REFERAT

SISTEMUL SOLAR

Întocmit de elev: Octavian Mihai

 SISTEMUL SOLAR

SISTEMUL SOLAR s-a format acum, aproximativ 4 miliarde de ani ca

urmare a colapsului gravitational al unui gigant nor molecular. Acesta este
format din SOARE impreuna cu sistemul sau planetar (care cuprinde nouă
planete: MERCUR, VENUS, PAMANT, MARTE, JUPITER, SATURN, URANUS,
NEPTUN, PLUTO) si alte obiecte non-stelare. Sistemul solar s-a format, probabil,
dintr-un nor de gaze si praf care s-a desprins dintr-un nor mai mare. Forţele
gravitaţionale au făcut ca norul să se învârtească si să se contracte. Centrul,
devenind foarte compact, dens si extrem de fierbinte, a format SOARELE.
Celelalte materiale au format un disc, care ingrămădindu-se, au format corpuri. In
urma ciocnirii corpurilor si răcirii lor s-au format planetele.
 SOARELE

SOARELE este o masă gazoasă, de mărime medie care are căldură si

lumină proprie, si care conţine 99.9% din toată materia din sistemul solar. Toate
planetele, inclusiv PAMANTUL, fac o mişcare de revoluţie in jurul SOARELUI. Cu
toate că mai puţin de jumătate din a miliarda parte din energia SOARELUI ajunge
pe PAMANT in fiecare secundă, este deajuns să susţină viaţa.Petele solare, care
apar pe suprafaţa SOARELUI ca nişte pete negre, sunt regiuni mai reci de pe
SOARE. Explozile solare - erupţii de gaz si particule asociate cu petele solare -
pot distruge comunicaţiile si sistemul electric de pe PAMANT. Vântul solar, un
şuvoi de particule electrizate, străbate tot sistemul solar, cauzând AURORA
BOREALA.

MERCUR

MERCUR este cea mai apropiată planetă de SOARE. De pe suprafaţa uscată

a planetei, SOARELE apare de doua ori mai mare ca de pe PAMANT.
Temperaturile de pe suprafaţa planetei, care variază cel mai mult din sistemul
solar, pot ajunge amiaza la 427 de grade Celsius si pot scădea noaptea până la
-184 grade Celsius. Suprafaţa lui MERCUR este acoperită de cratere, provenite din
bombardamentele cu meteoriţi si comete. MERCUR pare a fi făcută in majoritate
din fier. Din cauza miezului de fier, planeta are câmp gravitaţional, dar este prea
mic si prea slab pentru a sustine mai mult de o subţire atmosferă de vapori de
sodiu si heliu.
 VENUS

VENUS este a II-a planetă de la SOARE. Cu toate că distanţa până la SOARE

este de două ori mai mare faţă de cea a lui MERCUR, VENUS este cea mai caldă
planetă din sistemul solar. O atmosferă subţire si noroasă formată din dioxid de
carbon, reţine călduta solară si invăluie planeta cu un strat de acid sulfuric cauzat
de erupţiile vulcanice. Suprafaţa planetei este formată din câmpii intinse si regiuni
muntoase modelate de vulcani si de râurile de lavă. Se crede că vulcanii continuă
să erupă. Deoarece cantitatea dioxidului de sulf variază, s-au depistat regiunile
calde de pe planetă.

PAMANTUL

Este a III-a planetă de la SOARE. Datorită distanţei la care se află de

SOARE, prezenţa unei atmosfere protectoare si a unui amestec corect de
substanţe organice, PAMANTUL este singura planetă din sistemul solar care
poate susţine viaţa. Este deasemenea singura planetă pe care o substanţă (ca
apa) există in stare gazoasă, lichidă si solidă. PAMANTUL este extrem de dinamic
a cărui scoarţă se reciclează constant, datorită mişcării continue a platfornelor.
 MARTE

Este a IV-a planetă de la SOARE avind ca dimensiune jumătate din mărimea

PAMANTULUI. Deasemenea este inclinată pe o axă care are ca rezultat existenţa
anotimpurilor. Aceste anotimpuri schimbătoare crează pe planetă vânturi care
ating 161 k/h si care cauzează puternice furtuni de praf. MARTE are 2 sateliţi care
sunt probabil asteroizi capturaţi, emisfera sudică a planetei este o suprafaţă
stabilă cu multe cratere. Si totusi, pe emisfera nordică se observă râuri intinse de
lavă si vulcani gigantici consideraţi ca fiind cei mai mari din sistemul solar.
O uriaşă deschidere, numită Valles Marineris, este de cinci ori mai lungă si de
două ori mai lată faţă de Alpi. Nenumate canale ramificate străbat câmpiile care
sunt strânse in apropierea Ecuatorului. Aceste canale se aseamănă sistemului de
râuri găsit pe PAMANT si s-ar fi putut forma când condiţiile de pe MARTE erau
foarte diferite de cele de astăzi.

JUPITER

A V-a planetă de la SOARE, JUPITER este cea mai mare planetă din
sistemul solar. Suprafaţa lui JUPITER este de două ori mai mare decât suprafaţa
totală a celorlalte planete laolaltă. Inconjurat de 16 sateliţI, JUPITER seamănă cu
un sistem solar in miniatură. La fel ca o stea, este compus in majoritate din gaze
si isi generează propria-I căldură. Oamenii de stiinţă speculează că dacă JUPITER
ar avea de 70 sau de 100 de ori mai multă materie, ar fi o stea. Atnosfera planetei
este făcută din benzi miscătoare, de gaze. Dominanta “MAREA PATA ROSIE”,
având diametrul de trei ori mai mare fată de cel al PAMANTULUI, este o furtuna
uriasă care a existat cel puţin de când telescoapele observă JUPITERUL. O rotaţie
foarte rapidă - odată la 10 ore - dă lui JUPITER cele mai scurte zile din sistemul
solar si ajută la formarea unui puternic câmp magnetic care este de nenumărate
ori mai mare fată de cel al PAMANTULUI. Noaptea pe JUPITER este departe de a fi
intunecoasă: cerul este luminat de cei 16 sateliţi, o auroră strălucitoare cauzată
de câmpul magnetic si strălucirea fulgerelor gigantice.

SATURN

Planeta SATURN este a VI-a planetă de la SOARE. Este inconjurat de

nenumărate inele formate din bucăţele mici de rocă si gheaţă. Acestea pot fi
resturile de la un satelit care a fost fărâmiţat intr-o coliziune cu un alt corp ceresc.
SATURN are cel puţin 24 de sateliţi iar unii dintre ei au urmele unor astfel de
coliziuni. Densitatea uriaşei planete este atât de mică incât poate pluti pe apă, un
indiciu că este făcută in majoritate din gaze de hidrogen si heliu. SATURN isi
generează propria-I căldură, probabil, deoarece gazele se separă in interiorul lui,
printr-un proces similar celui de separare a uleului de oţet. Această separare
permite gazelor să transforme o parte din energia de mişcare, energie cinetică, in
căldură. SATURN are un câmp magnetic puternic a cărui poli coincid cu polii
geografici.

URANUS

Este a VII-a planetă de la SOARE. Cea mai caracteristică particularitate este

că se roteşte pe o parte ajungând doar pe un singur pol lumina solară. O teorie
sugerează că URANUS a fost lovit de un obiect mare,care l-a răsturnat. Obiectul a
fost pulverizat iar resturile au format nori din vapori de apă si pulbere de rocă. Mai
târziu aceste resturi s-au strâns formând cei 15 sateliţi si 11 inele care inconjoară
planeta. O altă teorie susţine că inelele s-au format din resturile create când câtiva
din sateliţii planetei au fost zdrobiti de meteoriţi mai mici. Ca si NEPTUN, in mare
parte URANUS este un ocean murdar de apă sustinut de un miez de rocă.
Atmosfera formată din hidrogen si heliu cu urme de metan dă planetei culoarea
albastru-cenuşie.
 NEPTUN

Planeta NEPTUN este a VIII-a planetă de la SOARE. Cu furtuni uriaşe care

suflă cu o putere de zece ori mai mare decât cea a uraganelor - aproape deajuns
să spargă bariera sunetului - NEPTUN este planeta din sistemul solar bântuită de
vânturile cele mai puternice. V-a rămâne de determinat ce cauzează aceste vinturi
puternice. De patru ori mai mare decât PAMANTUL şi puţin mai mică decât
URANUS, NEPTUN probabil, nu are limite bine definite între straturi. Are un mic
miez de rocă topită înconjurată de un ocean amestecat cu bucaţi de rocă şi noroi.
Partea superioară a oceanului se gradează treptat într-o atmosferă compusă din
hidrogen şi heliu. O mică cantitate de metan dă planetei culoarea albastruie - gri.

PLUTO

Este a IX-a planeta de la SOARE, cu toate ca orbita ei eliptica o aduce mai

aproape ca NEPTUN de SOARE. Mica planeta (25 de planete ca PLUTO incap in
MERCUR, urmatoarea planeta ca micime) PLUTO pare a fi mai mult un asteroid
facut dintr-un amestec deroca, ghiaďa, amoniac îI metan. PLUTO îI singurul ei
satelit funcţionează ca o planeta dubla. CHARAN, satelitul lui PLUTO, este
aproape jumatate din marimea planetei îI ar parea de pe cerul lui PLUTO ca fiind
aproximativ de îase ori marimea LUNII. Cele doua corpuri se rotesc in jurul unui
punct balansat care se afla intre ele. Cele doua corpuri impart chiar atmosfera
subtire de nitrogen a lui PLUTO.
 PAMANTUL SI LUNA sunt legate prin fortele gravitationale,
Pamantul si singurul sau satelit, Luna,calatoresc impreuna prin spatiu.
Luna executa si o misacare de rotatie completa in jurul Pamantului de
durata unei luni calendaristice.
Luna este cel mai apropiat corp ceresc fata de Pamant,situandu-se in medie
la 385000 km de acesta.Intr-o luna calendaristica Luna pare a-si modifica forma,
de la cea de secera pana la cea de cerc plin si inapoi.
Luna nu emite lumina si modificarile aparente de forma se datoreaza
faptului ca in timpul rotirii in jurul Pamantului se poate observa doar partea
iluminata de Soare.
Modificarile succesive de forma ale Lunii,se numesc faze,si ele se repeta la
fiecare 29.5 zile.Avem cele mai multe informatii despre Luna in comparatie cu
orice alt corp ceresc deoarece oamenii au pasit pe ea si au explorat-o.
Acestia au fost astronautii de pe Apollo care au vizitat de sase ori
Luna,intre iulie 1969 si decembrie 1972,in cea mai mare aventura realizata
vreodata de umanitate.
In comparatie cu planeta-mama,Luna este un satelit mare. Diametrul
acesteia,de 3476 km,este mai mult de un sfert din diametrul Pamantului(12756km).
Majoritatea satelitilor sistemului nostru solar sunt mici in comparatie cu
planeta-mama.De exemplu Ganymede cel mai mare satelit al planetei Jupiter,este
mai mic decat a 25 parte a planetei.
Din aceasta cauza multi astronomi considera ca Pamantul si Luna privite ca
un sistem planetar dublu.Intradevar,Luna este la fel de mare cat jumatate din
Pluto,cea mai indeparata planeta,si nu cu mult mai mica decat Mercur.
Masa Lunii este ceva mai mica de 1:80 din masa Pamantului.Forta ei
gravitationala este si ea mai mica,doar o sesime di cea a Pamantului.Cu toate
acestea forta gravitationala a Lunii afecteaza Pamantul.Aceasta atrage apele din
mari si oceane dand nastere fenomenului de maree.Fluxul apare atunci cand luna
este in ascensiune,fluxurile aparand pe ambele parti ale Pamantului.
 Pamantul si Luna sunt asemanatoare ca structura.Sunt alcatuite din
roca.Au o structura stratificata:un miez bogat in fier in interior,acoperit cu o
manta semi-lichida de roca.La suprafata este o scoarta de roca solida mai
usoara.Scoarta selenara este mai densa decat cea a Pamantului care sub
suprafata oceanelor are o grosime de doar 10 km:mantaua Lunii pare sa fie rigida
si compacta pe toata grosimea ei in vreme ce partea superioara a mantalei
terestre este usor elastica,ceea ce inseamna ca poate curge.Curgand,duce cu ea
crusta solida,proces numit deplasare a placilor tectonice.
Scoarta Pamantului nu se deplaseaza ca un tot,ea se divide in aproximativ
15 fragmente,sau placi,care se deplaseaza in directii diferite.Studierea tectonicii
placilor este astazi unul dintre cele mai importante domenii ale
geologiei(studierea Pamantului).
Miscarile tectonice ale placilor dau nastere si altor fenomene.Cand o placa
se loveste de cealalta,relieful se increteste si se inalta,formandu-se muntii.Acesti
munti pot contine vulcani formati din roci topite izbucnite din zonele de slaba
rezistenta ale scoartei.Acolo unde doua placi tectonice aluneca una pe langa
alta,ele se intepenesc uneori pentru ca apoi sa se elibereze brusc.Aceasta
transmite unde de soc care se propaga prin scoarta ,detectate sub forma unor
cutremure de pamant. Daca suprafata Terrei a fost modelata in principal de
miscarile placilor tectonice,acest lucru nu este valabil si in cazul Lunii.
De pe Pamant se pot vedea cu ochiul liber campiile de lava si parti din
vechea scoarta selenara.Campiile sunt zonele mai intunecate,in timp ce scoarta
veche pare mai luminoasa.
Modelul de umbre si lumini vizibil pe suprafata Lunii ramane intotdeauna
neschimbat deoarece putem vedea doar o singura parte a acesteia.Aceasta
deoarece Luna executa o asa-numita rotatie siderala:durata rotatiei in jurul
propiei axe este aceiasi cu durata rotatiei in jurul Pamantului-27 zile si o
treime.Noaptea,Luna poate fi observata deplasandu-se pe cer nu din cauza
propriei sale orbite in jurul Pamantului,ci din cauza ca Pamantul insusi se roteste.
Campiile selenare sunt denumite mari deoarece primii astronauti au crezut
ca aceste intinderi ar putea fi oceane;de fapt,pe Luna nu exista apa.
Spre deosebire de Luna,care este extrem de uscata,Pamantul este foarte
umed.Peste sapte zecimi di suprafata Pamantului este acoperita de apele
oceanelor.
Pamantul,fiid mult mai masiv are o forta gravitationala suficienta pentru a
mentine o atmosfera gazoasa.Atmosfera se comporta ca un invelis care distribuie
lumina Soarelui in timpul zilei si care impiedica disiparea acesteia in spatiu in
timpul noptii.Astfel,temperatura de pe Pamant este mult mai uniforma decat pe
Luna,cu variatii relativ mici intre zi si noapte.Aerul din atmosfera Pamntului este
un amestec de gaze,in cea mai mare parte(aproximativ 78%) si
oxigen(21%).Prezenta oxigenului din atmosfera impreuna cu apa abundenta de pe
suprafata face posibila existenta vietii pe Pamant,sub diverse forme.
Pe luna,lipsa aerului si a apei face imposibila dezvoltarea oricarei forme de
viata. Apa si aerul joaca un rol foarte important si in modelarea suprafetei
terestre.
Acestea sunt principalele cauze ale eroziunii,indepartarea stratului de roca
la suprafata, modificand permanent relieful.
Curgerea apelor, miscarea neintrerupta a apelor oceanelor si marilor,efectul
distructiv al ghetii,efectul devastator al vantului:acestia sunt agenti de eroziune
puternici care in timp pot transforma roca cea mai dura in praf.
 Deoarece suprafata Pamantului este in permanenta schimbare, planeta este
tanara geologic.
Doar cateva straturi de roca depasesc 1.5 milioane de ani.Spre deosebire
de Pamant,Luna este inactiva si suprafata ei este mult mai veche.In ultimii 3
miliarde de ani suprafata acesteia s-a schimbat putin.