Specii Pesti

Crapul argintiu (Hypophthalmichthys molitrix)
Crapul argintiu este una dintre speciile de apa dulce cele mai apreciate. Nuanta corpului sau (albastru-
violet) este accentuata de o fasie portocaliu-rosiatica, de la coada pana la mijlocul corpului. Masculii sunt
mai mici, mai subtiri, mai colorati si deseori au o nuanta rosiatica in zona ventrala.
Crapii argintii traiesc aproximativ 5 ani. Sunt pesti usor de intretinut si sunt perfecti pentru acvaristii incepatori.
Sunt pasnici si pot fi tinuti in acvarii in care sunt si alti pesti de marime medie. Asemenea altor specimene ale
familiei Danio, pestii traiesc in bancuri si trebuie intotdeauna tinuti in grupuri de cel putin 4 indivizi.
Habitat si ingrijire
Crapul argintiu este originar din raurile din Burma, Thailanda si Sumatra. Intrucat necesita un nivel putin mai
ridicat de oxigen decat alte specimene Danio, este foarte important sa alegi un filtru bun pentru acvariu. Crapii
argintii tolereaza temperaturi mai scazute ale apei si pot fi tinuti intr-un acvariu neincalzit.
Inoata la toate nivelurile, dar pentru ca le place sa sara, acvariul trebuie acoperit. Opteaza pentru un acvariu
mare, cu plante pe margine. Culorile radiante ale acestor pesti sunt cel mai vizibile la lumina reflectata de sus. Le
place lumina soarelui de dimineata. Desi nu sunt pretentiosi in ceea ce priveste parametrii apei, prefera totusi apa
cu pH neutru.
Dieta
Crapii argintii accepta hrana sub orice forma: vie,

inghetata sau sub forma de fulgi.
In natura, dieta lor este formata in primul rand din
insecte si zooplancton.
Pentru a le mentine sanatatea, hraneste-i cu fulgi
tropicali de calitate sau cu hrana granulata, precum
si cu mancare inghetata sau vie cum ar fitubifex,
larve de tantari, creveti si Daphnia.
Reproducere
Crapii argintii se inmultesc usor prin depunere de

icre. Femela are un corp mai rotunjor, in timp ce
masculul este considerabil mai mic si mai colorat.
Cand formeaza perechile, acestia sunt foarte loiali.
Apa din acvariul pentru imperechere trebuie sa aiba 26-30 grade C, iar nivelul acesteia nu trebuie sa
depaseasca 10-15 cm. Ar fi bine sa adaugi plante cu frunze fine, fie plutitoare, fie grupate. Bilele de marmura pot
fi folosite ca si substrat, pentru a proteja icrele de ceilalti pesti.
In acvariul de imperechere trebuie sa plasezi de doua ori mai putine femele decat masculi. Acestea trebuie
mutate cu cateva zile inaintea masculilor. Se vor forma perechile si vor parasi grupul, pentru a depune icrele
printre plante. Indeparteaza adultii imediat ce depunerea s-a incheiat; in caz contrar, acestia vor manca puietul.
Mentine acvariul la intuneric pana cand icrele se dezvolta, pentru a preveni cresterea fungica.Pestisorii vor iesi la
36-48 de ore dupa depunere si trebuie hraniti cu creveti proaspeti. Cresc repede si pot fi hraniti cu hrana uscata
macinata fin sau cu hrana speciala din magazinele de animale.
Rechinul balena, cel mai mare peste din lume

Ultima modificare: 2010-11-25 | Data publicării: 2010-11-18
(0/ 0)
Listează articol » Trimite articol »
Rhincodon typus sau rechinul-balena este cel mai mare peste din lume. De altfel, toti rechinii sunt
considerati vietati acvatice de dimensiuni mari. Cel mai mic este rechinul pigmeu, cu o lungime de doar
22 cm, iar cel mai mare este rechinul-balena, care poate avea pana la 12 m.
Face parte din clasa Chondrichthyes si subclasa Elasmobranchii. Cercetatorii spun ca acest peste a aparut in
urma cu 60 de milioane de ani.
Rechinul-balena nu este o specie agresiva
Rechinul-balena se hraneste filtrand particulele de

mancare din apa.
Are o gura de 1,5 m care poate contine pana la 350
randuri de dinti. Capul este plat si lat, iar ochii sunt
asezati in partea din fata.
Corpul este de culoare gri, cu pete si dungi galbene,
iar abdomenul este alb.
Are doua perechi de inotatoare dorsale si pectorale,
iar pielea poate ajunge la o grosime de 10 cm.
Toate acestea fac ca rechinul-balena sa fie cel
mai mare peste din lume.
El isi foloseste intregul corp atunci cand inoata, asa
ca nu este la fel de rapid ca si alti rechini. Viteza
medie de deplasare este de doar 5 km/h. Traieste in
zonele cu clima calda sau tropicala.
Specia a fost identificata pentru prima oara in 1828, foto: http://www.flickr.com/photos/
cand un exemplar lung de 4,5 m a fost prins cu un ictheostega/3670261680/
harpon, in Golful Table din Africa de Sud.
Cel mai mare rechin-balena prins vreodata avea peste 12 m si o greutate de peste 20 t. A fost prins in 11
noiembrie 1947, langa insula Baba.
Desi este cel mai mare peste din lume, nu este o specie agresiva. Datorita dimensiunii sale, oamenii il percep
ca pe un peste de prada, insa adevarul este ca nu reprezinta un pericol atat de mare pe cat se crede.
Nu mananca oameni. Rechinul-balena ataca doar daca este provocat.
Ce mananca rechinul-balena?
Acest peste urias se hraneste cu vertebrate, calmari, organisme care plutesc prin apa, fitoplancton, plancton si
alge. In mod ciudat, dintii sai uriasi nu il ajuta la hranire. Rechinul isi umple gura cu apa si o lasa sa se scurga prin
branhii, filtrand mancarea. Are un fel de sita care lasa doar apa sa treaca, iar planctonul si alte organisme sub 3
mm ii raman in gura.
Exista multe zvonuri cu privire la cel mai mare rechin-balena prins sau vazut vreodata. Unii sustin ca acesti pesti
uriasi pot ajunge pana la 22 m. O astfel de poveste spune ca vaporul Maurguni s-ar fi lovit odata de un rechin-
balena. Se crede ca pestele prins in prora vaporului ar fi avut in jur de 18 m.
_________________________________________________
Mai multe informatii : http://www.whaleshark.org.za/Whale_Shark-Biology_Ecology.html
Pestele arlechin (Rasbora Heteromorpha)

(0/ 0)
Dintre toate cele 50 de specii de Rasbora, pestele arlechin este cel mai popular. Acesta este deseori
numit Rasbora Rosie datorita culorii sale asemanatoare cuprului, rosiatica, accentuata de o linie neagra
pe spate.
 Denumire stiintifica: Rasbora Heteromorpha
 Alte denumiri: Rasbora Rosie
 Familia: Cyprinidae
 Origine: Asia de Sud-Est, Malaezia, Singapore, Sumatra, Thailanda
 Marime la maturitate: 4,5 cm
 Durata de viata: 6 ani
 Dieta: omnivor; consuma majoritatea tipurilor de hrana
 Inmultire: depune oua; dificil de imperecheat
 Ingrijire: obisnuita
 pH apa: 6.0-7.5
 Duritatea apei: pana la 12 dGH
 Temperatura: 23-28 grade Celsius
Habitat/Ingrijire
Rasbora Heteromorpha sunt pesti de apa dulce si nu ii vei gasi niciodata in ape salmastre. Acestia pot fi gasiti in
apele din partea de sud a Asiei de Sud-Est. Pestii arlechin prefera un mediu cu vegetatie deasa, zone deschise
pentru inot, un substrat inchis si lumina discreta.
Temperatura apei nu este foarte importanta. Cu toate acestea, valoarea ideala este situata intre 23 si 26 grade C.
PH-ul apei trebuie sa fie putin acid, cu valoarea intre 6.0 si 6.5. Pestii traiesc in bancuri si trebuie tinuti in grupuri
de cel putin 3 exemplare. Tolereaza celelalte specii.
Nu sunt pretentiosi si vor accepta hrana sub orice forma: fulgi, hrana uscata, inghetata sau vie. O dieta variata va
impiedica aparitia problemelor digestive sau a unor boli.
Peste arlechin
Reproducere
Arlechinii sunt printre pestii cei mai dificil de imperecheat. Cu toate acestea, in conditiile corespunzatoare,
reproducerea poate sa aiba loc. Specimenele tinere trebuie selectionate si hranite cu hrana vie inainte de
reproducere. Masculii sunt mai slabi decat femelele si au dunga neagra curbata. Dunga neagra a femelelor este
perfect dreapta.
Bancurile de pesti tineri se pot imperechea intr-un singur acvariu. Pentru fiecare femela trebuie sa existe doi
masculi. Apa trebuie sa aiba o valoare a pH-ului pana in 2 dGH. Temperatura optima a apei se situeaza undeva
intre 23-28 grade Celsius, iar in acvariul pentru reproducere trebuie puse plante cu frunze late (precum
Cryptocorynes).
Odata pregatit acvariul de reproducere, bancul pentru imperechere poate fi introdus seara. Reproducerea va
avea loc dimineata si va fi initiata de "dansul" masculului in fata femelei. Femela se va indrepta spre o planta, in
vederea depunerii oualor. Masculul poate impinge femela din lateral si isi poate freca burta de spatele ei, pentru a
o directiona spre locatia de imperechere.
Cand este pregatita pentru reproducere, femela se va intoarce si isi va freca burta de partea de dedesubt a
frunzei. Masculul se va apropia de ea si va fertiliza ouale pe masura ce sunt eliberate. Ouale fertilizate se afla pe
dosul frunzei. In decursul a doua ore pot fi fertilizate aproximativ 100 de oua.
Dupa imperechere, bancul de reproducere ar trebui indepartat din acvariu. In caz contrar, pestii vor
consuma pestisorii pe masura ce acestia ies din oua. Pestisorii trebuie hraniti in functie de etapa de dezvoltare.
Acestia ajung la maturitare sexuala in aproximativ 6-9 luni.
Betta splendens (Pestele luptator siamez)

(0/ 0)
Datorita coloritului fascinant si inotatoarelor frumos alungite, pestele Betta este printre cele mai populare
specii intalnite in acvarii. Acesti pesti pot fi colorati in diverse culori: albastru, alb sau rosu. La femele,
culorile sunt mai putin stralucitoare, iar inotatoarele sunt mai scurte.
 Denumire stiintifica: Betta Splendens
 Familia: Belontiidae
 Provenienta: Cambodgia, Thailanda
 Marime: 7 cm
 pH apa: 6.8 - 7.4
 Temperatura: 24-30 grade celsius
Masculii nu pot fi tinuti impreuna
Traieste 2-3 ani
Este o specie frumos colorata si populara, dar in acelasi timp controversata. Multi oameni sustin ca nu sunt facuti
sa fie tinuti in acvarii mici, dar ca sa intelegi care sunt adevaratele nevoi ale acestor pesti, trebuie sa ajungi sa le
cunosti intai habitatul natural.
Sursa: http://www.flickr.com/photos/betta-online/1560061871/
Pestii Betta provin din apele Thailandei, Indoneziei, Malaeziei, Vietnamului si Chinei. Se reproduc in lanuri de
orez sau in ape de mica adancime. Desi multi acvaristi sunt constienti de asta, ei gresesc in privinta temperaturii
apei. Pestele provine din tari tropicale, ceea ce inseamna ca apa trebuie sa fie destul de calda. Betta se simte
bine la caldura si devine neatent si dezorientat daca temperatura apei scade sub 23 de grade Celsius. Daca tii
pestele intr-un acvariu mic, nu poti controla temperatura apei.
Betta Splendens au un organ respirator special, care le permite sa respire la suprafata apei. Are nevoie de apa
calduta, cu ph neutru (poate fi putin acid). Filtrele si pompele de apa nu sunt recomandate. Poate fi tinut impreuna
cu alti pesti doar daca sunt respectate aceste conditii si daca nu exista alti pesti luptatori in acvariu. Nu trebuie
sa tii niciodata doi masculi in acelasi acvariu. In schimb, femelele nu au comportament agresiv.
In natura, pestii Betta se hranesc cu insecte si larve. E de preferat sa le dai hrana vie, dar se pot obisnui si cu
fulgi sau cu hrana congelata. Cele mai bune optiuni sunt: larve, plancton, tubifex, viermi si daphnia.
Reproducere
Pestii Betta nu traiesc mult. Cel mai bine e ca inmultirea sa se faca inaintea varstei de un an. Nu au nevoie de un
echipament special. E bine ca, inainte de inmultire, sa le dai hrana vie, iar apa sa aiba cel putin 26 de grade
Celsius si un ph de 7,0. In aceasta perioada, masculii pot deveni agresivi fata de femele, asa ca e bine sa le pui
la dispozitie un loc unde sa se ascunda.
Chiar si asa, femela poate fi ranita. Cand sunt pregatiti sa se inmulteasca, femela si masculul vor prinde o culoare
mai intensa si vor incepe sa inoate in cercuri, unul in jurul celuilalt. Femela va elimina ouale, iar masculul le
fertilizeaza, le aduna si va avea grija de ele. E bine sa scoti femela din acvariu, pentru ca masculul va deveni din
nou agresiv. Intr-o zi-doua, ouale eclozeaza, iar dupa cel mult doua zile masculul trebuie scos din acvariu, ca sa
nu manance alevinii.
Barbus tetrazona (Mreana tigru)

(0/ 0)
Mreana tigru sau Barbus tetrazona este un peste exotic pe care-l poti achizitiona si daca nu esti un
cunoscator al speciilor de pesti. Nu necesita atentie si ingrijire sporite. Tot ce ai de facut este sa pui pestii
intr-un acvariu potrivit si sa-l amenajezi, pastrandu-i apa curata.
 Denumire stiintifica: Barbus tetrazona
 Familia: Cyprinidae
 Provenienta: Borneo, Indonezia, Sumatra
 Marime: 7 cm
 Caracteristici: Este un peste activ, care ciupeste inotatoarele rivalilor; poate trai pana la 6 ani
 Tip: omnivor
 pH apa: 6.5
 Duritatea apei: 10
 Temperatura: 20-26 grade Celsius
Cum arata specia de pesti Barbus tetrazona?
Specifice speciei Barbus tetrazona sunt cele patru dungi verticale negre, dupa care poate fi recunoscuta cu
usurinta. Marginea inotatoarelor, dar si botul, sunt colorate in portocaliu. Exista exemplare colorate in verde,
negru, rosu sau alb. La maturitate, pestii pot avea o lungime de pana la 7 cm, devenind suficient de mari cat sa
nu fie mancati de alti pesti. In acelasi timp, sunt suficient de mici cat sa poti creste un intreg grup in acvariul tau.
Totusi, aceasta specie nu este potrivita pentru orice acvariu. Daca sunt singuri sau in grup de 2-3, Barbus
tetrazona vor teroriza aproape orice alta specie cu care imparte spatiul. Numai daca formezi grupuri de 6
exemplare ii vor lasa pe ceilalti in pace. Indiferent de numarul lor, nu e bine sa-i grupezi cu pesti docili, lenti sau
cu inotatoare lungi.
foto: http://www.flickr.com/photos/genista/273225743/
Mreana tigru nu este o specie foarte pretentioasa, dar prefera apa putin acida. E bine sa tii pestii intr-un acvariu
mare, ca sa aiba unde sa inoate, cu multe plante artificiale, amplasate la margini. Temperatura nu este foarte
importanta; rezista si in acvarii neincalzite. Au nevoie doar de un substrat fin si de lumina.
Pentru un sistem imunitar sanatos e bine sa-i hranesti cu toate tipurile de mancaruri. Ofera-le hrana de calitate:
atat fulgi, cat si hrana vie si congelata. Mananca nevertebrate mici, dar si legume fierte.
Reproducere
Femela depune icre, iar masculul le fertilizeaza. Niciunul dintre „parinti" nu are grija de icre. Din contra, daca sunt
lasati in preajma lor, le mananca. E bine sa amenajezi un acvariu separat, in care vor creste pestisorii. Inainte de
inmultire, da-le hrana vie. Cand s-a format un cuplu, muta pestii in acvariul separat, cu apa acida si cu plante cu
frunze fine. Unii acvaristi pun margele pe fundul acvariului, astfel incat ouale sa fie ferite. In orice caz, trebuie sa ii
muti inapoi in acvariul de rezerva imediat dupa reproducere ca sa nu-si manance alevinii.
Depunerea icrelor se face, de obicei, dimineata. Daca ai pus perechea in acvariul separat si nu s-au reprodus
intr-o zi sau doua, schimba apa si mareste temperatura cu un grad sau doua.
Femela depune in jur de 200 de icre, de o culoare galbena, translucida, pe care masculul le fertilizeaza imediat.
Eclozarea va avea loc la circa 36 de ore dupa fertilizare, iar alevinii vor incepe sa inoate dupa alte cinci zile.
Hraneste pestisorii cu mancare speciala.
Pestele zebra (Danio rerio)

(0/ 0)
Pestii zebra sunt printre cei mai rezistenti si mai activi pesti de acvariu. Ii recunosti imediat dupa dungile
albastre orizontale. De obicei, femelele sunt putin mai mari decat masculii. Exista si exemplare albe sau
leopard, dar si pesti cu inotatoare lungi.
Pestii zebra prefera sa stea la suprafata. Le plac apele curgatoare. Sunt considerati pesti de apa rece, asa ca au
nevoie de temperaturi intre 17 si 23 grade Celsius. Asta nu inseamna ca nu se pot adapta altor temperaturi sau
altor conditii. Se recomanda sa le oferi multa lumina, spatiu si un decor cu plante.
Sunt pesti omnivori si accepta aproape orice fel de hrana: vie, congelata sau uscata, fulgi sau granule. Nu sunt
pretentiosi, dar le plac viermisorii, ramele sau larvele
de tantari.
Reproducere
Daca nu ai experienta in cresterea pestilor, Danio

rerio sunt o alegere buna. O caracteristica unica a
acestei specii este loialitatea fata de partenerul ales.
Perechile raman impreuna pe viata, iar daca unul din
pesti moare, celalalt probabil nu se va mai reproduce
cu un alt partener.
Trebuie sa amenajezi un acvariuseparat, in care apa
sa nu fie mai adanca de 15 cm. Adauga multe plante
cu frunze delicate.
Pe fundul acvariului, trebuie sa pui ori o plasa cu gauri
mici ori pietris fin. Ideea este ca icrele sa fie protejate
de pestii adulti, pentru ca acestia obisnuiesc sa le foto: http://www.flickr.com/photos/threefingers/2217112509/
manance.
E bine ca temperatura apei sa fie la 25 de grade
Celsius, iar daca vrei sa „incurajezi" cuplul, mareste-o cu cateva grade. Femela va depune 300 pana la 500 de
oua. Dupa fertilizare, muta pestii in acvariul mare, ca sa protejezi icrele depuse.
Eclozarea va avea loc la doua zile dupa fertilizare. Fii atent cand schimbi apa, pentru ca alevinii sunt foarte mici si
s-ar putea sa-i arunci odata cu apa murdara. Ca sa creasca, ofera-le hrana speciala sau hrana uscata, foarte fina.
Denumire pH
Familie Origine Dimensiuni Tip Duritate Temperatura
stiintifica apa
6 cm.
Este un peste pasnic,
Estul potrivit pentru acvariile 6.5 - 18-24 grade
Danio rerio Cyprinidae omnivor 5-12
Indiei comune. 7.0 Celsius
Poate trai pana la 5 ani
Trachinus draco - Dracul de mare

(5/ 1)
Cunoscut si sub denumirea de Pestele-Dragon ori vipera-de-mare, Dracul de mare face parte din
subordinul Trachinoidea. Se remarca datorita corpului acoperit cu tepi pe partea dorsala, are capul
umflat, botul scurt si ochii mari, iesiti din orbite. Intepatura lui e veninoasa si dureroasa. Este un peste ce
traieste predominant pe fundul marii.
Cum arata Dracul de mare?
Are trupul de culoarea limetei, uneori avand nuante de verde inchis sau maro. Partile dorsale precum si capul
sunt mai pale la culoare, cu dungi maronii. Corpul este de forma alungita ce se termina cu un cap mare. E mai
degraba lung decat inalt. Marginea de deasupra ochilor e prevazuta cu 3 spini care se deschid in caz de primejdie
pentru acest peste.
Trachinus draco are o gura imensa avand in vedere dimensiunea acestei vietati. Ochii sunt plasati in partea
superioara a capului sunt bulbucati, ies in evidenta. Aripioara dorsala e inchisa la culoare, a doua aripioara
dorsala precum si aripioarele din zona inferioara trupului au dungi galbene pe lungimea lor.
Tepii gasiti pe prima aripioara dorsala au glande veninoase care elibereaza o toxina cand pestii simt ca sunt in
pericol.
Un drac de mare mascul poate atinge dimensiuni de pana la 50 de cm si poate cantari chiar si 1,86 de kilograme.
trachinus_draco_drac_de_mare
Dracul de mare - peste periculos?
Datorita tepilor prevazuti cu glande veninoase, da,

dracul de mare poate fi considerat un peste veninos si
periculos.
Cum functioneaza tepii si glandele otravitoare?
Interactiunea dintre doi muschi atasati pe spatele

pestelui se contracta la intalnirea unui pradator sau la
atingerea omului, facand glandele sa secrete venin iar
tepii sa iasa in evidenta. De asemenea, muscatura
acestui peste este dureroasa.
Desi este un peste ce traieste in principal pe fundul marilor (pana la adancimi de 150 de metri), nevoia de hrana il
va aduce si in apele de mici adancimi unde se poate intalni cu omul.
Veninul secretat de acest peste este toxic pentru om, insa nu mortal. Pe fondul unor alergii se poate ajunge la
complicatii, chiar si la deces insa exista tratament eficient care contracareaza efectele veninului dracului de mare.
Cele mai populare locuri unde dracul de mare poate fi intalnit sunt: Marea Mediterana, Marea de Azov, estul
Oceanulul Atlantic, apele din jurul insulelor Canare, Marea Britanie si Marea Neagra. Asadar, e un peste ce
prefera clima temperata.
Ce mananca dracul de mare?
Din hrana acestui peste fac parte crustaceele, viermii, puii de pesti si alte vietati marine. Isi momeste prada
printr-un bulb luminescent de pe cerul gurii. Foloseste metoda surprinderii, de indata ce prada s-a apropiat
indeajuns de mult de luminita interesanta, este patrunsa de tepii veninosi de pe spate. Prada mai mica este pur si
simplu inghitita. Sunt fiinte nocturne, se hranesc in special noaptea.
Perioada de reproducere a acestei specii incepe in luna iunie si dureaza pana in august.
Pestele Scalar
(0/ 0)
Pestele Scalar este unul dintre cei mai frumosi pesti de acvariu. Necesita o ingrijire atenta, deoarece este
foarte sensibil la factorii de mediu: temperatura si calitatea apei si oxigenul din apa.
Pestele scalar
Pestele scalar (Pterophyllum scalare) isi are originea in zona de mijloc a bazinului Amazonului. Dintre pestii de
acvariu, acesta este unul dintre cei mai placuti si mai frumos, fiind adesea denumit regele acvariilor. Numele i se
trage de la aspectul atractiv si de la felul aparte in care inoata.
Culorile pestelui scalar:
Corpul argintiu cu dungi negre este cea mai populara combinatie. Incepand insa cu 1960, au aparut si alte
combinatii, cum ar fi: negru, gri, marmorat, fantom, leopard, zebra, aur sau galben, etc.
Pestele scalar marmorat are pe corp solzi argintii, aurii si negri, aranjati neregulat. La varste fragede,scalarii
aurii nu sunt atat de aratosi precum vor deveni la maturitate. Ei sunt cunoscuti si sub denumirea de scalari rosii,
datorita coloratiei rosii-portocalii pe care o au masculii pe frunte.
Pestele scalar e un peste linistit
Este un peste calm. Necesita un acvariu de dimensiuni mari (cca 100-120 litri), deoarece corpul lui este destul de
"ridicat", din cauza inotatoarelor. In habitatul natural creste pana la 10-12 cm; speciile create (mutatiile) cresc
pana la 16 cm.
Apa din acvariu trebuie sa fie mereu limpede, cristalina, bogata in oxigen, usor acida si de 24 grade. Este
sensibil la apa contaminata (nitrati). In acvariu trebuie sa fie nisip fin, curat, in care sa plantezi plante lungi, cum
ar fi feriga.
Scalarul fantoma este preferat pentru aspectul sau unic. Pestii de la crescatorii trebuie tratati atent, pentru ca
sunt sensibili la infectii, ciuperci si paraziti. Ii plac ascunzisurile, pe care le poti crea cu ajutorul pietrelor sau
folosind ghivece mici.
Ce mananca pestele scalar?
Desi este adevarat ca ii place sa manance orice, in primul si in primul rand prefera mancarea vie,tubifex si larve
de tantari. Daca este tinut in conditii optime, atunci la varsta de 11-12 luni devine capabil de reproducere.
Inainte de reproducere, scalarul incepe sa curete locul in care urmeaza sa isi depuna icrele. Acest loc poate fi : o
planta foioasa, o piatra plata sau chiar peretele de sticla al acvariului. Femela depune in jur de 3-400 de icre, ca
niste margele, masculul le fertilizeaza, iar apoi le ingrijesc concomitent.
Icrele rar supravietuiesc mai mult de doua zile, din cauza geloziei excesive. Scalarii le mananca adesea. Astfel,
daca doresti sa perpetuezi specia, este indicat ca, dupa doua zile de la depunere, sa scoti icrele.
Reproducerea pestelui scalar

(0/ 0)
Daca esti un impatitmit al pestilor, sigur ai auzit si despre pestii scalari . Daca nu, nici nu stii ce pierzi. Nu
ma pot gandi la nimic mai frumos decat la o pereche de scalari cu pui. Afla mai multe despre
reproducerea scalarilor de acvariu!
Nume uzual : pestele scalar
Denumire stiintifica : Pterophyllum Scalare
Habitat : America de Sud (Bazine si afluenti)
De-a lungul anilor, scalarii au fost intalniti in diferite culori (argintiu, leopard si lista poate continua), de aceea este
destul de dificil de facut o descriere exacta a acestor pesti. Acesti pesti fac parte din familia Cichlidae si pot
deveni destul de agresivi. La fel ca majoritatea pestilor mari, si acestia dezvolta o personalitate puternica, astfel
incat se pot face distingeri mai clare intre pesti atunci cand ajung la maturitate sexuala.
Reproducerea pestilor scalari:
Ceea ce este constant la ei este modul de inmultire. Sunt multe de spus, dar voi incerca sa ma rezum la o
pagina. Va recomand urmatoarea metoda: se pun sase pui intr-un bazin incapator (125l.). Folositi filtre de burete
lasand libera partea de jos. Asamblati doua bucati de teava PVC de 50cm intr-un unghi de 30 grade. Ph-ul trebuie
sa fie constant la 7, duritatea la 2 grade iar temperatura apei sa fie de aproximativ 27 grade Celsius.
Hraniti pestii cu saramura de creveti congelati, un amestec de inima de vita, fulgi si, ocazional, viermi albi.
Dupa ce cresc (6-8luni), vor incepe sa-si caute un partener. Veti putea observa cum incep sa se imprieteneasca
si isi vor alege un teritoriu pe care-l vor apara. Daca sunteti siguri ca aveti deja o pereche formata, mutati-i intr-un
bazin separat, de minim 70l. Asigurati-va ca rezervorul este echipat cu un loc acceptabil de reproducere. Se
creste temperatura apei la 28 grade si ratia de furaje.
Intre cinci si opt zile ar trebui sa se observe cum burta unuia din ei incepe sa se umfle, evident aceasta fiind
femela. In termen de cateva zile ar trebui sa se vada papila la ambii scalari (organ pozitionat intre aripioara
ventrala si cea anala). Papila masculului este mult mai mica decat cea a femelei.
Incercati sa evitati perturbarea apei din bazin odata ce incepe procesul de depunere a oualor. Observati care
dintre pesti a depus ouale si fiti atenti ca masculul sa le fertilizeze. In doua zile va veti putea da seama daca
perechea formata este una fertila. Ouale depuse s-ar putea decolora in alb. Chiar daca sunteti sigur de perechea
formata, s-ar putea totusi sa fie nevoie de cateva incercari pentru o reproducere reusita.
Poti practica incubatia naturala, adica se lasa ouale in grija mamei. S-ar putea sa dureze 3-4 zile pana puii de
rechin sa iasa din gaoace (depinde de temperatura apei). Apoi mai dureaza intre 3-5 zile pana reusesc sa inoate
singuri. In acest moment puteti incepe sa-i hraniti (cel mai bine ar fi viermi mici si saramura de creveti), iar in
primele zile de hranire lasati parintii in acelasi acvariu cu puii. Dupa aceea mutati parintii si ciclul se reia.
Femelele raman gravide la fiecare 10-20 zile.
Noii pui vor lua forma unui scalar in apoximativ 2 saptamani. In acest moment rata lor de crestere explodeaza. E
recomandat ca in perioada de crestere sa cresti cantitatea de hrana oferita si tipul de preparate. In primele cateva
saptamani s-ar putea sa pierdeti 20% din pui, dar nu este ceva neobisnuit.
Pestii scalari pot fi foarte solicitanti asa ca trebuie sa fii destul de rabdator si dornic sa experimentezi noi tehnici.
Odata ce ai gasit o metoda care functioneaza, ramai la ea. Totusi, nimic nu e batut in cuie cand vine vorba
de scalari.
Pestele Fluture Tahitian

(0/ 0)
Pestele Fluture Tahitian este o alegere excelenta pentru lupta cu parazitii din acvariu. Rezistent si frumos,
acest peste este extraordinar, fiind potrivit pentru acvariile cu apa sarata. Este cel mai mare din specia
lui.
Exista mai multe motive pentru care acest peste este destul de popular, inclusiv faptul ca acesta este rezistent ,
compatibil cu reciful si mananca parazitii.
Pestii din familia CHAETODON
Multi pesti marini provin din familia Chaetodon. C.

Auriga , Klein si in special C. lunula si C. Fasciatus fac
parte tot din familia Chaetodon si sunt, de asemenea, o
buna alegere pentru un acvariu cu apa sarata. Diferenta
intre acesti pesti si popularul peste de Tahiti este ca
acesta din urma este considerat compatibil cu reciful.
Creste aproximativ 12cm si de obicei se gaseste in jurul
zonelor cu recif din lagunele Pacificului de Est. In
salbaticie, aceasta specie poate fi observata inotand
individual, in perechi sau in mici grupuri formate din
maxim 6 pesti.
Pestele fluture impotriva parazitului Aiptasia
Pestele Fluture Tahitian este recomandat pentru controlul parazitilor de sticla ( Aiptasia spp.) dintr-un acvariu cu
recif. Deseori parazitii ajung in acvariu prin intermediul pietrelor. Avand conditii propice, se raspandesc rapid.
Provocarea consta in a gasi un peste care sa manance acest parazit, dar care sa lase in pace celelalte
vietuitoare. Partea buna este ca Pestele Fluture Tahitian este un specimen model in aproximativ 95% din timpul
petrecut intr-un acvariu cu recif. Desi mai sunt cateva specii de luat in considerare cand vine vorba de acest
parazit, Pestele Fluture ramane cel mai recomandat. Este, de departe, cel mai rezistent si este foarte putin
probabil ca va distruge coralii ornamentali.
Pestele fluture se va adapta cel mai bine intr-un acvariu
de cel putin 150 l, pentru ca va avea suficient loc de
inot, fara sa deranjeze celelalte comunitati de pesti.
In timp ce se hranesc cu parazitul, cei mai multi se vor
adapta destul de usor si cu o alimentatie cumparata din
magazinele deanimale. Ai putea sa-l hranesti cu mici
bucati de miez de fructe de mare impreuna cu alimente
pregatite pentru pestii carnivori.
Ar fi bine sa inmoi mancarea intr-un supliment de
vitamine deoarece acest lucru il va ajuta la mentinerea
culorii si-l va face mai rezistent la boli sau infestari
parazitare. Indicat ar fi sa gazduiesti doar unul intr-
un acvariu, in afara de cazul in care poti face rost de o
pereche.
In ceea ce priveste compatibilitatea, odata ce pestele s-
a adaptat, pot fi adaugate si alte specii, chiar daca sunt usor agresive.
Tratamentul medicamentos al pestilor

(0/ 0)
Orice acvarist, fie incepator sau experimentat, se va confrunta macar odata cu nevoia de a trata apa si
pestii din acvariu. Ce e de facut si cum trebuie facut, afli in randurile de mai jos!
Pestii tinuti in acvariu, din hobby, pot dezvolta anumite boli provocate de bacterii, ciuperci sau paraziti, impotriva
carora puteti procura diferite medicamente din magazinele de specialitate. Totusi, nu strica sa fiti atenti cu
acestea, pentru ca nu toate substantele din pet shop-uri sunt testate pentru eradicarea daunatorilor care ataca
speciile tropicale.
De aceea, recomandarea noastra e sa nu cumparati aceste substante daca nu au fost recomandate de un
specialist in acvaristica sau un medic veterinar specializat in acvaristica. In caz contrar, nu faceti decat sa
agravati situatia si sa puneti in pericol viata pestilor.
Atunci cand tratati apa din acvariu, trebuie sa tineti cont de cateva reguli:
 Nu se trateaza toata apa din acvariu, tratamentul pestilor il veti face intr-un acvariu mai mic "de tratament".
 Dupa fiecare tratare a apei, se schimba un sfert din ea, cel putin o data la 24 ore.
 Nu schimbati des tipul de medicamente si nu le amestecati, mai ales daca nu aveti un specialist in preajma.
 Pe timpul tratarii apei, opriti filtrarea cu carbon (se pierde si medicamentul din apa cu aceasta filtrare).
 Pe timpul tratarii chimice, se asigura concentratia de oxigen si in acvariu si in bazinul de tratament.
 Urmariti comportamentul pestilor in timpul tratamentului. Daca acestia devin nelinistiti, mutati-i din bazinul de
tratament in acvariul cu apa curata.
Dar inainte de inceperea oricarui tratament, IN ORICE SITUATIE, verificati apa acvariului sau a bazinului. De
multe ori, problemele se pot rezolva daca pur si simplu imbunatatiti calitatea apei, nemaifiind nevoie de un
tratament chimic.
Ancistrus: pestii algivori

(0/ 0)
Multi acvaristi incepatori instaleaza pesti mancatori de alge pe motivul ca acestia le vor rezolva
problemele permanente legate de combaterea algelor din acvariu. Bineinteles, se si inseala. Afla mai
multe despre pestii algivori!
Cine se avanta in cresterea somnilor si este interesat de ingrijirea, stilul de viata, obiceiurile si reproducerea
acestora, va simti dupa o vreme nevoia ca, pe langa pestii mai comerciali, sa primeasca in acvariu si alte specii
cu un stil de viata mai neobisnuit. Nu din cauza ca s-ar fi saturat de cei vechi, ci pentru ca aceste creaturi ciudate
au inceput sa placa si doresc sa cunoasca, sa creasca, eventual sa se ocupe de inmultirea lor.
Specia Ancistrus, in jargon numita "algivora", este des intalnita in acvarii. Cea mai cunoscuta specie de somn
este familia Corydoras, iar cea mai rara in acvarii este familia Brochis.
Preferatul incepatorilor
Sunt foarte putini acvaristii incepatori care nu cumpara Ancistrusi. Ii achizitioneaza pe motivul ca acestia le vor
rezolva problemele permanente legate de combaterea algelor din acvariu. Apoi desigur, raman dezamagiti si de
obicei se dovedeste ca acesta este doar un vis in zadar, in ciuda faptului ca Ancistrusii curata apa de o cantitate
mare de alge. Dar, daca nu exista echilibru biologic, solutia aceasta nu va functiona bine nici cu si nici fara pesti.
Pe de alta parte, daca masa de alge nu este suficient de mare, pestii incep sa manance plantele din acvariu.
Desigur, imediat le scade popularitatea in ochii proprietarilor. Este important de retinut faptul ca, simpla prezenta
a acestor pesti nu rezolva sarcinile obligatorii ale acvaristilor si nu-i scapa de ingrijirea corecta si constiincioasa a
pestilor.
Ancistrus sp.
Loricariidae : somnii care au capul aplatizat

Speciile de algivori intalnite cel mai des in acvarii fac parte din familia Loricariidae - la fel ca toate speciile de
algivori, si provin din America de Sud. Se caracterizeaza prin piele complet acoperita cu placi osoase. Corpul lor
este foarte aplatizat. Pot fi gasiti in ape foarte curate, rapide, dar uneori apar si in apele statatoare. Sunt foarte
pretentiosi la curatenia apei, rezistand foarte putin in apa tulbure si plina de infuzori. Gura si-o transforma intr-o
ventuza, astfel se lipesc fix de albie in cazul unui flux foarte puternic. Majoritatea hranei o constituie plantele, prin
urmare este recomandat sa le furnizati periodic verdeturi si zarzavaturi. Le place spanacul congelat sau proaspat,
dar il prefera in forma de pireu congelat (din magazine). In cazul in care vrei sa le dai frunze verzi de spanac,
ridiche sau salata, trebuie sa le fixezi cu ajutorul pietrelor de fundul acvariului sau sa le prinzi de peretele acestuia
cu ajutorul unor ventuze. Le plac si tabletele de hrana pe baza de plante, dar bineinteles, prefera cel mai mult
algele.
Familia Loricariidae are patru subfamilii, dupa cum urmeaza:
 Hypostiminae,
 Ancistrinae,
 Hypoptopomatinae,
 Loricariinae. Intre acestea se gasesc in total 35 de soiuri (dupa Franke 1985).
Dintre subfamiliile enumerate, cele mai populare si mai frecvent comercializate sunt Ancistrinae si Loricariinae.
Daca transporti aceste specii de pesti, trebuie sa fii atent ca pungile de plastic sa aiba colturi legate, astfel puietii
nu se lipesc intre ei si nu mor la inghesuiala. Unele exemplare pot sa se lipeasca de peretele pungii, astfel incat
introducerea in acvariu necesita putina atentie si experienta.
Antzi, favoritul acvaristilor!
Primul si cel mai des cautat algivor este somnul numit in mod familial "Antzi", adica reprezentantul
subfamiliei Ancistrus din familia Ancistrinae. Nu a reusit nimeni sa gaseasca denumirea exacta a soiului si, prin
urmare, literatura de specialitate se refera la ei sub titulatura de Ancistrus sp. (spec.). Dupa unii scriitori specia
respectiva s-a format din amestecarea mai multor specii (dupa Hirmetzl 1993). Corpul lor este acoperit de o
multime de placute de oase cu forme complexe. Nu sunt greu de crescut, doar trebuie sa fii atent sa acoperi
bazinul bine deoarece exemplarele mai tinere au tendinta sa iasa din rezervor folosind cablurile si celelalte tevi,
ceea ce desigur duce la moartea animalelor. Masculii prezinta pe cap niste excrescente, "antene" sau "creste".
La femele aceasta decoratiune lipseste complet, deci dimorfismul sexual este usor de definit - in cazul
exemplarelor mature.
Panaque sp.
Cresterea lor nu necesita vreun echipament extraordinar. Este suficient un acvariu mediocru cu un volum de 30-
50 litri. Apa curata, cristalina este esentiala, apa de la robinet sau alta similara este potrivita. Ca "mobilier" puteti
folosi o scorbura sau o pestera mica, care poate fi confectionata chiar dintr-un ghiveci spart sau dintr-o caramida
bine gaurita, adica un fel de ascunzis care sa fie asezat in apa. Masculul are grija de icre, se tine cu gura de
peretele pesterii, astfel acestea vor fi protejate suficient. Dupa cca. 6 zile de ecloziune si inca 5-6 zile de
maturizare, pestisorii parasesc "cuibul". Cresterea lor este usoara, parintii nu ii mananca. Alte subfamilii
cunoscute sunt Pekoltia, Panaque, etc.
Subfamilia Loricariinae
O alta subfamilie raspandita este subfamilia Loricariinae. Aceasta specie apare mai rar in magazinele
de animale de companie. Cine este un pic mai familiarizat cu speciile de somni, cu siguranta a mai auzit despre
urmatoarele soiuri: Sturisoma, Loricaria filamentosa, Rineloricaria,Dasyloricaria etc. Acestia sunt, probabil,
cei mai cunoscuti reprezentanti ai subfamiliei. Se caracterizeaza printr-o structura foarte subtire a corpului, se
ingusteaza foarte mult, mai ales la baza cozii, dar capul estre relativ mare si osos. Ochii sunt mici, gura lor are o
pozitie mai coborata, deseori e decorata cu mustati sau umflaturi. Masculii au excrescente de piele lungi pe
partile laterale ale capului care devin mai evidente in perioada depunerii icrelor. Dimorfismul sexual se poate
descoperi usor, iar capul masculilor este rotund, in timp ce capul femelelor are forma triunghiulara (dupa Franke).
Rineloricaria Lancelota
Sunt animale nocturne, la lumina zilei se lipesc de pietre, de peretele rezervorului. Nu le place apa calda, este
recomandat ca temperatura sa ramana sub 25 ° C si sa nu uitati nici de folosirea pulverizatorului de aer. Nu sunt
prea exigenti la calitatea apei, le place apa cu duritate de 10 °dGH, cu pH-ul neutru. Din moment ce se afla intr-
un acvariu comunitar si de obicei se hranesc pe timp de noapte, asigurati-va ca in apa vor ramane suficiente
merinde. Daca nu ii pastrati intr-un acvariu decorativ, le puteti face un spatiu pentru o eventuala depunere a
icrelor dintr-un tub de PVC de 15 cm, lipit de o fasie de sticla groasa, intors in directia fluxului de apa, acesta
serveste si pe post de ascunzis. In perioada inmultirii, specialistii recomanda apa cu duritate de 6-8 °dGH si pH
de 6,2-6,5.
Specii frecvent intalnite in acvarii: Dasyloricaria filamentosa, Rineloricaria lanceolata, R.
hasemani,Sturisoma panamense, S. barbatum.
Rechinul Bala (Balantiocheilos melanopterus)

(0/ 0)
Rechinul Bala sau Rechinul Alb, in ciuda numelui sau, nu are o natura agresiva. Ii place sa scotoceasca,
sa inoate, sa roada plantele si sa manance larve de tantari.
Rechinul Bala (Balantiocheilos melanopterus), cunoscut si sub numele de Rechinul Alb, este indigen in Asia de
Sud-Est. In ciuda numelui sau, este cu adevarat un peste dragut si pasnic. Are un corp argintiu stralucitor.
Diferenta intre sexe este greu de observat, dar se pot distinge cu siguranta masculii de femele in sezonul de
depunere a icrelor, atunci cand burta femelei incepe sa se rotunjeasca. Totusi, Rechinul Bala nu apartine unei
specii mici de pesti, deoarece poate sa atinga 25-30 cm lungime si prin urmare are nevoie de un acvariu de
minim 100 litri. Se imprieteneste usor cu semenii sai, ii place sa se alature in bancuri - deci este bine sa retii acest
aspect si sa cumperi mai multe exemplare deodata.
Nu inoata oriunde!
Este destul de pretentios privind calitatea apei si nu tolereaza mediul sarac in oxigen. Corespunzator mediului din
care provine, ii plac apele moi, putin acide, cu pH-ul de 6-8 si cu o temperatura de 22-28 °C. Daca il pastrezi intr-
un mediu optim, il poti admira timp de chiar 10 ani.
Rechin Bala pentru acvariu
Scormoneste in albie si mananca larve de tantari

Rechinul Bala de obicei se afla in apropierea solului, scormoneste dupa hrana cu botul - ca un purcel - de aceea
este recomandat ca fundul acvariului sa fie acoperit cu nisip fin. Nu este exigent fata de mancarea primita, se
hraneste atat cu alimente uscate cat si cu cele congelate. Ii plac verdeturile, deci este bine ca acestea sa fie
mereu prezente in bazin. Desigur are si preferinte si anume larvele vii de tantari. Daca doresti sa-i faci pe plac,
serveste-i-le la cina. Acvariul trebuie sa aiba vegetatie densa, pentru a se putea ascunde daca trebuie, dar in
acelasi timp are nevoie si de suficient spatiu liber de inot. Il poti asocia cu alti pesti precum gurami, xipho si
diferite alte specii de somn. Reproducerea nu este simpla, foarte putini acvaristi au reusit!
Chilodus punctatus – somonul care sta in cap

(0/ 0)
Este originar din partea de nord a Americii de Sud si apartine de familia crap-somon, cea mai raspandita
familie de pesti. Este foarte popular datorita formei, a solzilor, dar mai ales datorita pozitiei interesante de
a sta in cap (face un unghi cu solul de 75 - 80°).
Linistit, dragalas si fara pretentii

Somonul care sta in cap (lat. Chilodus punctatus; engl. Spotter headstander) este un pestisor care creste pana
la 7 - 8 cm. Are culoarea maro spre gri, iar pe solzii mai mari se pot observa pete inchise la culoare cu margini
albe. Acesti pesti traiesc in grupuri, sunt linistiti si rezistenti: se adapteaza foarte bine mediului din acvariu. Are o
gura destul de mica, din acest motiv se hraneste numai cu hrana marunta. In meniul sau se regasesc racul-
plancton, larvele de tantar si efemerida. Ii place apa moale cu temperatura de 22 - 25° C. Apa trebuie sa fie
curata si fara substante descompuse. Acvariul trebuie amenajat astfel incat pestisorul sa aiba destul loc pentru
miscare, iar pe partea mai lunga a peretilor trebuie amenajata o plantatie unde se pot ascunde. Este indicat ca
solul acvariului sa nu fie prea deschis la culoare, se poate amesteca nisip de cvart alb cu sfaramaturi de bazalt. In
mediul lui de origine, in mijlocul junglei, traieste intr-un ambient umbros, din acest motiv este recomandat sa
pozitionezi acvariul in casa intr-o zona de penumbra si sa eviti razele directe ale soarelui.
Pesti Chilodus punctatus
Se inmultesc usor!
Acum cativa ani inmultirea sa era o problema, metodele vechi fiind toate fara succes. Dar acum, cu putina
atentie, cu perechi potrivite si in conditii prielnice se poate rezolva problema.
Pentru inmultirea lor aveti nevoie de un bazin cu apa calduta de 26 - 28° C si de o grila pentru icre (pe care
asezati muschi). In acest acvariu, puneti femela plina cu icre si masculul, si asteptati cateva zile pentru a se
obisnui cu locul cel nou. Daca s-a obisnuit cu noul mediu, femela va depune mai multe sute de icre intre plante.
Pestisorii vor iesi din oua dupa 6 - 7 zile. Se poate intampla ca nu fiecare micut sa poata sparge invelisul oului,
acestia trebuie ajutati, altfel se vor asfixia. Imediat dupa iesire stau in cap si se vor hrani cu planctoane.
Rasbora arlechin
(0/ 0)
Rasbora Arlechin (Rasbora Heteromorpha) este un peste mic ce apartine familiei Cyprinidae, subfamilia
Rasborinae. Este foarte popular in acvarii, potrivit atat pentru acvaristi incepatori cat si pentru
profesionisti.
Rasbora arlechin este un peste originar din Malaesia, Thailanda si partea estica a insulei Sumatra. Este usor de
recunoscut dupa pata neagra - albastruie sub forma de triunghi, cu ingustare catre coada, aflata pe partea
laterala a corpului.
Acestei specii de pesti ii place sa stea in mijlocul apei. Daca se afla in acvariu, prefera sa stea la lumina si
printre plantele de la suprafata apei, in compania altor pesti. Dupa curtare, masculul fecundeaza icrele,
asezandu-le mai apoi pe dosul unei frunze late.
Rasbora Heteromorpha
Dimensiunea unui peste adult este de 4,5 - 5 cm. Acvariul trebuie sa fie de cel putin 40 litri, apa cu valorile PH-
ului intre 6 - 7,5, iar temperatura reglata la 23 - 28 grade Celsius. Nu e pretentios la hrana, mananca orice (rahna
placaj, hrana vie)
Crevetii marini pentru acvariu

(0/ 0)
Cele mai multe dintre speciile de creveti, printre care si cel marin, se pot adapta foarte bine si in conditiile
de viata din acvariu. Sa vedem ce e important sa stiti despre aceste vietati deosebite!
In acvariile marine, crevetele arata foarte bine. De ce sa nu ingrijesti si tu creveti? Aproape toatespeciile se pot
adapta vietii in acvariu, nefiind pretentioase. Sunt usor de ingrijit chiar si pentru incepatori.
Crevetele este o vietate care nu cere conditii deosebite si este rezistent la boli. Totusi, trebuie sa ai grija de
calitatea apei, si anume: la continutul de sare, la cresterea sau scaderea brusca a temperaturii. De aceea trebuie
sa fii cu bagare de seama cand amenajezi acvariul, trebuie sa poata mentine o temperatura de 22 - 24 grade C
si un Ph de 8 - 8.4.
Stenopus hispidus
Ce specie de creveti sa aleg?

Preferatii multor acvaristi sunt crevetii curatitori care curata pielea pestilor de paraziti. Iti recomandam genurile
Lysmata, Hippolysmata sau Stenopus. Unii acvaristi au observat ca, in apele de mica adancime din insulele
Bermude, sunt multe exemplare din crevetele boxer (Stenopus hispidus), care in conditiile vietii de acvariu nu isi
exercita rolul de curatitor.
O alta specie interesanta si iubita de acvaristi, este crevetele dansator (Rhynchocinetes uritai), din
genul Rhynchocinetes spp. Totusi, cel mai interesant este crevetele pistol, din genul Alpheus. Numele l-a
primit datorita zgomotelor puternice facute de foarfecele sale, zgomot cu care isi intimideaza dusmanii, socheaza
si ameteste prada cu valurile create.
Crevetele dansator Rhynchocinetes uritai
Indiferent de specia de creveti pe care alegi, nu trebuie sa te ocupi in mod deosebit de ei. Mananca orice, de
aceea nu trebuie sa-ti faci probleme cu hrana lor, se multumesc chiar si cu resturi. Dar daca vrei sa le faci pe
plac, ii poti desfata cu viermisori din genul Polychaeta.
Pestii dragon, pradatorii recifelor de corali
(0/ 0)
De o frumusete spectaculoasa, pictati in culori superbe, populand marile tropicale, acesti „pesti dragon”
traiesc in zona recifelor de corali, nepasandu-le catusi de putin de rechinii flamanzi ce stau la panda.
Acesti pradatori din recifele de corali se apropie pe nesimtite de victima, stau la panda pana prind momentul
potrivit, urmaresc cu atentie si, cu o miscare brusca si extrem de rapida, se arunca asupra prazii. Noua ne este
dat foarte rar sa „vizionam" o asemenea partida de vanatoare de aproape, pana la final. Acesti pesti pradatori
sunt uimitor de duri, traind mult mai mult timp si sunt mult mai putin sensibili la boli decat pestisorii marunti de
mare. Tocmai de aceea cresterea lor in acvariu nu necesita o pregatire speciala, o documentare deosebita.
Pestii dragon nu au nevoie de hrana speciala
Dintre toti pestii dragon, cel mai simplu si cel mai usor se poate creste pestele leu (Lion Fish) sau pestele
dragon. Sunt vietati marine foarte dure iar hranirea lor nu se loveste de nevoi deosebite. In acvariu, de regula,
consuma carne de peste congelat desi se recomanda ca cel putin de doua ori pe luna, sa li se administreze carne
proaspata din pesti de apa dulce. Adesea se intampla ca noii locatari ai acvariului sa refuze consumul de peste
congelat - pentru ca acesta nu inoata si nu cauta sa scape dinaintea lor ca pestele viu. In aceasta situatie, puteti
proceda in felul urmator: fie incercati cu ceva pestisori mici, vii (de exemplu, guppi) sau ii pacaliti cu pesti
congelati agatati pe o sforicica pe care o miscati continuu, pana ce le stimuleaza instinctul de pradator si incep sa
manance.
Pestii de foc mananca hrana vie!
Din fericire, astazi multi pesti dragoni sunt disponibili in magazinele de specialitate. Astfel, sunt de o splendoare
neasemuita: pestele leu negru (Pterois volitans) sau pestele scorpion pitic (Dendrochirus zebra) cu dungi. Sau
exista pesti de dimensiuni mai mici, desi cei mai multi dintre ei, in 1-2 ani, oricat ar fi de mici, ajung la 20-25 cm
lungime, chiar si intr-un acvariu de 80-120 litri.
Puteti sa cresteti impreuna 2-3 exemplare si niciodata nu isi vor face rau unul altuia. Dimensiunea mica a
acvariului nu ii deranjeaza prea mult atata timp cat le este asigurata hrana de calitate si in cantitatea necesara.
Suporta destul de bine chiar si o apa mai murdara - se pot multumi cu schimbarea apei o data pe luna (chiar si
doar partial, in proportie de 10-15%), daca acvariul este prevazut cu filtrare buna. Desi sunt pesti rapitori, si ei
au nevoie de o siguranta a mediului in care cresc. De aceea, se recomanda cateva bucati mai mari de pietre „vii",
provenite din marile tropicale care sa le faca mediu de viata din acvariu cat mai apropiat de cel natural.
Prudenta vis-a-vis de pestii dragon.
Aspectul infiorator le este dat de capul imens si de ochii cu care observa chiar si cea mai mica miscare din
preajma lor si, daca sunt flamanzi, nu ezita sa atace. In tepii de pe spinare si in inotatoarele de pe piept se
gaseste o otrava amenintatore. De aceea, daca reusiti sa va intepati in tepii pestilor, rana extrem de dureroasa
trebuie sa o puneti sub un jet de apa atat de fierbinte cat puteti suporta. Cu acest mic tratament, insotit de
inconvenientul suportarii apei fierbinti, puteti preveni probleme mult mai serioase ce ar putea aparea in timp, dat
fiind ca la o temperatura foarte ridicata otrava isi pierde efectul. Acest tratament cu apa fierbinte trebuie aplicat cel
putin o jumatate de ora dar sa mergeti si la un medic de specialitate. Nu trebuie insa sa va speriati de aceasta
posibilitate, deoarece o asemenea situatie are loc foarte rar, capacitatea otravitoare a tepilor scazand in
captivitate - cu exceptia situatiilor in care noi il provocam, il stresam. Daca sunt lasati linistiti, in cateva luni se
„imblanzesc" atat de mult incat ajung sa capete curaj si sa accepte sa-si ia hrana din mana acvaristilor.
Pestii dragon sunt vanatori nemilosi
De indata ce bucatile de peste ce li se cuvin sunt aruncate in acvariu, se reped asupra lor si cand sunt aproape
de ele, cu o miscare fulgeratoare, abia perceptibila cu ochiul liber, inghit iute hrana. Este o imagine fantastica
momentul in care prind bucata de peste in gura si o inghit. Si in aceasta situatie legea strabuna a naturii isi spune
cuvantul: pestisorii mici nici macar nu pot sa isi imagineze ca ar putea scapa. Un asfel de moment merita sa fie
imortalizat cu o camera video deoarece, revazut secventa cu secventa, cu incetinitorul, ne poate uimi cu
adevarat!
Pestii Pomacanthidae
(0/ 0)
Cresterea pestilor Pomacanthidae (pesti imperiali) este posibila doar in bazine mari de 3-400 litri sau,
daca este posibil, chiar si mai mari, in timp ce speciile mai mici se adapteaza usor si in acvarii de
dimensiuni mai reduse.
Uimirea fata de pestii imperiali este pe deplin justificata daca observam prezenta lor impozanta si
comportamentul mandru, „domnesc", atitudinea plina de demnitate si prestanta, fiind unul dintre cei mai
distinsi pesti de apa sarata. Chiar daca in acvariu inoata pesti mult mai colorati, pestii Pomacanthidae atrag
intotdeauna privirile. Este bine sa stiti ca pestii tineri au un cu totul alt colorit decat cei maturi, de aceea inainte de
a-i achizitiona se recomanda o temeinica documentare legata de acesti pesti. Este bine sa cereti vanzatorului
informatii despre modul lor de hranire, despre obiceiurile lor. Sa nu uitati ca pestii Pomacanthidae provin din
apele Indo-Pacifice si ajung sa masoare chiar si 35 de cm.
Pomacanthus semicirculatus
Cum se intretin pestii Pomacanthidae?
Intretinerea lor nu este posibila decat in bazine mari, de 300-400 litri, exceptie facand piticii care pot fi tinuti si in
acvarii mai mici. Aceste specii pot fi crescute fara grija doar in bazine care n-au fost infestate mult timp cu diversi
virusi sau ciuperci (minim o perioada de 16-18 luni sau mai mult). Trebuie sa le asigurati o atentie continua, o
calitate superioara a apei - mai ales la inceput, in perioada de adaptare. Un exemplar crescut intr-un mediu
potrivit, bine ingrijit va fi un locatar de lunga durata in acvariu.
In perioada de adaptare, trebuie sa aveti foarte mare grija, deoarece exemplarele tinere nu suporta infometarea si
sunt foarte sensibile la boli. Una-doua zile fara hrana duce la o slabire vizibila a lor si in final la moarte. Intrebarea
cheie la adaptarea lor este daca acesti pesti sunt dispusi sa accepte hrana pe care le-o veti administra. De
aceea, cautati sa achizitionati doar acele exemplare care mananca bine si cu pofta. Asta inseamna sa-i observati
un timp in magazin. Daca pestele nu se hraneste bine, nici macar la vanzator, cu certitudine ca nu va manca nici
dupa ce va fi adus in noul acvariu, lucru a carui urmare nu este greu de ghicit. Si, atata timp cat pretul pentru un
asemenea peste este foarte ridicat, nu trebuie sa riscati!
In functie de specie, hrana lor difera de la alge si viermi, la raci si diverse alte crustacee de mici dimensiuni.
Pomacanthus imperator
Cati pesti imperiali pot trai intr-un acvariu?
Cresterea lor se face doar unu cu cate unu. Daca in acelasi acvariu incercati sa puneti mai multe exemplare, cel
mai mic si mai slab va fi pierdut datorita luptei continue pe care cel mai puternic o va da pentru stapanirea
teritoriului. Cel puternic il va goni inca de la inceputul convietuirii, de aceea nu va putea sa manance suficient
ceea ce va duce la incetinirea dezvoltarii sale. Intr-o oarecare comparatie cu alte specii, pestii
Pomacanthidae nu sunt agresivi. Daca adaptarea s-a realizat cu succes, isi recunosc foarte repede stapanul, iar
la hranire iau mancarea chiar si din mana acestuia.
Loricaria filamentosa
(0/ 0)
Originar din Columbia, Loricaria filamentosa este un peste bizar, dar folositor. Este activ mai mult
noaptea, mananca hrana vegetala si face parte din clasa pestilor ovipari. Ajunge sa masoare in jur de 25
de centimetri.
Acest somn poate sa creasca pana la 13-14 cm in captivitate, desi in habitatul sau natural poate avea chiar si 25
cm. In mare parte e galben spre maro, dar nu se multumeste cu aceasta simplitate, ci isi decoreaza innotatoarele
cu pete inchise la culoare.
Habitat
Din pacate il puteti admira foarte rar, deoarece e un peste nocturn. In timpul zilei se odihneste in ascunzisul lui.
Din aceasta cauza trebuie sa-i asigurati un mediu asemanator unei jungle acvatice.
Somnul nu se numara printre pestii pretentiosi. Daca reglati apa la 24-26 grade Celsius, pH-ul la circa 6-7 si din
doua in doua saptamani schimbati 20% din apa, cu siguranta nu veti avea probleme cu el.
Loricaria filamentosa
Loricaria Filamentosa mananca spanac!
Nu trebuie sa va panicati daca din greseala s-a terminat mancarea de peste, deoarece aceasta specie de somn
mananca de toate. Dar, ca orice vietate, si el are meniuri preferate cum ar fi spanacul sau salata innabusita in
apa fierbinte. Sa-l hraniti intotdeuna inainte de a merge la culcare.
Diferentierea sexelor
E foarte simplu de facut diferenta intre sexe: masculul are capul vizibil mai scurt si mai lat decat femela. Daca nu
e de ajuns acest detaliu, e bine sa cautati parul de pe innotatoarele de pe burta si pe cap. Daca are par,
inseamna ca aveti de-a face cu un mascul. In cazul femelelor urma galbena a icrelor le face mai usor de
recunoscut.
Symphysodon aequifasciata axelrodi

(0/ 0)
Pestele Discus face parte din familia Cichlidae. Traieste in ape adanci, de peste 2 metri pentru ca au un
caracter timid si prefera apele linistite, pline de vegetatie. Adora sa se ascunda printre plante si roci. In
acvariu doar noaptea pot fi vazuti la suprafata apei, in timpul zilei stand mai mult la fundul acvariului.
Pestii Discus
Discusii au 4 subspecii:
 Symphysodon aequifasciata axelrodi (discus maro)
 Symphysodon aequifasciata haraldi (discus albastru)
 Symphysodon aequifasciata aequifasciata (discus verde)
 Symphysodon discus Heckel (discus originar salbatic).
Discus albastru Discus verde Discus original

Discus maro
Pe corpul discusului maro (symphysodon aequifasciata) se gasesc 9 linii verticale care sunt mai inchise la
culoare, iar una din acestea se situeaza de-a lungul capului si trece prin ochi, avand cea mai inchisa culoare,
aproape negru. Culoarea lor de baza este galben spre maro, mai inchis decat celelalte specii. Pe frunte si pe
innotatoare se afla dungi fosforescente albastre.
Au gura in forma de V, le place mancarea vie, cum ar fi larvele de tantari care le dau culori mai vii, mai
evidentiate si mai spectaculoase. Exista alte trei subspecii: rosie, albastru si azuriu, care nu prea ajung in
acvariile noastre. Au aceeasi marime (15 cm) indiferent de sex.
Cum sa cresti un discus maro?
Acvariu cu Discus maro
Sunt pesti prietenosi, se pot tine chiar si in acvarii cu pesti mai mici . Daca ai de gand sa-ti cumperi unul, vei
avea nevoie de un acvariu de circa 200 l, iar apa trebuie sa aiba temperatura intre 24-26 grade Celsius. Nu e
nevoie decat de putin sol, pentru ca discusul este foarte sensibil la secretiile care se aduna la suprafata acestuia.
Din acest motiv e indicat sa reimprospatati apa si sa inlaturati excrementele din doua in doua saptamani. E bine
daca puneti in acvariu pietre sau obiecte din ceramica sau sa faceti tuneluri.
Reproducerea la discusi
Daca in acvariul descris mai sus tineti doar discusi, reproducerea se poate efectua. La 18 luni devin maturi. Daca
vedeti ca un cuplu s-a desprins din grup, e bine ca pe ceilalti sa ii puneti in alt acvariu cu aceleasi proprietati ale
apei. Apa in care a ramas cuplul trebuie sa aiba 6,5 pH, ii cresteti duritatea iar temperatura trebuie sa fie de
aproximativ 28 grade Celsius. Nu peste mult timp discusii vor curata parti ale pietrelor, obiectelor ceramice unde
isi vor depune cele 150-200 de icre.
La discusi ingrijirea icrelor este de maxima importanta. Acesti pesti vor emana secretii care servesc drept hrana
pentru icre in primele saptamani, fara care nu pot ramane in viata. Pestisorii vor iesi dupa 52 de ore. Parintii vor
duce fiecare pestisor iesit intr-un loc bine stabilit in prealabil. Peste 5 zile toata gasca innoata si din cand in cand
se apropie de parinti si musca din ei (secretia de la suprafata solzilor). Cand se intuneca, parintii isi aduna
pestiorii si ii duc intr-un loc curat. In prima saptamana nu vor manca decat secretiile parintilor, iar in a doua
satamana deja pot primi mici Cyclops nauplius sau raci proaspeti. In a treia saptamana vor manca din secretii
doar dimineata si seara. Deja puteti sa-i hranim cu tubifex. In a opta saptamana devin total independenti.
Murena
(0/ 0)
Murena este un peste marin. Datorita asemanarii cu serpii, multe persoane se tem de acesti pesti. Murena
face parte din acelaşi grup cu anghila. Cele mai colorate sunt murenele si pot fi intalnite in recifele de
corali. Fiind o vietate nocturna, in timpul zilei se ascunde pe sub stanci sau in gauri din recif, insa odata
cu lasarea serii Murena iese la vanatoare de crustacee, pesti mai mici sau caracatite.
Murenele
Ca pradatori, sunt cel mai usor de tinut in acvariile marine, alaturi de pestii de foc. Exista mai multe variante de
murene, in mai multe culori: cu patratele albe si negre (Echidna nebulosa), cu benzi albastre si galbene
(Rhinomuraena quaesita). Din cauza aspectului, murenele sunt confundate adesea cu serpii de apa, mai ales de
catre necunoscatori. Aceasta asemanare este complet nefondata, pentru ca cele doua specii nu au nimic de a
face una cu cealalta. Aceste animale isi petrec aproape tot timpul liber in gauri mici sau mari, in fisurile rocilor,
asteptand ca o victima nebanuitoare sa intre din greseala in barlogul lor. In acest caz ataca cu viteza fulgerului,
astfel incat, satui fiind, sa se poata odihni pana la atacul urmator.
Echidna nebulosa
Murena este o fiinta spectaculoasa
Acestor pesti le plac provocarile: daca gasesc in bazinul lor un obiect subtire, alungit, cum ar fi un tub de plastic,
sau puneti o sticla, aproape sigur ca vor incerca sa intre in ele, sau cel putin sa se autopreseze in cea mai ingusta
parte a acestora, doar pentru a-si dovedi ca sunt capabile sa faca acest lucru.
Rhinomuraena quaesita
Murena este o fiinta foarte lacoma
Sunt fiinte usoare, nepretentioase (nevoile lor sunt aceleasi cu cele ale pestilor veninosi), trasaturi care rezulta din
stilul lor de viata. Tocmai de aceea murenele se simt bine si in bazine relativ mici (in acvarii de 120-150 de litri),
desigur numai daca le asigurati locurile de adapost prin 1-2 roci marine gaurite.
Lacomia lor este nelimitata, astfel ca dupa ce le-ati adus in acvariu, nu mai trebuie sa le ademeniti pentru a le
hrani, vor iesi singure din barloguri si vor sari la bucatile de peste din mana ingrijitorului. Alimentele sunt foarte
bine utilizate si stocate, astfel incat nu trebuie sa va ingrijorati cand ii lasati singuri si plecati in concediu pentru 2-
3 saptamani.
Iar daca sunteti atat de norocosi incat sa va petreceti vacanta pe malul vreunei ape tropicale, iar in timpul
scufundarilor va intalniti cu o murena gigant, de 1,5-2 metri, iesita dintr-o gaura a unei stanci amintiti-va ca nu voi
i-ati invadat casa!
Neoniphon sammara sau Pestele–veverita

Numele lui poate crea asocieri interesante. De la ce vine numele de peste-veverita? Poate are coada
stufoasa, precum o veveriza zurlie? Sau poate mananca alune?! Afla mai multe despre misteriosul peste-
veverita!
Din ce motiv Neoniphon sammara a fost numit pestele-veverita, nu se stie! Acest vanator nocturn curios, ce iese
in evidenta datorita ochilor sai mari si a gurii la fel de mare, privine din recifele marilor tropicale, in scurt timp
devenind un peste obisnuit printre acvaristii pasionati de pesti exotici. Deoarece este un peste activ si pe timpul
noptii, este potrivit persoanelor care sufera de insomnie sau celor ce muncesc noaptea.
Pestele - veverita se odihneste ziua (in crapaturile si fisurile rocilor), iar noaptea vaneaza pestii mici care vin din
fata, crabi mici si artropode. Sunt cunoscute mai multe varietati, unele au un stil de viata de sihastru, dar
majoritatea traieste in grup. Caracteristica comuna este faptul ca au ochii mari, rotunzi, inotatoarea dorsala
zimtata si solzii duri.
Neoniphon sammara
Pestele - veverita Sammara (Neoniphon sammara)
Acvariul pentru acest peste trebuie sa aiba un loc special unde aceasta vietate se poate ascunde. Un fel de
"buncar" acvaric. Pestele veverita Sammara poate fi cumparat din comert, in pet shop-uri sau direct de la
crescatori. Amenajarea acvariului nu necesita sacrificii prea mari, va trebuie roci si ascunzatori (arbori tubulari,
pesteri mai mici), fara de care nu isi poate gasi locul, pentru ca, nu-i asa?!, cui ii trebuie un peste-veverita
deprimat?
Este o vietuitoare marina, astfel ca apa din acvariu trebuie sa fie apa sarata cu un pH cuprins intre 8,1-8,4, si cu o
temperatura intre 22-26°C.
Pestele-veverita poate trai linistit impreuna cu alti pesti, desigur nu cu pesti rapitori gen piranha. Avand in
vedere faptul ca le place sa vaneze pesti mai mici, aveti grija cum ii asociati, in caz contrar acvariul s-ar putea sa
se transforme intr-un abator. E recomandat sa-i hraniti in fiecare seara, la aceeasi ora. Prefera hrana vie.
Pestele-veverita rosu (Sargocentron rubrum)
Sargocentron rubrum
Varietati
 Pestele-veverita rosu (Sargocentron rubrum) provine din Oceanul Indian si din oceanul Pacific. Avand in
vedere numele lui, este un peste rosu, are dungi albe care se intind pe toata lungimea corpului, avand pete
albe si pe inotatoarele dorsale.
 Pestele-soldat cu ochi mari (Myripistis murdjan sau Ostichthys trachypoma), imbogateste fauna din Oceanul
Pacific. Traieste in grupuri mici in jurul recifelor de corali. Culoarea acestui peste este roz-rosiatica, cu o dunga
distincta pe branhie, de culoare maro.
 Pestele-veverita Sammara (sau cu pete sangerii) (Neoniphon sammara) este un "musafir" rar in tara noastra.
Posesorul unui astfel de peste se poate mandri deoarece habitatul acestei vietuitoare este destul de dificil de
reprodus intr-un apartament. In Oceanul Pacific traieste la o adancime de peste 45 de metri, vaneaza in
grupuri si poate fi intalnit in zonele de ierburi si corali.
Cele mai periculoase specii de pesti

Cateva dintre cele mai veninoase si periculoase specii de pesti fac victime in fiecare an. Sunt arme
biologice puternice, creeate de natura parca pentru a incerca sa aduca un echilibru. Cei mai veninosi
pesti sunt: pestele piatra, pisica de mare sau porcul de mare. Afla mai multe despre fascinanta lume
subacvatica...
Cei care au vizitat acvarii din gradini zoologice moderne cu siguranta isi amintesc de pestii otravitori. Sunt
acele specii care se remarca prin aspectul lor ciudat si coloritul spectaculos.
In apele lumii traiesc peste 50 de specii de pesti veninosi! In fiecare an se imbolnavesc sau chiar mor oameni
din cauza veninului vreunuia dintre acesti pesti. Mama Natura a inzestrat aceste specii cu venin nu pentru a face
rau oamenilor, ci pentru a se putea apara de pradatorii naturali.
Doar foarte rar se intampla ca un membru al societatii veninoase sa fie agresiv fata de om. Veninul lor produce
amorteala, paralizie, dificultati de respiratie, posibil hemoragie puternica si chiar septicemie.
Iata cateva dintre speciile de pesti otravitori:
 Pisica de mare - Dasyatidae
Traieste ascunsa in apele de mica adancime ale malurilor marilor si oceanelor. Sunt cunoscute peste 100 de
specii de pisici de mare, unele ajungand pana la lungimi de 3 metri si depasind 300 de kilograme. Pe fundul
sedimentar al marii se hranesc cu pesti si diverse crustacee.
In caz de pericol, aceste fiinte isi pun imediat in functiune coada cu tepi. In acest caz, pisica de mare loveste
foarte puternic cu coada, eventual o indoaie deasupra capului, provocand rani grave pe corpul atacatorului.
Teapa este prevazuta cu o otrava periculoasa care actioneaza rapid, provocand omului dureri crunte, edeme.
Afecteaza chiar si sistemul nervos, efectele fiind: aritmie respiratorie si cardiaca, care in cazuri grave are ca
rezultat moartea.
Pisica de mare
 Pestele de piatra - Synanceia verrucosa

Este aproape invizibil, pentru ca trupul sau este acoperit cu negi. Se camufleaza complet in mediul stancos in
care traieste. Formidabila sa arma este sirul de tepi pe care il ridica pe spate. Acesti tepi sunt atat de tari incat,
poate strapunge cu usurinta chiar si papucii de plaja. O singura impunsatura poate paraliza si omori omul.
Pestele de piatra
 Paianjenul veninos - Trachinus vipera
Se ingroapa pe jumatate in nisip si astfel isi asteapta victimele: pesti mai mici sau diverse moluste. Daca veti
calca pe el in mod accidental, otrava eliberata de tepii de pe capacele branhiilor si de pe inotatoarea de pe spate
(dorsala), poate fi foarte periculoasa.
 Porcul de mare - Pterois volitans
Cel mai cunoscut peste veninos este obisnuitul porc de mare (Pterois volitans), care se poate creste acum si in
acvariu. Este unul dintre cei mai frumosi pesti marini din punct de vedere al coloristicii.
Este numit si pestele-vrajitor, pestele-zmeu, pestele-curcan si diavolul din corali. In razele inotatoarelor decorative
tepoase se afla glande care produc otrava foarte agresiva, care paralizeaza animalele de prada si care poate fi
fatala pentru oameni. Trupul cu dungi si culorile vii atrage atentia asupra faptului ca este mai bine daca nu
prindeti acest peste, cu atat mai mult cu cat aproape toti tepii sai sunt periculosi. Astfel, tepii celei de-a 13-a
inotatoare dorsala, a celei de- a 2-a inotatoare pectorala si a celei de-a 3-a inotatoare de sub coada, contin
otrava.
Cel mai otravitor peste

La fel ca si celelalte specii, acesti pesti nu ataca vreodata. Daca faceti scufundari, e recomandat sa nu va
aventurati in pesterile si crapaturile intunecoase, in care nu intra nici o raza de lumina. Daca totusi aveti pofta de
senzatii tari, utilizati manusi groase de neopren! In ceea ce priveste ingrijirea porcului de mare in acvariu, sansele
de accidentare sunt minime. Fiind foarte atent, puteti baga mana in bazinul unde cresteti aceasta specie.
Ideile conform carora cresterea acestor pesti in acvariu este posibila doar cu hrana vie, par sa se clatine
deoarece, conform unor descrieri, dupa ce sunt obisnuiti cu noul ambient primesc chiar si produsele alimentare
congelate si tablete de hrana. Oricat de apatici "atarna" pestii intr-un colt al acvariului sau stau culcati pe stratul
din acvariu, imediat isi schimba comportamentul daca primesc hrana vie, de ex. o femela guppy mare, foarte
bine dezvoltata.
Porc de mare
Cand vaneaza, isi imobilizeaza prada intai vizual. Isi incorda toti muschii din organism, isi intind inotatoarele
pectorale la maxim, si astfel isi pun prada la colt. Avand gura mare, larg deschisa si o capacitate
inspaimantatoare de aspirare, prada dispare intr-o clipa pe gat in jos. O priveliste deloc placuta!
Daca ii tineti in acvariu si trebuie sa bagati mana in bazin, trebuie sa fiti totdeauna foarte atenti, sa tineti sub
obsevatie animalele si daca se poate, sa fie cineva in apropiere. Aceasta precautie este necesara pentru ca
pestele incepe sa-si cunoasca ingrijitorul dupa un timp si, avand cele mai bune intentii, cu capul "plecat" si cu
inotatoarele intinse se aventureaza spre mana din bazin.
Daca totusi se produce un accident (de obicei, din vina ingrijitorului), tineti rana sub apa fierbinte si mergeti la
medic! In ciuda "companiei" otravitoare, aceasta ocupatie este foarte interesanta, pentru ca in viata exista o
multime de lucruri care asteapta sa fie descoperite!
Cele mai cunoscute specii care pot fi tinute si in acvariu:
Pomacanthus imperator , P maculosus si P. (Euxiphipops) navarchus sunt probabil cele mai cunoscute specii de
pesti-imperiali. Sunt pesti de dimensiuni mari, de aceea nu vor fi crescuti decat in bazine foarte mari.
P. semicirculatus are in cazul exemplarelor tinere un model aparte pe corp. La inceputul perioadei de adaptare,
sunt extrem de sensibili la boli.
Xiphophorus maculatus sau pestele platty

Xiphophorus maculatus sau pestele Platty este o specie pasnica, nepretentioasa si rezistenta. E un peste
de apa calda, are nevoie de o temperatura constanta de 20 de grade Celsius. Face parte din categoria
pestilor vivipari, traieste in grupuri si ... mananca alevini, motiv pentru care trebuie izolati de puiet. Citeste
mai multe despre pestele Platty.
Platty (Xiphophorus maculatus) provine din Mexic, Guatemala si Honduras, dar astazi este crescut doar pentru
a fi comercializat, la scara mare, in zona tarmurilor Floridei si ale Oceanului Pacific. Pestele Platty, in mediul sau
natural, are culoarea gri cu pete mai inchise si cu inotatoare incolore.
Pestii de acvariu de astazi, care se gasesc in comert, au suferit modificari de-a lungul timpului. Una dintre cele
mai evidente schimbari consta in faptul ca gura si inotatoarele sunt negre iar corpul este rosu aprins ori galben.
Inotatoarea din zona posterioara a femelei are forma de evantai. Este un peste vivipar a carui reproducere este
foarte usoara. Masculul este mai mic, masoara doar 3 cm, in timp ce femela ajunge si la 6-7 cm lungime.
Xiphophorus maculatus
Ce mananca pestele Platty?
Pasnic, nepretentios si rezistent, pestele Platty trebuie tinut in apa calda care nu trebuie sa aiba mai putin de 20
de grade Celsius. Temperatura optima a apei este intre 23-25 grade Celsius. Nu suporta schimbarea brusca a
temperaturii, lucru de care trebuie avut grija si in timpul transportului. De asemenea, pestele platty nu suporta apa
prea moale deoarece aceasta ii slabeste posibilitatea de autoaparare, fiind predispus la diverse boli ale pestilor.
Daca apa este prea moale, i se va adauga sare de bucatarie (la 10 litri de apa, 1-1,5 lingurite de sare).
Pestele Platty
PH-ul apei trebuie sa fie neutru sau usor alcalin. Mananca orice, dar prefera hrana marunta: purici de apa, larve
de tantari. Femela gestanta naste dupa 6-8 saptamani, in functie de conditiile care i se asigura (hrana,
temperatura), intre 30 si 50 de alevini. Daca sunt speriate sau se schimba brusc temperatura apei, femelele nasc
mai repede. Au tendinte canibale motiv pentru care puii trebuie separati de parinti dupa nastere, pentru a nu fi
mancati de pestii adulti.
Betta splendens sau Luptatorii siamezi

Pestii Betta splendens sau pestii razboinici siamezi au nevoie de doua conditii esentiale: apa sa aiba o
temperatura de 25-26 grade C, iar acvariul sa fie inchis ermetic pentru ca pestii sa nu raceasca. Daca se
vor respecta aceste 2 necesitati de baza, va veti mandri cu un tablou acvatic splendid.
Betta splendens sunt pesti originari din apele statatoare ale Asiei de Sud si ale Thailandei. Atunci cand un mascul
superb isi face propria prezentare, rupandu-si inotatoarele precum voalul, creeaza un cerc perfect. Femelele au
inotatoarele mult mai scurte.
Pestii Betta - asemenea pestilor gurami- fac parte din familia pestilor Labirint (Anabantidae). Ciudatenia
pestilor din aceasta familie consta in faptul ca au capacitatea de a respira inotand la suprafata apei. Asa se
explica si faptul ca acesti pesti sunt crescuti in acvarii fara dispozitive de aerisire. In acest caz, este absolut
obligatoriu ca, saptamanal cel putin 20% din apa din acvariu sa fie schimbata.
Atat culorile cat si aspectul inotatoarelor sunt extrem de diferite datorita faptului ca toate exemplarele crescute in
acvarii au fost selectate si reproduse selectiv de-a lungul timpului, in urma impactului pe care l-au avut prin colorit,
forma, agilitate, etc. Masculii sunt razboinici, de aceea se recomanda sa fie doar un singur exemplar in bazin.
Daca totusi puneti mai multi la un loc, sa aveti grija sa ii lasati intr-un bazin foarte mare. Doi mascul, intr-un
acvariu mic se bat pana ce unul dintre ei moare. Masculii cresc pana pe la 8 cm, in timp ce o femela atinge doar
5-6 cm.
Betta splendens
Spatiu mare si hrana vie
Un mascul si o femela au nevoie de un acvariu de cel putin 40 de litri, cu foarte multe locuri in care sa se poata
ascunde. E si mai bine daca se opteaza pentru unul de 60 de litri in care se pot pune laolalta doua femele si un
mascul. Femela se poate deosebi de mascul foarte usor datorita faptului ca femela are un colorit maroniu iar
inotatoarele nu sunt atat de dezvoltate precum cele ale masculului.
In cresterea pestilor Betta este absolut necesar sa se tina seama de doua conditii esentiale: apa sa aiba o
temperatura de 25-26 grade C, iar acvariul sa fie inchis ermetic pentru ca pestii sa nu raceasca.
In afara de acestea, este foarte importanta si filtrarea apei. Daca in acvariu avem doar pesti betta,oxigearea
apei nu este absolut necesara, dar nici nu dauneaza.
In ceea ce priveste mancarea pentru pesti, este de preferat sa li se administreze hrana vie (tubifex, larve de
tantari) mai degraba decat concentrate.
Pestele scalar, regele Amazonului

Pestele evantai (Pterophyllum scalare) este originar de pe cursul mijlociu al Amazonului. Este unul dintre
cei mai placuti si mai aspectuosi pesti de acvariu, supranumit adesea si regele acvariului. Numele vine de
la aspectul sau gratios, asemenea unui evantai dar si datorita modului sau de a inota, plin de demnitate si
maretie.
Cum arata pestele scalar?
La cele mai multe exemplare, culoarea este argintie cu dungi transversale negre. Incepand cu anii 1960, au
aparut exemplare in culori foarte interesante: complet negru, fumuriu, marmorat, palid, zebra, leopard, auriu sau
galben, etc. Pe trupul scalarului marmorat se pot vedea, intr-o dezordine totala, pete marunte argintii, negre si
aurii. Varianta aurie nu este chiar atat de aspectuoasa in stadiul de puiet, insa cu cat se maturizeaza, cu atat este
mai frumos. Sunt cunoscuti si sub denumirea de pestele evantai rosu datorita faptului ca fruntea masculului are o
pata portocalie-rosiatica.
Scalari
O atractie deosebita pentru acvaristi o reprezinta pestele scalar fantoma, datorita aspectului sau cu totul si cu
totul deosebit, dar datorita acestor schimbari trebuie sa aveti grija cu aceasta specie deoarece este foarte
sensibila la infectiile cu ciuperci si paraziti.
Comportamentul unui Pterophyllum scalare
Este un peste pasnic si linistit. Isi protejeaza teritoriul (are nevoie de un acvariu de 100-200 litri), dat fiind ca
trupul sau este destul de inalt din cauza inotatoarelor. In apele de origine scalarul atingea 10-12 cm dar, datorita
mutatiilor suferite, in acvariu ajunge si la 16 cm.
Apa din acvariu va fi oxigenata bine, va fi intotdeauna curata precum

cristalul, usor sarata, iar temperatura trebuie sa fie de 24 grade Celsius. Este
un peste foarte sensibil la apa murdara (datorita nitratilor) din cauza careia
inotatoarele devin fragile. In acvariu se va pune nisip curat, bine spalat in care
se planteaza vegetatie inalta. Ii plac ascunzisurile, de aceea din pietre plate
puteti sa ii creati pesteri, grote, etc.
Ce mananca un scalar?
Este adevarat, scalarul nu face mofturi la mancare, practic mananca orice, dar
prefera hrana vie, tubifexul foarte bine spalat si larvele de tantari. Daca este
intretinut in conditii optime, ii asigurati tot ceea ce are nevoie, atunci va ajunge
la maturitate in jur de 11-12 luni, cand isi va cauta pereche. Inainte de
depunerea icrelor, scalarii incep sa isi curete locul pe care l-au ales in acest
scop, loc care poate fi: frunzele late ale unor plante, pietre plate sau peretele Scalari Rosii
de sticla al acvariului.
Depunere de icre la scalari

Femela depune in jur de 3-400 icre pe care masculul le pazeste alternativ cu femela, le curata, le ingrijeste. Se
intampla ca, dintr-o grija exagerata, sa mai manance din icre. De aceea, daca doriti sa inmultiti acesti pesti, este
bine ca dupa depunerea lor, sa scoateti foarte atent icrele si sa le puneti separat, intr-un loc unde puteti sa
observati ecloziunea.
Barbus conchonius
Pestele Barbus conchonius este una dintre cele mai cunoscute specii din familia Cyprinidae. Este ideal
chiar si pentru acvaristii incepatori fiind un peste vioi, pasnic, care traieste in grup.
Barbus conchonius (sau Puntius conchonius) este un peste nepretentios si usor de ingrijit. Ii place acvariul de
dimensiuni mari, bogat in vegetatie, cu apa curata, bine filtrata si aerisita - dar pentru acvariul sau poate fi folosita
si apa de la robinet.
Cum arata pestele Barbus conchonius?
Lungimea corpului este de 6-10 cm dar unele

exemplare pot atinge chiar si 14 cm. Corpul este
relativ inalt, turtit pe lateral. Spatele este verde-oliv iar
burta stralucitoare de un roz argintiu. In perioada
depunerii icrelor, masculul devine, pe lateral, rosu
aprins. Aripioarele masculului sunt roz, cu varful
aripioarei dorsale negru. La radacina cozii se pot
vedea pete negre cu margini galbene. Aripioarele
femelei sunt incolore, ea este mult mai dezvoltata, iar
la maturitate sexuala are abdomenul mai rotunjit.
Ce mananca pestele Barbus conchonius?

Barbus conchonius
Nu este un peste mofturos, acceptand orice fel de
mancare, dar desigur ca hrana vie este preferata sa. Cea mai mare parte a timpului si-o petrece in partea
superioara si de mijloc a acvariului, de aceea, plantele vor fi amplasate pe fundul acestuia, pentru a-i lasa cat mai
mult loc de inot.
Ingrijirea acvariului
Nu este deloc o specie pretentioasa, de aceea, este

recomandata si acvaristilor incepatori. Nu este sensibil
la umplerea acvariului cu apa. Poate fi tinut, fara nici o
problema, in apa de robinet a carei temperatura
trebuie sa fie intre 22-25 grade C. Ii plac bazinele mari,
vegetatia bogata si apa curata, bine filtrata si aerisita.
Este un peste pasnic, usor de crescut iar inmultirea sa
nu necesita o grija deosebita. Miscarile sale rapide si
permanente pot deranja restul pestilor de aceea, e
bine sa nu ii puneti in acelasi acvariu cu pesti tematori.
Tovarasi buni de acvariu pot fi cu guppi sau gurami.
Intr-un acvariu de 150 litri, se recomanda 6-8 pesti
Barbus conchonius.
Barbus conchonius
Inmultirea pestilor
De obicei, depun icre doua femele si un mascul. Bazinul in care se va face depunerea icrelor se recomanda sa fie
de 20 litri. Pentru o dezvoltare sigura, puteti pune pietre si plante in acvariu dar acestea nu vor influenta
depunerea icrelor. In acvariul pregatit in prealabil, se va pune o apa semi-dura, neutra, de 27-28 grade C. In
conditii normale, a doua zi, perechea va depune icrele: o femela depune 300 de icre. In aproximativ 24-36 ore puii
ies iar in 3 zile incep sa inoate. Puietul poate fi hranit cu viermisori speciali, recomandati de specialisti.
Denumirea in limba engleza: Rosy barb
Denumirea in limba germana: Prachtbarbe
Denumirea in limba franceza: Barbus rosé
Xiphophorus helleri sau pestele Xipho

Xipho sau pestele mexican cu coada in forma de spada (Xiphophorus helleri) este o specie pasnica,
sociabila, mai ales daca are loc suficient si plante printre care sa se ascunda. De aceea, daca va doriti
pesti pe care sa ii vedeti tot timpul in miscare, trebuie sa alegeti din start acvariu de minim 50 de litri. Si
asta deoarece pestilor Xipho le place sa inoate in spatii largi.
Xipho (Xiphophorus helleri) este un pestisor nepretentios, care poate fi crescut usor, este ieftin si aspectuos.
Acestui fapt i se datoreaza preferinta multor incepatori pentru agilul pestisor, care adesea este primul ce
populeaza noul acvariu.
Numele i se trage de la aspectul de spada al inotatorii codale galbui a masculului. Corpul ii creste pana la 10-12
cm, femela este mai „plinuta" si mai lunga, in timp ce masculul are o forma mai alungita. In mediul lor natural
(Mexic, Guatemala, Honduras) sunt de culoare verde, in timp ce la noi (de fapt, in captivitate - pretutindeni) se
prezinta intr-o mare varietate de culori atragatoare.
Pestele Xipho este usor claustrofob
Este indicat sa se acopere acvariul cu un capac deoarece xipho poate sa sara afara daca nu are ce sa-l retina!
Este un peste de grup care convietuieste bine cu specii asemanatoare.
Trebuie avut grija ca apa din acvariu sa se mentina la o temperatura constanta de 20-25 grade si, din doua in
doua saptamani, sa o improspatam, schimband-o partial (dar sa folositi mereu apa statuta cel putin 72 de ore).
Xiphophorus helleri
De regula, nu este pretentios in ceea ce priveste hrana (asta nu inseamna ca mananca orice!). Daca poate alege,
prefera plancton inghetat si viu, odata pe saptamana tubifex bine spalat si larve rosii de tantari. Puteti sa le dati si
salata oparita si taiata marunt sau pulbere de alge (puteti curata chiar si de pe peretii acvariului).
Pestele Xipho isi schimba sexul!
Pe langa usurinta cu care se creste, si inmultirea este „comoda". Masculii curteaza femelele fara preget si- ca
urmare, imperecherea este frecventa. La femela gestanta se vede sub inotatoarea dinspre coada o colorare mai
accentuata. Se pot naste chiar si 100 de pui deodata.
Pestele Xipho
Dat fiind ca se poate intampla ca femela sa isi manance puii, este indicat ca ea sa fie separata intr-un acvariu mai
mic, in care sa se amenajeze un fel de bazin mai mic, cu orificii in partea inferioara (mici, ca sa nu poata trece
mama, dar suficient de mari, pentru a trece puii nou-nascuti in acvariul mai mare). Puietul va fi astfel in siguranta
si curand va incepe sa inoate. Si puietului va putea consuma plancton sau tubifex taiat foarte marunt.
Ceea ce este deosebit de interesant la xipho este faptul ca, in anumite situatii, femelele se pot transforma in
mascul: inotatoarea lor dinspre coada se transforma intr-un fel de gonopodium, iar partea inferioara a cozii se
alungeste. Reversul, insa, nu este posibil: niciodata un mascul nu se va transforma in femela.
Hemigrammus bleheri (nas rosu)

Hemigrammus bleheri este un peste care traieste in bancuri, de aceea trebuie sa va ganditi la
achizitionarea unui numar mai mare de pesti din aceasta specie, atunci cand intrati intr-un magazin
specializat. Pentru un incepator intr-ale acvaristicii, un grup de 20-60 de bucati de Hemigrammus bleheri
ajunge. Afla cum trebuie ingrijiti acesti pesti!
Treptat nebunia cu pestii cu nas rosu a luat amploare, crestererea acestei specii devenind din ce in ce mai
populara. Asemenea altor specii de pesti din familia Caracide, si Hemigrammus bleheri traiesc in grupuri mari.
Trebuie sa stiti ca exista foarte multe specii atat de asemanatoare intre ele, incat sunt foarte usor de confundat. In
comert veti gasi Petitella georgiae dar, in strainatate, sub acest nume sunt cunoscute si Hemigrammus
rhodostomus, Petitella georgiae si Hemigrammus bleheri, in aceeasi masura.
Pesti care traiesc in bancuri mari

Deosebiri intre aceste specii
Sa vedem prin ce se deosebesc speciile acestea intre ele. Sa incepem cu cea care a fost descoperita cel mai
demult:
 Hemigrammus rhodostomus, un pestisor care a fost gasit in 1929. In bazinul inferior al Amazonului, in
bazinul Orinoco, etc. se pot gasi pesti care ajung chiar la 4,5-5 cm. In zona cozii, atat dedesubt cat si
deasupra, se gasesc cateva pete negre. In zona gurii are o pata rosie care se intinde, ca si cum ar avea
buzele rujate.
Hemigrammus bleheri
 Hemigrammus bleheri traieste in bazinele Rio Negro si Rio Meta si a fost descoperit in 1964 de catre Heiko-
Bleher. Conform acvaristilor, lungimea acestui peste ajunge la 3,6-4 cm (in cazul masculilor), de regula, fiind
dimensiunea maxima. Si in acest caz, la radacina cozii se pot vedea, ici-colo, pete negre. In schimb, la acest
peste culoarea rosie se regaseste pe intregul cap.
 Petitella georgiae a fost descoperit in 1964, creste pana la ~6 cm. Si la acest peste se regaseste culoarea
rosie dar, dunga neagra de pe mijlocul cozii se intinde in fata, pana spre mijlocul corpului.
Toti acesti pesti sunt specii care traiesc in bancuri, de aceea, daca va doriti sa se dezvolte bine in acvariu,
trebuie, sub orice forma, sa achizitionati de la inceput un numar mare de asemenea pesti (20-60 bucati). Pe de
alta parte, este de preferat ca acvariul sa fie amenajat dupa biotopul specific sud-american. Intr-o apa calduta,
usor acida, pestii din familia Caracide se vor dezvolta mult mai bine. Prefera ca hrana planctonul si simt nevoia
unei schimbari foarte des a apei.
Conform scrierilor de specialitate, schimbarea apei se va face intotdeauna, cu apa rece. Dupaschimbarea apei
din acvariu, nu se recomanda hranirea pestilor. Nu le vom da hrana decat dupa ce trece o jumatate de zi din
momentul in care am curatat acvariul. In functie de conditiile in care sunt tinuti de hrana care li se administreaza,
acesti pesti vor ajunge la maturitate in 12-14 luni. La aceasta varsta, femelele sunt mult mai dezvoltate si mai
mari decat masculii.
Serrasalmus nattereri sau Piranha

Cine nu a auzit de periculosul peste piranha? Oare sunt atat de periculosi ii sunt dintii? Serrasalmus
nattereri sau Piranha este un peste in jurul caruia s-au tesut nenumarate legende si povesti
inspaimantatoare. Dar, oare cat de adevarate sunt acestea? Citeste mai departe despre cei mai
infricosatori pesti...
Piranha (Serrasalmus nattereri) - la fel ca in cazul rechinului alb, isi datoreaza renumele Hollywood-ului. Ar trebui
sa va ganditi bine inainte de a achizitiona acest peste insetat de sange, care musca orice, fie mana sau picior.
Desi nu este o achizitie deosebita, este un peste pretentios, de aceea trebuie sa il cresteti cu multa dragoste si
atentie (sa il hraniti cu mancare corespunzatoare, sa aveti grija de ordinea din acvariu). Insa cresterea lor este
recomandata doar acvaristilor cu experienta!
Piranha - un peste simpatic, dar mortal!

Exemplarele tinute in captivitate - daca le asigurati suficient loc - pot ajunge chiar si la 20-25 cm lungime. Cei mai
multi au o culoare argintiu-aurie, cu umbre rosiatice in zona gatului. Gura, in schimb, este plina cu dinti
specializati in sfasierea carnii, extrem de ascutiti. Aceasta specie de pesti provine din apele Americii de Sud si
ale Guianei. Practic, pestele piranha se gaseste in toate tarile, in ciuda faptului ca este deosebit de riscanta
comercializarea sa. Datorita naturii sale agresive, in multe tari a fost interzis comertul cu acesti pesti.
Serrasalmus nattereri
Grupul de Piranha flamanzi!

Piranha traieste in grup, ceea ce ii amplifica periculozitatea. Imensa pofta de mancare agita atat de puternic
grupul incat, in cateva secunde, isi devoreaza prada (sunt cunoscuti si sub numele de „moartea rosie" datorita
culorii rosii pe burta lor). Singur, este mult mai agresiv decat daca este in grup, dar daca este inspaimantat sau se
simte intr-o situatie stresanta, ataca fara sa stea prea mult pe ganduri. Din cauza ca la maturitate pestele piranha
este incapabil sa socializeze, e bine sa-l lasati in continuare singur, mai ales daca daca la inceput l-ati tinut
solitar.
Ce mananca un peste Piranha?

Hranirea sa este extrem de comoda si simpla: mananca doar carne! Dar si in cazul carnii, prada vie este cea
mai buna. Prefera pestele auriu, plevusca sau ramele de pamant. Daca nu aveti la indemana asa ceva, accepta
si inima de vita sau file de peste. Feriti-va de provocari si experiente: sa nu il hraniti niciodata cu mana deoarece
o poate apuca foarte usor iar voi, in cel mai bun caz, puteti ramane fara un deget in 2 timpi si 3 miscari!
Consuma foarte repede apa

Datorita consumului de carne, calitatea apei din acvariu se strica extrem de repede. Resturile de hrana si
substantele organice se descompun si se produce o mare cantitate de amoniac - care este foarte otravitor. Si
acest lucru trebuie luat in seama, trebuie sa aveti foarte mare grija daca va ganditi la cresterea acestor pesti. In
apa din acvariu, nu trebuie sa sa existe amoniac in cantitati mari. Indepartarea se poate face prin folosirea de
filtre biologice.
Acvariu cu piranha
Daca doriti ca piranha sa aiba tovarasi, este mai bine sa schimbati ordinea achizitionarii. Mai intai, se vor
cumpara "prietenii", abia dupa aceea vor putea fi adusi si piranha (unu, maxim doi).
Sa ii hraniti in mod cat mai regulat, pentru a nu va trezi ca isi mananca tovarasii din acvariu la cina. Se
recomanda ca alaturi de piranha sa puteti pesti mari, agresivi, cum ar fi diverse specii de ciclide africane: Jack
Dempsey sau Aequidens rivulatus (Green Terror). Cresterea unor asemenea pesti agresivi impreuna, din pacate,
se soldeaza cu foarte multe lupte si raniri intre ei.
Daca simtiti ca ingrijirea unui acvariu cu piranha este impovaratoare, mai bine ii faceti cadou unor pasionati de
acvaristica sau unui pet shop decat sa ii eliberati intr-un lac din apropiere. Inmultirea lor este foarte usoara si in
urma acestui fapt, multi pesti din salbaticie pot pieri din cauza ignorantei unei singure persoane.
Corydoras Julii
Pestele sanitar Corydoras Julii provine din America de Sud. Are corpul de culoare verde cu pete dispuse
regulat. Este un peşte liniştit care trăieşte pe fundul apei. Creşterea acestei specii de peste de apa dulce
nu presupune o mare îndeletnicire într-ale acvaristicii.
Are nevoie de apă la temperatura de 25-28 C cu Ph cuprins între 6,6 şi 7,8. Se hrăneşte cu insecte deshidratate
sau cu viermişori tubifex care cad pe fundul apei.
Desigur nu refuză nici hrană vie, dar nu se chinuieşte să o obţină, se mulţumeşte şi cu hrană uscată pentru peşti.
Deoarece îi place să mănânce scormonind după hrană, pe fundul acvariului e recomandat să puneți nisip de
cuarţ în locul clasicului pietriş.
Corydoras julii
Nu este uşor de deosebit printre celelalte specii de Corydoras, care sunt des vândute drept Corydoras Julii
datorită culorii şi formei identice. Este dificilă catalogarea tuturor speciilor importate.
Femela este mai dezvoltată în regiunea înotătoarelor pectorale. Reproducerea este relativ uşoară, se înmulţeşte
prin icre. Creşte până la dimensiunea de 6,5 cm
Peştii Labirint: Gurami şi peştele paradis

Denumirea de peşti labirint au primit-o în amintirea Labirintului Minotaurului, deoarece aceste specii de
peşti au un aparat respirator auxiliar numit labirint. Acest aparat s-a dezvoltat datorită faptului că aceşti
peşti trăiesc adesea în ape cu conţinut scăzut de oxigen.
Anabantidele şi-au primit numele de la specia Anabas scadens, peşti care au proprietatea de a respira şi înafara
apei - anabainein- a ieşi în afară. Iar denumirea de peşte labirint au primit-o în amintirea Minotaurului, deoarece
aparatul respirator auxiliar este în formă de labirint.
Pentru a evita lipsa de oxigen, cu ajutorul acestui organ sunt capabili să respire şi aerul atmosferic. Această
proprietate trebuie sa o avem în vedere şi atunci cand construim şi populăm acvariul, întrucât dacă nu pot respira
şi cu acest organ, acesta se va umple cu apă şi peştele se poate sufoca.
De ce sunt deosebiţi peştii labirint ?
Ei provin din Asia de Sud-Est, Africa şi Indonezia şi sunt peşti de apă dulce. Conformaţiei corpului poate fi
alungită la bondoc, aplatizată lateral, având cu botul scurt, gura mică şi buzele groase, pronunţate. Peştii labirint
au solzii de pe spate, care acoperă capul şi bărbia, mediu dezvoltaţi. Dorsala şi anala se împart în două părţi, una
mai lungă cu radii tari şi cealalta mai scurtă cu radii moi. În zona pectorala se află şi aripioarele abdominale, la
unele specii fiind foarte alungite, având forma de antene pe care sunt dispuse celulele gustative. Peştii
labirint au cavitatea abdominală foarte mare iar anusul este poziţionat în partea anterioara a corpului.
Pesti labirint
Se simt bine în acvariu
Peştii labirint se pot creşte şi eventual reproduce cu succes şi în acvarii. Creşterea lor însă este condiţionată de
câţiva factori. Unul din factori este asigurarea respiraţiei şi înafara apei. Altă condiţie este acoperirea acvariului
deoarece, pe de-o parte aceşti peşti sunt foarte activi, iar pe de altă parte dacă respiră direct aerul rece răcesc
foarte uşor.
Ce mănâncă peştii labirint?
Nu sunt pretenţioşi deşi preferă hrana proaspătă în locul celei artificiale. Unele subspecii acceptă doar hrană
proaspătă. După observaţiile acvariştilor profesionişti, specia Betta nu prea consumă hrana artificială uscată. În
relaţiile cu alte specii din acvariu este destul de paşnic, ceea ce nu putem afirma şi despre relaţiile interspecie. În
special masculii care se pregătesc de reproducţie prezintă o agresivitate sporită faţă de femele.
Reproducerea peştilor labirint
Reproducerea lor este relativ simplă, dacă avem în vedere că puii rezultaţi sunt foarte mici deci este destul de
anevoioasă hrănirea lor. În general la unele specii reproducerea lor are loc în cuiburi de spumă, unde după
„îmbrăţişarea" femelei , masculul va depune icrele. Depunerea icrelor este un spectacol fantastic peştii având
culori splendide. Masculul "îmbrăţişează" puternic femela, presând icrele afară din ea, după care are loc
fecundarea lor. Icrele care cad spre fundul apei sunt strânse de către mascul (rar şi de femelă) cu gura şi duse la
cuibul de spumă de la suprafaţă. Unele soiuri au icrele uleioase, de aceea acestea se ridică singure la suprafaţă.
După fecundare este recomandabil să se scoată femela din acvariu, deoarece datorită agresivităţii masculului,
aceasta nu este în siguranţă.
Cuibul de spumă este construit de regulă de mascul prin lipirea bulelor de aer cu salivă. Unele specii folosesc
vegetaţia din acvariu pentru construcţia cuibului, sau alte resturi care plutesc la suprafaţă, cuiburile lor fiind mari şi
proeminente. Alte specii au cuiburile mai modeste ca mărime. De altfel, mărimea cuibului poate varia de la individ
la individ şi în cadrul aceleiaşi specii. Masculul păzeşte cuibul, adunând icrele care cad şi punându-le la loc.
Instinctul patern scade şi dispare atunci când nu mai poate grupa pui într-un loc.
Deoarece puii sunt în număr mare, au nevoie de o cantitate apreciabilă de hrană, sarcină deloc uşoară pentru
mascul. Se recomandă ca în acvariu coloana apei să nu depăşească 12-15 cm înălţime. În primele săptămâni
aparatul respirator tip labirint nu este dezvoltat destul, de aceea trebuie să asigurăm o ventilaţie corespunzătoare.
La noi speciile mai cunoscute sunt :
Trichogaster leeri, T. Trichopterus, Colisa lalia, Colisa sota, Betta splendens, Betta smaragdina,Macropodus
opercularis, Macropodus concolor etc.
Crapul Koi
Este aproape la fel de uşor de crescut ca şi peştii aurii, dar sunt mult mai spectaculoşi. Este foarte practic
de crescut persoanelor leneşe sau ocupate, deoarece nu este pretenţios. Nishikigoi după nume ar putea fi
chiar un stil de luptă japonez, sau un fel de mâncare, dar nu este nici una nici alta, ci este numele celui
mai mare şi colorate specii din familia crapilor.
Spre deosebire de indivizii care cresc în mediu natural, peştii de apă rece crescuţi în captivitate pot fi foarte
coloraţi şi longevivi.
La maturitate ei pot ajunge până la lungimea de 90 de cm. Dar nu numai mărimea este impresionantă ci şi vârsta
la care pot ajunge unele exemplare, de chiar 60 de ani. Mărimea, deosebit de mare la care poate ajunge nu îl
face drept cel mai potenţial soi de a fi crescut în acvariu. Dar un iaz de grădinăpoate fi un habitat ideal, unde la
un chef de grădină poate servi drept temă de conversaţie şi amuzament.
Creşterea crapului koi
Este la fel de uşor de crescut ca şi peştii aurii dar este cu mult mai spectaculos. Poate fi crescut în orice
anotimp, chiar şi iarna, atunci când hibernează. În perioadele reci se simte bine la temperaturi de 14-16 C. Atunci
are pofta de mâncare, lucru evidenţiat de luciul şi coloristica deosebită a corpului. Este foarte puţin pretenţios,
mănâncă orice , indiferent ce îi oferiţi: gândaci, viermişori, melci dar şi alimentaţie vegetală formată din plante. De
fapt nu se supără nici dacă îi daţi hrană artificială specială pentru peşti.
Crapul Koi ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 18-36 de luni. Primăvara, când apa se încălzeşte, îşi depune
icrele. În această perioadă are un comportament zbuciumat, violent faţă de membrii familiei. Aşa îşi descarcă
surplusul de energie şi tensiunea acumulată. De aceea este recomandabil să izolaţi fie femela furioasă sau pe
ceilalţi membrii ai familiei, precum şi vegetaţia care este mai valoroasă. Peştii aurii mai mari sau fitofagii nu
trebuie îndepărtaţi deoarece ei se pot apăra şi singuri.
Vara în iaz
Vara, în perioada activă necesită hrană mai

pretenţioasă, proaspătă sau uscată, bogată în
elemente nutritive, dar iarna în schimb nu necesită nici
o hrană. Întrucât nu are probleme cu pofta de
mâncare, adesea fiind hrănit doar pentru că atunci
poate fi văzut şi admirat de către posesorii de iazuri,
crapul koi poate ajunge rapid la obezitate. De aceea
este recomandabil să-l hrăniţi odată pe zi, de
preferinţă la aceeaşi oră şi în acelaşi loc.
Vulpile sau alţi prădători pot fi reale pericole pentru
peştii din iaz. Puteţi împiedica pescuitul ilegal al
crapului Koi prin acoperirea iazului cu o plasă
rezistentă. Acest lucru este foarte practic întrucât
împiedică şi căderea frunzelor în apă.
Crapul Koi este un peşte rezistent dar are câteva
pretenţii: habitat de lux şi apă de calitate. De fapt
realizarea unui habitat perfect este singurul punct mai
delicat în creşterea acestor peşti. Păstrarea apei
curate se face prin filtrarea şi prin oxigenarea ei cu
fântâni artizanale artificiale. Un alt factor important în
creşterea lor este ca numărul de peşti să nu Crapi Koi. Foto: Stan Shebs/wikipedia.org
depăşească posibilităţile iazului.
Există calcule matematice complicate pentru a afla de câtă apa este nevoie pentru peştii de o anumită mărime.
De exemplu, pentru crapul Koi de 2,5 cm avem nevoie de 4,5 l apă. Deci pentru un peşte de 12 - 15 cm este
nevoie de 135 l de apă şi de un teritoriu adecvat mărimii. Iar pentru un adult de 90 de cm este adevarată teoria
conform căreia cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Este bine să evitaţi suprapopularea , doar dacă nu doriţi
să vă afirmaţi ca şi crescători de Koi pe piaţa de animale de companie. Dacă totuşi numărul lor este în creştere,
ori trebuie să vă gândiţi la mutarea peştilor din iaz într-un lac, sau pentru o perioadă nu veţi mai avea probleme în
a alege cadouri pentru prieteni.
Răspândirea algelor poate fi împiedicată prin popularea iazului cu fitofagi. Plantele, pentru a fi pe placul crapului
Koi trebuie să aibă tulpini şi rădăcini puternice. Prin construirea unei fântâni mici arteziene oxigenaţi apa şi o
pregătiţi pentru autocurăţire. Pentru orice eventualitate, este bine să măsuraţi din când în când nivelul de amoniu
şi de nitraţi din apă, deci este bine ca apa să nu fie suprapopulată.
Varietatile de crapi Koi. Foto: wikipedia.org
Iarna în iaz
Daca iazul din grădină are o adâncime de 80-90 de cm sau chiar mai adânc, atunci peştele poate hiberna liniştit.
Dacă nu este atât de adânc, atunci trebuie rezolvată problema încălzirii apei sau a mutării peştilor într-o altă
locaţie adecvată. Dacă temperatura scade brusc, atunci Koi se ascunde şi nu mai apare până la primăvară. Dacă
temperatura scade sub 10 grade Celsius, să nu îl mai hrăniţi, pregătind în acest fel peştele pentru iernat.
Coloristica peştilor Koi
În principiu putem categorisi peştii Koi în două categorii: cu luciu metalic sau fără luciu. În interiorul acestor două
categorii deosebim diferite nuanţe şi modele:
 Făra Luciu
1. Bekko - roşu pe fundal alb sau galben cu model negru
2. Kohaku - model roşu sau negru pe fundal alb - cea mai răspândită culoare
3. Taisho sanke - Pete roşii sau negre pe fundal alb
 Cu Luciu Metalic
1. Hikarimono - de o singură culoare - Monocrom
2. Hikari-utsurimono - alb cu negru, roşu sau numai galben
Celor ce iubesc această magnifică specie de peşti le este indiferent ce culoare au peştii din iaz. Contează doar
să fie sănătoşi. Pe crescătorii începători îi sfătuim să aleagă exemplare active, cu poftă de mâncare bună, fără
deficienţe fizice sau coloristice.
Exemplarele sănătoase sunt întotdeauna musculoase, fără diformităţi fizice.
Corydoras aeneus sau Cory argintiu

Pestele sanitar Corydoras aeneus provine din America de Sud. Linia abdominală este dreaptă, spatele
curbat, corpul scurt, îndesat. Înotătoarele sunt bine dezvoltate. Femela are înotătoarele pectorale mai
dezvoltate decât cele ale masculului, pot creşte până la 7,5 cm.
Creşterea unui Cory argintiu este uşoară, deoarece este un pește puţin pretenţios, nu prezintă dificultăţi nici
măcar pentru acvariştii începători. Este un peşte foarte hazliu, văzând cum îşi roteşte ochii în orbite în cele mai
neaşteptate momente. În mediul natural el creşte în grupuri, de aceea este recomandabil să nu-l țineți solitar în
acvariu.
Corydoras aeneus
În mediile cu mai multe specii de peşti, Corydoras aeneus caută locurile mai întunecate, de unde nu iese la
iveală decât la lăsarea întunericului sau în momentul hrănirii. Cel mai adesea îl întâlnim la fundul avariului.
Cum să creştem Corydoras aeneus ?
În ceea ce priveşte calitatea apei sau a cantităţii de oxigen din apă, nu este deloc pretenţios. Ceea ce nu
înseamnă că acceptă orice. Temperatura apei este optimă la 20-24 grade C. Nu este pretenţios datorită
proprietăţilor deosebite pe care le are şi anume de a folosi, pe lângă respiraţia branhială, şi respiraţia direct din
atmosferă cu alte organe specializate. De fapt, o parte a tractului său digestiv este capabilă să captureze
oxigenul.
În ceea ce priveşte alimentaţia, nici la acest capitol nu este pretenţios. Se mulţumeşte şi cu ce găseşte pe solul
de pe fundul apei, având conformaţia gurii adecvată acestui gen de alimentaţie.
În perioada de reproducţie (din august până în martie) masculul fecundează icrele păstrate de femelă între
înotătoarele codale, după care ea le va depune în locul ales.
Labeo bicolor
Pestele Labeo bicolor isi pastreaza habitatul si in acvariu. Este agresiv cu tovarasii din aceeasi specie,
dar si cu alti pesti, mai ales daca nu are un loc unde sa se ascunda. De cele mai multe ori isi traieste viata
in partea inferioara, la mijlocul acvariului.
Pestele Labeo bicolor este originar din Thailanda. Plat pe linia burtii, cu inotatoarele dorsale in forma
triunghiulara si ascutite, acesti pesti au trasaturile de baza asemanatoare cu cele ale rechinului. Corpul este de
un negru intens, in timp ce zona cozii este de un rosu aprins. Inotatoarele de pe burta pot fi galbene-portocalii.
Labeo bicolor
Isi pastreaza obiceiurile de viata si in acvariu. Cu pestii din aceeasi specie, dar si cu alti pesti, este agresiv daca
nu are locuri in care sa se poata ascunde. De cele mai multe ori prefera sa traiasca in apele din mijlocul acvariului
si, in timpul zilei, este un peste foarte activ. Poate ajunge chiar si la 15 cm lungime.
Hranirea nu ridica probleme deosebite, nefiind un peste pretentios. Trebuie sa i se administreze, in mod
obligatoriu, hrana vegetala dat fiind ca in mediul sau natural, hrana de baza o constituie algele.
Apa moale, moderata ca duritate, saraca in saruri, cu o temperatura de 23-24 grade este apa in care acesti pesti
se vor dezvolta cel mai bine. Necesita schimbarea regulata (din doua in doua saptamani), chiar daca doar
partiala, a apei.
Cheirodon axelrodi sau Pestele neon rosu
Cheirodon axelrodi adauga o pata de culoare intr-un acvariu. A aparut in 1955 in Statele Unite ale Americii
si a cunoscut o popularitate rapida datorita coloristicii sale. Se aseamana cu pestele neon, avand in
comun atat coloritul specific dar si dimensiunea la care pot ajunge: 4-5 cm.
Pestele neon rosu (Cheirodon axelrodi ) este un pestisor de o frumusete uimitoare, descoperit in 1956 pe cursul
superior al raului Rio Negro.
Pestii maturi sunt doar putin mai mari decat puiutii neon, ajungand la 5 cm lungime. Spatele este verde-oliv cu
dungi late stralucitoare si luminoase ca neonul, mergand de la gura spre coada.
Se recomanda ca apa sa fie filtrata prin turba sau sa se puna in ea extract de turba
pentru ca pestii neon sa se simta bine. Cel mai bine arata cand sunt in grup. Au
nevoie de o temperatura de 24-28 grade C. Hrana poate fi atat vie cat si diferite
concentrate, nefiind un peste pretentios.
Se hraneste cu mancare vie, pe timpul iernii fiind acceptata si hrana uscata. In
perioara de reproducere, temperatura ideala a apei trebuie sa fie constanta la 26
de grade Celsius. Femela va depune icre pe plantele din acvariu, eclozand in
termen de 27-30 de ore. Dupa o saptamana, puii sunt capabili sa se hraneasca
singuri iar dupa ce implinesc 8-9 saptamani, isi capata coloritul specific speciei.
Ajung la maturitate la 10-11 luni.
Cheirodon axelrodi
Pestele Paradis (Macropodus opercularis)

Pestele paradis (Macropodus opercularis) trebuie tinut impreuna, pe cat posibil, doar cu pesti de aceeasi
marime. E o specie care mananca foarte mult. Depune icrele la suprafata apei, intr-un cuib special
pregatit din spuma. Se inmulteste la 24 grade.
Pestele paradis (Macropodus opercularis) este originar din Corea, Vietnamul de Sud, China de Sud si Taiwan, si
este considerat drept unul dintre cei mai vechi si rezistenti pesti de acvariu care se cunosc. Ei au capacitatea de a
supravietui chiar si intr-o camera incalzita moderat. Prefera un acvariu bine luminat si bogat in vegetatie. Creste
pana la 8-11 cm. Masculul este mai viu colorat si mai mare decat femela. Pentru a deosebi masculul de femela va
puteti orienta si dupa marimea inotatoarelor care, la mascul sunt cu mult mai mari si mai intinse decat la femela,
mai ales coada care este bifurcata si are aspectul unor raze.
Macropodus opercularis
Cum se intretine un peste paradis?
Pe cat posibil, sa ii tineti doar cu pesti de marime asemanatoare. Macropodus Opercularis e un peste care
ananca mult. Este pradator, deci prefera hrana vie (tubifex, viermi de namol). Trebuie sa aveti grija ca acvariul sa
fie foarte bogat in vegetatie, cu un PH de 6-7,5. Acvariul sa fie de cel putin 80 de litri (la aceasta capacitate, o
pereche de pesti paradis se dezvolta foarte bine si usor).
Brachydanio rerio sau Pestele zebra

Pestele zebra este un peste vioi, activ dintr-o parte in cealalta a acvariului. Foarte rar vei vedea un
Brachydanio rerio care sta intr-un singur loc si asta pentru ca e mereu pus pe joaca, ceea ce uneori
enerveaza alte specii. Totusi, pestele zebra este pasnic dar daca in acvariu sunt puieti, indiferent de
specie, nu se sfieste sa-i manace. E contraindicat intr-un acvariu cu pesti linistiti, in privinta cohabitatului
cu speciile agresive acest lucru este posibil mai mult cu pestii din aceeasi familie.
Pestele zebra (Brachydanio rerio sau Danio rerio) este originar din raurile din partea de Est a Indiei. Culoarea de
baza a pestelui, in functie de lumina, poate fi argintie sau aurie pe care aluneca rapid cateva dungi verticale,
albastru inchis sau violet, de la cap pana la varful inotatoarelor dorsale. Datorita acestor dungi fine, pestele
zebra este considerat drept unul dintre cei mai frumosi si mai cautati pesti ornamentali.
Pasnic prin natura sa, pestele zebra se caracterizeaza si printr-o miscare continua
plina de gratie. Se recomanda, in mod deosebit, incepatorilor, deoarece e usor de
intretinut. Prefera viata in grup. Inmultirea este simpla. Masculii sunt mai robusti si
ceva mai mici decat femelele. Inotatoarea de la coada, fina precum un val, creste si
pana la 4,5 cm dandu-i un aspect cu totul si cu totul deosebit.
Temperatura optima a apei pentru pestele zebra se situeaza intre 22-26° C dar suporta
si variatii mai bruste, intre 5 si 30° C. In perioada de reproducere, temperatura ideala
este de 24° C. In ceea ce priveste pH-ul apei, acesta trebuie sa fie intre 6,5 - 7,5, cu o
duritate intre 5 si 18.
Ce mananca un peste zebra? Brachydanio rerio
Brachydanio rerio este un peste omnivor, deci se hraneste cu o varietate de
sortimente, atat de origine vegetala cat si animala.
Barbus tetrazona sau Pestele Tetrazona

Una dintre cele mai indragite specii de pesti, Barbus Tetrazona sau Pestele Tetrazona ori Sumatranus,
cum este cunoscut printre acvaristi, face parte din familia Cyprinidae. E cel mai cunoscut peste al acestei
familii, e frumos colorat, acest lucru facandu-l popular in acvariile pasionatilor.
Pestele tetrazona (Barbus tetrazona) isi are originile in apele curgatoare din Sumatra, Indonezia si Borneo.
Corpul maro deschis este brazdat de patru dungi transversale, inchise la culoare, iar inotatoarele negre de pe
spate sunt bordate cu rosu. Inotatoarele de pe piept si abdomen sunt de asemenea rosii impreuna cu inotatoarele
codale, si au spatiile radiale incolore.
Nasul masculului este rosu aprins, coloritul femelei fiind mai opac, mai palid. Prefera zona mediana si inferioara a
acvariului, avand nevoie de spatiu mare de desfasurare: este un peste foarte vioi, neastamparat, in continua
miscare. Jucaus din fire, i se intampla, ca tocmai din aceasta cauza, sa ciupeasca inotatoarele altor pesti, de
aceea, este contraindicat sa fie tinut impreuna cu pestele evantai sau cu gurami.Creste pana la aproximativ 6 cm
lungime.
Barbus tetrazona
Este un peste de mijloc, are nevoie de un acvariu de minim 50 de litri pentru a se simti in mediul sau. In privinta
temperaturii, prefera apa care are intre 20 si 26 de grade Celsius si tolereaza o duritate de 10, cu un Ph de 6,5.
Sumatranus este un peste omnivor, se hraneste atat cu frunze de spanac dar si cu puii viviparelor.
O ciudatenie specifica acestei specii de pesti o reprezinta faptul ca isi mananca icrele. Pentru a evita acest
lucru, in perioada de reproducere, se recomanda instalarea, pe fundul acvariului, a unei plase prin care pot trece
icrele. In acest fel, adultii nu vor manca icrele care vor ecloza in aproximativ 24 de ore.
Barbus tetrazona sau Pestele Tetrazona

Una dintre cele mai indragite specii de pesti, Barbus Tetrazona sau Pestele Tetrazona ori Sumatranus,
cum este cunoscut printre acvaristi, face parte din familia Cyprinidae. E cel mai cunoscut peste al acestei
familii, e frumos colorat, acest lucru facandu-l popular in acvariile pasionatilor.
Pestele tetrazona (Barbus tetrazona) isi are originile in apele curgatoare din Sumatra, Indonezia si Borneo.
Corpul maro deschis este brazdat de patru dungi transversale, inchise la culoare, iar inotatoarele negre de pe
spate sunt bordate cu rosu. Inotatoarele de pe piept si abdomen sunt de asemenea rosii impreuna cu inotatoarele
codale, si au spatiile radiale incolore.
Nasul masculului este rosu aprins, coloritul femelei fiind mai opac, mai palid. Prefera zona mediana si inferioara a
acvariului, avand nevoie de spatiu mare de desfasurare: este un peste foarte vioi, neastamparat, in continua
miscare. Jucaus din fire, i se intampla, ca tocmai din aceasta cauza, sa ciupeasca inotatoarele altor pesti, de
aceea, este contraindicat sa fie tinut impreuna cu pestele evantai sau cu gurami.Creste pana la aproximativ 6 cm
lungime.
Barbus tetrazona
Este un peste de mijloc, are nevoie de un acvariu de minim 50 de litri pentru a se simti in mediul sau. In privinta
temperaturii, prefera apa care are intre 20 si 26 de grade Celsius si tolereaza o duritate de 10, cu un Ph de 6,5.
Sumatranus este un peste omnivor, se hraneste atat cu frunze de spanac dar si cu puii viviparelor.
O ciudatenie specifica acestei specii de pesti o reprezinta faptul ca isi mananca icrele. Pentru a evita acest
lucru, in perioada de reproducere, se recomanda instalarea, pe fundul acvariului, a unei plase prin care pot trece
icrele. In acest fel, adultii nu vor manca icrele care vor ecloza in aproximativ 24 de ore.
Pesti de apa dulce
Micutii pesti-banda, se simt foarte bine in conditii de mlastina, in apele de munte si in apropierea tuturor
surselor de apa dulce. Datorita aspectului lor placut, ii putem gasi in mai toate acvariile. Citeste despre
cateva dintre cele mai intalnite specii de pesti de apa dulce!
Acanthopthalmus Kuhli
Origine: Asia de Sud-Est

Marime: 11 cm.
Apa: orice tip
Temperatura: 24-26 grade C
Acvariu: minimum 100 litri
Calitate deosebita: Peste bland de colectiv. Conform semnificatiei
numelui dat, "ochi spinos", are sub ochi un spin care nu este veninos.
Noaptea sunt activi, dar cateodata si in timpul zilei ii puteti stimula.
Inmultire: Depune icre
Acanthopthalmus Kuhli
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu. Prefera pietrele gaurite
sau tuful vulcanic.
Hrana: Mananca orice, dar prefera tubifex.
Acantopsis Choirorhynchos
Origine: Asia de Est, Borneo
Marime: 20 cm.
Apa: orice tip
Calitate deosebita: Peste care isi apara teritoriul, are nevoie de un
acvariu mare. Burta femelelor se rotunjeste in perioada depunerii
icrelor.
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu. Pietricele sau nisip. Sa
nu fie foarte puternica miscarea apei.
Hrana: Hrana granulata congelata, dar prefera in mod deosebit tubifex
viu.
Acantopsis Choirorhynchos
Beaufortia leveretti
Origine: China, Vietnam
Marime: 12 cm.
Apa: orice tip
Calitate deosebita: Peste bland. Traieste in ape curgatoare repezi. Fiti
atenti ca pietrele din acvariu sa nu fie prea taioase, caci pestele se
poate rani usor.
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu, pietre rotunjite.
Hrana: Mananca orice primeste, dar trebuie sa ii asigurati si mancare
verde.
Beaufortia leveretti
Botia histrionica
Origine: India
Marime: 10-15 cm.
Apa: orice tip
Calitate deosebita: Peste dominant. Sa nu fie pus singur! Cel mai bine
e daca sunt puse mai mult de 6 exemplare in acelasi acvariu. Le place
sa se dea in spectacol. Uneori stau pe frunze si pe pietre.
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu. Le plac pietrele gaurite,
tuful vulcanic, pietrele de nisip.
Hrana: Mananca orice, in mod special tubifex, larve de tantari, dar si
purici de apa.
Botia histrionica
Botia macracantha
Origine: Asia de Sud-Est
Marime: 12-30 cm.
Apa: orice tip

e daca sunt puse mai mult de 6 exemplare in acelasi acvariu
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu. Ii plac pietrele gaurite,
tuful vulcanic.
Hrana: Mananca orice, in mod special tubifex si purici de apa.
Botia Striata
Origine: India de Sud Botia macracantha
Marime: 5-10 cm.
Apa: Moale, usor acida
daca sunt puse mai mult de 6 exemplare.
Necesitate deosebita: Plante, locuri de refugiu, nisip. Le plac pietrele
gaurite, tuful vulcanic.
Hrana: Mananca orice, in mod special tubifex si purici de apa.
Botia Striata
Yasuhikotakia morleti
Denumirea veche: Botia morleti, Botia horae
Origine: India de Nord, Thailanda
Marime: 10 cm.
Apa: orice tip
Calitate deosebita: Se simte bine in colectiv, cel putin 3 exemplare trebuie
puse impreuna.
Necesitate deosebita: Multe plante, locuri de refugiu.
Hrana: Mananca orice, in mod special tubifex viu.
Corydoras - pestii sanitari

Yasuhikotakia morleti
In cele mai multe dintre acvariile cu apa dulce, exista "personal de serviciu si de intretinere" (de obicei
speciile Corydoras, Ancistrus). Acestia nu sunt de o frumusete absoluta, dar sunt utili si nu au nevoie de
ingrijiri speciale!
Marea majoritate a detinatorilor de acvarii detine si aceste specii de pesti "de intretinere" (Corydoras,
Ancistrus). Acesti pesti cu forma bizara si cu o infatisare neatragatoare, se gasesc in aproape toate acvariile,
facand parte din colectivul de pestisori preferati. Adevarul este ca popularitatea acestor pesti deriva din faptul ca
intretinerea lor nu este o sarcina grea.
In cartile de specialitate apare foarte des termenul de "nepretentios". Acest termen nu este intru totul adevarat in
cazul pestelui Corydoras. Pentru un adevarat acvarist nu exista specie de peste nepretentios. Unele specii au
anumite nevoi speciale, dar exista si specii foarte tolerante la lipsa de experienta, nepriceperea sau momentele
de uitare ale acvaristilor, care de multe ori isi justifica greseala prin cuvintele: "pretentios', "greu de intretinut" la
adresa pestisorilor, de multe ori fiind un miracol atunci cand pestii uitati raman in viata...
Corydoras paleatus
Vorbind despre speciile de pesti sanitari, acestea nu au nevoie de ingijiri speciale, daca au parte de ingrijire zi
de zi. Respectata aceasta conditie, sanitarii pot fi pentru multi ani locuitorii acvariilor noastre. Familiile de somn
sunt numeroase. Speciile se deosebesc prin excrescentele osoase ale solzilor, sau prin corpul in totalitate lipsit
de solzi, acoperit doar de o piele groasa acoperita de mucus. Alte specii au pe spate si pe piept depozite de
grasime si inotatoarele cu raze deosebit de puternice. Organul de respirat are doua camere si este legat cu
labirintul urechii ("dispozitiv - Weber"), ca si la oameni. La acest peste, pe partea vertebrelor de la gat a coloanei
vertebrale, apar discuri din os care au rolul de a prelungi terminatia organului de respirat spre urechea interna.
Este posibil ca acestea sa imbunatateasca si auzul.
Cateva specii de carnivori puternici se hranesc cu organisme mai mici, dar sunt si consumatori de plante. De
obicei se ascund in scorburi, acoperiti de pietricele, sau in alte locuri ferite, traind o viata nocturna in cele mai
multe cazuri. Unele specii au un mod de inmultire foarte simplu, dar exista si specii care inca nu s-au inmultit in
mediul din acvariu. Sunt acvaristi care totusi au reusit sa adapteze cateva exemplare acvariu. Pana acum s-au
descoperit peste 2000 de specii din 30 familii (Franke, dupa 1985), cele mai multe fiind pesti de apa dulce.
Incepem prin a va pezenta specia clasica de somn de acvariu, somnul cu carapace (Callichthydae). Din cadrul
acestei specii fac parte pestiiCorydoras. Sunt originari din America de Sud, pot avea dimensiuni cuprinse intre 2-
2,5 cm (C. pygameus) si 10-12 cm (C. barbatus). Numele este inspirat de cuvantul grecesc Korys care inseamna
scut, armura.
Corydoras - Somnul cu scut.
Cei mai multi reprezentanti ai familiei Callichthydae se deosebesc prin scutul de pe spate. Linia spatelui este
curbata in mod evident, pe cand linia abdomenului este dreapta, conformatia este butucanoasa, prin comparatie,
cu corpul scurt. Varietatea speciilor de apa curgatoare sau apa statatoare impart deopotriva mediul noroios.
Dintre toate aceste specii care convietuiesc in acest mediu vitreg, in care este greu sa te adaptezi, cel mai bine
se simte somnul patat cu scut (Corydoras paleatus). Valorile de temperatura sunt deosebite de la specie la
specie, dar putem spune ca in multe acvarii convietuiesc multe specii care au necesitati deosebite si care chiar se
inmultesc la temperaturi mai joase decat ar trebui. Se spune ca a fost gasit un somn cu scut pe fundul noroios al
unui lac acoperit cu un strat de gheata de 20 cm grosime (Frey 1970).
Corydoras undulatus si C. Pygameus (Foto: Dezse Tibor)

Cum pregatim acvariul pentru pestii sanitari?
Acvariul trebuie pregatit in conformitate cu cele specificate mai sus. Astfel, fundul acvariului trebuie aranjat din
pietris marunt cernut, dar pot fi puse si cateva pietre mai mari, radacini, plante, sub care pestii isi fac cuib, se
ascund, se adapostesc sau se joaca. Aceste elemente decoreaza frumos acvariul, dau o nota estetica placuta.
Iluminarea trebuie sa fie in asa fel incat sa ofere si zone de umbra. Acest lucru il putem face foarte usor folosind
bucatele de carton. Sa aveti grija la faptul ca pestisorii se joaca tot timpul cu pietricelele de pe fundul acvariului,
ca niste mici buldozere neobosite. De aceea este nevoie de montarea unui filtru puternic, care sa filtreze apa
amestecata cu pietris si cu particulele care plutesc. Daca tineti in acvariu doar Corydoras, nu este necesara
filtrarea. Nu sunt pretentiosi la mancare, dar trebuie tinut cont de anumite lucruri.
Conformatia acestor pesti denota ca acestia se hranesc doar cu ceea ce gasesc in pietrisul de pe fundul
acvariului. Deci este logic ca hrana lor trebuie sa fie pusa la nivelul pietrisului. Trebuie sa ne gandim ca acesti
pesti au nevoie de tovarasi de acvariu, care sunt mancaciosi si se hranesc la nivelul superior al apei sau la mijloc,
nicidecum de pe fundul acvariului. La ora mesei, filtrul exterior este indicat sa fie oprit (si nu doar la
aceasta specie de pesti este indicat acest lucru!).
Ce mananca pestii sanitari Corydoras?
Mananca cu placere orice tip de hrana. Astfel le puteti da hrana vie sau uscata, dar cea vie trebuie sa detina
ponderea in meniul lor, mai ales la acele exemplare care sunt selectionate pentru inmultire. Daca le dati hrana
uscata, aceasta trebuie sa fie de buna calitate. Hrana uscata care da rezultate bune este Tetra Min sau Rubin.
Interesant este faptul ca desi mananca din pietris si le place sa stea pe fundul acvariului, dupa un timp se ridica
pentru a prinde si cateva dafnii. Cand ii hraniti cu hrana uscata, nu presarati deasupra apei, ca atare, ci puneti
hrana la inmuiat in prealabil intr-un vas de plastic, pentru 5-10 minute, apoi puneti in apa putin cate putin. Acest
mod de hranire il puteti folosi si la alte specii, evitand astfel ca pestii sa inghita aer in timpul hranirii.
Corydoras arcuatus si C. panda (Foto: Dezse Tibor)
Cum se inmultesc pestii sanitari?
Depunerea icrelor este aproape la fel la toate speciile. Masculii se furiseaza in fata femelelor, prinzandu-le
mustatile. Cand reusesc sa o faca pe femela sa depuna cateva icre, masculul le fertilizeza stropind laptii peste
ele. Apoi femela lipeste icrele fecundate pe frunzele plantelor, pe pietre sau pe peretele acvariului (Frey 1970).
Icrele au diametrul de 1-2 mm si numarul lor difera de la specie la specie. Sunt specii care depun 20-30 icre,
altele pana la 400-600.
Pentru inmultire, trebuie sa puneti 3-4 masculi langa o femela, pentru a mari procentul de icre fecundate. Este
suficient un vas cu apa, dotat cu o pompa de aer cu filtru interior. In acest caz, filtrul exterior nu este necesar
deoarece puietul ar putea fi absorbit din acvariu. Dupa ce s-a terminat plantarea icrelor fecundate, pestii se scot
din acvariu. Dupa ce trec cateva ore si observati ca unele icre incep sa se strice, se scot dintre celelalte pentru a
evita mucegairea icrelor sanatoase, serurile antimucegai nefiind de folos in acest caz.
Eclozarea icrelor este influientata in mare masura de temperatura apei din acvariu. Timpul de eclozare poate
varia intre 2 si 6 zile, in functie de temperatura si de specie. Dupa eclozare, puietul incepe sa inoate abia dupa 2-
3 zile, apoi puteti incepe hranirea acestuia. Ii puteti hrani cu orice le poate intra pe gura si pot inghiti. Astfel le
puteti da naplius, micro, grindal, plankton marunt, in forma vie sau congelata si hrana artificiala Tetra Min Baby,
Mini Min, etc. Se dezvolta fara probleme, daca sunteti atenti la apa sa fie mereu proaspata. La toate speciile de
acvariu, apa proaspata este cheia succesului la inmultire. Timpul de inmultire cel mai optim este incepand din
luna august, pana in februarie-martie.
Cele mai cunoscute specii de pesti sanitari: C. adolfoi, C. aeneus, C. agassizii, C. arcuatus, C. axelrodi, C.
barbatus, C. blochi blochi, C. blondi blondi, C. caudimaculatus, C. copei, C. delphax, C. hastatus, C. imitator, C.
melini, C. metae, C. nanus, C. ornatus, C. paleatus, C. panda, C. pulcher, C. punctatus, C. rabauti, C. reticulatus
etc.
Sa amintim cateva cuvinte si despre specia Brochis, foarte asemanatoare cu Corydoras, dar foarte rar intalnita in
acvarii. Numele ii este dat de forma mustatilor, care sunt ca un laț. Se inrudesc cu somnii descrisi mai sus,
conformatia lor fiind foarte asemanatoare. Singura diferenta evidenta intre cele doua specii este platosa de pe
nas, cu care aceasta specie este inzestrata. Pentru a respira, unele specii isi ridica intregul cap la suprafata apei.
Intretinerea lor este asemanatoare cu cea a speciei Corydoras. Cele mai cunoscute specii Brochis: B. britskii B.
multiradiatus, B. splendens.
Si specia Aspidoras seamana foarte mult cu cele doua, dar vom vorbi despre aceasta cu alta ocazie.
Colossoma macropomum
Pestele Colossoma macropomum are un exterior inspaimantator, un aspect impunator si dintii sclipitori.
In ciuda infatisarii periculoase, acest peste mananca, in loc de sange, zeama fibroasa de caise. Am putea
spune ca e pestele Piranha care mananca ... fructe! Cu toate acestea, te-as sfatui sa nu bagi mana in
acvariu!
Pestele Piranha mancator de fructe, pe numele sau mai cunoscut Pacu, provine din Sud-America si datorita
dimensiunii sale, a modelului interesant si a ingrijirii usoare, este din ce in ce mai popular in cercul acvaristilor.
Seamana foarte mult cu un piranha rapitor, dar daca va uitati mai indeaproape, puteti sa observati ca trupul
pestelui Pacu este mai presat lateral, ochii sunt mai mari, maxilarul este mai sus si spatele mai arcuit.
Ceea ce ajuta la distingerea lor, este faptul ca pestele Pacu este vegetarian. Daca ai cumparat un Pacu insa
observi ca acesta mananca pestii din jurul sau, atunci inseamna ca a fost etichetat gresit in comertul animalelor.
Colossoma macropomum
Pacu este un peste mare...
Pestele pacu creste pana la 150 centimetri, deci are nevoie de un acvariu mare (300-1.000 de litri) sau, daca iti
permiti, il poti creste intr-un lac sau iaz din gradina. Acestui peste ii place sa se ascunda, din acest motiv mediul
sau de viata trebuie sa aiba o vegetatie bogata.
Daca vreti sa-i intariti senzatia de securitate, instalati plante inotatoare in apa acvariului. Temperatura apei sa fie
intre 23-28 °C, valoarea PH intre 6,5-7.
Ce mananca un peste Pacu?
Desi pestele Pacu este erbivor, consuma orice hrana, lucru ce favorizeaza hranirea lui uniforma si completarea
vitaminelor. Desigur, are preferintele sale, de exemplu salata romana, mazarea frageda, morcovul taiat in bucati
mici, telina si dovlecelul. Dintre fructe ii plac nectarinele, strugurii si merele.
Sa nu uitati insa ca si pestele Pacu face parte din randul speciilor de pesti agresivi, deci sa il puneti intr-un
acvariu numai cu pesti cu o constructie si cu un caracter similar. Daca ii indepliniti dorintele si aveti grija de ei,
puteti sa va bucurati de ei timp de 20 de ani!
Paracheirodon innesi-Pestele Neon

Pestelui neon (Paracheirodon innesi) ii place apa bine regenerata (cu extract de turba). Aceasta specie se
regaseste in "ape negre" din vestul Braziliei, Columbia, nordul Perului, pe cursur superior al Amazonului.
Dunga stralucitoare, ceea ce-l face atat de atragator, are rolul de a-l ajuta pe mascul sa-si gaseasca
partenera in apele intunecoase. Printre pasionatii de acvaristica, pestele neon este unul dintre cei mai
intalniti pesti din acvariu.
Anunturi Google
Lentile de contactCel mai bun pret garantat!+ Cadou la alegere. Comenzi onlineContact-lentile.ro/
Pestele neon apartine familiei de somon crap, originar din afluentii fluxului de sus a raului Amazonas. Are
culoarea otelului, de la ochi pana la coada se intinde o dunga, a carei luciu se aseamana cu sclipirea tubului de
neon, iar culoarea corpului este incandescenta. Chiar si sexul pestelui se poate constata dupa aceasta dunga: la
masculi aceasta dunga este dreapta, iar partea abdominala a femelii se arcuieste un pic, forma ei devine mai
rotunda.
Pestele neon este o un peste foarte adaptabil
Pesti neon
Este un peste pasnic, traieste in grup, e usor de intretinut. Creste pana la 3-3,5 centimetri. Nu are nevoie de apa
prea calda (ii este bine si la 20 ºC, dar 20-24 ºC este temperatura optima), nu este prea sensibil. Suporta apa
dura, de aici desi, s-a obisnuit cu apa potabila. In privinta duritatii, e bine de stiut ca o apa prea dura dauneaza
procesului de reproducere. Adica, din icrele depuse in apa prea dura, nu vor iesi prea multi pui. Foarte important
de tinut cont la un acvariu cu pesti neon este marimea acvariului, spatiul larg de inot, precum si vegetatia bogata
care ii ofera protectie.
Cum se reproduc pestii neon?
Odinioara au crezut ca in apa dura nu se reproduc, dar

acest lucru nu este neaparat adevarat. Fara indoiala,
daca pestii crescuti nu se reproduc in cateva zile,
acest lucru nu trebuie fortat. In general se poate spune
ca reproducerea lor nu reprezinta o problema delicata.
Aveti nevoie doar de un acvariu de 5 litri, cu apa de
21-23 ° C, de 1-3 NK ° duritate si cu 6,5 PHS. In
mijlocul acvariului asezati planta pentru depunerea
icrelor - nu doar aici veti gasi icre, ci imprastiate in tot
acvariul.
Perechea pentru reproducere se muta intr-o seara
pentru a nu-i perturba prea mult. Nu uitati sa protejati
acvariul de lumina naturala. In scurt timp, femela va
depune 120-160 de ovuli. Dupa acest lucru, scoateti perechea din acvariu si puneti-i in cel initial. In acest fel, veti
proteja pestii cei mici care ies dupa o zi. Se pot hrani cu planctoni mici si nauplius. In a patra saptamana a
dezvoltarii acestor pesti, apare dunga pe corp, fiind destul de mari pentru a fi mutati in acvariul pestilor in
crestere. In a opta saptamana, cand se coloreaza in totalitate, puteti sa ii puneti inapoi langa ceilalti.
Botia macracantha
Botia macracantha provine din Indonezia, Sumatra din raul Borneo. Trei benzi negre incrucisesc corpul
portocaliu si arcuit. Aripioarele sunt de culoare rosu-portocaliu, cu exceptia aripioarei sub coada, care
este neagra si are o margine de o culoare mai deschisa.
Numele "macracantha" inseamna „cu ghimpi mari", care se refera la ghimpele de sub ochii lui, care se poate
intari si care este utilizat pentru aparare (daca nu sunteti, atenti se poate prinde in plasa acvariului). In mediu
natural poate creste pana la 30 de centimetri, insa in acvariu este mult mai mic. Este un peste activ, social, insa
uneori un pic agresiv, e bine sa-l pastrati in roi dar intr-un acvariu mare (300-500 litri), pentru a avea unde fugi in
caz ca devine defensiv.
Botia Macracantha se odihneste sub radacinile din acvariu
Traieste in apropierea solului, in stratul inferior si cel din mijloc al apei si, daca isi doreste sa se odihneasca, se
retrage sub pietrele sau radacinile din apropiere. Sa aveti grija ca apa sa fie moale, curata, temperatura sa fie
intre 24-28 °C si bogata in oxigen. Daca valorile optime nu sunt indeplinite, nu inseamna ca pestele va muri,
pentru ca se adapteaza, dar e indicat sa tineti cont de mediul sau natural. Daca procedati astfel, puteti sa va
bucurati timp de 18 ani de el.
Ce mananca un peste Botia Macracantha?
Nu este mofturos la mancare: puteti sa il hraniti cu mancare uscata, congelata si hrana vie. Merita sa puneti in
acvariu plante care cresc repede. Acest peste consuma cu placere plante. De aceea cateodata e bine sa il hraniti
si cu dovlecei, castraveti, broccoli, salata verde sau cu alte legume. Insa atentie la chimicale. Nu poate
suporta melcii de acvariu.
Este un pestisor des intalnit si usor de crescut, se gaseste in aproape magazin specializat in animale de
companie. Dar peste tot sunt oferiti spre vanzare exemplare salbatice, prinse si vandute si asta pentru ca
reproducerea acestuia ramane o enigma pana in ziua de azi.
Ciclide Africane
Ciclidele Africane infrumuseteaza acvariile din Europa si America de sute de ani si tot mai multe specii se
regasesc printre preferintele pasionatilor. Popularitatea lor nu este intamplatoare. In 1864, in timpul celei
de-a doua expeditii, Livingstone a facut un popas pe malul lacului Malawi. Flamanzi fiind, au pescuit niste
pesti pentru a se hrani insa cei prinsi in acel lac i-au uimit cu bogatia de culori. Si-au dat seama ca asa
ceva nu mai vazusera niciodata, nicaieri.
Unul dintre membrii echipajului, Albert Gunther, a facut desene si insemnari despre acesti pesti si le-a trimis la
British Museum din Londra. Dupa treizeci de ani, George Albert Boulenger, impresionat de observatiile facute de
Gunther, a pornit sa descopere lumea vie a lacurilor africane. A revenit, peste 10 ani, cu trei gramezi uriase de
insemnari. Dar povestea bibanului african a inceput mai demult...
Ciclidele Africane din Lacurile Malawi si Tanganica
Lacurile din Malawi si Tanganica s-au format in crapaturile dintre cutele vulcanilor. Cele doua lacuri au apa dulce
si sunt inchise (nu au contact cu alte ape din Africa).
Au aproximativ 20 milioane de ani iar adancimea, raportata la nivelul apei
marii, ca si forma le este, adesea, schimbatoare. Ambele lacuri sunt
populate de ciclide (85-90%).
Dupa toate probabilitatile, in ambele lacuri a trait cate o specie straveche
de ciclide. In lacul Malawi traiesc aproximativ 600 specii, dintre care 540
sunt endemice, in timp ce in lacul Tanganika din 200 de specii endemice,
180 sunt ciclide. Cele doua lacuri sunt marturiile vii ale evolutiei speciilor.
Bietul Darwin, daca ar fi putut sa vada ciclidele, sigur ca nu de pliscul
cintezoilor s-ar fi folosit pentru a exemplifica teoria evolutionista.
In Africa, se mai pot gasi exemplare semnificative de ciclide in lacul
Victoria, dar aceste specii extrem de rare se pot adapta si la noi.
Incercarea de aclimatizare a bibanului de Nil, un peste de prada, Aulonocara baenschi
incercare facuta in mod nesabuit si necontrolat, a dus, in multe cazuri, la
periclitarea speciilor native.
Multe asemenea specii se mai pot regasi doar in acvarii si, din pacate, pe
multe dintre ele nici macar cei mai sufletisti acvaristi nu au reusit sa le
salveze de la pieire.
Ciclidele africane impodobesc, de aproape o suta de ani, acvariile din

Europa si America si tot mai multe specii se regasesc printre preferintele
acvaristilor romani. Popularitatea lor nu este intamplatoare. Bogatia
fantastica de culori este incomparabila cu monotonia pestisorilor de
acvariu din comert. Au o durata de viata mai lunga, putand atinge chiar si
10 ani, un comportament vioi si un mod de inmultire total diferit, ceea ce a Aulonocara sp. Ruby red
starnit simpatia cunoscatorilor. De la un crescator de ciclide am auzit
expresia: "exista acvaristi si...exista ciclidisti!".
Cum ingrijesc ciclidele africane in acvariu?
Poate cel mai important lucru de stiut: acesti pesti nu sunt potriviti pentru
acvariile mici si asocierea lor cu alti pesti trebuie extrem de bine gandita
si studiata. Multi gresesc atunci cand cumpara o pereche de ciclide ce
masoara cativa cm, de o frumusete rapitoare, in culori greu de imaginat si
asocieri minunate, si ii pun in acvarii alaturi de pestii neon, scalari sau
xypho... Bibanii cresc si, dupa cateva luni, vor inota singuratici. Acesti
pesti nu sunt canibali confirmati dar temperamentul lor si modul de
comportament depinde de mediul de viata. Tocmai de aceea, au nevoie
de un acvariu foarte mare si rational amenajat, avandu-se grija la pestii
cu care vor trebui sa convietuiasca. Cyatopharynx furcifer
Ciclida africana matura are intre 5-35 cm lungime dar cei mai multi cresc
doar pana la 15-20cm (exista si mai mari dar acestia nu sunt tinuti in acvarii). Intre masculi si femele exista
diferenta mari, vizibile, evidentiate prin culoare, marime, modele.
Cat de mare trebuie sa fie acvariul pentru ciclidele africane?
Marimea unui acvariu ideal depinde de specia pentru care s-a optat.
Pestilor de talie mica (cel de nisip sau bibanul melc) le este suficient un
acvariu de 50-150 litri dar unei ciclide din lacul Malawi, ii trebuie un
acvariu a carui capacitate incepe de la 250 litri, Tropheus-ului din
Tanganica i se recomanda unul de peste 500 litri. Pe cat posibil, cei care
se orienteaza spre ciclidele africane, trebuie sa caute sa le asigure un
spatiu foarte mare.
Majoritatea acestor pesti prefera zonele pietroase de pe malul lacurilor.
Aici masculii isi pazesc cu strasnicie zona pe care si-o delimiteaza, o
piatra si imprejurimile ei.
Cynotilapia afra sp. Coube
Aici isi atrag femelele spre imperechere. Pe celelalte le tin cu vehementa
departe de teritoriul lor. Aparitia asa-numitului „revier" se observa la unele
specii doar inaintea inmultirii, la altele, exista in permanenta. Ciclidele
africane sunt, in marea lui majoritate, pesti ce traiesc in grupuri formate
din 6-10 exemplare. Masculul isi manifesta grija pentru apararea
teritoriului dar in acelasi timp poate fecunda icrele mai multor femele.
Din comportamentul pestilor, putem deduce necesitatea de a asigura, in
acvariu, cat mai multe locuri de ascunzis. In functie de marimea pestilor
pentru care ati optat, aceste ascunzisuri pot fi pietre mai mari sau ghivece
de flori gaurite, intoarse cu deschiderea mai mare in jos. Dat fiind ca
aceste vietati nu suporta sa caute indelung mancarea, nu se merita
Cyphotilapia frontosa
constructiile sofisticate deoarece acestea pot fi usor rasturnate. Ciclidele
sunt pesti speriosi, de aceea este indicat ca, partea din spate a acvariului si chiar fetele laterale sa fie zidite sau
imbracate in material sintetic. Nu sunt necesare plantele deoarece, pe cele mai multe, bibanii le consuma cu
mare placere, nu au nevoie de ele - cel mult, le puneti pentru delectarea
privirii noastre.
Cum se inmultesc ciclidele africane?
Ciclidele africane sunt pesti prolifici. Crescuti in conditii corespunzatoare,
femelele depun icre cu multa usurinta. Pentru imperechere, masculul isi
atrage femela spre o piatra plata. Ce doi pesti, se invart in cert, ca intr-un
joc specific. Femela depune un ou si, facand o jumatate de rotatie, il ia in
gura iar masculul acolo il fecundeaza. Acest proces se repeta pana cand
se termina icrele (care, in functie de specie, pot fi intre 20-120). Dupa
aceasta, femela se ascunde intr-un locsor mai linistit si tine icrele in gura
pana cand acestea eclozeaza. In rastimpul acestor 2-3 saptamani face,
adesea, miscari usoare pentru a sigura necesarul de oxigen icrelor dar nu
consuma absolut nimic, nu se hraneste cu nimic. Cyrtocara moorii
Dupa ce a eliberat puietul, in caz de pericol, ii mai lasa sa se ascunda

inapoi in gura cateva zile pentru a le oferi siguranta in dezvoltare. In
acvariu, femela are loc de ascunzis mai putin si, datorita faptului ca nu se
hraneste, puterea sa de autoaparare scade simtitor. De aceea, este
indicat ca in aceasta perioada sa fie mutata intr-un acvariu mai mic.
Ce mananca ciclidele africane?
Hranirea bibanilor nu ridica probleme deosebite, deoarece in produsele
de cea mai buna calitate, indicate pentru bibanii africani, se regasesc
toate elementele de care acestia au nevoie pentru o buna dezvoltare.
Hrana pentru ciclide e usor de gasit in magazinele de specialitate.
Desigur, nici o hrana de calitate pentru necuvantatoare nu e ieftin dar, in
alegerea elementelor nutritive trebuie sa fiti foarte atenti, pentru ca un Labidochromis sp. Hongi
produs de o calitate mai slaba poate duce la imbolnavirea pestilor.
Planctonul viu (asa numitii purici de apa) nu este indicat deoarece pot
determina si favoriza aparitia factorilor parazitari in mediul de viata al
bibanilor.
Daca va hotarati sa amenajati un acvariu pentru bibanii africani, va
recomand sa achizitionati pestii doar de la un specialist. Multi comercianti
detin bibani, dar multi dintre acestia nu cunosc nici macar numele
speciilor pe care le cresc. De aceea, este mult mai indicat sa se utilizeze
numele latin al pestilor. Sa nu va fie jena sa cereti informatii, sa va
documentati privind amenajarea acvariului (speciile de pesti, numarul
acestora), astfel puteti sa va feriti de multe neplaceri.
Amenajarea acvariului
Familia Cichlidae
Ultima modificare: | Data publicării: 2009-04-30
E una dintre cele mai vechi clase de peşti şi cuprinde peste 1000 de specii. Sunt răspândiţi în zone
geografice diverse, de la Africa şi Asia, până la America de Sud şi America Centrală. Peştii din familia
Cichlidae sunt peşti de apă dulce dar au nevoie de apă salmastră (apă ce are un conţinut variabil de sare).
În natură îi întâlnim în râuri care au curenţi slabi, sub malurile stâncoase ale apelor de munte sau în ape
adânci care le oferă anonimitate şi protecţie.
Descrierea generală a clasei:
Peştii din clasa Cichlidae se refugiază adesea la malul apei, acolo unde se simt în siguranţă şi se pot reproduce
fără ca prădătorii naturali să-i vâneze. De asemenea, aceşti peşti preferă zonele de mijloc şi de fund ale apei, fără
a se aventura prea mult la suprafaţă.
Acvariul unde sunt ţinuţi trebuie să conţină neapărat plante, pietre sau adăposturi. Când sunt neliniştiţi sau le e
foame, peştii din clasa Cichlidae se refugiază pe fundul bazinului unde se agaţă de plante sau se ascund după
pietre iar pe frunzele plantelor găsesc larve sau alte insecte pe care să le mănânce.
Icrele se depun pe pietre aflate de asemenea la fundul bazinului/râului. Dacă nu există plante sau pietre, fac gropi
mici în nisip sau mâl.
După felul în care îşi depun icrele, peştii din clasa Cichlidae se împart în 2 grupe:
1. ale căror icre eclozează normal, fiind depuse pe o piatră, frunzele unei plante etc. În acest caz, masculii
participă activ la dezvoltarea familiei. Alături de femelă, vor curăţa locul unde vor fi depuse icrele. După depunere,
ambii parteneri vor avea grijă ca icrele nefecundate să fie aruncate din locul viitorilor copii. Odată ce icrele au
eclozat, părinţii le mută la baza plantelor unde vor avea parte de un cămin protector şi îmbelşugat. Părinţii devin
gardienii stolurilor de copii (alevini). Odată ce puii au crescut mari, cuplurile se despart, fiecare văzându-şi de
viaţa sa.
2. peştii care clocesc icrele în gură. Aceştia trăiesc mai mult pe fundul apei, în cârduri. Sistemul lor de viaţă e
foarte bine organizat, având paznici care au grijă de siguranţa celorlalţi. Cei mici, alevinii, nu ies din raza de
acţiune a masculului. Până când ating maturitatea sexuală, puii sunt feriţi de pericole, odată ce ajung maturi vor
avea de apărat propriul teritoriu folosindu-se de cunoştinţele dobândite în timpul învăţăturilor din perioada
copilăriei. În momentul în care şi-au găsit o femelă, masculii iau icrele în gură şi se retrag în zone ferite şi sigure
în timp ce femelele sunt libere să se împerecheze cu alţi masculi.
În privinţa coloraturii, pot fi întâlniţi într-o varietate bogată de culori şi nuanţe: de la desene complicate şi dungi
transversale şi longitudinale, la pete necolorate şi modele modeste. În funcţie de starea peştelui, coloritul lui se
poate modifica. Spre exemplu, la peştele Discus dungile transversale pot dispărea şi apărea. Coloritul unui peşte
se modifică atunci când se încearcă impresionarea unei femele, când se simt ameninţaţi, când se luptă, când îşi
îngrijesc icrele şi în perioada de împerechere.
Aşa cum se întâmplă cu toate speciile de animale, coloritul puilor diferă de cel al adulţilor, de multe ori prezentând
pete colorate pe lateral.
Cele mai cunoscute specii de Cichlidae sunt:
Conform cărţii "Das grosse Lexicon der Aquaristik", de Hans Frey, cele mai cunoscute specii de Cichlidae
sunt: Aequidens, Apistogramma (Papiliochromis), Astronotus, Chaetobranchosis, Cichlasoma, Crenicara,
Crenicichla, Etroplus, Geophagus, Haplochromis, Hemichromis, Hemihaplochromis, Herichthys, Julichromis,
Labeotrophaeus, Lamprologus, Nannacara, Nanochromis, Pelamatochromis, Pelvicachromis, Pseudetropheus,
Pterophyllum, Steatocramus, Symphysodon, Teleogramma, Tipalia, Tropheus, Uaru.
Clasificare:
În funcţie de dimensiune, peştii din clasa Cichlidae se împart în 3 categorii:
a). de talie pitică - măsoară până în 8 cm. Specii pitice: Nannacara, Pelvicachromis etc.
b). de talie medie - măsoară între 8 şi 15 cm. Specii de talie medie: Cichlasoma, Hemichrmis etc
c). de talie mare - au peste 15 cm. Specii mari: Astronotus, Tipalia etc. Cea mai mare specie este Cichla ocellaris
şi în natură ajunge la 75 de cm. Dintre speciile africane, cei mai mari sunt Tilapia şi Sarotherodon care poate
atinge până la 40 de cm.
Întreţinere:
Înainte de a achiziţiona bazinul/acvariul, e musai să cunoşti specia de peşte pe care vrei să o creşti. Chiar dacă
fac parte din aceeaşi clasă, nu înseamnă că se tolerează, cu atât mai mult într-un acvariu.
De obicei într-un acvariu se introduc mai întâi puieţii, pentru a se obişnui cu noul mediu, urmând ca după câteva
zile să se introducă şi adulţii. În perioadele de împerechere, femelele pot fi mai agresive decât masculii. În cazul
anumitor specii femelele pot fi recunoscute foarte uşor deoarece sunt mai colorate şi mai mari.
Se recomandă ca acvariul să fie prevăzut cu multe locuri unde peştii se pot ascunde, gen peşteri, plante cu
ghivece, pietre plane (din granit sau bazalt), granule de lut (pentru speciile care scurmă) etc.
Din alimentaţia lor fac parte insectele şi larvele. Nu sunt deloc pretenţioşi, mănâncă orice fel de hrană, inclusiv
vegetală. E bine să se evite melcii în acvariul cu cichlidae.
Duritatea apei nu e o problemă gravă pentru peştii din această clasă însă temperatura apei trebuie menţinută
constant între 23 şi 28 de grade Celsius (excepţie făcând peştele Discus care are nevoie de o temperatură între
28 şi 31 de grade).
În privinţa luminozităţii, se recomandă existenţa unui sistem de iluminare dar nu complet a acvariului. Aşa cum
spuneam mai sus, sunt peşti care adeseori se refugiază pe fundul apei, unde e întuneric şi linişte pentru a se
calma.

Specii Pesti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specii Pesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Crapul argintiu (Hypophthalmichthys molitrix)

Crapii argintii accepta hrana sub orice forma: vie,

Crapii argintii se inmultesc usor prin depunere de

Rechinul balena, cel mai mare peste din lume

Rechinul-balena nu este o specie agresiva

Rechinul-balena se hraneste filtrand particulele de

Pestele arlechin (Rasbora Heteromorpha)

Betta splendens (Pestele luptator siamez)

Barbus tetrazona (Mreana tigru)

Cum arata specia de pesti Barbus tetrazona?

Pestele zebra (Danio rerio)

Daca nu ai experienta in cresterea pestilor, Danio

Poate trai pana la 5 ani

Trachinus draco - Dracul de mare

Dracul de mare - peste periculos?

Datorita tepilor prevazuti cu glande veninoase, da,

Interactiunea dintre doi muschi atasati pe spatele

Culorile pestelui scalar:

Pestele scalar e un peste linistit

Ce mananca pestele scalar?

Reproducerea pestelui scalar

Pestele Fluture Tahitian

Multi pesti marini provin din familia Chaetodon. C.

Tratamentul medicamentos al pestilor

Ancistrus: pestii algivori

Loricariidae : somnii care au capul aplatizat

Rechinul Bala (Balantiocheilos melanopterus)

Rechin Bala pentru acvariu

Scormoneste in albie si mananca larve de tantari

Chilodus punctatus – somonul care sta in cap

Linistit, dragalas si fara pretentii

Crevetii marini pentru acvariu

Ce specie de creveti sa aleg?

Crevetele dansator Rhynchocinetes uritai

Pestii dragon nu au nevoie de hrana speciala

Prudenta vis-a-vis de pestii dragon.

Cum se intretin pestii Pomacanthidae?

Cati pesti imperiali pot trai intr-un acvariu?

Loricaria Filamentosa mananca spanac!

Symphysodon aequifasciata axelrodi

Discus albastru Discus verde Discus original

Cum sa cresti un discus maro?

Acvariu cu Discus maro

Murena este o fiinta spectaculoasa

Murena este o fiinta foarte lacoma

Neoniphon sammara sau Pestele–veverita

Pestele-veverita rosu (Sargocentron rubrum)

Cele mai periculoase specii de pesti

 Pestele de piatra - Synanceia verrucosa

Cel mai otravitor peste

Cele mai cunoscute specii care pot fi tinute si in acvariu:

Xiphophorus maculatus sau pestele platty

Betta splendens sau Luptatorii siamezi

Pestele scalar, regele Amazonului

Apa din acvariu va fi oxigenata bine, va fi intotdeauna curata precum

Depunere de icre la scalari

Cum arata pestele Barbus conchonius?

Lungimea corpului este de 6-10 cm dar unele

Ce mananca pestele Barbus conchonius?

Nu este deloc o specie pretentioasa, de aceea, este

Xiphophorus helleri sau pestele Xipho

Hemigrammus bleheri (nas rosu)

Pesti care traiesc in bancuri mari