, valeriana este
distribuită în toată partea europeană a regiunilor sudice, fâșia mijlocie a pădurilor și a
zonelor de stepă forestieră, în Caucaz, Siberia și Orientul Îndepărtat. Aparține
grupului de plante cu cerințe crescute de umiditate, prin urmare crește în principal în
pajiști umede, de-a lungul malurilor râurilor, în mlaștini, de-a lungul marginilor
pădurilor mlăștinoase.

valerianat de bornil, formiat de bornil, ulei volatil,acizi izovalerianici, doi
alcaloizi (colina și valeriana), ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic,
alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). valerianat de metil,
glucozide,.
Rădăcina de valeriană conţine ulei esenţial cu monoterpene, sesquiterpene şi acizi
valerianici mai puţin volatili, acid gama aminobutiric GABA, glutamină şi arginină.
Întrebuinţări.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
57
Acizii valerianici sunt elementul esenţial în acţiunea, în efectele acestei plante
asupra organismului – ca sedativ al sistemului nervos central și al celui local, al
inimii, dar și ca antispasmodic. Infuzia de obligeană reglează totodată mecanismele
secreţiilor gastrice, diminuând aceste secreţii. Ceaiul de obligeană se folosește, în mod
obișnuit, în stări de agitaţie, în insomnii, în calmarea spasmelor și a stărilor de vomă,
dar, prin tradiţie, acest ceai este important în combaterea nevrozei cardiace și a
palpitaţiilor.
Din rizomii și rădăcinile de odolean se prepară și o tinctură, cu acţiune
medicinală mult mai puternică decât cea a infuziei.
Folosirea în scopuri medicinale a acestei plante se va face sub îndrumarea
medicului. În condiţii de utilizare nesupravegheată, preparatele de odolean pot crea
dependenţă, precum și dereglări fiziologice și de comportament.
Isop - Hyssopus officinalis, fam. Laminaceae

Prezentare.
Isopul este un mic arbust, cu obârșii exotice. Aparţine de familia labiatelor.
Frunzele de isop sunt alungite și aromate. Florile au culoare albastră, însă,uneori, pot
fi roșii sau chiar albe. Isopul este folosit și ca plantă ornamentală, mai ales că
răspândește și un miros plăcut. În condiții de cultură, isopul crește și produce 10–15
ani.
Origine
Nativ din estul zonei mediteraneene până în centrul Asiei, în Mongolia.[1][2][2]
Isopul mai se găsește din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale, până
în Europa Centrală și în nordul Africii.
Utilizarea
Pentru aplicaţii medicinale se folosește toată planta.
Compoziţie
Isopul conţine 0,3-1% ulei volatil format din numeroase substanţe de natură
terpenicã, flavonoizi, taninuri, acid ursolic, beta-sitosterol, hisopinã etc.
Acţiune
Isopul este o plantã deosebit de apreciatã pentru efectele ei expectorante şi
antiseptice. Cis-pinocamfona şi marubina au un efect emolient asupra secreţiilor
bronşice şi astfel favorizeazã eliminarea lor din arborele bronşic. În plus, a mai fost
notatã acţiunea de stimulare a diurezei, a digestiei şi a sudoraţiei.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
58
Ulei eteric, compuși
triterpenici, compuși
sterolici,heterozidă, colină.
Întrebuinţări.
Isopul se manifestă ca
un agent sedativ, sudorific,
hipotensiv,expectorant,
antispasmodic, fiind și un
bun regulator al digestiei.
Totodată, infuzia de isop
determină o mai bună
circulaţie a sângelui,
inclusiv la nivelul
capilarelor, fiind un bun
vasodilatator. Preparatele
pe bază de isop sunt
recomandate și în
tratamente privind traheita,
bronșita, astmul,
hipertensiunea arterială,
ficatul (contribuie la
menţinerea ficatului în
stare de bună funcţionare)
În cazul unor neplãceri, cum ar fi durerile de stomac, diareea sau altele, se
impune scãderea dozei sau încetarea tratamentului.
Sub formă de uleiuri volatile este contraindicată administrarea internă pe
parcursul sarcinii.
Arborele de camfor - Cinnamon camphora, fam. Lauraceae
Bradul de siberia - Abies sibirica, fam. Pinaceae
Pin - Pinus silvestris, fam. Pinaceae

Prezentare.
Pinul este un conifer de mari dimensiuni. Aparţine, firește, familiei pinaceelor
(abietaceelor), fiind reprezentativ pentru această familie. Înălţimea sa maximă este de
50 metri (Pinus sylvestris). Are o frumoasă coroană piramidală. Coaja este roșie-
alburie-cărămizie și se exfoliază. Frunzele au formă de ace. Pinul înflorește în lunile
mai și iunie. Conurile, de circa șapte centimetri lungime, au culoare cafenie.
Raspandire
Pinul crește în zonele alpine și sub alpine.
Pentru uz medicinal se recoltează mugurii de pin, din care se prepară infuzie,
decoct, extract. În aplicaţii medicinale, cel mai utilizat preparat este infuzia.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
59
Substanţă activă importantă: uleiul volatil. Mugurii sunt bogaţi și în vitamina C.
Acele de pin conţin pinosolvină, un compus care are proprietăţi bactericide și
tuberculostatice.
Întrebuinţări.
Infuzia din muguri de
pin este indicată în tratarea
bronșitelor și a
reumatismului. Totodată,
această infuzie calmează
inflamaţiile pulmonare și
ale căilor respiratorii, fiind
un bun dezinfectant pentru
tractul respirator. Diuretică,
infuzia de pin are influenţă
favorabilă în funcţionarea
rinichiului. Este, de
asemenea, un bun
dezinfectant al căilor
urinare. Infuzia de muguri
de pin are și acţiune
antispastică.
La rândul său, infuzia
de ace de pin acţionează în
tuberculoză, având calităţi
antiinflamatoare și descongestionând aria pulmonară.
Mugurii de pin se folosesc și la producerea de bomboane medicinale
Compoziţie
Pinul deţine uleiuri volatile (pinen, limonen, beta felandren, silvestren, delta
caren), rasini, principii amare, acetone, alcooli, pinipicrozida, pinitol, coniferozida,
aldehida anisica, caproica, acetat de bornil, taninuri, fitoncide, substante antibiotice,
vitamina C, bioflavonoizi.
Acţiune
Pinul este recunoscut pentru calităţile sale de dezinfectant bronşic,
descongestionant, antiseptic, diuretic, antireumatic, antiiflamator, antimicrobian,
expectorant, sedativ, calmant etc.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
60
sesquiterpenoide
Obligeana - Acorus calamus, fam. Araceae

Prezentare.
Obligeana este o plantă iubitoare de umezeală. Această plantă erbacee, perenă, cu

un miros specific foarte puternic, provine din India, fiind adusă în Europa în 1574.
Dezvoltă un rizom spongios și, totuși, consistent, de culoare albă sau roz în interior.
Tulpina poate ajunge până la 1,5 metri înălţime. Frunzele sunt foarte alungite, chiar
liniare, iar florile au o culoare galben-verzuie. Obligeana este o plantă de cultură, dar
poate fi întâlnită și în sălbăticie, prin mlaștini. Se remarcă prin marea sa putere
aromatică.
Cea mai valoroasă parte a acestei plante sunt rizomii, folosiţi ca aromatic în
industria cosmeticelor, dar și în cea alimentară. De asemenea, rizomii sunt folosiţi în
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
61
terapii medicinale. Din rizomi se obţin următoarele preparate medicinale:
infuzie,decoct, tinctură, pulbere, lichior medicinal.

Ulei volatil, acorelină, calamină, glucozidă amară, amidon în cantitate mare,
dextrină, vitamina C, acorenonă, acoronă, eugenol, camfen, limonen, humulen,
acalamonă, cariofilen, selinen, mircen, beta-farnesen, alfa și beta-elemen, beta-
bisabolen.
Întrebuinţări.
Despre binefacerile medicinale ale rizomului de obligeana se știe încă din
Antichitate, fiind utilizat nu numai în India, dar și în Arabia, precum și în Grecia și
Roma antică. De exemplu, femeile romane puneau decoctul de obligeana în apa băii,
pentru a căpăta, după îmbăiere, un plus de frumuseţe și de prospeţime. Mestecarea
rizomului proaspăt de obligeană este o practică indicată, obligeana protejând
împotriva bolilor infecţioase, datorită proprietăţilor ei antiseptice. Din acest motiv,
rizomul de obligeană este folosit și în fabricarea pastei de dinţi, a apei de gură, la
parfumuri, dar și în alimentaţie.
Principala formă sub care se utilizează obligeana în practicile medicinale este
infuzia de rizom. Această infuzie stimulează secreţiile gastro-intestinale, fiind un
preparat antispastic, analgezic, carminativ, stomahic. Infuzia de obligeană are un rol
important și în fortificarea nervilor, tonifiind și revigorând, de altfel, întreg
organismul.
Afecţiuni în care este recomandată obligeana: colici abdominale, balonări
abdominale, tulburări neuro-vegetative cu anxietate, lipsă de poftă de mâncare,
scrofuloza infantilă, în diverse afecţiuni epidemice.
Contraindicații
Durata utilizării acestei plante în scop terapeutic nu trebuie să depășească 6
săptămâni. Studiile efectuate în acest sens susțin riscul crescut de apariție a unor
mutații și potențialul efect cancerigen al plantei, în urma depășirii dozei recomandate
și utilizării îndelungate.
Este contraindicată utilizarea plantei în cazul persoanelor care au dezvoltat în
antecedente reacții alergice în urma administrării preparatelor care conțin extracte
vegetale din obligeană.
Interacțiuni cu alte medicamente

Extractele vegetale din obligeană prezintă proprietăți asemănătoare
Clorpromazinei și pot fi utilizate cu succes în scop terapeutic în cadrul anorexiei
nervoase. Din această cauză, utilizarea plantei în asocierea tratamentului cu
Clorpromazină este contraindicată.
Mesteacăn - Betula verrucosaa, fam Betulaceae

Prezentare.
Mesteacănul este un arbore înalt (poate atinge și 30 de metri), cu valoare
forestieră, ornamentală și medicinală. Familia de care aparţine – betulacee. Coaja sa
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
62
este albă, netedă și se poate desprinde sub formă de fâșii circulare. Frunzele,lucioase
și subţiri, sunt romboidale sau triunghiulare. Florile de mesteacăn au formă de amenţi
(mâţișori asemănători cu cei de nuc). Mesteacănul înflorește în lunile aprilie și mai.
În România, acest arbore crește pe o arie cuprinzătoare, pornind de la câmpie și
ajungând până în zona
subalpină. În Rusia,
Belarus și Finlanda,
mesteacănul formează
păduri uriașe.
Importanţă
medicinală au, în cazul
mesteacănului, mugurii,
seva, coaja și, mai ales,
frunzele tinere. Se
prepară infuzie, decoct,
tinctură, extract fluid,
sirop diuretic,vin tonic și
febrifug, loţiuni și
comprese. De asemenea,
utilă în aplicaţii
medicinale este seva de
mesteacăn, care se
recoltează primăvara.
Recoltea
Se recolteazã
frunzele tinere în lunile
mai-iunie, care se usucă
şi se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi, capsule sau tincturi. Scoarţa, recoltată
de pe lemnul căzut
Compoziţie
Până la 3% din frunzele de mesteacăn sunt alcătuite din flavonoide (mai ales
hiperozidă şi rutozidă) cu efect antiinflamator şi diuretic. Frunzele şi scoarţa conţin
acizi fenolici, tanini, vitamina C şi metil salicilat.
Saponine, esenţe parfumate, taninuri, vitamina C, substanţe antibiotice și săruri
minerale (cele mai bogate în aceste substanţe sunt frunzele). Compușii specifici sunt
betulina, betulalbina, acidul betulalbinic.
Acţiune
Cea mai importantã proprietate a produselor din frunze de mesteacãn este cea
diureticã. Se mai menţioneazã acţiunea colereticã, bacteriostaticã, antiinflamatoare,
sudorificã. Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secreţiei de suc
gastric, bilã şi fermenţi digestivi intestinali.
Întrebuinţări.
Aria de utilizări medicinale a mesteacănului este foarte largă. Una
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
63
dintre cele mai eficiente utilizări ale infuziei de frunze de mesteacăn este în
tratarea hipercolesterolemiei, adică un astfel de preparat elimină colesterolul. De
asemenea, infuzia de frunze de mesteacăn se folosește în tratarea reumatismului
articular, a edemelor cardiace sau renale, a nefritei cronice și a gutei. De remarcat și
acţiunea benefică a infuziei de mesteacăn în bolile de inimă, în tratarea hipertensiunii
arteriale.
Totodată, cunoscătorii susţin că tratamentul cu mesteacăn (în acest caz e vorba
despre coaja de mesteacăn,
folosită ca decoct) ajută ca
depurativ, ducând la
înnoirea organismului,
curăţind mai ales sistemul
circulator și chiar sângele.
Seva de mesteacăn este
indicată în tratamentul
artrozelor, în eliminarea
pietrelor de la rinichi, a
acidului uric și ureei, fiind
un diuretic puternic.
Mugurii de mesteacăn –
care se culeg în februarie –
sunt recomandaţi, sub formă
de decoct, în dizolvarea
calculilor renali. Decoctul
de muguri se folosește și în
tratamentul reumatismului și
al gutei. Gudronul, obţinut
prin distilarea scoarţei de
mesteacăn și a lemnului de
mesteacăn, este un remediu
în bolile de piele.
Mesteacănul intră și în compoziţia unor ceaiuri medicinale complexe.
Ceva mai nou, cu infuzia de frunze de mesteacăn se intervine și în rezolvarea
uneia dintre problemele oamenilor din timpurile moderne – tratamentul și îngrijirea
părului. De altfel, preparatele de mesteacăn sunt folosite și în aplicaţii cosmetice,
precum și în industria cosmetică.
Pânâ acum, mesteacănul nu a prezentat efecte toxice la doze terapeutice. Totuşi,
poate provoca alergii, mai ales persoanelor sensibile la ţelină şi la polenul de
pelinariţă.
Atenţie în cazul persoanelor care suferă de febra-fânului.
Mesteacănul nu este recomandat persoanelor care suferă de boli renale sau
cardiace
Datorită conţinutului de metil salicilat, nu trebuie administrat copiilor.
Iarba mare - Inula helenium fam. Asteraceae

Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
64
Prezentare.
Este o plantă
perenă. Tulpina
este păroasă,având
o înălţime de până
la 1,50 metri.
Florile sunt sub
formă de capitule și
au culoarea
galbenă. Din punct
de vedere
terapeutic prezintă
interes rizomul și
rădăcinile. Se
prepară următoarele
produse
medicinale: decoct,
tinctură, extract
fluid, mixtură,
unguent,amestec de
tinctură și apă
pentru inhalaţii.
Compoziţie
Substanţa
masiv reprezentatã
în rãdãcini este
inulina care, deşi
este un compus
polizaharidic, asemenea zahãrului, nu duce la creşterea glicemiei.
Rãdãcinile conţin şi un ulei volatil în cantitate de 1-3%, depunerea acestuia la
rece în stare solidã formeazã aşa-numitul camfor de inula sau heleninã, un amestec de
diversese scviterpene (alantolactonã şi compuşi similari). În plus, s-au evidenţiat
substanţe de naturã terpenicã, fitoncide (substanţe antibiotice sintetizate de plante),
fridelinã, damaradeniol, stigmasterol şi altele.
Frunzele conţin un principiu amar, vitamina C şi sãruri minerale, iar florile conţin
în principal heleninã.

uleiuri volatile, inulină, heienină, camfor, alantol,săruri de potasiu, calciu,
magneziu, principii amare.
Acţiune
Prin principiile conţinute, preparatele din rãdãcinã de iarbã-mare au efect
expectorant, spasmolitic, coleretic, colagog şi diuretic precum şi o acţiune generalã
tonicã. Fitoncidele conferă remediilor din iarbã-mare proprietãţi antihelmintice,
bacteriostatice şi antivirale. Remarcabil este efectul menţionat de tratatele de
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
65
specialitate asupra bacilului tuberculozei. Potrivit unor studii de laborator,
sescviterpenele par sã
aibã proprietãţi
inhibitoare asupra
celulelor tumorale.
Întrebuinţări.
Iarba mare este
considerată o
componentă esenţială a
ceaiului antibronșic.
Potenţează activitatea
vezicii biliare și
favorizează menstruaţia.
Stimulează apetitul și
digestia. Preparatele de
iarbă mare sunt
diuretice,
antispastice,bronșice și
expectorante,
antihelmintice
(acţionează împotriva
viermilor intestinali).
Din rizom se face un
decoct cu care se
tratează dischineziiie
biliare cu hipotonie,
guta,bronșitele, oxiuraza.
Preparatele de iarbă mare se folosesc atât în aplicaţii interne, cât și externe.
La pacienţii cu potenţial alergic pot sã aparã reacţii alergice la aplicarea externã a
unor preparate din rãdãcinã de iarbã-
mare, ceea ce impune administrarea cu prudenţã a remediilor la aceşti pacienţi,
respectiv întreruperea imediatã a tratamentului în cazul apariţiei reacţiilor nedorite.
Pentru evitarea posibilelor efecte adverse asupra sistemului nervos, este necesar
consultul unui specialist sau evitarea consumului de cantităţi mari din această plantă.
Nu se recomandã în timpul sarcinii şi a perioadei de lactaţie.
Musetel - Matricaria chamommilla, fam. Compozitelor
Prezentare.
Mușeţelul aparţine familiei compozitelor. Crește, în mod obișnuit, în flora
spontană de pe tot cuprinsul României. Totuși, dată fiind importanţa sa pentru
industria alimentară și farmaceutică, mușeţelul a devenit plantă de cultură. Poate
crește până la înălţimea de 40 cm, dar sub formă cultivată ajunge și până la 80 cm.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
66
Mușeţelul este o plantă anuală, cu o tulpină ramificată și flori galben-aurii, cu
petale albe. Mușeţelul înflorește pe toată durata verii. Fructul este o achenă. Pentru
terapii medicinale se recoltează florile, care se usucă. Din flori uscate se face renumita
infuzie de mușeţel, care este atât de eficientă încât există părerea potrivit căreia
acestei plante ar trebui să i se spună nu mușeţel, ci „Bună ziua, doctore!”
Ulei volatil, azulenă, camazulenă, matricină, acizi
(printre care și acidul clorogenic), rezine și multe alte substanţe cu efecte dintre
cele mai benefice asupra organismului omenesc. Întrebuinţări. Ca plantă medicinală,
mușeţelul are șase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic, bacteriostatic,
antiinflamator, dezinfectant și anestezic. Totodată, preparatele pe bază de mușeţel au
și calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente, carminative, cicatrizante,
sudorifice. Infuzia de mușeţel este utilizată în multe afecţiuni, dar cu precădere în
gastrite, enterocolite, colite, deci în afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum
și ale ficatului, rinichiului și bilei. În mod curent, infuzia de mușeţel dă rezultate bune
în tratamentul diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului
bronșic la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor
dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii,
inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar.
Mușeţelul se folosește mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se
folosește și extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi,
răni vechi, arsuri. Tot pentru uz extern se mai folosesc tinctura și uleiul de mușeţel.
În
combinaţie cu
menta,
mușeţelul
rezolvă în
mod decisiv
crampele
stomacale.
Foarte
numeroase
sunt aplicaţiile
mușeţelului în
tratamente
cosmetice,
cele mai la
îndemână
dintre acestea
fiind băile în
infuzie de
mușeţel.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
67
Coada soricelului - Alchillea millefolium, fam.
Asteraceae
Descriere
Coada-şoricelului este o plantă
care creşte pe solurile aspre de pe
păşuni şi de pe marginea drumurilor.
Frunzele ei verde-închis sunt divizate
în mai multe segmente, aspect
reflectat de numele latin de
„millefolium”, adică „o mie de
frunze”. Capetele plate ale
inflorescenţelor, alcătuite din multe
flori albe sau roz, apar vara.
Pentru obţinerea preparatelor

medicinale din coada-şoricelului,
majoritatea autorilor recomandã
folosirea florilor, însă unii considerã
totuşi cã toatã partea aerianã (tulpina,
frunzele) poate fi recoltatã împreunã
cu florile mãrunte, albe, dispuse în
inflorescenţe.
Acţiune
Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, antiseptice, antiinflamatorii,
decongestive, hemostatice, cicatrizante, calmante, vermifuga (favorizează eliminarea
viermilor intestinali), reglator hormonal datorită prezenţei fitosterolilor, principiile
active ajută la refecerea celulelor hepatice, favorizează evacuarea vezicii biliare,
acţiune coleretică, colagogă, impiedică formarea pietrelor la vezică (efecte
comparabile cu anghinarea), antiinflamatorie la nivelul vezicii, combate colecistiele
acute şi cronice, creşte rezistenţa organismului la infecţii, flavonoidele au acţiune
antispastică, combat spasmele intestinale, reduc inflamaţia şi ajută la refacerea
mucoasei tubului digestiv, datorită fitosterolilor continuţi, hormoni naturali (apigeina
şi luteolina) reglează activitatea gonadelor, stimulează activitatea hormonilor care
controlează ciclul menstrual, acţiune diuretică, depurativă, dezintoxicant pentru ficat,
bilă, rinichi.
Compoziţie
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
68
Florile conţin 0,2-0,5% ulei esenţial, iar frunzele, 0,02- 0,07%. Uleiul conţine
sesquiterpene, mai ales azulenă, şi lactonă achilleinică, cu efect antiinflamator, tanini,
flavonoidele antiinflamatorii, alcaloizii, principii active (achileina, azulen,
chamazulena, cineol, borneol, thion- camfen, limonen, pinen, cariofilen, acizi
organici, acid achileic, formic, acid acetic, valerianoic, probionic, alcooli metilic,
colina, fitosteroli.
Indicaţii
terapeutice
Coada-şoricelului
este întrebuinţatã
datoritã efectelor ei
benefice în afecţiunile
digestive, enterite,
enterocolite, în colicile
abdominale, în bolile
diareice, în tratamentul
hemoroizilor. În
amestec cu alte plante
cu acţiune similarã, este
folositã pentru
stimularea digestiei în
caz de hipo sau
anaciditate gastricã.
Planta mai este
recomandatã în
tratamentul afecţiunilor
din sfera genitalã la
femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum şi pentru calmarea durerilor
menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada-şoricelului
sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.
Administrare:
Pentru administrare internã, infuzia din coada-şoricelului se preparã din 2 linguri
de flori la 2 cãni de apã. Se va bea toatã cantitatea în mai multe reprize, pe parcursul
zilei respective.
În bolile diareice, enterite şi enterocolite, infuzia din coada-şoricelului are efecte
similare cu cele ale preparatelor din muşeţel.
Pentru uz extern (plãgi, arsuri, eczeme, hemoroizi), se pot aplica pansamente
îmbibate cu o infuzie obţinutã din 2 linguri de flori la o canã de apã.
În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cu o infuzie concentratã preparatã
din 30-50 g de flori la 1 litru de apã..
Coada-şoricelului poate provoca alergii de contact.
Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.
Expunerea la lumină nu este recomandată. Planta poate fi fotosensibilizantâ.
Dozele mari pot produce ameţeli şi dureri de cap.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
69
Arnica -Arnica montana, fam. Asteraceae
Descriere
Specie perenǎ cu rizom oblic sau orizontal, brun-roşiatic, arnica are frunzele
bazale eliptice sau ovate, aşezate în rozetǎ. Pe tulpina înaltǎ de pânǎ la 60cm, se
gǎsesc 1 – 3 perechi de frunze opuse, iar în vârful ei un antodiu cu diametrul de 6 –
8cm. Florile marginale sunt ligulate, în numǎr de 12 – 20, galbene sau galbene-
portocalii, iar cele centrale sunt tubuloase. Sub inflorescenţa terminalǎ se mai pot
dezvolta 1 – 5 inflorescenţe. Fructul este o achenǎ cu papus gǎlbui.
Principii active
Pigmenţi din grupa carotenoidelor, polifenoli şi cantitǎţi mici de ulei volatil.
Întrebuinţarea:
Uz extern: sub formǎ de tincturǎ sau comprese în tratamentul diferitelor rǎni,
contuzii, atât în medicina umanǎ cât şi în cea veterinarǎ. În diluţii mari se foloseşte în
diferite produse
cosmetice, datoritǎ efectului
cicatrizant.
Compoziţie
Arnica conţine lactone
sesquiterpenice
antiinflamatorii, cea mai
importantă din punct de
vedere medical fiind
helenalina. Conţine şi
flavonoide care întăresc
vasele de sânge.
Acţiune
Arnica are acţiune
antiinflamatoare,
antiseptică şi
facilitează
vindecarea rapidă a rănilor,
fiind extrem de eficientă
în tratamentul
vânătăilor.
Răni, contuzii, luxaţii, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scăzută, dureri
de sâni, abcese, artrită, infecţii bacteriene şi fungice.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
70
Administrare:
În tratamentul vânătăilor se foloseşte tinctura, care se prepară în felul următor: se
toarnă jumătate de litru de alcool 70% peste 50 de grame de flori proaspăt culese. Se
sigilează amestecul într-un recipient de sticlă şi se lasă la soare sau într-un loc
călduros timp de cel puţin o săptămână, după care se filtrează şi se aplică pe locul
afectat.
Arnica este destinată doar uzului extern; preparatele nu trebuie aplicate niciodată
în jurul ochilor şi gurii, nici pe rănile deschise.
În cazul contactului cu o rană deschisă, aceasta trebuie spălată cu apă distilată din
abundenţă.
Este categoric contraindicată copiilor sub 3 ani.
Conţinutul sesquiterpenoid poate produce alergii cutanate, de aceea este bine să
efectuaţi un test alergologic înainte de a o utiliza. Opriţi imediat tratamentul la primul
semn de iritaţie; iritaţia ar trebui să dispară treptat.
Plopul negru - Populus nigra, fam. Salicaceae

Prezentare.
Plopul
aparţine familiei
salicaceelor și
este unul dintre
cei mai înalţi
arbori din
România.
Tulpina sa este
dreaptă și
puternică, iar
ramurile sunt
apropiate de
tulpină. Coaja
este cenușie-
argintie, iar
frunzele, cu
peţiol lung, sunt
ovale și ușor
lanceolate.
Florile au formă
de amenţi
(mâţișori).
Plopul înflorește
în lunile martie
și aprilie.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
71
În flora din România se întâlnesc trei feluri de plopi: plopul alb (Populus alba),
plopul tremurător (Populus tremula) și plopul negru (Populus nigra), acesta din urmă
având și calităţi medicinale. Prin urmare, de la specia de plop negru se recoltează
partea care are valoare medicinală, adică mugurii, din care se prepară o infuzie. Se
obţin și alte preparate: tinctură, sirop, extract moale, unguent, macerat.
Compoziţie
Mugurii frunzelor conţin salicinã, populinã, ulei volatil, acizi graşi, taninuri,
rãşini, saponine, flavonoizi, iar principalii componenţi ai uleiului volatil sunt trei
forme de betulenol.
Substanţe active importante: glucozizi, ulei volatil, crisina, salicina, taninuri.
Întrebuinţări.
Preparatele de plop negru sunt cicatrizante, antiinflamatoare, expectorante,
diuretice, antiseptice. Mugurii de plop revitalizează organismul și contribuie la buna
desfășurare a proceselor digestive. Cu preparatele de plop negru se obţin rezultate în
tratarea bronșitelor acute, a hemoroizilor, a bolilor de rinichi și arsurilor. Plopul este,
totodată, un bun antireumatic și un dezinfectant al căilor urinare.
Se folosește și în caz de sciatică, nevralgii, inflamaţii ale căilor respiratorii.
Acţiune
Principiile active din muguri au acţiune astringentã, antiinflamatoare, slab analgezicã,
antisepticã, diureticã, sudorificã, cicatrizantã, expectorantã, antipireticã.
Preparatele din muguri de plop sunt utilizate în infecţii respiratorii cu tuse, afecţiuni
renale, boli reumatice, hemoroizi, plãgi, arsuri, afecţiuni dermatologice, flatulenţă,
diaree, răceală, infecţii urinare, cistită.
Administrare:
Pentru uz intern, se preparã o infuzie din 1-2 linguriţe de muguri la 1 canã cu apã. Se
beau 2-3 cãni pe zi.
Pentru uz extern, se preparã infuzia în acelaşi fel şi se aplicã local, sub formã de
spãlãturi sau comprese.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
72
Produse vegetale care conțin terpinoide
aromatice
Anason - Pimpinella anisum, fam. Umbeliferae
Descriere
Plantă extrem de aromată, anasonul este originar din Orientul Apropiat şi era
cultivat în Egiptul Antic. Florile de culoare alb-gălbui de pe tulpinile verticale dau
ulterior nastere fructelor cenuşii aromate (pe care le stim ca seminţe de chimen dulce)
care au un gust usor dulce.
Anasonul este o plantã cultivatã, înruditã cu pãtrunjelul, cu tulpinã ramificatã,
care creşte pânã la o jumãtate de metru. Frunzele de la bazã sunt ovale, cu margini
zimţate, iar cele din partea superioarã a tulpinii se divizeazã în fâşii înguste. Înfloreşte
în lunile iunie-august.
De la anason se
folosesc în scop
medicinal fructele –
popular considerate şi
numite seminţe.
Acestea au
dimensiunea de 3-5
mm, o formã
aproximativ
ovoidalã, mai
subţire la unul din
poli, au un miros
caracteristic,
plãcut, aromat. Se
recolteazã în lunile
august-septembrie.
Fructele sunt
folosite şi în
industria
alimentarã ca
aromatizant.
Compoziţie
Fructele conţin
numeroase
substanţe şi un ulei volatil, care este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar şi
anisaldehidã,acid anisic, eugenol. Pe lângã uleiul volatil, fructele de anason mai
conţin şi alte substanţe grase, proteice, glucidice, mucilagii, dianetol, cumarine,
tocoferol, acizi polifenolcarboxilici. În literaturã sunt amintite unele substanţe cu efect
estrogenic.
Seminţele au pânã la 6% ulei esenţial, iar acesta conţine până la 90% anetol (un
compus organic folosit frecvent ca aromă naturală si component principal al uleiului
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
73
eteric extras din plante), care îi conferă plantei aroma tipică. Alţi compuşi care se
regăsesc in compoziţia seminţelor: cumarinele, flavonoidele şi sterolii.
Acţiune
Preparatele medicinale din anason au proprietãţi stomahice, carminative,
eupeptice, antispastice. Substanţele active din anason stimuleazã secreţiile glandelor
salivare, gastrice şi intestinale, biliare şi mamare. Acţiunea asupra cãilor respiratorii
se concretizeazã în efectul expectorant, de calmare a tusei.
Anasonul, ca plantã medicinalã, este utilizat frecvent în colicile abdominale,
inclusiv la copii, în combaterea meteorismului, în anorexie, pentru stimularea
digestiei, pentru stimularea secreţiei lactate, dureri menstruale, îndepărtarea
păduchilor scalpului, scabie, impotenţă, travaliu, în infecţii respiratorii, traheite,
bronşite, mai ales în faza uscatã a tusei.
Administrare:
Infuzia se preparã din jumătate
de linguriţã de fructe zdrobite, la 1
canã cu apã clocotitã. Se lasã la
infuzat 10-20 de minute, dupã care se
strecoarã. Se beau cel mult 3 cãni pe zi.
Pentru stimularea pofteide mâncare se
bea cu o jumãtate de orã înainte de
mesele principale.
Pentru calmarea colicilor la
sugari se preparã o infuzie mai slabã
din 6-8 fructe la 100 ml de apã. Dupã
rãcire şi strecurare, se dau 3-
6 linguriţe, în funcţie de vârstã. La
copiii peste 5-6 ani, dozele sunt
asemãnãtoare cu ale adulţilor.
Pentru stimularea secreţiei
lactate la mamele care alãpteazã se
poate folosi o infuzie preparatã din
anason în amestec cu chimen sau
fenicul. Ceaiurile nu se pãstreazã mai
mult de o zi, iar administrarea
îndelungatã nu este de dorit.
Uleiul volatil se poate administra
în dozã de 2-3 picãturi. Fructele de
anason intrã şi în compoziþia siropului
expectorant.
Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice.
În doze prea mari, uleiul volatil poate sã ducã la apariţia unor manifestãri toxice iniţial
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
74
concretizate prin stare de excitaţie apoi fenomene de paralizie muscularã, tremor,
stare de euforie sau somnolenţã.
Nu este recomandabil în sarcină şi alăptare sau luat impreună cu suplimente cu
fier.
Poate produce sensibilizare la soare, deci se recomanda evitarea lui pe timpul
expunerii la soare.
Anasonul trebuie administrat cu grijã la copiii mici, numai în dozele arãtate, sub
formã de infuzii slabe şi nu este recomandat la cei care suferã de gastritã sau boalã
ulceroasã.
Fenicul - Foeniculum vulgare, fam. Umbelifereae

Descriere
Această plantă perenă înaltă, cu frunze în formă de pană, este originară din
bazinul mediteraneean şi a fost cultivată încă din Antichitate. Toate părţile
componente ale feniculului au un miros puternic de anason, el fiind o plantă
alimentară foarte populară. Florile mici, galben-verzui, cresc pe capete mari şi late.
Seminţele mici, galben-maronii şi aplatizate au miros şi gust aromat.
În scop terapeutic se folosesc seminţele, care se recoltează toamna, când se

îngălbenesc şi se folosesc întregi sau se extrage din ele un ulei esenţial.
Compoziţie
Uleiul esenţial alcătuieşte până la 6% din seminţe şi conţine în principal anetol,
plus estragol şi fenconă. Seminţele conţin fitosteroli, flavonoide şi cumarine. De
asemenea, în seminţe se găsesc vitamine A, B, C, saruri minerale de fosfor, potasiu,
sodium, fier , uleiuri volatile ,anetol, fencona, camfen, limonen, felandren, fitosteroli,
triterpene, tocoferoli, cumarine, furano-cumarine, acid clorogenic, glucide, pectide etc
.
Acţiune
Seminţele de fenicul au
efect antiseptic, antispastic,
carminativ, stomahic, in
flatulenta, calmant
gastric, laxativ, diuretic
galactogen ( stimuleaza
secretia lactata la mamele care
alapteaza ), tonic,
vermifug, antiparazitar,
sedativ nervos,avand
efect calmant, confera o stare
de multumire, eficient in stari
de nervozitate, iritabilitate,
efect afrodisiac,
antiemetic (antivomitiv).
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
75
Preparatele pe bază de fenicul sunt recomandate în caz de: sindroame dispeptice,
atonie digestiva, balonare, digestie
lenta,constipatie, colici abdominale la
bebelusi, colita, enterocolita,
insuficienta dezvoltare a sanilor si alte
caractere feminine, tulburari de ciclu
menstrual, tulburari de menopauza,
stimularea secretiei lactate la mamele
care alapteaza si/sau care prezinta
agalactie, insomnie.
Mestecarea seminţelor este un

remediu pentru halenă şi, deoarece
feniculul are proprietăţi
antiinflamatorii şi antimicrobiene, este
folosit adesea la fabricarea pastelor de
dinţi naturale.
Feniculul este un cunoscut

remediu în curele de slăbire, deoarece
taie pofta de mâncare şi stimulează
metabolismul. Din câte se pare, planta
ameliorează diverse tipuri de greaţă.
Feniculul este utilizat şi pentru calmarea inflamaţiilor (în spălături oculare) şi ale
gâtului. Este de asemenea expectorant şi, datorită acţiunii sale antispastice, poate fi
folosit în tratamentul tusei.
Administrare:
Uz intern: tinctura de fenicul – se ia o linguriţă într-un sfert de pahar înainte de
fiecare masă.
Uz extern: în iritaţii ale tenului se indică comprese cu infuzie de fenicul (este
calmantă), antiseptic, antiinflamator ocular, antiseptic al căilor respiratorii superioare,
expectorant; înlatură halena neplăcută, urât mirositoare a gurii (sub forma de gargară).
Uleiul esenţial de fenicul este folosit sub formă de aromoterapie.
Femeile care suferă de cancer uterin sau mamar trebuie să evite feniculul. De
asemenea, persoanele alergice la morcovi sau ţelină pot avea reacţii alergice şi la
fenicul.
Feniculul poate produce greaţă şi vărsături, lichid în pleură şi poate provoca
sensibilitate faţă de razele solare, poate induce menstre la femeile aflate la
menopauză, iar femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să consume cantităţi
mai mari decât cele care se găsesc de obicei în alimente.
În cosmetică
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
76
Este indicat persoanelor cu ten iritat (comprese cu infuzie de fenicul sau tinctură
diluată în apă).
Cimbru - thymus vulgaris , fam. Labiatae

Descriere
Cimbrul este un arbust peren
cu viaţă lungă, care creşte pe
dealurile aride din preajma
Mediteranei. Frunzele mici,
verzi-cenuşii, cu marginile
curbate în interior, acoperă
ramurile subţiri ivite din tulpinile
lemnoase. Din mai până în
august apar conuri de flori mici,
albe sau rozalii. Gustul cald şi
înţepător şi aroma bogată a
frunzelor fac din cimbru un
condiment popular pentru o
mulţime de preparate culinare.
Părţile utile ale cimbrului
sunt frunzele şi peţiolele florilor,
care se recoltează la începutul
sezonului de înflorire şi se usucă
cu grijă, ferite de soare.
Cimbrul uscat se foloseşte la
prepararea de infuzii, pulberi
pentru capsule şi produse
farmaceutice ca siropurile de
tuse.
Din ele se poate extrage şi
un ulei esenţial, care intră în
compoziţia unor creme şi
unguente antiseptice. O plantă înrudită, cimbrul spaniol, este folosită şi ea pentru
calităţile antiseptice ale uleiului esenţial.
Compoziţie
Printre compuşii activi din cimbru se numără: uleiurile volatile (carvacol, linalol,
pinen, borneol, timol), taninurile, substanţele amare, sărurile minerale, mucilagiile.
Acţiune
Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;
calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
77
Preparatele pe bază de cimbru sunt indicate în caz de : dispepsii, dischinezii
biliare, viermi intestinali, plagi, reumatism, gută, seboree. De asemenea, planta ajută
la tratarea problemelor digestive precum aerofagia, eructaţia persistentă, flatulenţa,
digestia leneşă şi fluxul biliar sărac, precum şi la calmarea tusei, guturaiului şi
astmului.
Studiile au demonstrat că uleiul esenţial de cimbru este antiseptic, de aceea este
recomandat adesea pentru tăieturi minore şi răni, ca şi pentru muşcăturile şi
înţepăturile de insecte. Planta este prescrisă uneori în tratamentul afecţiunilor
gingivale.
Administrare:
Frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea şi condimentarea
preparatelor culinare, având şi efect terapeutic (ajutî digestia, stimulează funcţia
hepato-biliară, sprijină funcţia pancreatică)
Infuzia se prepară din 1- 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă
clocotită care se lasă la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoară şi se consumă 2- 3 căni
pe zi. Sub formă de gargară poate fi administrat în amigdalite, faringite, laringite
Tinctura se prepară din frunze şi inflorescente (culese la soarele amiezii) puse
într-o sticlă peste care se toarnă alcool de 60-70 de grade, se inchide ermetic şi se lasă
la macerat timp de 15 zile, se administrează cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi pentru
dischinezii biliare, dispepsii gastro-intestinale, viermi intestinali, enterocolite, tuse,
bronsite.
Până acum, cimbrul nu a prezentat efecte adverse, dar utilizarea excesivă nu este
recomandată.
În sarcină şi alăptare este recomandat un consum moderat de cimbru.
Uleiul esenţial trebuie folosit doar sub supraveghere medicală.
Cimbrisor - Thymus serpyllum, fam. Labiatae

Descriere
Cimbrişorul îşi are originea de pe ţărmul mediteranean, fiind utilizat încă de pe
vremea străvechii civilizaţii mesopotamiene. La noi a venit în secolul al XI-lea.
Numele românesc cimbrişor este diminutivul derivat din cimbru. Originea latinescului
Thymus se presupune că vine din grecescul thyo, ce înseamnă parfum.
O altă interpretare a etimologiei sale ar fi grecescul thymos, adică curaj, forţă,

putere.
Înfloreşte din luna mai până în luna septembrie. Se recoltează partea aeriană
ierboasă a plantei în perioada de înflorire.
Compoziţie
Cimbrişorul conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin
şi serpilină.
Acţiune
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
78
Cimbrişorul este o plantă foarte mult utilizată în fitoterapie. Ceaiul obţinut dintr-o
linguriţă de cimbrişor uscat, infuzat într-o cană cu apă clocotită, are o acţiune
diuretică, coleretică, stomahică, antihelmintică şi antiseptică.
Preparatele
fitoterapeutice pe bază de
cimbrişor se recomandă în
tusea spastică, convulsivă
şi astmatică, în caz de
reumatism, alcoolism,
stimuleaza ciclul lunar şi
secreţia de lapte la femeile
care alăptează.
Este, în acelaşi timp,

tonic nervos şi
reconfortant general. Ajută
în cazul durerilor de cap,
migrenelor, epilepsiei.
Precauţii şi
contraindicaţii
Având în vedere conţinutul de energie caldă ce-l posedă cimbrişorul, care ar
putea agrava senzaţiile de caldură excesiva (în perioada caniculară) sau unele
afecţiuni cardio-vasculare nu se recomandă consumul exagerat.
Nu se recomandă administrarea ceaiului de cimbrişor în perioada de sarcină.

Acesta poate grăbi naşterea. Este contraindicat persoanelor ce suferă de insuficienţă
pancreatică sau gastrică severă.
Sovarv - Origanum vulgare, fam. Lamiaceae

Sovarful este o planta originala din Bazinul Marii Mediterane si Asia, dar se
dezvolta si in alte zone din Europa, face parte din familia Labiatae. In Romania creste
prin fanetele din regiunile de deal si de munte, in livezi, tufisuri, locuri uscate, vii, pe
langa paduri si prin locuri pietroase pana in regiunea alpina.
Sovarful este o planta cu tulpina in 4 muchii, verde, cu nuante rosietice, acoperita

cu perisori, lemnosa si ramificata in partea superioare, creste pana la 80 cm inaltime,
sub forma de tufe. Frunzele sunt ovale, opuse, cu marginea dreapta sau usor zimtata,
ascutite la varf.
Florile cresc reunite in buchete in varful tulpinii si al ramurilor, sunt de culoare

roz-violacee, mai rar albe, infloresc din iunie pana in august. Frunzele si tulpinile
emana un miros foarte placut si aromat daca sunt strivite intre degete.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
79
In fitoterapie se intrebuinteaza partile aeriene superioare ale plantei. Se recolteaza
planta inflorita, de la punctul de unde incepe sa se ramifice. In perioada de inflorire si
mai ales in orele de dimineata, planta contine cea mai mare cantitate de ulei eteric.
Planta este bogata in: ulei

volatil, timol, carvacrol, tanin,
principii amare, antocianide,
flavonoide, substante minerale.
Principalele sale proprietati sunt:
antispastic, sedativ (asupra
sistemului nervos central),
bronhodilatator, antiseptic,
antispastic, stomahic, fluidifica
secretiile bronhice.
Acţiune
Oregano are numeroase
beneficii, dar este cel mai cunoscut
pentru proprietăţile sale digestive,
expectorante, antivirale,
antibacteriene, antifungice,
antiparazitare, antioxidante şi
antiinflamatorii. În plus, oregano
este cunoscut pentru proprietăţile
sale antioxidante puternice, ca
antimutagen şi anticancerigen.
Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade
colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează
Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de
acţiunea nocivă a radicalilor liberi.
Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele
aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor
gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în
organism.
Pochivnic - Asarum europaeum, fam.

Aristolochiaceae
Prezentare.
Pochivnicul este o erbacee perenă, de mici dimensiuni, din familia
aristolochiaceaelor. Rizomul acestei plante este târâtor, iar tulpina aeriană
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
80
– dreaptă și scurtă. Frunzele sunt mari, în număr de două, și au formă de
rinichi. În vârful tulpinii se află floarea, de culoare grena. Pochivnicul
crește în locuri umede, pe soluri bogate în calcar.
Rizomul și frunzele
sunt partea din planta de
pochivnic care prezintă
interes din punct de vedere
medicinal. În anumite
condiţii, rizomul se macină
și se obţine o pulbere,
necesară preparării unei
infuzii. Alte preparate
obţinute din pochivnic: praf
de strănutat (în combinaţie
cu pulberi de la alte plante
medicinale), sirop
expectorant, pulbere de
rizomi.
Substanţe active
importante:
Uleiul eteric, asarita,
asarona. Asarona este o
substanţă toxică și, de aceea, preparatele obţinute din pochivnic vor fi
manevrate cu atenţie, urmând a fi folosite numai sub îndrumarea
specialiștilor. Efectul terapeutic al pochivnicului este puternic.
Compoziție:
1% ulei volatil, asarina (alcaloid), un glicozid scindabil sub influența
emulsinei, acid ascorbic, vitamina B1, areasarona, aldehida asadilica,
metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasarona, tanin catehic,
zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide, săruri minerale
Acțiune:
Expectorantă, emetică, diuretică, antibiotică.
Indicații terapeutice
Uz intern:
– astm bronșic, bronșită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom
uterin, osteomielită, silicoză pulmonară, paraziți intestinali, infestări cu
bacilii: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
81
faecalis și haemolyticus, E. coli – sub formă de tinctură, infuzie din
plantă mărunțită.
Uz extern:
– furuncul, mătreață, infecțiile pielii, iritația pielii, ulcere de gambă-
infuzie de plantă și rădăcină – se fac spălături locale.
Precauții
Principiile uleiului volatil sunt toxice și pot determina iritare locală.
Se recomandă atenție la dozare, deoarece consumul intern poate provoca
tulburări de irigare cerebrală.
Întrebuinţări.
Pochivnicul este vomitiv, purgativ și expectorant. Se folosește în
tratarea bronșitelor cronice, a astmului, în tuse convulsivă. Cu pochivnic
se intervine și în alte afecţiuni pulmonare, relaxând și igienizând zona
pulmonară. Produce strănut, contribuind astfel la curăţarea și aerisirea
căilor respiratorii, dar și la o anume reglare a tonusului nervos.
Busuioc - Ocimum basilicum, fam. Lamiaceae.

Descriere
Busuiocul este o plantă
aromată sensibilă la frig, care
iubeşte căldura şi umiditatea.
Denumirea sa vine din limba
greacă, basileus înseamnă „rege”
iar legenda spune că această plantă
a crescut în locul în care Împăraţii
Constantin şi Elena au descoperit
Sfânta Cruce. Este o plantă anuală,
care atinge înălţimi de aproximativ
40 cm. Tulpinile lui ascuţite şi
frunzele moi sunt aromate şi
acoperite cu perişori. Florile sunt
albe, stacojii sau multicolore şi
formează spirale în vârful plantei.
Părţile utilizate în scop

medicinal sunt tulpinile, florile şi
frunzele, din care se prepară
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
82
infuzii, decocturi, tincturi şi diverse unguente cu efecte miraculoase
asupra sănătăţii.
Compoziţie
Uleiul volatil din busuioc conţine linalol, eucaliptol, eugenol,
estragol, camfor, anetol. Mai conţine taninuri şi saponozide triterpenice,
iar seminţele conţin mucilagii.
Acţiune
Busuiocul este folosit în fitoterapie pentru acţiunea sa antisepticã,
carminativã, galactogogã, antiemeticã, diureticã, antiinflamatoare,
antifungicã, febrifugã.
Preparatele fitoterapeutice din busuioc sunt administrate în afecţiuni
digestive, colici intestinale, meteorism abdominal, diaree, colitã, în
infecţii ale cãilor respiratorii, apetit scăzut, anorexie, gripă.
Administrare:
Infuzia se preparã din 1 linguriţã de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 3
cãni pe zi. În infecţiile cãilor respiratorii superioare, rinite, gripã, se
recomandã şi inhalaţiile cu abur în care s-au antrenat principiile active din
busuioc. Se fierbe 1 lingurã de plantã mãrunţitã, într-o canã cu apã. Se
face o inhalaţie dimineaţa şi una seara.
Femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite dozele
medicinale de busuioc.
Busuiocul nu trebuie administrat bebeluşilor şi copiilor mici.
Nu consumaţi doze medicinale de busuioc pe termen lung
În cosmetică
În uz extern se pot face băi cu aburi din infuzii concentrate de busuioc
pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
83
Produse vegetale care conțin substante
rezinoase
Terebentina
Terebentinele prezinta oleorezine obtinute, prin incizii efectuate in trunchiul
coniferelor. In functie de lanta prooducatoare pot avea caractere diferentiale, iar prin
prelucarea lor se pot obtine o serie de produse derivate.
Terebentina conuna - terebenthina communis

Este o oleazina extrasa din canalele rezinifere aflate in zona lemnoasa in trunchiul
arborelui, exuda in exterior prin fisuri sau alte orificii provoccate incidental astfel
apare exudatia primara.
In cazul inciziilr artificiale are loc o exudatie abundenta, secundara. Care se
numeste rezinaj.
Terebentina este o masa densa, de consistenta mierii, care cu timpul devine
tulbure, si se separa in 2 straturi.
Stratul superior lichid, de culoare galben -deschis, vascos, pe cand cel inferior
este de consistenta solida, albicios, rezinos, cu aspect cristali si poarta denumirae de
galipot.
Prin incalzire galiptul se dizolva din nou, produsul capată un aspect limpede, se
inchide la culoare si rpin racire devine tulbure.
Compozitie
15-30% ulei volatil, 70-80%galipot.
Uleiul volatil are 60% a-pinen, 17%nopinen, 17%caren
Galipotul are 90% acizi rezinici, restul fiind constituit de rezine.
Prin antrenarea cu apa a uleiului , rezidul ramas devine sticlos, nu mai
cristalizeaza numit colofoniu., fiind produsul de polimerizare al galipotului.
Uleiul de terebentina sau esenta de terebentina -

therebentine aeteroleum
Este produsul rezultat prin antrenarea cu vapori de apa a terebentinei. Este un
lichid limpede incolor, sau slab galbui, daca se pastreaza mult timp.
Recent distilat ere miros de ozon, in timp el devine caracteristic terebentinei.
Daca este expus la lumina el devine un lichid galben, vascos, nevolatil,datorita
oxidarii.
Compozitie
Are 70%pinen, caren si alte terpinoide.
Utilizari
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
84
Revulsiv, maladii dermice, afectiuni pulmonare, calcului biliari, helmintiaza. Cea
mai mare intrebuintare o are in ndustria farmaceutica in obtinerea terpineolului,
terpinhidratul, si mai ales a camforului sintetic.
Colofoniu sau sacâz - colophomium

Reprezinta rezidul rezultat de la distilare la presiune scazuta a terebentinei, sau
prin antrenarea cu vapori de apa a oleozinelor recoltate de la diverse specii de
coniferae.
Aspect. Proprietati fizico-chimice

E prezint sub forma de bucati sticloase, neregulate, translucide, de culoare
galben-brun, acoperite cu o pulbere alba ce adera pe degete. Solubil in solventi
organici, uleiuri grase si volatile. Are punctul de topire de 150C, peste acesta se
descompune. La cald se dizolva in solutii alcaline, unde rezult sapunurile de
colofoniu, care sunt sarurile acizilor din rezine cu NaOH.
Compozitie
Are 95% acizi rezinici si cca 5% rezene.
Utilizari
Se foloseste la prepararea emplasturelui, la obtinerea Galifixului, folosit pentru
lipirea pansamentelor, precum si in industria hartie.
Produse vegetale care conțin rezine
Hamei - humulus lupulus , fam.Cannabinaceae

Descriere
Originar din Europa, hameiul este o plantă perenă agăţătoare. Tulpinile groase şi
încolăcite poartă frunze în formă de stea, divizate în lobi zimţaţi. Florile de sexe
diferite cresc pe plante separate. Florile femele sunt acelea care produc „conurile”
decorative, folosite din vremuri străvechi la fabricarea berii şi în medicina
tradiţională.
Conurile de hamei sunt folosite în industria berii, ca aromatizant. Primãvara,
vârfurile fragede ale lãstarilor de hamei se folosesc la ciorbe şi salate, la fel ca
sparanghelul.
În scopuri medicinale se folosesc perii glandular, recoltaţi de pe conurile femele.
Odată uscate, conurile au gust amar şi aromat. Se folosesc în general la fabricarea
berii, dar şi la prepararea de infuzii, pulberi şi extracte de uz medicinal. În
balneoterapie (folosirea terapeutică a băilor), ele sunt apreciate pentru proprietăţile lor
calmante.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
85
Compoziţie
Produsul medicinal conţine ulei volatil (mircen, farnesencariofilen,
monoterpene), rãşini, principii amare, colinã, trimetilaminã, asparaginã. Cele mai
reprezentative substanţe sunt humulona şi lupulona. Sunt prezente şi substanţe cu
efect estrogenic
Acţiune
Prin substanţele active din
componenţa lor, preparatele din
conuri de hamei au acţiune uşor
sedativã, antibacterianã, antispasticã,
tonicã amarã, anafrodisiacã.
Fitoterapia cu preparate din
hamei este indicatã în tratamentul
insomniilor, tulburãrilor gastrice de
naturã nervoasã.
Administrare:
Infuzia se preparã din 1 lingurã
de conuri mãrunţite, la 1 canã cu apã.
Pentru stimularea poftei de mâncare
se bea înainte de masã cu 30 de
minute. Pentru favorizarea somnului
se bea 1 canã de ceai cu 1 orã înainte de culcare. În insomnii se recomandã asocierea
cu valerianã.
În tratamentul insomniei: Infuzie – puneţi 10 g de conuri de hamei la 1 I de apă
clocotită. Infuzaţi timp de 10 minute. Beţi 1 cană chiar înainte de culcare. sau extract
lichid –luaţi câte 20 de picături în apâ, de 3 ori pe zi.
În tratamentul problemelor nervoase: Infuzie – preparaţi în modul descris mai sus
şi adăugaţi 1 I în apa de baie caldă. Staţi în baie timp de 20 de minute.
S-a semnalat cã în timpul recoltãrii hameiului, la unii culegãtori pot sã aparã
semne de iritaţie pe mâini, pe faţã, la ochi, însoţite de vãrsãturi şi febrã.
Două dintre principiile amare ale hameiului, humulona şi lupulona, pot avea
efecte adverse toxice.
Hameiul nu este recomandat persoanelor cu tendinţe depresive.
Hameiul poate produce contracţii ale uterului, de aceea nu este recomandat în
sarcină.
Femeile care alăptează sunt sfătuite sâ consume preparate din hamei în cantităţi
mici.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
86
Volbura - Convolvulus arvensis, fam.
Convolvulaceae
Descriere şi răspândire:
Plantă erbacee, perenă, volubilă, care se sprijină pe unele plante, suporturi sau se
întinde pe pământ.
Ajunge până la 1 m
lungime. În pământ
are un rizom lung,
ramificat, albicios, cu
numeroase rădăcini
adventive. Tulpina
aeriană este târâtoare,
are 5 muchii, glabră
sau uşor pubescentă.
Frunzele aşezate
altern, sunt sagitate,
ovat-oblong,
auriculate şi
peţiolate. Florile lung
pedunculate, solitare
şi aşezate la axial
frunzelor; au formă
de pâlnie, cu
diametrul de 2-3 cm,
de culoare albă, pe
tipul 5, cu elementele
florale unite. Fructele-capsule brune cu seminţe negre, mari, trimuchiate. Toată planta
conţine un latex alb, amar. Înfloreşte în lunile mai-septembrie.
Comună prin locuri cultivate, în grădini, ogoare ca buruiană. Plantă de lumină
adaptată la condiţii ecologice diverse.
Părţile utilizate: Herba Convolvuli – rădăcină, rizom, tulpini aeriene cu frunze şi

flori.
Recoltarea:
Se face înainte şi în prima parte a înfloririi, când sunt puţine fructificaţii, prin
smulgerea întregii plante. Plantele recoltate primăvara sunt mai bogate în substanţe
active decât plantele recoltate toamna. Este fără miros, gust slab înţepător, astringent.
Uscarea:
După scuturarea de pământ, îndepărtarea frunzelor îngălbenite şi a fructificaţiilor,
alte plante conţinute, materialul vegetal se pune la uscare pe cale naturală, în strat
subţire, la umbră, în încăperi bine aerate. Artificial se usucă la 40-50 grade C.
Randamentul la uscare: 4-6/1

Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
87
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să conţină toate organele
plantei; cu cât conţine mai multe rădăcini cu atât este mai valoros. Se admit ca
impurităţi: fructificaţii–max. 5%, plante brunificate-max. 2%, corpuri străine
organice-max, 3%, minerale-max. 1%, umiditate-max. 13%.
Compoziţie:
Vitamina C, substanţe minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulină, acid
convolvulinic, calciu.Atât Convolvulus arvensis, cât si specia apropiata Calysteya
sepium (Cupa vacii) contin 2-3% rezine, asemanatoare cu Tubera Jalapa, produs
exotic, formate din doua heterozide: convolvulina si jalapina. Convolvulina în mediu
hidroalcoolic alcalin se scindeaza în 4 molecule de glucoza, 2 molecule de rhamnoza
si acid convolvulinic care, de fapt, este un amestec de acizi dioxipalmitinic, exogonic,
izovalerianic, tiglic si metil acetic. Materia prima, partile aeriene cu radacini, mai
contin taninuri, vitamina C si saruri minerale.
Acţiune:
Laxativă, purgativă (în cantităţi mari), coleretică-colagogă.
Indicaţii terapeutice: constipaţie, balonare abdominală, crampe intestinale,
colecistită, hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer gastric, ficat ,,gras”; previne ciroza şi
restabileşte funcţiile normale ale ficatului. S-a mai constatat că rochiţa-rândunicii
combate afecţiunile pielii, depresia, bronşita, scorbutul, herpesul bucal, candidoza,
anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule. Cura cu ceai de rochiţa-rândunicii durează
15 zile pe lună, timp în care se bea, în fiecare dimineaţă, câte o cană de ceai.
Farmacologie
Datorita rezinelor si produsilor de scindare mentionati, materia prima are actiune
purgativa asemanatoare cu Tubera Jalapa. Cercetarile din tara noastra au demonstrat
ca rezina din aceasta specie este mai putin iritanta decât din Tubera Jalapa.
Mod de administrare
Infuzia se prepară turnând 250 ml de apă clocotită peste o linguriţă cu vârf de
plantă bine uscată şi mărunţită, se acoperă vasul, timp de zece minute, după care se
strecoară, se îndulceşte cu puţină miere de albine şi se bea cald, cu înghiţituri mici, pe
parcursul a 10 – 15 minute.Pentru ca un astfel de ceai să aibă efectul aşteptat, se
recomandă şi un regim alimentar adecvat bolii.Pulberea se obţine prin măcinarea, în
râşniţa de cafea, a rădăcinilor uscate. Se râsneşte atât cât se consumă în 14 zile,
perioadă după care planta îşi pierde din proprietăţi. Din pulbere se ia câte o linguriţă
pe zi, amestecată cu miere de albine, ca laxative şi antihemoragic.În tradiţia populară,
frunzele de volbură se puneau pe tăieturi, pentru a opri sângerarea, ori pe furuncule.
Rochiţa-rândunicii vindecă până şi rănile făcute de arsuri.
Farmacoggnozie
AnI AMF
Farmacist
88

Ter Pene

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ter Pene

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terpinoidele

Rolul uleiurilor volatile pentru plantă

Obtinerea uleiurilor volatile

Uleiuri esentiale absolute

Presiuni mai mari

• cu origine schizogena (Myrtaceae, Umbelliferae, Coniferae):canalele

lina lool ge ra niol citrone lol

me ntona ca rvona ca mfor tuiona

- esteri: aciclici (linalilacetat), monociclici (mentilacetat), biciclici

timol ca rva crol

Rolul uleiurilor volatile in organismul vegetal

Actiunea si intrebuintarile uleiurilor volatile

Actiunea farmacologica a uleiurilor volatile este foarte diversa , functie de

Propietatea uleiurilor volatile de a conserva produse biologice, de a inhiba

Fenolii terpenoidici sant antiinfectiosi cu spectru larg, ei manifestand o

Actiunea bacteriostatica a alcoolilor se manifesta la dilutii 1/800-1/2000 atat

Propietatile antimicrobiene ale aldehidelor monoterpenice sant mai slabe

Cetonele monoterpenice (verbenona, tuiona, camfona,pulegona) sant

Oxizii monoterpenici prezinta propietati antibacteriene, antivirale si

Compusii sesquiterpenici prezinta propietati antifungice prin blocarea

Propietatile antiinflamatoare sunt rezultatul mai multor mecanisme de actiune,

Produse vegetale care contin uleiuri volatile

Auranti pericarpum / Aurantii Aetheroleum

Citri pericarpium / Citri Aetheroleum

lina lool limone n ge ra niol

Melissae folium/Melissae Aetheroleum

Reprezinta frunzele recoltate de la specia Melissa officinalis din familia Lamiaceae

a cid rozma rinic

Compozitia uleiului volatil este influentata de numerosi factori : zona geografica de

Produsul vegetal datorita principiilor active continute prezinta o serie de actiuni:

Menthae folium / Menthae piperitae Aetheroleum

Repezinta frunzele recoltate de la specia Mentha piperita din familia Lamiaceae

Componentul principal il reprezinta uleiul volatil (0,5- 4 %) al carui

Menthae piperitae Aetheroleum

Se obtine prin distilarea cu vapori de apa a frunzelor proaspat recoltate . Este

(-)-mentol mentofuran mentona jasmona

Uleiul de menta de buna calitate trebuie sa indeplineasca o serie de criterii:

Carvi fructus / Carvi Aetheroleum

Reprezinta fructele recoltate de la specia Carum carvi din familia Apiaceae

(S)-(+) carvona (R)-(+)-limonenul carveol dihidrocarveol dihidrocarvona

Caryophylli flos/ Caryophylli Aetheroleum

Reprezinta bobocii florali ai speciei Caryophyllus aromaticus sin. cu Eugenia

Cinnamomi cortex / Cinnamomi Aetheroleum

Reprezinta scoartele recoltare de pe ramurile speciei Cinnamomum verum din familia

Eucalypti folium / Eucalypti Aetheroleum

Reprezinta frunzele recoltate de pe ramurile in varsta ale arborelui Eucalyptus

Salviae folium / Salviae Aetheroleum

Reprezinta frunzele recoltate de la specia Salvia officinalis din familia Lamiaceae

a cid rozma rinic

Matricariae flos / Chamomillae Aetheroleum

Reprezinta capitulele florale recoltate de la specia Chamomilla recurita din familia

bisa bolol ca ma violina

Thymi herba / Thymi Aetherolum

Reprezinta partea aeriana inflorita recoltata de la specia Thymus vulgaris din

Produsul vegetal este constituit din partile aeriene inflorite recoltate de la

Reprezinta stearoptenul uleiului volatil obtinut prin antrenarea cu vapori de

Lavandulae flos / Lavandulae Aetheroleum

Reprezinta florile recoltate de la specia Lavandula angustifolia subsp. angustifolia din

acetat de linalil linalool geraniol

Valerianae radix et rhizoma

Reprezinta radacinile si rizomii recoltati de la specia Valeriana officinalis din familia

Produsul vegetal si preparatele obtinute din acesta prezinta propietati sedative

astfel de trandafiri au supraviețuit până în zilele noastre.