Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Conţinutul elasticităţii
Pentru a defini elasticitatea este suficient să existe o relaţie cauză–efect presupusă între două
variabile. Elasticitatea se referă la un raport între schimbările relative a două variabile şi nu la un
raport între schimbările absolute ale acestora.
Elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a variabilei dependente ca urmare a unei variaţii
a variabilei independente cu un procent.
Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată la teoria economică de
A.Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate reflectă cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în
urma modificării variabilei independente X cu un procent. Formula cea mai generală a
coeficientului de elasticitate este următoarea:
unde: ;
Coeficientul elasticităţii poate avea valori de la -∞ până la +∞ .
Elasticitatea cererii
Reacţia cererii la modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de elasticitate a
cererii . Această reacţie poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii prin
următoarea formulă:
,
unde E D – reprezintă coeficientul elasticităţii cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a
cantităţii cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influență.
Elasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau considerabilă în
cazul preţurilor moderate, însă, pe măsura reducerii preţurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea
devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii.
Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în
mărimea veniturilor personale, deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:
elasticitatea cererii în funcţie de preţ ;
elasticitatea cererii în funcţie de venit ;
elasticitatea încrucişată a cererii .
.
De exemplu, dacă preţul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea cerută creşte cu 7%,
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va constitui:
,.
Sau, dacă elasticitatea cererii în funcţie de preţ constituie (–2), atunci o majorarea cu 5% a
preţului bunului economic va contribui la diminuarea cantităţii cerute cu 10%:
,
Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai
elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie
mai redusă a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai
mic. Dacă modificarea preţului tinde la zero, atunci relaţia ΔQ D / ΔP devine echivalentul funcţiei
derivate a cererii după preţ: . Astfel, din punct de vedere matematic, elasticitatea
,
unde Q D0 , P 0 – valoarea iniţială a cantităţii cerute şi respectiv a preţului; Q D1 , P 1 – valoarea
finală a cantităţii cerute şi respectiv a preţului.
Substituind datele de mai sus în formula de calcul al coeficientului elasticităţii în funcţie de
preţ deducem coeficientul elasticităţii cererii în punct pentru preţul iniţial P 0 şi cantitatea iniţială Q
0:
.
Modalitate similară poate fi aplicată pentru calculul coeficientului de elasticitate pentru preţul
final P 1 şi cantitatea finală Q 1 :
.
Formula se aplică în cazul modificării neesenţiale în preţ (de regulă < 5%), ea fiind simplă şi
permiţând compararea elasticităţii la acelaşi preţ pe mai multe curbe ale cererii sau la mai multe
preţuri pe aceeaşi curbă.
Elasticitatea cererii în arc măsoară mărimea sensibilităţii cererii pe o porţiune a curbei
cererii. Când se determină elasticitatea cererii în funcţie de preţ între două puncte (A, B) ale
curbei cererii, este posibil ca elasticitatea din punctul A în punctul B să fie diferită de elasticitatea
din punctul B în punctul A. Pentru a elimina acest neajuns, în calcularea elasticităţii se foloseşte
metoda punctului de mijloc sau elasticitatea în arc. Potrivit acestei metode, pentru calcularea
modificărilor relative se foloseşte ca numitor valoarea medie de modificare a preţului şi, respectiv, a
cantităţii:
5. Respectiv, ;
.
Substituind datele de mai sus în formula de calcul al coeficientului elasticităţii în funcţie de
preţ deducem coeficientul elasticităţii cererii în arc :
.
Tipurile elasticităţii cererii în funcţie de preţ
În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, economiştii
deosebesc următoarele tipuri de cerere:
elastică;
inelastică (rigidă);
cerere cu elasticitate unitară;
perfect elastică;
perfect inelastică.
Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare
procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai
mare de o unitate:
De exemplu, dacă la o majorare a preţului cu 15% cantitatea cerută scade cu 60%, coeficientul
de elasticitate va avea valoarea (–4):
Prin urmare, consumatorii reacţionează prompt la modificarea preţului şi orice creştere sau
scădere cu un procent al preţului va determina o diminuare sau majorare de 4% a volumului de
bunuri consumate. Drept exemple de bunuri care au o cerere elastică la preţ sunt mobila, obiectele
de lux, automobilele, imobilul, blănurile naturale, articolele giuvaiere, bunurile care au substituenţi
ş.a.
Cererea se consideră inelastică dacă o modificare procentuală a preţului determină o
modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât
mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate .
De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, cantitatea cerută creşte cu 5%. În acest caz
coeficientul de elasticitate va constitui (–0,33).
Orice majorare sau diminuare procentuală în preţ va determina o scădere sau creştere de
0,33% în cantitatea cerută din bunul dat. O astfel de situaţie poate fi explicată printr-o indiferenţă a
consumatorului la modificările înregistrate în preţul bunului sau serviciului dat. Exemple de bunuri
care posedă o cerere inelastică în funcţie de preţ pot fi: bunurile de primă necesitate,
medicamentele, bunurile cu grad redus de substituibilitate, cum ar fi sarea, energia electrică,
petrolul ş.a.
Cererea se consideră cu elasticitate unitară când modificarea procentuală a preţului
determină o modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate
devine unitar:
De exemplu, creşterea preţului cu 2,5% determină o reducere de 2,5% a volumului cererii:
b) Cerere inelastică
a) Cerere elastică ΔP% <ΔQ% ΔP% >ΔQ%
Evident, când P = 0, cererea pentru bunul X devine perfect inelastică, deoarece coeficientul
elasticităţii cererii în funcţie de preţ obţine valoarea zero Pentru Q = 0, cererea devine perfect
elastică şi tinde spre infinit
Coeficientul de elasticitate a cererii ca funcţie liniară de preţ, poate fi calculat, pentru punctul
E, ca raportul lungimilor segmentelor (figura 3):
unde
E D – coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de veni t;
ΔQ D % – modificarea procentuală a cererii bunului;
ΔI% – modificarea procentuală a venitului consumatorului.
Coeficientul poate fi determinat aplicând atât formula de calcul a elasticităţii cererii într-un
punct:
unde
E D – coeficientul de elasticitate a cererii încrucişate;
ΔQ X % – modificarea procentuală a cererii bunului X;
ΔP Y % – modificarea procentuală a preţului bunului Y.
Ca şi în cazul elasticităţii cererii în funcţie de venit, coeficientul elasticităţii cererii
încrucişate poate fi calculat atât într-un punct:
cât şi în arc:
Spre deosebire de cazul cererii, raportul este pozitiv, indicând că între preţ şi cantitatea oferită
există o dependenţă directă, ceea ce înseamnă că modificările ambelor variabile au loc în acelaşi
sens. Rezultă că şi coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ poate avea doar valoare
pozitivă
Ca şi în cazul cererii, oferta în funcţie de preţ poate fi:
Elastică;
relativ inelastică sau rigidă;
ofertă cu elasticitate unitară;
perfect elastică;
perfect inelastică.
Tabelul 3.2
Tipuri de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ
Tipul de elasticitate Coeficientul de
Corelaţia preţ–cantitate oferită
a ofertei elasticitate
La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită creşte
Ofertă elastică 1< E S < ∞
(scade) într-o măsură mai mare decât se modifică preţul.
Ofertă inelastică La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită creşte
0< E S < 1
(rigidă) (scade) într-o măsură mai mică decât se modifică preţul.
Ofertă cu La majorarea (diminuarea) preţului, cantitatea oferită creşte
E S =1
elasticitate unitară (scade) în aceeaşi măsură.
Ofertă perfect La o majorare (diminuare) nesemnificativă a preţului cantitatea
E S =∞
elastică oferită creşte (scade) infinit de mult.
Ofertă perfect E S =0 Cantitatea oferită nu se modifică la modificarea preţului.
Tipul de elasticitate Coeficientul de
Corelaţia preţ–cantitate oferită
a ofertei elasticitate
inelastică
În cazul unei funcţii liniare a ofertei de tipul: Q S = a+bP, în care a şi b sunt coeficienţi
constanţi, coeficientul de elasticitate în punct a ofertei poate fi determinat conform formulei:
Grafic, pentru o funcţie liniară a ofertei, diferitor tipuri de elasticitate le corespund diferite
configuraţii ale curbei ofertei. În cazul ofertei elastice, graficul va intersecta axa verticală a
preţurilor, astfel P / Q S > ΔP / ΔQ S , respectiv E S < 1 pentru orice valoare a preţului (figura 3.5).