Centrul de Excelență în Servicii și Prelucrarea Alimentelor

Studiu individual

Disciplina: Standardizarea, metrologia și certificarea mărfurilor

Tema: Etapele evaluarii conformitatii produselor.

Procedura de emitere a certificatului de conformitate in RM

Elaborat: Sadovei Cristina

Grupa: TAP161

Profesor: Bordianu Andriana

Bălți, 2020
Existenţa pe piaţă a unui număr mare de produse noi, unele din ele de mare complexitate, obţinute prin
tehnologii noi, din materii prime noi, uneori sintetice, a determinat solicitarea din partea clienţilor a unor
garanţii obiective pentru a avea încredere în calitatea produselor şi serviciilor pe care le cumpără.

Garanţia obiectivă şi încrederea se realizează prin certificarea conformităţii produselor şi serviciilor,

certificare ce astfel a devenit un factor important al dezvoltării schimburilor comerciale şi al protecţiei
consumatorilor.

Certificarea calităţii implică două sisteme:

 certificarea produselor, serviciilor, personalului şi sistemului calităţii;

 cacreditarea organismelor abilitate să emită certificate de conformitate.

Certificarea conformităţii se defineşte drept atestarea de către un organism neutru acreditat că un produs,
un proces sau un serviciu este conform cu specificaţiile de referinţă, care poate fi un standard, o normă sau
un document tehnic.

Acreditarea reprezintă recunoaşterea oficială a competenţei unui organism de certificare. Pentru ca procesul

de acreditare să se desfăşoare într-un cadru unitar, au fost elaborate standardele europene EN seria 45000.
Aceste standarde au fost adoptate şi în România, şi sunt simbolizate SR EN 45001 şi în continuare.

Exită şi posibilitatea ca pentru anumite produse furnizorul să declare conformitatea produsului pe proprie
răspundere. Standardul EN 45014 stabileşte criteriile generale pentru declaraţia de conformitate a
furnizorului prin care acesta declară pe propria răspundere că un anumit produs este în conformitate cu un
document de referinţă, standard sau act normativ.

În sensul celor de mai sus, furnizor poate fi un producător, importator, distribuitor, prestator de servicii etc,
iar declaraţia de conformitate poate avea forma unui document, a unei etichete sau o altă formă echivalentă,
aplicată pe un catalog, factură sau pe instrucţiunile de utilizare.

În cadrul procedurii de certificare, principalele caracteristici ale produsului sunt determinate în laboratoare
acreditate, iar rezultatele sunt comparate cu specificaţiile, standardul ori norma tehnică. Organismul de
certificare, în baza rezultatelor acestor analize poate emite certificatul de conformitate şi marca de
conformitate.

Certificatul de conformitate este documentul emis pe baza regulilor sistemului de cerificare, prin care se
atestă că un produs ori serviciu este în conformitate cu un standard sau un alt normativ.

Aceasta se deosebeşte de certificatul de calitate care consemnează existenţa unui anumit nivel calitativ al
produsului şi care este eliberat în primul rând de către producător.

Marca de conformitate este un semn distinctiv protejat, emis pe baza regulilor sistemului de certificare,
care atestă că produsul sau serviciul respectiv este realizat conform cu documentul de referinţă. În România
există marca de conformitate CS (conformitate naţională), care se reproduce în eticheta produsului respectiv.

În cadrul sistemului de certificare a conformităţii se compară produsul supus certificării cu documentul de

referinţă relevant şi nu cu alte produse. Certificatul emis nu semnifică faptul că produsul este mai bun decât
alte produse care eventual nu au certificatul, ci faptul că produsul îndeplineşte condiţiile de calitate impuse,
mărind încrederea clienţilor potenţiali în produsul respectiv.
Atât în Uniunea Europeană, cât şi în România, cerificarea calităţii este, din punct de vedere al obligativităţii,
de două feluri:

 certificare obligatorie , pentru produsele care fac obiectul unor reglementări obligatorii pe pran
naţional (legi) sau european (directive), adică produsele din aşa numitul “domeniu reglementat”.
Astfel sunt, de exemplu, produsele care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea oamenilor ori
mediul înconjurător (“cerinţele esenţiale” prevăzute în Directivele europene de armonizare).
 certificare voluntară , pentru celelalte produse sau servicii (“domeniu nereglementat”). Chiar dacă
aceste produse nu fac obiectul unor reglementări pentru a fi puse pe piaţă, întreprinderile le supun
procedurii de certificare pentru a-şi menţine sau extinde piaţa, deoarece certificarea conferă
încrederea că produsele sau serviciile sunt de calitate.

Documentele de certificare a calităţii, întocmite de o terţă parte neutră acreditată pot fi documente esenţiale
în expertiza calităţii şi în special în expertiza merceologică judiciară.

Posibilitatea certificării conformităţii este strâns legată de existenţa unor laboratoare acreditate. Acestea sunt
laboratoarele luate în considerare şi de expertiză.

Certificarea de conformitate se poate referi nu numai la un anumit produs ci şi la întregul sistem al calităţii
din organizaţie, sistem care asigură ca produsele sau serviciile organizaţiei să fie conforme cu aşteptările
cumpărătorilor.

În atestarea calităţii produselor, pe lângă certificate, dar nu în locul acestora, se pot folosi şi alte documente,
cum sunt buletinele de analiză în care se precizează detaliat anumite caracteristici fizice, chimice, mecanice
etc. ale produsului şi care pot fi eliberate de laboratoarele proprii ale furnizorului sau de către terţi.

Omologarea produselor , definită ca acceptarea oficială a unui tip de produs şi aprobarea producerii lui (în
serie), este echivalentă ca noţiune cu certificarea, în sensul că ambele presupun intervenţia în relaţia
furnizor-client a unei părţi neutre care efectuează o evaluare obiectivă a calităţii.

Operaţiunea de omologare cuprinde activităţi pe baza cărora o comisie special constituită declară în scris că
produsul sau serviciul respectiv întruneşte toate cerinţele prevăzute într-un standard sau în alte specificaţii
tehnice.

Din comisia de omologare fac parte reprezentanţi ai producătorilor, consumatorilor, laboratoarelor acreditate
pentru testare, unităţilor de cercetare - proiectare etc. Documentul eliberat de comisia de omologare este
certificatul de omologare în care se confirmă nivelul calităţii ce devine referinţă pentru calitatea
produselor realizate în serie.

Pentru produse de mare importanţă pentru toate ţările membre, cum sunt, de exemplu autovehiculele,
Uniunea Europeană are directive de omologare comunitară, “omologarea de tip”.

În general, omologarea în sensul ei clasic, pe baza unui document de recunoaştere restrânsă, documentaţia
pe baza căreia a fost realizat produsul, tinde să fie înlocuită prin certificarea sau omologarea de tip, la care
documentaţia de referinţă este un document recunoscut pe scară largă, aşa cum sunt standardele naţionale
sau internaţionale.

Garanţia calităţii produselor şi serviciilor este responsabilitatea juridică şi economică a producătorului,

cărăuşului şi a unităţii comerciale faţă de consumator pentru calitatea produselor sau serviciilor, într-o
perioadă de timp prestabilită.

În România, există trei modalităţi legale de garantare a calităţii şi anume termenul de garanţie, termenul de
valabilitate şi durata de utilizare normată.
Termenul de garanţie este intervalul de timp în cadrul căruia remedierea sau înlocuirea peodusului sau
serviciului se realizează pe seama şi cheltuiala producătorului sau prestatorului serviciului, dacă deficienţa
de calitate nu este cauzată de folosirea neadecvată de către client.

Certificatul de garanţie confirmă calitatea produselor de folosinţă îndelungată. Stabilirea termenului de

garanţie se face prin acte normative sau prin contract. Momentul începerii termenului de garanţie este
vânzarea produselor către client sau, în cazul instalaţiilor sau maşinilor complexe, punerea în funcţiune.

Răspunderile garanţiale ale celor trei parteneri care participă la circuitul tenhic al produsului sunt
următoarele:

 producătorul răspunde direct pentru viciile ascunse pe toară perioada termenului de garanţie, după
care are o răspundere morală;
 cărăuşul răspunde pentru menţinerea calităţii produselor transportate de la furnizor la beneficiar;
 unitatea comercială răspunde pentru viciile aparente.

Perioada de utilizare normată este intervalul de timp în care produsul îşi menţine nemodificate toate
caracteristicile funcţi onale, în condiţiile de utilizare, depozitare şi transport stabilite prin documente
tehnico – economice.

Perioada de funcţionare normată este specific fondurilor fixe şi are funcţia de limitare în timp a răspunderii
pentru viciile ascunse.

Termenul de valabilitate este intervalul de timp în care produsele îşi păstrează nemodificate toate
caracteristicile calitative iniţiale. Momentul începerii termenului de valabilitate este data de fabricaţie.

Termenul de valabilitate este specific produselor alimentare, chimice, cosmetice, medicamentelor etc.
Comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat este interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Dispozitii generale
la Legea 608/2001 privind conformitatea produselor

Art. 1. – Prezenta lege stabileste cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementarilor tehnice, evaluarea
conformitatii si supravegherea pietei pentru produsele introduse pe piata si/sau utilizate in Romania, din
domeniile reglementate, prevazute in anexa nr. 1.

Art. 2. – Produsele din domeniul reglementat se introduc pe piata si se utilizeaza numai daca satisfac
cerintele esentiale, daca conformitatea lor a fost evaluata conform procedurii de evaluare aplicabile si daca
sunt marcate potrivit prevederilor reglementarilor tehnice specifice, aplicabile, in vigoare.

Art. 3. – Se excepteaza de la prevederile prezentei legi grupele de produse din categoria tehnicii militare,
armamentului si echipamentelor speciale care privesc apararea si siguranta nationala, produsele din domenii
reglementate prin legi, carora, din motive intemeiate, nu le sunt aplicabile principiile stabilite prin prezenta
lege, precum si produsele din domeniile reglementate, stabilite prin conventii si acorduri internationale la
care Romania este parte.

Art. 4. – In sensul prezentei legi, termenii de specialitate se definesc dupa cum urmeaza:

a) acord european privind evaluarea conformitatii – acord care se incheie intre Uniunea Europeana si
fiecare dintre tarile asociate si care prevede recunoasterea reciproca a rezultatelor aplicarii
procedurilor de evaluare a conformitatii;
b) acreditare – procedura prin care organismul national de acreditare, recunoscut conform legii, atesta
ca un organism sau un laborator este competent sa efectueze sarcini specifice;
c) autoritate competenta – organ al administratiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui
domeniu;
d) cerinta esentiala – cerinta care are in vedere, in special, protectia sanatatii, securitatea utilizatorilor,
protectia proprietatii si a mediului, astfel cum este prevazuta in actele normative in vigoare;
e) certificare a conformitatii – actiune a unei terte parti care dovedeste existenta increderii adecvate ca
un produs, identificat corespunzator, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document
normativ;
f) certificat de conformitate – document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare si care indica
existenta increderii adecvate ca un produs, identificat corespunzator, este conform cu un anumit
standard sau cu un alt document normativ;
g) declaratie de conformitate – procedura prin care un producator sau un reprezentant autorizat al
acestuia da o asigurare scrisa ca un produs este conform conditiilor specificate;
h) document normativ – document care prevede reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati
ori pentru rezultatele acestora; termenul este generic si include standarde, specificatii tehnice, coduri
de buna practica si reglementari;
i) domeniu reglementat – ansamblul activitatilor economice si al produselor asociate acestora, pentru
care se emit reglementari tehnice specifice privind conditiile de introducere pe piata si de utilizare;
j) desemnare – procedura prin care o autoritate competenta confirma ca un laborator, un organism de
certificare sau de inspectie satisface conditiile pentru a efectua o procedura de evaluare a
conformitatii, prevazuta de o reglementare tehnica;
k) evaluare a conformitatii – activitatea al carei obiect este determinarea in mod direct sau indirect a
faptului ca sunt indeplinite conditiile specificate;
l) inspectie – evaluare a conformitatii prin observare si rationament, insotite, dupa caz, de masurare,
incercare sau comparare;
m) importator – orice persoana fizica sau juridica cu sediul in Romania, care introduce pe piata un
produs provenit dintr-o alta tara;
n) introducere pe piata a unui produs – actiunea de a face disponibil, pentru prima data, contra cost sau
gratuit, un produs din domeniul reglementat, in vederea distribuirii si/sau utilizarii;
o) incercare – operatiune tehnica ce consta in determinarea uneia sau mai multor caracteristici ale unui
produs, in concordanta cu o procedura specificata;
p) marcaj de conformitate – simbol care se aplica de producator sau de reprezentantul autorizat al
acestuia, inainte de introducerea pe piata si/sau de utilizare, pe un produs, pe ambalajul acestuia
si/sau pe documentele insotitoare si care are semnificatia conformitatii produsului cu toate cerintele
aplicabile, prevazute in reglementarile tehnice:
CE – marcaj european de conformitate;
CS – marcaj national de conformitate;
q) notificare – procedura prin care autoritatea competenta informeaza autoritatea ce gestioneaza
Registrul organismelor notificate cu privire la organismele desemnate pentru a evalua conformitatea
produselor conform prevederilor din reglementarile tehnice specifice;
r) organism de certificare – organism independent fata de clientul lui si alte parti interesate, care aplica
regulile unui sistem de certificare in scopul evaluarii, certificarii si supravegherii conformitatii;
s) organism notificat – laborator de incercari, de etalonare, organism de certificare sau organism de
inspectie, persoana juridica cu sediul in Romania, care a fost desemnat de o autoritate competenta sa
efectueze evaluarea conformitatii intr-un domeniu reglementat si care este inscris in Registrul
organismelor notificate;
t) producator – persoana responsabila pentru proiectarea si realizarea unui produs, in scopul
introducerii pe piata, in numele sau; responsabilitatile producatorului se aplica oricarei persoane
fizice sau juridice care asambleaza, ambaleaza sau eticheteaza produse in vederea introducerii pe
piata sub nume propriu;
u) reprezentant autorizat al producatorului – persoana juridica imputernicita de producator sa actioneze
in numele acestuia;
v) standard european armonizat – standard european adoptat sub incidenta unui mandat al Comisiei
Europene si care transforma cerintele esentiale de securitate in specificatii tehnice pentru produsele
din domeniul reglementat;
w) securitate – stare a unui produs, proces sau serviciu in care riscul de a pune in pericol persoanele sau
de a provoca pagube mediului si/sau proprietatii este limitat la un nivel acceptabil;
x) supravegherea pietei – ansamblul masurilor, resurselor si structurilor institutionale adecvate prin care
autoritatile competente asigura si garanteaza in mod impartial ca sunt indeplinite prevederile
reglementarilor tehnice aplicabile, indiferent de originea produselor introduse pe piata si cu
respectarea principiului liberei concurente.