O SCRISOARE PIERDUTĂ

ION LUCA CARAGIALE

COMEDIE- CONŢINUT

Acţiunea poate fi rezumată pe momentele subiectului. Expoziţiunea îl prezintă pe Ghiţă Pristanda,

poliţaiul oraşului, care îi raportează, servil, lui Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului, îndeplinirea misiunii
pe care a avut-o noaptea trecută. El a aflat că Nae Caţavencu este în posesia unui document important, care
va face posibilă alegerea acestuia în Camera Deputaţilor.
Acest fapt declanşează intriga comediei, deoarece documentul misterios este o scrisoare de amor a
prefectului către Zoe, soţia lui Zaharia Trahanache, şeful filialei partidului din acest judeţ. Nae
Caţavencu, avocat din opoziţie şi directorul ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, vrea să obţină, cu orice
preţ, candidatura de deputat. De aceea, el îl şantajează pe prefect cu „scrisorica de amor”, furată de la
Cetăţeanul turmentat, care o găsise pe stradă.
Urmează desfăşurarea acţiunii. Dornic de a parveni, Caţavencu ameninţă că va publica scrisoarea
în ziarul său, dar promite să o înapoieze în cazul în care va obţine deputăţia.. Ştefan Tipătescu, după ce
ordonă percheziţionarea şi arestarea abuzivă a lui Caţavencu pentru a găsi scrisoarea, încearcă să-i
ofere diverse funcţii în stat, dar acesta refuză cu îndârjire. În cele din urmă, Caţavencu reuşeşte să obţină
promisiunea Zoei pentru candidatura râvnită, deoarece aceasta era îngrozită că va fi compromisă moral în
societate. Farfuridi şi Brânzovenescu, doi membri marcaţi ai partidului de guvernământ, se tem de trădare şi
trimit „la centru” o anonimă, pe care prefectul reuşeşte să o oprească. Zaharia Trahanache consideră
scrisoarea un fals şi răspunde la şantaj cu şantaj, deoarece descoperă o poliţă falsificată de Caţavencu, prin
care acesta îşi însuşea ilegal bani de la fundaţia „A.E.R.”, al cărei preşedinte era.
Punctul culminant debutează odată cu venirea de la „centru” a dispoziţiei ferme de a fi trecut pe
lista candidaţilor un oarecare Agamemnon Dandanache. Atmosfera este tensionată atât între membrii
partidului, cât şi în opoziţie, iar cei doi amanţi sunt disperaţi. În timpul încăierării, ce se iscă la adunarea
electorală de anunţare oficială a numelui candidatului, Caţavencu pierde pălăria, în căptuşeala căreia era
şi scrisoarea de amor.
Deznodământul este construit printr-o succesiune rapidă de situaţiii comice inedite. Noul candidat,
Agamiţă Dandanache, se dovedeşte a fi mai ticălos decât Caţavencu, deoarece a ajuns pe listă şantajând
un politician important tot cu o scrisoare de amor, pe care o găsise întâmplător. Mişelia personajului reiese
din faptul că el nu înapoiază scrisoarea, pentru că „mai trebuie „ş-altătadă”. Cetăţeanul turmentat găseşte în
căptuşeala pălăriei lui Caţavencu scrisoarea prefectului şi o înmânează „adrisantului”, adică lui Zoe
Trahanache. Caţavencu, nemaiavând obiectul şantajului, devine umil şi conduce festivitatea organizată în
cinstea rivalului său politic, Dandanache, care câştigă postul de deputat. Atmosfera de după alegeri este
veselă.