Construcţia primei rafinării dotată cu instalaţii moderne a fost începută la Ploieşti, în iarna anului 1856, de către

Teodor Mededinţeanu. Acesta a reuşit să finalizeze proiectul un an mai târziu, în 1857, atunci când fabrica de gaz a
intrat în funcţiune, fiind trecută pe numele fratelui său: Marin Mehedinţeanu. Utilajele rafinăriei erau comandate din
Germania, iar întreaga distilerie de petrol a fost construită pe o suprafaţă de patru hectare.   

Fraţii Teodor şi Marin Mehedinţeanu au avut posibilitatea să obţină prin licitaţie concesiunea pe mai mulţi ani a
iluminării cu gaz lampant a Bucureştilor (1857) şi, respectiv, a Ploieştilor (1860). Astfel, Bucureştiul a ajuns în cărţile
de istorie ca fiind primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant. Petrolul lampant produs la fabrica din Ploieşti, spun
istoricii, era unul de o calitate superioară, având câteva calităţi incontestabile: era incolor şi inodor şi ardea cu o
flacară luminoasă de intesitate şi formă constantă, fără fum şi fără să lase cenuşă sau compuşi răşinoşi în fitil.   

Cei doi fraţi au reuşit să spulbere concurenţa şi să ofere servicii de iluminat cu petrol lampant pentru 336 de lei
pentru fiecare felinar. Aşadar, de pe 1 aprilie 1857, Bucureştiul era iluminat cu 1.000 de astfel de lămpi. Odată cu
introducerea acestor lămpi, în Bucureşti a apărut o nouă meserie, cea de lampagiu. Lampagii aveau de rezolvat o
muncă solicitantă, fiind nevoiţi în fiecare zi să aprindă şi să stingă lămpile care luminau Bucureştiul.