Cazul nr.

1. Date de identificare: Ș.M., femeie, 36 ani, Marketing Manager la o companie de automobile,

Master în Marketing. Locuiește în București, împreună cu cei 2 fii, în vârstă de 5 ani și
respectiv1an și 6 luni. Este în proces de divorț cu cel de-al doilea sot.

2. Motivul prezentării la cabinet:

Pacienta se prezintă la cabinet cu următoarele acuze: stare continuă de tristețe, plâns facil fără
motiv(când privește scene din filme sau reclame la tv despre familie), anhedonie, o stare de
veșnică vinovăție vis-à-vis de copii, gânduri repetitive negative(”nu sunt în stare să țin un bărbat
lângă mine!” ”nu sunt în stare să am grijă de copii), lipsa apetitului alimentar care a cauzat o
pierdere în greutate semnificativă(7kg într-o lună și jumătate, în condițiile în care era
normoponderală(BMI= 20,3), în prezent având un BMI= 17,7. BMI sub 18,5 indică o persoană
subponderală), dereglarea somnului(ziua doarme mult, nu se poate ridica din pat iar noaptea
adoarme foarte greu) per total zi doarme aprox. 10 ore.
Toate aceste simptome au apărut în urmă cu 3 luni când a început să aibă discuții serioase cu
fostul soț despre separare și simptomele au crescut în intensitate până în prezent. Starea de
somnolență o are de 2 săptămăni de când este în concediu medical.
Pacienta dorește să scape de simptomele de tristețe, lipsa energiei, starea de letargie și ar vrea să
învețe să facă față situației actuale cât mai bine pentru copii și pentru ea.
3. Antecedente heredo-colaterale:
Antecedente personale patologice: Mătușa care a crescut-o, sora mamei ei, a fost diagnosticată
cu tulburare de depresie majoră.
Psihice: posibil episod de depresie majoră în urmă cu 10 ani când a trecut prin primul divorț,
nediagnosticat de specialist.
4. Istoricul problemei prezente:
Pacienta este singurul copil al familiei, a fost crescută doar de mamă de la vârsta de 3 ani, tatăl
părăsindu-le și neținand legătura cu ele. Nu are amintiri legate de acesta. Mama a fost ajutată de
sora ei mai mare să-și crească fiica, iar matușa a fost o persoană celibatară toată viața. Au locuit
toate trei în aceeași casă. Educația primită în familie s-a bazat pe concepția conform căreia
”bărbații sunt niște persoane fără suflet”, ”femeile din familia noastră sunt blestemate să rămână
singure” și pe lipsa unei figuri masculine. Mătușa suferea de tulburare de depresie și pacienta își
amintește cum aceasta era veșnic tristă și nemulțumită de viața ei și a celorlalți din jurul ei.
Pacienta afirmă că a trăit simptome similare cu cele prezente, cu intensitate mai mică(din ce își
amintește) în urmă cu 10 ani când a divorțat prima dată. La acel moment nu a consultat niciun
medic psihiatru sau psihoterapeut. Din prima căsnicie nu a avut copii și faptul că era ancorată
puternic în activitatea profesională, a ajutat-o să treacă mai ușor peste supărarea cauzată de acest
eveniment. Clienta afirmă că starea de tristețe, lipsa poftei de mâncare, starea de oboseală pe care
le-a resimțit în trecut au durat aproximativ o lună iar revenirea la viața normală și-o explică prin
faptul că nu avea copii, la job fusese promovată de puțin timp și astfel și-a focalizat energia în
sensul dezvoltării carierei. Motivul divorțului a fost infidelitatea partenerului, același motiv ca și
în prezent.
În urmă cu 6 luni pacienta a simțit că relația cu soțul este foarte rece, acesta vorbindu-i
nerespectuos, ea bănuind că se întamplă ceva. După o perioadă de încercări de reconectare
eșuate, soțul i-a spus că are o relație cu altcineva, în orașul unde lucrează și că dorește să
divorțeze. Tot în acea perioadă pacienta a revenit la muncă din concediu creștere copil și faptul
că era extrem de afectată de aspectul personal al vieții ei, a făcut-o să considere că nu mai are
randamentul cu care era obișnuită.
Astfel înainte cu trei luni de a veni la terapie, pacienta a intentat acțiunea de divorț și de atunci au
început să apară simptomele cu care s-a prezentat la cabinet.
La momentul prezent clienta declară că se simte foarte slăbită fizic și fără energie, a fost nevoită
să-și ia concediu medical în urma unei crize de tetanie la job când colegii au chemat salvarea.
Analizele de sânge au indicat spasmofilie (6,3 mg/dl Ca total si 2,8 mg/dl Ca ionic). Este
fumătoare, fumează aproximativ 2 pachete/zi, în urma cu 3 luni fuma aproximativ 10 țigări/zi.
Pacienta afirmă că nu are încă puterea de a se întoarce la muncă, se simte foarte vinovată că nu
are energie și nici starea de spirit să se implice cu copiii(mama ei o ajută, de când fostul soț a
plecat din casă) și astfel consideră că nu mai este funcțională nici în viața profesională și nici în
cea personală.
Descrie de asemenea, o stare de îngrijorare, care citez : ”nu mă doboară dar e veșnic prezentă în
capul meu”. Același sentiment îl simțea și în copilărie când era mătușa era tristă și mama ei nu îi
lua apărarea.
5. Istoric personal și social:
Tatăl – 65 de ani, nu îl cunoște decât dintr-o fotografie, și-a părăsit familia când pacienta
avea 3 ani. Mama nu i-a vorbit despre el, singura descriere despre el, o are de la mătușa sa, care
îl numea un ”fustangiu” și un ”pierde vară”.
Mama – 57 de ani, contabilă. Pacienta își descrie mama ca fiind o persoană foarte timidă,
uneori umilă. Declară că în prezent mama o înțelege și o susține în alegeri. În trecut, mama trăia
în umbra surorii sale (mătușa pacientei), nu îi arăta multă afecțiune pentru a nu ”i se urca la cap”.
După moartea mătușii, mama și-a schimbat total comportamentul vis a vis de ea și relația dintre
ele a fost mult mai bună. Pacienta declară faptul că în casă a existat întotdeauna o atmosferă
tensionată, de tristețe, când trăia mătușa, după dispariția acesteia, ea afirmă că” parcă casa s-a
luminat”.
Matușa- a fost ca o a doua mamă pentru pacientă, deoarece aceasta era mai în vârstă cu
15 ani decât mama ei și practic o crescuse și pe aceasta. A fost întotdeauna împotriva tatălui
pacientei și tot timpul îl critica pe acesta. Aceasta a învățat-o să nu aibă încredere în promisiunile
bărbaților. Moartea mătușii a adus o îmbunătățire în relația pacientei cu propria mama. A murit
când pacienta avea 17 ani.
Relații sociale: Copilăria și-o amintește doar cu mama și mătușa, plină de atenționări și
corecții verbale ale celor două. În școală a avut puțini prieteni, iar în liceu s-a alăturat echipei de
baschet a școlii și astfel și-a făcut un grup mai mare de prieteni. Nu îi era permis să iasă foarte
mult în timpul liber cu aceștia dar antrenamentele și pauzele de la școală îi erau suficiente.
Întrebată despre prieteni și relațiile sociale, pacienta declară că are puțini prieteni, dar de
nădejde. În trecut, se simțea inferioră prietenilor săi, prin faptul că nu avea tată. După moartea
mătușii, mama a devenit mai permisivă în ceea ce privește acest aspect și pacienta își aduce
aminte că îi era permis să meargă la câte o aniversare. Plecarea la facultate, a ajutat-o foarte mult
să se distanțeze de mentalitatea mediul în care a crescut și să reconsidere concepția despre relații
și bărbați. A legat relații cu persoane cu care se întâlnește și în prezent.
Relații intime: Vârsta la care s-a instalat menstuația a fost la 13 ani și atunci Ș. a crezut că
este pe moarte, neștiind ce i se întâmplă. Tema sexualității nu a fost abordată niciodată în familia
de origine. Pacienta a aflat prima dată despre sex la vârsta de 14 ani, însă nu își mai amintește
cum și de unde, iar primele impulsuri sexuale le-a conștientizat în jurul vârstei de 15 ani. Pe
perioada facultății a avut două relații de lungă durată.
 La vârsta de 22-23 de ani a început relația cu primul soț. La vârsta de 25 de ani s-a
căsătorit, iar un an mai târziu, a divorțat din cauza infidelităților soțului.
După primul divorț pacienta a avut o perioadă fără partener, gândul că poartă blestemul
familei urmărind-o. În urmă cu 7 ani l-a cunoscut pe cel de-al doilea soț la servici, s-au apropiat
și după 2 ani de relație pacienta a rămas însărcinată și au decis să se căsătorească. Relația a mers
bine până în urmă cu aproximativ doi ani când a venit pe lume cel de-al doilea copil iar soțul a
plecat cu munca într-un alt oraș. În această perioadă se vedeau doar în week end, au cumpărat o
casă și pacienta susține că ea s-a ocupat de tot ce a însemnat semnarea documentelor,
amenajarea, mutarea. Singurul ajutor a fost o bonă și ocazional mama ei. În acea perioadă ea
consideră că s-a produs ruptura emoțională între ei. De asemenea, pacienta a declarat că atunci
când are probleme în relație, ceva din interiorul ei nu o lasă să comunice și nu poate lupta pentru
salvarea relației, ieșirea/abandonarea relației părându-i-se mult mai plauzibile. În prezent este
singură.

II. Conceptualizarea clinică

1. Situația actuală:
În contextul unei perioade prelungite de stres în viața personală (cea de-a doua naștere în
urma cu un an și jumătate, mutarea într-o casă nouă, reluarea jobului care implica
responsabilitate în urma cu șase luni  plus adulterul sotului, la o perioadă scurtă după ce au avut
cel de-al doilea copil și conflictualitatea actuală / procesul de divorț), clienta a dezvoltat în
ultimele 3 luni, un episod depresiv major.

Comportamente indezirabile : Retragere, lentoare psihomotorie; Incapacitate de a fi prezentă

activ în viața copiilor; Incapacitate de socializare în perioadele de criză; Incapacitatea de
comunicare cu partenerul în criză.
Emoţii indezirabile: Tristeţe profundă; Lipsă de speranță; Vinovăţie.
Senzaţii fizice indezirabile: Incapacitate de relaxare; Fatigabilitate; Anhedonie.
Imagini indezirabile: Copilărie nefericită pentru copiii săi; imagini de neajutorare; imagini de
singurătate.
Cogniții, gânduri indezirabile: „ unde greșesc?”, ”de ce mi se întâmplă mie?”
Cogniţii negative de autodevalorizare: „sunt o persoană lipsită de valoare, o incapabilă, nimeni
nu mă iubeşte, toţi bărbaţii mă părăsesc, nu ştiu să le ofer ce doresc, trebuie să fac totul pentru
ei”;
Cogniţii negative referitoare la viitor: „ Nu aștept nimic de la viitor”
Cogniţii negative: „ Sunt lipsită de valoare!”

2. Istoric medical
Clienta a avut simptome similare, dar de intensitate mai scăzută și pentru o perioadă mult mai
scurtă în urma cu 10 ani, când a trecut printr-un context asemănător. La momentul respectiv nu a
consulat niciun medic psihiatru sau psihoterapeut.
3. Verificarea stării mentale
Clienta este bine orientată temporo-spațial, cu dispoziție depresivă.
4. Instrumente de evaluare:
Evaluarea clientei s-a făcut cu următoarele probe psihologice:
Inventarul de depresie Beck (Beck Depression Inventory II) – scor 26 – depresie moderată;
Inventar rapid de autoevaluare a simpomatologiei depresive (QIDS-SR16) scor 22 ceea ce
indica un grad de severitate al depresiei foarte ridicat(21-27), cu scor maxim pentru pierdere în
greutate și sentiment de tristete.
Scala Hamilton pentru Anxietate – scor 10 – anxietate moderată
Examenul stării psihice prezente:
- energie scăzută;
- comunicare non verbală redusă;
- muşchii faciali uşor lăsaţi;
- statura medie (1.65m);
- ţinută cu aspect uşor neglijent;
- s-a retras din cercurile sociale;
- petrece majoritatea timpului acasă;
- discurs lent, nu detaliază foarte mult;
- aşteaptă să fie întrebată;
- vorbeşte rar, uneori pare absentă;
- fără tulburări de memorie, limbaj, atenţie sau conţinut al gândirii.
5. Diagnostic DSM V:
Tulburări clinice: Episod depresiv major conform DSM V:
A) Întrunește 7/9 criterii de diagnostic pentru un episod depresiv major ( din tulburarea depresivă
majoră conform DSM V, acuzând următoarele simptome pentru o perioadă mai lungă de 2
săptămâni:
1)dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei,
2)diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitatile,
3) scădere ponderală semnificativă involuntară în greutate,
4)insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
5)fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi;
6)sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată;
7)diminuarea capacității de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi.
Indicele de evaluare globală GAF – 70. Câteva dificultăți în sfera de funcționalitate socială și
profesională, dar în general, funcționare destul de bună, are câteva relații interpersonale
semnificative. Dispoziție depresivă.
B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.
C. Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare semnificativă clinic, în domeniul social,
profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.
D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., un abuz de
drog, un medicament) ori ale unei condiţii generale medicale (de ex., hipotiroidism).
E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică, după pierderea unei fiinţe iubite,
simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare funcţională
semnificativă, preocupare morbidă de inutilitate, ideaţie suicidară, simptome psihotice sau
lentoare psihomotorie.

Diagnostic diferențial:
1. Se exclude diagnosticul de anorexia nervosa deoarece întrunește doar 1 criteriu din 5
conform ICD-10, indicele masei corporale Quetelet=17,7.
2. Se exclude tulburarea de personalitate schizotipală având doar 1din 9 criterii
îndeplinite (gândirea magica*blestemul* pe care îl aminteste), conform DSM V.
III. Ipotezele de lucru

Lipsa figurii paterne în copilărie, stilul de educație oferit de mama rămasă singură și
mătușa celibatară depresivă au determinat clienta să aibă neîncredere în persoanele de sex opus,
să le devalorizeze și să considere că se va descurca singură. Aceste credințe insuflate de
persoanele care au crescut-o, au conlucrat ca pacienta să aibă două relații maritale finalizate cu
divorț.
Interacțiunea pacientei în copilărie cu mătușa ce suferea de depresie, care a avut rol de
părinte în viața ei și care i-a descris tot timpul bărbații ca pe niște persoane lipsite de sentimente,
care înșeală și care părăsesc femeile, au lăsat urme adănci în credințele ei despre relații. Pacienta
susține că realitatea i-a demonstrat că învățămintele familiei erau adevărate.
Lipsa figurii paterne sau a unei persoane de sex masculin în perioada adolescenței, cu
care pacienta să comunice pentru a avea și o altă perspectivă, au condus la incapacitatea ei de a
comunica facil cu partenerii de relații și chiar la a se identifica cu mama și mătușa în relațiile cu
barbații.
Interacţiunea în copilărie cu cel puţin un părinte disfuncţional și lipsa totală a celuilalt
care nu a ştiut să-i satisfacă nevoile fundamentale a facilitat dezvoltarea unor scheme cognitive
disfuncţionale timpurii faţă de care Ș. a dezvoltat strategii de coping de tip predare în faţa
schemei (schema de abandon). Interacţiunea cu bărbaţi în prezent facilitează declanşarea schemei
şi punerea în act a strategiei de predare care declanşează reacţia depresivă.
Stilul emoțional al pacientei se caracterizează prin modificări emoționale semnificative,
de la o dispoziție normală la o aplazie emoțională. În plus, pacienta acceptă separarea relativ
rapid, fără să lupte pentru salvarea relației. La cealaltă extremă, pacienta are sentimente de gol
interior, vid interior profund. Un alt sentiment ce o bântuie este cel de vinovăție față de copii, Ș.
declarând că nu ar dori ca aceștia să sufere așa cum a suferit ea în copilărie.
Din punct de vedere comportamental, realizările ei profesionale sunt o resursă, pacienta
declarând că se bucură de o imagine de bun profesionist la locul de muncă. În schimb, de când a
început discuția despre divorț, din cauza dificultāților de focalizare a atenției și a pierderii
ulterioare a informațiilor relevante, aceasta are o capacitate diminuatā de procesare a informației
și declară că nu mai dă rezultatele pe care și le-ar dori la job. Clienta prezintă neregularitāți ale
ciclului somn-veghe (insomnia). De asemenea Ș. declară că a renunțat la toate hobby-urile și
activitățile ce îi făceau plăcere(sport, mers la salon, ieșit cu prietenii la teatru, restaurant).
Din punct de vedere interpersonal, pacienta s-a autoizolat, la momentul prezent declarând
că devalorizează și nu poate avea încredere în niciun bărbat. Datorită experiențelor finalizate cu
divorț de care a avut parte, pacienta consideră că bărbații din viața ei nu au apreciat-o la justa
valoare și că ea nu trebuie să se bazeze pe ei.

1. Evenimente precipitatoare și activatoare (Factori etiologici: declanșatori, predispozanți,

favorizanți, susținători):

Factori de mediu: mediu depresiv și invalidant în care a crescut, experiențele din copilărie
bazate pe lipsa figurii paterne, critica constantă din partea mătușii și mamei; lipsa unui atașament
sănătos.
Factori declanșatori: istoric de relații dureroase cu foștii soți, divorțurile care au avut același
motiv, infidelitatea soțului.
Factori favorizanți: oboseala acumulată în ultimii doi ani(nașterea, mutarea în casă noua,
plecarea soțului în alta localitate cu munca, reluarea activității la job).
Factori de menținere: lipsa abilităților de comunicare, comportamente dezadaptative, credința
că niciun bărbat nu are sentimente și nu se poate baza pe el.
2. Lista de probleme
Pierderea sensului vieții, precedat de sentimentul de vid interior;
Tristețea resimțită după divorț;
Insomnia;
Fatigabilitatea și Anhedonia;
Renunțarea la activitățile care îi făceau plăcere;
Neimplicarea în relația cu copii;
Retragerea socială;
Credințele dezadaptative;
Comunicarea deficitară sau lipsa comunicării în caz de criză cu partenerii;
Depresia subclinică (plâns și gânduri triste, atenție și concentrare slabă);
Stima de sine scăzută.
3. Disponibitățile și resursele clientei
Clienta este o persoană agreabilă și inteligentă, care a reușit să treacă peste o situație
asemănătoare, este receptivă, punctuală, creativă, logică, cu o motivație ridicată. De asemenea,
este un bun profesionist, cu rezultate remarcabile la job.

IV. Planul de intervenție terapeutică:

1. Evaluarea cognițiilor și a comportamentelor actuale:
Gânduri automate: ”Bărbații nu au sentimente”, „Sunt o victimă a circumstanțelor”, „Bărbații
nu mă apreciază suficient”.
Credință centrală irațională: „Femeile din familia mea sunt blestemate să trăiască singure!”
Reguli de tip “trebuie”: „Nu trebuie să mă las umilită de către un bărbat!”, „Trebuie să fiu bună
în orice întreprind, independentă!”.
Ruminarea: ” Voi trăi singură! Sunt Blestemată!”.
2. Obiectivele terapeutice:
Obiective imediate :
- Reglarea somnului și creșterea nivelului activității cotidiene, crearea unui program cotidian
care să includă atenție asupra alimentației(plecând de la premiza că iută să mănânce) și
consumului de țigări ;
- Dezvoltarea abilităţii de a-şi schimba dispoziţia astfel încât: să iasă din starea de depresie şi să
facă ce şi-a propus (să meargă la serviciu, la terasă etc.); să-şi vadă mai clar care îi sunt
priorităţile în viață;
- Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare astfel încât: să descopere criteriile pe baza cărora îşi alege
partenerii; să-și dezvolte abilitățile de a iniţia o relaţie de lungă durată cu un partener disponibil;
să învețe să rămână în relaţie fără a se mai simţi constrânsă sau nevoită să intre în competiție,
diminuarea temerii de abandon;
- Dezvoltarea abilităților de comunicare în cuplu, prin învățarea de a cere ajutor atunci când are
nevoie, de a comunica partenerului în mod asertiv nevoile sale emoționale sau de altă natură;
- Reducerea sentimentului de lipsă de speranță și de culpabilitate față de copii.
Obiectiv general al terapiei
- Eliminarea majorității simptomelor depresive, reluarea normală a vieții de
familie(implicare) și a vietii profesionale cu încredere în propria persoană.
Alte obiective:
- creșterea stimei de sine;
- travaliul de despărțire de fostul soț și detașarea de fosta relație;
- perceperea și construirea siguranței de sine;
- restructurarea relației cu mama;
- acceptarea.

3. Planificarea terapiei și strategii terapeutice

Faza I – Reducerea simptomatologiei depresive (activare comportamentală) și evaluarea riscului
de suicid, a nevoii de tratament medicamentos ; Psihoeducatie prin oferirea de informatii cu
privire la tulburarea depresivă și stres : terapia cognitiv comportamentală, modul cum abordează
TCC tulburarea depresivă ;
Faza II – Combaterea gândurilor automate negative și dezvoltarea abilităților asertive, de
comunicare și rezolvarea de problem.
Faza III – Program de prevenție a recăderilor.
Strategia principală : asocierea abordării cognitive cu cea comportamentală ; cognitiv, în
termenii în care un divorț nu este o catastrofă ; este mai bine venit un divorț decât o
conflictualitate pervazivă în familie ; deculpabilizarea în raport cu copiii- (pot fi mai fericiți
decât într-o familie nefericită) și asociat cu activarea comportamentală pe pași mici.
Identificarea țintei interventiei comportamentale, folosind ca instrumente :
1. Realizarea unui Schedule al activităților din fiecare zi pe ore pentru a observa activitățile
cotidiene și pe parcurs schimbăm ciclul de activități diurne pentru a o ajuta să doarmă noaptea și
să diminueze somnul de zi ; acordarea de sarcini progresive(Automonitorizare).
2. Realizarea unei liste de activități care îi făceau plăcere (mers la sală/coafor/ ieșit la restaurant
cu un/o amic(a) /mers în parc cu copiii/ făcut un masaj/ mers la un centru spa/ mers a o ședință
de shopping)- Cu aceste activități vom lucra pentru tema : 1 premiere/zi.
Controlul asupra contingentelor, anume :
1. evitarea discuțiilor cu mama care o alimentează cu ideea că este purtătoarea unui blestem și
restructurarea acestei credințe negative iraționale.
2. organizarea programului zilnic astfel încât să diminuăm privitul serialelor la televizor
deoarece o mențin într-un program dezorganizat de *Rien faire* și o împiedică să evolueze la
nivel de acțiune.
Cognitiv :
- Abordarea lipsei de speranță (hopelesnes) și analiza motivelor care stau la baza ei, a
dovezilor pro și contra acesteia, bazându-ne pe reușitele și resursele clientei.

- Restructurare cognitivă pentru modificarea gândurilor automate și credințelor centrale.

- Tehnica experimentelor comportamentale și tehnica continuumului pentru modificarea
credintelor centrale și ascumpțiilor disfuncționale.
- Tehnici cognitive(Întrebări socratice, Downward arrow, restructurare cognitivă, Solving
problems de tipul- cum poate arăta ziua de maine ?/servici, copii).
- Folosirea tehnicii plăcintei, în care i se cere clientei să împartă responsabilitatea
evenimentului marcant.
- Abordarea ideii de LOSS, treptele pierderii.
- Deconstruire, prin analiza ideei: Tu nu ești starea ta !.
- Decatastrofizarea credinței că este urmarită de un blestem din familie ; decatastrofizarea
ideei de divorț.
- Combaterea ruminării, stabilind de comun acord ca în programul zilnic să găsim un
interval dedicat acestui ritual și atunci când îi vin gândurile repetitive să le amâne până
când le va veni momentul-Biletele colorate

- Strategii de relaxare și imagerie dirijată pentru întărirea eului

- Antrenament asertiv și training rezolvare de problem pentru creșterea încrederii în sine și
rezolvarea problemelor practice.

Ședința 1:
Am început terapia expicând abordarea psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Am stabilit
cadrul terapeutic(nr. de ședințe, durata și frecvența ședințelor, precum și necesitatea temelor
pentru acasă).
Obiectivul psihoterapeutului în prima ședință este acela de a construi relația terapeutică, printr-o
primire caldă, empatică, oferindu-i validare pacientului, respect, securizare. Am folosit
ascultarea activă, încurajările minimale, microtehnicile de comunicare, normalizare, parafrazare,
sumarizare. De asemenea am evaluat riscul de suicid prin aplicarea Inventarului rapid de
autoevaluare a simpomatologiei depresive(QIDS-SR16).
Am început realizarea anamnezei și checklist-ului:
- Ce vă nemulțumește?
- Cum arată problema?
- Cu ce imagini asociați acest eveniment?
- În ce condiții apare simptomul.
Tot în cadrul primei ședințe, am început aplicarea chestionarului multimodal al istoriei vieții –
Lazarus, care are ca scop obținerea unui cadru cât mai amplu asupra problemelor pacientului,
oferind posibilitatea abordării cât mai directe a problemelor cu care aceasta se confruntă.
Am creat expectanțe pozitive cu privire la rezultatele terapiei prin normalizare și
decatastrofizare. Am identificat, împreună cu clienta o parte din conținuturile specifice ale
simptomelor ei. Am discutat despre obiectivele cu care a venit pacienta și le-am ierarhizat. Am
clarificat rolul activ pe care îl are pacienta în cadrul acestui demers, dar și importanța motivației
pacientei pentru atingerea obiectivelor stabilite. Am folosit tehnica semantică pentru a stabili ce
înseamnă “eșec” și întrebarea miracol pentru evaluarea resurselor, astfel stabilind obiectivele clar
și realist, în acord cu cererea clientei.
Am abordat fiecare problematică în parte și am aplicat pacientei inventarul de depresie
Beck, din care a reieșit depresie moderată. Am făcut psihoeducație pacientei cu privire la
diagnostic (depresie) și la lipsa apetitului. Am discutat un program de automonitorizare a
meselor și consumului de țigări și i-am sugerat să mănânce cu copii.
Pacienta a primit ca temă pentru acasă să se recompenseze în fiecare zi pentru un lucru
pe care l-a făcut și pentru care își este recunoscătoare și de compus o scrisoare cu titlul „Cine
sunt eu?”. Totodată, am rugat clienta să consulte un psihiatru cu privire la stările sale de
depresie.
Ședința s-a încheiat cu o sumarizare a discuției și cu un feedback prin scala SRS.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 1:

 - Explicarea modelului cognitiv-comportamental
- Tehnici pentru stabilirea încrederii și relației terapeutice: normalizare, validare, încurajare
și reflectarea emoțiilor
- Evaluare și plan de intervenție terapeutică
- Tehnica semantică și întrebarea miracol
- Automonitorizarea comportamentului alimentar, consum de țigări și ritmului circadian
- Psihoeducație privind depresia

Ședința 2:

Am început ședința prin verificarea temei pentru acasă și punerea la curent. Am întrebat
pacienta dacă au existat schimbări în dinamica relațiilor sociale sau dacă anumite aspecte pe care
le-am discutat în ședința trecută, au produs vreun efect asupra stării de spirit. Pacienta a declarat
faptul că, la început i-a fost destul de dificl să își facă tema pentru acasă, o recompensă pe zi,
deoarece niciodată nu s-a mai gândit la sine, în acest fel și, niciodată nu a crezut că merită să se
recompenseze pentru ceva anume, însă pe parcurs ce zilele treceau, această recompensare îi
aducea o stare și mai bună și ușor, ușor simțea că merită și că are pentru ce să se recompenseze.
Cât despre scrisoarea „Cine sunt eu?”, pacienta a declarat că s-a simțit „ciudat” să o
scrie: „niciodată nu am stat să mă gândesc foarte mult la cine sunt eu. Cred că în tot timpul
acesta m-am văzut pe mine prin prisma oamenilor din viața mea. Mai întâi prin prisma familiei,
în perioada din copilărie și adolescență și, mai apoi, prin prisma cunoștințelor și partenerilor de
cuplu”. Pacienta declară că în momentele în care așternea pe hârtie propria descriere, începea să
se simtă din ce în ce mai ușurată, conștientizând faptul că, de fapt, ea nu este o victimă precum
mama ei și nu este nici un laș precum tatăl ei și că a fost doar o „victimă” a unor circumstanțe
nefaste: „mi-am dat seama de fapt, de toată conotația și toată puterea pe care o are cuvântul
victimă. Și eu mult timp, în dialogul interior, mi-am repetat că sunt o victimă, dar odată cu tema
asta, îmi dau seama că sunt mult mai bună de atât, mult mai puternică. Și nu am de gând să mai
las ca un simplu cuvânt să îmi dicteze stările și să ma țină prizonieră”.
Am făcut psihoeducație privind interacțiunea dintre gene și mediu, respectiv, posibilitatea
unei vulnerabilități privind depresia și interacțiunea acesteia cu factorii de mediu, stresorii și
evenimentele de viață traumatizante.
 I-am explicat de asemenea, despre igiena somnului, beneficiile odihnei și am stabilit
împreună un program de trezire și culcare, câteva reguli, pentru a reuși să lucrăm acest aspect
care îi întreține starea de oboseală și o împiedică să fie mai activă.
Observând faptul că pacienta devine din ce în ce mai cooperantă și că atitudinea a
început să i se schimbe și să fie mai optimistă cu privire la demersul psihoterapeutic, i-am vorbit
pacientei, spre finalul ședinței, despre importanța exercițiilor de relaxare și beneficiile pe care le
au acestea. Pacienta a fost încântată și a acceptat propunerea să realizăm un exercițiu de relaxare.
Am ales un exercițiu de relaxare Schultz, în care am introdus formule sugestive pentru întărirea
eului, sporirea optimismului și a speranței și creșterea încrederii în sine.
Tema pentru acasă a constat în:
- Scrisoare terapeutică adresată fostului soț;
- Un plan săptămânal al activităților care îi fac plăcere;
- O recompensă pe zi.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 2:

- Psihoeducație privind interacțiunea gene-mediu, vulnerabilitate/factori stresori
- Igiena somnului
- Tehnica întrebărilor socratice
- Tehnici de relaxare
- Tehnica premierii
- Tehnica Automonitorizării

Ședința 3:
Am început ședința cu verificarea temei pentru acasă. Pacienta a relatat faptul că
scrisoarea terapeutică către fostul soț a reprezentat o provocare, însă la final, după ce a pus
ultimul punct pe hârtie s-a simțit atât de ușurată și de eliberată, cum nu s-a simțit niciodată în
viața ei: „mi-a fost greu, bine, poate că nu chiar greu, dar a fost dificil. Mi-am dat seama că în
urma infidelității lui și în urma divorțului, acumulasem foarte multă tristețe, frustrare și chiar
furie. Mi s-a părut nedrept ce mi-a făcut, eu i-am oferit sentimentele mele, copiii, iubire, timp,
tot. Însă acum îmi dau seama că mai bine că s-a întâmplat acum și eu pot să-mi văd liniștită de
viață. Nu sunt nici prima și nu voi fi nici ultima femeie divorțată cu copii. Ceea ce m-a
impresionat la această temă este faptul că pentru prima dată m-am gândit că dacă am ajuns în
acest punct am și eu partea mea de vină. Faptul că am reușit să mă descarc prin intermediul
acestei scrisori, mă face să mă simt și mai puternică și mai liberă”.
De asemenea, pacienta a reușit să își alcătuiască planul activităților zilnice, și chiar a
reușit să îl urmeze îndeaproape, a conștientizat faptul că avea „foarte mulți timpi morți” pe
parcursul unei zile, în care privea seriale la televizor și fuma, iar acest lucru o conducea către o
pierdere în gândurile negative și o nemulțumire de sine. A decis de una singură să își reia
activitatea la servici, astfel încât să evite starea continuă de letargie. A continuat, de asmenea, și
recompensa în fiecare zi, declarând că a devenit o obișnuință pentru ea acum. De asemenea, am
invitat-o să țină un jurnal săptămânal în care, în fiecare seară, înainte de culcare să noteze 3
lucruri pentru care este recunoscătoare și să citească o poveste copiilor.
Ședința s-a încheiat cu sumarizarea discuției și feedback.
Tehnici terapeutice folosite în ședința 3:
- Tehnica activării comportamentale
- Tehnica automonitorizării

Ședința 4:
Am început ședința cu o punere la curent și am discutat despre tema de acasă. Clienta
spune că a revenit la muncă dar încă nu are mintea limpede și nu poate să se concentreze 100%
afirmând: „oricum în ultima vreme am avut numai eșecuri”. Am discutat din nou despre eșec și
am lucrat la crearea unei alte perspective acestui termen, respectiv că nu există eșec, ci doar un
feedback și că în urma unor situații cu rezultat negativ putem să tragem concluzii privind
acțiunile pe care le putem face diferit. Am aplicat tehnica dovezilor, astfel încât, clienta a
conștientizat că nu a avut numai eșecuri, ci și succes în acțiunile întreprinse. Am aplicat și
tehnica distincției dintre comportamente și persoane, combatând gândul irațional că este o
„ratată”. I-am explicat de asemenea că standardul ei profesional era foarte înalt dar că toată
experiența acumulată nu se pierde ci dimpotrivă o va ajuta să se redefinească. I-am explicat că
orice proces în carieră trece prin mai multe etape și că dacă va reuși să identifice care este
următorul pas pentru ea în carieră, plus dacă vom lucra la a planifica atingerea obiectivului cu
siguranță va avea rezultate.
Am reluat exercitiul de relaxare cu formule sugestive de încredere în abilitățile ei și încredere în
viitor.
Ca temă pentru acasă am invitat clienta să facă scenariul pozitiv și scenariul negativ privind
traseul ei profesional. I-am sugerat să reia orice formă de activitate fizică de 3 ori pe
săptămână(mers pe jos cu copiii în parc, la o înghețată, mers la o oră de yoga, dans,etc.).
Ședința s-a încheiat cu sumarizarea discuției și feedback.
Tehnici terapeutice folosite în ședința 4:
- Tehnici de restructurare cognitivă
- Tehnica redefinirii termenilor
- Distincția dintre comportamente și persoane
- Tehnica de Relaxare
- Tehnica scenariului pozitiv și negativ

Ședința 5
Am început ședința cu o punere la curent și cu verificare temelor. În cadrul acestei
ședințe am abordat schemele cognitive Young, după ce am invitat pacienta să completeze
chestionarul schemelor cognitive. I-am comunicat pacientei rezultatele care au reieșit pe baza
acestui chestionar și am oferit acesteia psihoeducație cu privire la cele 16 scheme prezente
(Abandon, Neîncredere/Abuz, Deprivare emoțională, Deficiență, Eșec, Subjugare etc). Am
discutat cu pacienta asupra credințelor sale centrale: „toți bărbații nu au sentimente” și ”nu va
exista niciun om care să mă aprecieze cu adevărat”.
Temele pentru acasă au constat în:
- Scrisori terapeutice către mama și către mătușa ei.
- Automonitorizarea gândurilor automate negative.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 5:

- Evaluare chestionar scheme cognitive Young
- Tehnici de restructurare cognitivă
- Psihoeducație Scheme Cognitive Young
Ședința 6
 Am început ședința cu punerea la curent și verificarea temelor. Am discutat despre
scrisoarea pentru mama ei din care reiesea că pacienta preluase conceptul despre bărbați al
mamei ei, influențat puternic și de mătușa cu care a locuit în aceeași casă. De asemenea, modelul
de femeie singură, care se descurcă să-și crească copii fără soț este preluat tot de la mama sa.
Modul de coping de capitulare l-a preluat de la mama care pe parcursul copilăriei pacientei
niciodată nu și-a contrazis sau combătut sora care o agasa cu amănunte despre relația cu fostul
soț, vorbea tot timpul despre bărbați ca și cum ar fi niste insensibili, iar acest mod pacienta l-a
preluat atât vis a vis de mama și mătușa ei, cât și în relațiile cu partenerii. Ș. declară că în
majoritatea cazurilor chiar dacă nu era de acord cu partenerii pe diverse subiecte, prefera să se
abțină să-și spună punctul de vedere. Își aduce aminte “De fiecare dată când o persoană din
familie spune ceva cu care eu nu sunt de acord, prefer să-i răspund în gând decât să-l contrazic.
Așa fac de când mă stiu. Mică fiind, mătușa îmi spunea că eu mai bine tac, că nu știu nimic”.
Din discuția privind scrisoarea către mătușa cu care a trăit, a reieșit că pacienta a învățat să
trăiască într-un mediu familial în care predomina pesimismul, tristețea, singurătatea și lipsa
relațiilor sociale.
Am aplicat o imagerie dirijată cu privire la Safe Place pentru găsirea unui loc în care aceasta să
se poată simți în siguranță și protejată. Am insistat apoi pe reducerea sentimentului lipsei de
speranță pe care pacienta afirmă că-l resimte în fiecare zi, și anume, am analizat motivele pentru
lipsa de speranță, a dovezilor pro/contra acesteia și am planificat împreună activități care să-i
diminueze starea (sport de 3 ori pe săptămână).
Tema pentru acasa a fost să repete imageria prin vizualizarea locului său sigur ori de câte ori
simte nevoia de siguranță.
Tehnici terapeutice folosite în ședința 6:
- Tehnica de relaxare cu imagerie dirijată Safe Place
- Tehnici de restructurare coginitivă
- Tehnica întrebărilor socratice
- Activare comportamentală: sport
- Tehnica automonitorizării activitățiilor
Ședința 7
Am început ședința cu o punere la curent și cu verificarea temelor. Am discutat despre
programul pe care și l-a stabilit într-o zi privind activitățile sportive și cele care îi fac plăcere. Ș.
a afirmat că s-ar simți mai bine dacă ar găsi o cale să nu mai simtă atâta vinovăție față de copiii
săi. Tot aici am aflat despre abordarea spirituală și religioasă despre viața ei. Relația cu
divinitatea este un substitut cu un părinte, cel mai probabil cu tatăl, pacienta declarând că de
multe ori în copilărie, atunci când era singură în camera ei, își imagina că tatăl ei(bărbatul din
fotografie) va veni și în ciuda povestirilor mătuții despre el, acest bărbat îi va schimba viața în
bine. Simțind nevoia pacientei de a scăpa de sentimentul de vinovăție față de copii, i-am cerut să
deseneze o plăcintă și să împartă în felii responsabilitatea fiecarei persoane implicate în situația
actuală, pentru a o ajuta să vadă că nu este unica responsabilă de ceea ce i se întâmplă. Aici am
discutat despre antrenamentul asertiv și i-am explicat că indiferent de situația ei cu tatăl copiilor,
acesta trebuie să rămână prezent în viață lor, tocmai pentru a evita repetarea scenariului ei de
viață. În plus i-am propus să exerseze comunicarea asertivă cu fostul soț, în care să stabilească
reguli și limite pentru copii, cu care să fie amândoi de acord. De asemenea, i-am sugerat să
folosească timpul când copiii sunt la tatăl lor pentru mai multe activități care îi făceau plăcere și
mai multă socializare.
Ca temă pentru acasă am stabilit continuarea monitorizării gândurilor automate negative, a
emoțiilor simțite când acestea apar și a situațiilor declanșatoare(ABC cognitiv) și am rugat-o să
realizeze o listă cu nevoile ei din acest moment(minim 10).
Ședința s-a încheiat cu o sumarizare și feedback.

Tehnici terapeutice folosite în sedința 7

- Tehnici de restructurare cognitivă
- Antrenament asertiv
- Tehnica plăcintei privind responsabilitatea față de copii
- Tehnica automonitorizării

Ședința 8
Am început ședința cu o punere la curent și cu verificarea temelor. Clienta a venit
răvășită, tristă, plânsă pe motiv că lăsase copii la tatăl lor și a realizat cât este de singură. Ș. a
declarat că în această perioadă îi venea în cap gândul: ”Voi rămâne singură, voi muri singură
precum mătușa mea!”. Emoția simțită era teama de singurătate și ceea ce o activa erau
momentele când observa că e singură în casă.
Am folosit tehnica imageriei dirijate în care i-am reflectat că nu este singură, că nu va fi
niciodată singură deoarece copiii vor fi întotdeauna ai ei indiferent unde se află fizic. Am vorbit
despre calitățile ei și i le-am reflectat, astfel încât aceasta să aibă mai multă încredere în ea.
Am discutat și despre nevoile ei și modul cum ar putea să ajungă să le satisfacă. Din analiza
acestora a reieșit că are nevoie de multă afecțiune și înțelegere, dar în relațiile de până acum nu a
știut să comunice partenerilor aceste nevoi. I-am vorbit despre empatie în cuplu și câteva mituri
despre cuplu, și cum poate pe viitor să-și îmbunătățească relațiile cu un partener. I-am explicat că
de multe ori considerăm că cei apropiați știu ce nevoi avem dar dacă am face un sondaj am
observa că de fapt ei nu bănuiesc de cele mai multe ori așteptările noastre. Calea pentru a evita
această situație ar fi comunicarea empatică.
Tema de data aceasta a fost un exercițiu de combatere a ruminării, am stabilit de comun acord să
decidă în programul zilnic un interval de 10 minute dedicat acestui ritual și atunci când îi vin
gândurile repetitive negative să le amâne până are dedicat în programul ei această activitate.
Totodată, i-am recomandat să citească cartea “Beat the Blues Before They Beat You” de Robert
Leahy.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 8:

- Tehnica imageriei dirijate pentru întărirea eului
- Tehnica reflectării
- Tehnica socratică
- Tehnica amânării ruminației
- Comunicare empatică în cuplu
- Biblioterapie

Ședința 9
Am început ședința cu o punere la curent și cu verificarea temelor. A menționat că, citind
cartea, s-a regăsit perfect în trăirile depresive descrise dar în același timp a înțeles mai bine
mecanismul de funcționare al depresiei. Ș. mi-a declarat că se gândește din ce în ce mai mult la
tatăl său dar încă îi este teamă să deschidă discuția pe acest subiect cu mama ei.
Am încurajat-o să își pregătească o discuție cu mama pe această temă, dar înainte să-i explice
acesteia motivul pentru care consideră că este momentul ca ele să se deschidă și să vorbească ca
două femei adulte. Am analizat descendent care ar fi consecințele unei astfel de discuții.
Din timpul rămas ședinței, am vorbit despre sentimentele pozitive trăite din perioada studenției,
despre prietenii săi și am facut un mic exercițiu de relaxare cu sugestia de a avea puterea să
vorbească deschis cu mama ei.
Temă pentru acasă: de scris o scrisoare terapeutică către tatăl ei și să exerseze exercițiile de
relaxare învățate în terapie. De asemenea, am stabilit o serie de predicții până la următoarea
întâlnire și am rugat-o să le monitorizeze.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 9:

- Dialog socratic
- Continuarea antrenamentului asertiv pentru un posibil dialog cu mama sa
- Tehnici de relaxare
- Tehnica Down Arrow(Analiza descendentă)
- Tehnica costuri- beneficii

Ședința 10
Am început ședința cu o punere la curent și cu verificarea temelor. Pacienta și-a făcut
tema dar a declarat că i-a fost foarte dificil să scrie către cineva care nu există decât în povești.
În scrisoare i-a spus tatălui ei că și-ar fi dorit ca el să o vadă crescând și că ar fi avut nevoie de el
atunci când în copilărie era singură. De asemenea era curioasă să asculte povestea relației cu
mama ei și din perspectiva lui. În final, îi comunică că l-a iertat și că realizează că ea este un
adult iar fetița din ea a reușit să înțeleagă, pe cât posibil că așa a fost să fie.
Prin tehnica dovezilor Pro și contra, am analizat credința preluată de la mătușa ei că femeile din
familia ei sunt blestemate. De asemenea pentru restructurarea acestei credințe am apelat la
monitorizarea celor 3 predicții făcute în ședința trecută și folosind tehnica de testare a predicțiilor
pacienta a realizat 2 din 3 nu s-au realizat, astfel ajungând singură să reconsidere valoarea de
adevăr a credinței sale.
La finalul ședinței am discutat despre momentele de reușită din viața ei, am realizat un top 10 și
în exercițiul de relaxare i-am sugestionat sentimentul de beatitudine resimțit în acele clipe de
realizare.
Ca temă, am rugat-o să facă cu copiii o activitate, ceva ce i-ar fi plăcut ei ca parinții să facă cu ea
copil(de exemplu: o excursie, o ieșire în afara Bucureștiului la un parc de distracții, un picnic,
etc). De asemenea i-am reamintit să continue notarea la finalul zilei a 3 gânduri pozitive privind
ziua respectivă și să continue exercițiile fizice și relaxarea.

Tehnici terapeutice folosite în ședința 10:

- Tehnici de restructurare cognitivă
- Tehnica cântăririi dovezilor Pro și Contra
- Tehnica Testarea Predicțiilor
- Tehnica de relaxare cu sugestia sentimentului de împlinire

Rezultate obținute: diminuarea simpotmatologiei depresive, reînceperea activității profesionale

după două ședințe de terapie, restructurare cognitivă privind anumite gânduri negative și credințe
iraționale, îmbunătățirea comunicării cu mama și fostul soț prin folosirea antrenamentului
asertiv, implicarea mult mai mult în relația cu copiii.
Dificultăți întâmpinate: lipsa încrederii la început că poate fi ajutată să-și amelioreze starea,
gândirea de tip magic cu care a crescut.

Concluzii:
Până în prezent, pacienta a venit la terapie 10 ședințe. Alianța terapeuticā s-a format, iar
rezultatele demersului terapeutic nu au întârziat să apară, simptomele depresive ale pacientei s-au
diminuat considerabil. De asemenea, în ceea ce privește abordarea credinței iraționale conform
căreia pacienta este purtătoarea unui blestem de a nu fi în relație cu un bărbat, am reușit să
schimbăm perspectiva acesteia.
Pe parcursul ședințelor am ajutat-o, prin terapie de suport să-și pună la îndoială gândurile și
credințele dezaptative, să transforme un eșec într-un feedback prin care poate trage anumite
concluzii privind experiența respectivă și, de asemenea, să-și construiască un loc sigur în care să
se simtă în siguranță și cu încredere în forțele proprii.
Un alt rezultat pozitiv al terapiei a fost antrenamentul asertiv prin care clienta învățat să
comunice și să-și exprime sentimentele și gândurile în fața celor din familie.
De asemenea, lucrul asupra acceptării propriei istorii de viață, a înțelegerii modului în care
acționa datorită educației primite, au dus la adevărate revelații în ceea ce o privește, toate aceste
tehnici utilizate în timpul terapiei au ajutat-o pe clientă să se descopere pe ea ca adult, să-și
cunoască mai bine nevoile și să găsească strategii să și le satisfacă.