1. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului.

Până la vârsta de 6 ani, dinții temporari au un rol important și în creșterea

oaselor maxilare, respectiv dezvoltarea facială a copilului. De aceea, este
importantă păstrarea acestor dinți temporari cât mai mult pe arcada dentară,
până când aceștia sunt îndepărtați în mod fiziologic din cavitatea bucală și sunt
înlocuiți de cei definitivi.

Pierderea prematură a dinților temporari poate afecta dezvoltarea cranio-facială

a copilului, acest lucru putând duce la înghesuiri ale dinților definitivi, iar în
cazul în care și estetica este afectată, copilul este supus unui stres psihic, poate
evita interacțiunile cu alți copii și poate dezvolta în timp o lipsă de încredere în
sine. În plus, costul tratamentelor ortodontice poate fi substanțial.

Extracția prematură a unui dinte temporar este indicată în următoarele situații:

 dinți cu distrucții mari (cauzate de carii dentare profunde) și cu afectarea
periapicală („puroi” la vârful rădăcinii);
 un traumatism dentar sau facial care fie a dus la eliminarea directă a dintelui
afectat, fie traumatismul necesită extracția dentară ca tratament;
 dinte temporar care a ajuns la vârsta la care trebuie înlocuit, însă acesta nu
este mobil, pe radiografie nu se observă o resorbție a rădăcinii dintelui, iar rădăcina
dintelui permanent este formată în proporție de ¾ din lungimea ei;
 dinte cu tratamente endodontice eșuate, cu persistența durerii și cu recidive
de abcese dentare;
 dinți supranumerari (dinți care sunt peste numărul prevăzut);
 dinți cu probleme parodontale;
 mobilitatea dintelui, cu durere și disconfort la masticație. 

2. Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu particularitățile

de comportament.
Extracția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare,
deoarece este un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului
specific ( clește, elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU
poate să facă diferența între presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe
dinte) și durere mai ales dacă este emoționat, așa cum se întamplă în timpul
extracției.
Tipuri de comportament:
 adaptiv,
 slab adaptiv
 neadaptiv.
Adaptiv: Copiii cu comportament adaptiv prezinta un risc minim de stres.
Colaborarea dintre ei și dentist este binevoitoare, ei accepta situatia cu zimbet și
placere. Tratamentul dentar are un succes evident.
Slabadaptiv: Copiii cu comportament slab adaptiv sunt copii cu diferite forme de
cooperare.
Neadaptiv: Lipsa capacitaților de adaptare este diametral opusa primei grupe. În
aceasta categorie sunt incluși copiii de pina la 3 ani, handicapati, cu abateri de
comportament, din diferite cauze.
Cooperarea agresiva este specifica pentru copiii de la 3 la 6 ani. Reactiile negative
apar deja de la receptie sau chiar când se face o programare la stomatolog. Se
caracterizeaza prin labilitate emotionala, agresivitate fata de sine și dentist, emotii
negative. Acești copii necesita o corectie psihologica de diferita durata. Se
recomandă sedarea copiilor.
Cooperarea negativa este caracteristica pentru orice virsta, dar mai tipica pentru
copiii de virsta scolara. Unii copii au un comportament controlat, repetind
deseori: ,,Eu nu vreau...", ,,Eu nu am sa..." De obicei, acești copii sunt supuși
tratamentului stomatologic in pofida vointei lor. Ei sunt considerati neadaptivi in
serviciul stomatologic și necesita o pregatire suplimentara la psiholog și neurolog.
Se recomanda sedarea sau anestezia generală.
Adolescentii au un comportament pasiv, ei refuza sa comunice verbal. Incercarile
de a-i implica in convorbire in timpul examenului sau tratamentului nu se soldeaza
cu succes. La incercarile medicului de a-i examina ei tin gura inchisa. Se
recomanda sedarea.
Cooperarea pasiva. De obicei, acești copii vin din localitati rurale, cu un numar
mic de locuitori, sau din regiuni izolate, unde rareori comunica cu strainii. Parintii
pentru ei sunt persoane de aparare, dupa care se pot ascunde. Ei nu opun rezistenta
fizica, dar sunt emotional instabili. Acești copii au nevoie de o corijare a
comportamentului, iar tratamentul stomatologic se va efectua timp indelungat.
Atitudinea incorecta a personalului medical și parintilor fata de copil poate
contribui la tensionarea colaborarii.
Cooperarea tensionata. Acești copii initial accepta tratamentul stomatologic, dar in
timpul tratamentului apar tremorul capului sau miinilor, mai ales in timpul vorbirii,
transpiratii, in special hiperhidroza. Stomatologul poate sa nu observe prezenta lor.
Se recomanda sedarea copiilor pentru a minimiza emotiile si agitatia.
Cooperarea specifica a copiilor combina specificul ultimelor doua categorii. Copiii
permit examenul sau manipulatiile stomatologce, insa elementul de frica ii
Insoțește intreaga perioada de examinare și tratament. Deseori ei acuza dureri.
Plinsul este controlat, constant și nu exagerat. Se recomandă sedarea.
3. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.
*Extractia dentara-interventie chirurgicala efectuata cu scopul de a indeparta
din alveola sa dintele are nu mai poate fi recuperat prin tratament conservator
sau a carui existenta pe arcada impiedica fie eruptia,fie alinierea dintilor
permanenti si stabilirea unei ocluzii ortognatice.
*Indicatii:
 osteomielita
-extractii cu scop ortodontic, extractii in perioada de schimb fiziologic
(mobilitatte grad II sau III),
-extractia dintilor permanenti cind dintele e localizat in afara arcadei dentare si
nu va afecta forma, contactele interdentare se pastreaza maximal, nu se vor
produce schimbari in ATM.
-extractii la prezenta anomaliilor si viciilor de dezvoltare, afectiuni dentare si
ale tesuturilor limitrofe, anomalii de structura, de forma (macrodontia, anomalii
de dezv a smaltului),dinti supranumerari, ectopii si inghesuiri dentare care nu se
pot supune tratamentului ortodontic sau care prezinta afectuni ce nu se supun
tratamentului terapeutic.
-extractii dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor: periodontite cronice,
periostita acuta si cr odontogena, osteomielita, flegmoane si abcese odontogene,
-extractii in traumatisme dentare si maxilare, in cazul proceselor tumorale (in
bloc cu tesuturile limitrofe)
*Contraindicatii relative:
-supuratii perimaxilare(extractia se face la rece)
-afectiuni acute ale MB de origine virala si alergica;
-sindroame hemoraice , leucozele acute (absolut), diabet zaharat II in stadiu de
decompensare, afectiuni cardiace compensatorii, nefropatii insotite de cresterea
TA, afectiuni hepatice, afectiuni reumatice cu interesare articulara sau cardiaca,
adm indelungata de corticosteroizi.
Contraindicatie absolute: leucemie si tumori

4. Particularităţile extracţiei dentare la copii în raport cu grupul de dinți.

5. Complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei dentare şi după

extracţie.

*Complicatii locale in timpul extractiei dentare: fractura radiculara ( se lasa in

alveola la copii), luxatia totala a mugurelu dentar, aspirarea dintelui exarticulat,
lezarea partilor moi, a limbii; lezari osoase-fractura alveolei, a tuberozitatii
maxilare, a mandibulei, luxatia mandibulei, deschiderea sinuslui, impingerea
 radacinilor in sinus maxilar, leziuni ale nervilor sau vaselor sangvine cu
instalarea hemoragiei.
*Complicatii locale dupa extractie dentara: hemoragie postextractionala,
alveolita postextractionala umeda sau uscata, creste alveolare cu exostoze, bride
cicatriciale periosoase, dezechilibru ocluzoarticular.
*Complicatii generale: diseminarea infectiei in organism in urma nerespectarii
asepsiei sau neinlaturarea completa a resturilor radicuale infectate.

6. Profilaxia complicaţiile locale şi generale în timpul operaţiei extracţiei

dentare.
*Profilaxia: aplicarea unei tehnici adecvate, prin folosirea unor instrumente si
manopere adecvate, examen clinic si radiologic minutios, cunoasterea
particularitatilor morfologice a coroanei si dintelui, a maxilarelor,
gingivomucoasei si tesuturilor din imediata vecinatate a dintelui care va fi supus
extractiei, curatirea minutioasa a plagii postextractionale, respectarea asepsiei si
antiseptsiei.

13.Principii generale de extracție dentară la copii în raport cu vârsta copilului

14 ? Principii generale de extracție dentară la copii în raportcu particularitățile de comportament.

Pacient: indicatii
- pacienți cooperanti si sănătoși la care anestezia locala poate fi efectuata
- pacienți cu posibilitate redusă de a veni repetat la tratamentul conservator de gangrenă (se iau în
considerare și metodele de compromis)
- pacienți necooperanți cu boli psihice la care tratamentul conservator nu este posibil de efectuat
(se iau în considerare și metodele de compromis)
- pacienți cu probabile dizarmonii dentoalveolare cu înghesuire la DP pentru a preveni un tratament
ortodontic complex mai târziu (extracții planificate).

15. Extracţia dentară la copii; indicaţii, contraindicaţii.

Rezolvare I.
Extractia dentara reprezinta o interventie chirurgicala, ce se efectueaza cu scopul de a indeparta din
alveola sadintelecare nu mai poate fi recuperate prin metode de tratament conservator sau a carui
existenta pe arcada impiedica fie eruptia, fie alinierea dintilor permanenti si stabilirea unei ocluzii
ortognatice.

Particularitatile extractiilor dentare la copii:

Extractiile dentare se fac in raport cu perioada de virsta a copilului,

Cu perioadele de formare radiculara a dintilor primari

De inchidere a apexului

De resorbtie si schimb fiziologic.

In extractiile dentare la copii se folosesc instrumente de acelasi fel ca si la mature, insa de marime
mica, corespunzatoare marimii cavitatii orale. Elevatoarele sunt folosite rar in extractia dintilor
primary, ele sunt inlocuite cu excavatoarele stomatologice, pentru a preintimpina extractiile dintilor si
a mugurilor dentari invecinati.

Operatia extractiei dentare: decurge in 7 etape: 2 suplimentare si 4 de baza:

Sindesmotomia

Aplicarea

Insinuarea

Fixarea

Luxatia

Inlaturarea

Chiuretajul plagii alveolare

La inlaturarea dintilor primary nu se face sindesmotomia; insinuarea nu se face mai jos de coletul
dentar; luxatiile nu au directii stricte; nu se face chiuretajul plagii alveolare.

Indicatii in extractiile dentare la copii pot fi clasificate in 2 grupe: in extractia dintilor sanatosi in
dentitia primara, mixta si permanenta; in in extractia dintilor afectati de carii complicate in dentitia
primara, mixta, permanenta.

I. 1. Extractia dintilor de lapte si a celor permanenti, tratati si sanatosi, cu scopul de a dirija cresterea
si dezvoltarea aparatului dento-maxilar, de a crea conditii optime pentru formarea unei ocluzii
dentare.

2.Extractiile dentare in perioada schimbului fiziologic.

3. Exractia dintilor permanenti sau primari cu scop ortodontic.

4. Extractiile dentare in perioada precoce a schimbului fiziologic a dintilor primari sunt generate de
lipsa spatiilor pe arcadele dentare si se efectueaza cu scopul de a crea aceste spatii pentru dintii
permanenti care erup.

5. Extractiile dintilor permanenti sunt indicate in cazul cind dintele e localizat in afara arcadei dentare
si nui va afecta forma.

6. Exractia mugurilordentari permanenti in formarea ocluziei corecte si de dirijare a cresterii

maxilarelor.

II.1.Extractiile dentare cu referire la anomaliile si viciile de dezvoltare, afectiunile dentare si ale

tesuturilor limitrofe.

2. Anomaliile de structura a tesuturilor dure .

3. Anomaliile de forma a tesuturilor dure

4. Dintii supranumerari

5. Ectopiile si inghesuirile dentare

III. Extractiile dentare cu necroza pulpara si complicatiile lor.

 IV. Extractiile dentare in traumatismele dentare si maxilare.

V. Indicatiile in extractiile dentare cu procese tumorale

Contraindicatiile operatiei de etractie dentare. Extractia dentara nu are contraindicatii absolute.

Factorii generali care necesita temporizarea extractiilor dentare:

Sindroamele hemoragice

Leucozele acute

Diabetul zaharat

Nefropatiile

Afectiunile hepatice

Afectiunile reumatice

Corticosteroizii folositi timp indelungat

Factorii locali: afectiunile acute ale mucoasei cavitatii orale de origine virala sau alergica, impun
temporizarea extractiei pina la remiterea fenomenelor loco-regionale.

Rezopvare II.
Indicații:
Indicațiile de extracție ale dinților temporari sunt mai restrânse în comparație cu cele ale dinților
permanenți.
Dinte:
- dinți temporari cu rizaliza terminată
- Extracția în scop ortodontic
- dinți temporari cu carii complicate care provoacă și întrețin complicații locale (parodontite
apicale cronice) sau loco-regionale (adenite, abcese ale lojilor perifaciale, osteomielite) și generale (boală
de focar)
- dinți temporari cu osteită extinsă care afectează germenul dintelui succesor
- dinți temporari nerestaurabili (cu distrucții coronare >2/3 din volumul inițial al coroanei); dacă
acești dinți nu provoacă complicații pot fi păstrați pe arcadă pentru a servi ca menținător de spațiu
natural (când pacientul nu are resurse materiale adecvate și cabinetul nu are o dotare tehnică optimă
pentru a confecționa un menținător de spațiu)
- dinți temporari persistenți pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere care perturbă erupția
dintelui succesor sau determină erupția lor în malpoziție
- dinți temporari cu traumatisme dento-parodontale grave (ex. fracturi radiculare, luxații laterale,
intruzii)
- dinți temporari prezenți în focarul de fractură care împiedică reducerea fracturii sau întrețin
procese septice
- dinți temporari cu afecțiuni parodontale grave (periodontita prepuberală)
 - dinți temporari natali/neonatali cu un grad mare de imaturitate (foarte mobili) și risc mare la
complicații (înghițire, aspirație)
- dinți temporari cu anchiloză dentoalveolară gravă cu/fără succesori (urmată de monitorizarea
erupției DP și la nevoie tratament ortodontic).

Pacient:
- pacienți cooperanti si sănătoși la care anestezia locala poate fi efectuata
- pacienți cu posibilitate redusă de a veni repetat la tratamentul conservator de gangrenă (se iau în
considerare și metodele de compromis)
- pacienți necooperanți cu boli psihice la care tratamentul conservator nu este posibil de efectuat
(se iau în considerare și metodele de compromis)
- pacienți cu probabile dizarmonii dentoalveolare cu înghesuire la DP pentru a preveni un tratament
ortodontic complex mai târziu (extracții planificate).
Contraindicații:
Există contraindicații absolute (leucemia și tumorile maligne) și relative (situație care poate să fie
depășită prin temporizarea extracției, precauțiuni și premedicație specială):
- extracția precoce a dinților temporari este de obicei contraindicată deoarece ea are numeroase
consecințe nedorite (migrări ale dinților vecini în sens orizontal și a antagoniștilor în sens vertical ceea ce
conduce la micșorarea spațiului postextracțional necesar pentru erupția dintelui permanent succesor într-o
poziție corectă → dezvoltarea unei malocluzii în dintelui permanent)
- stomatita acută infecțioasă, infecția Vincent, stomatita herpetică, aftele, candidoza indică
amânarea extracției până după eliminarea acestor infecții
- discraziile sanguine indică investigarea atentă a pacientului în colaborare cu un hematolog și
efectuarea extracției după pregătirea prealabilă adecvată a pacientului
- la pacienții cu hemofilie trebuie să fie evitată extracția până la exfoliere
- bolile congenitale cardiace (valvulare), renale, reumatismul cardiac acut și cronic; la pacienții cu
boli cardiace sau imunosupresive este indicată evitarea surselor de bacteriemie recurentă ceea ce impune
practicarea extracției sub acoperire adecvată de antibiotice (la copii amoxicilină 50 mg/kgcp maximum 2g
cu o oră înaintea extracției)
- celulita, abcesul dento-alveolar acut (antibiotice pre și postoperator)
- sinuzita maxilară rinogenă indică temporizarea extracției până după vindecarea afecțiunii
- infecțiile sistemice acute (risc de infecții secundare ca urmare a rezistenței scăzute a
organismului)
- leucemia (risc mare de hemoragii și suprainfecție a plăgii postextracționale - gingivo-stomatită
ulcero-necrotică, alveolită, osteomielită) și tumorile maligne reprezintă contraindicții absolute de
efectuare a extracției (extracția favorizează creșterea vitezei de răspândire și dezvoltare a tumorii precum
și întârzierea vindecării)
- radioterapia (extracția dinților aflați în focarul de postiradiere se complică frecvent cu
osteomielite)
- corticoterapia, chimioterapia, terapia imunosupresivă (risc de infecție postextracțională →
extracție sub acoperire de antibiotice)
- boli ca: diabetul (risc de infecții și întârzierea vindecării plăgii postoperatorii), boli hepatice (risc
de hemoragie), infecția HIV (risc de infecție și hemoragie postextracțională)

16. Particularitatile extractiei dentare la copii in raport cu grupul de dinti.

Operatia extractiei dentare decurge in 7 etape: 1.sindesmotomia, 2.aplicarea, 3.insinuarea, 4.fixarea, 5.luxatia,
6.inlaturarea, 7.chiuretajul plagii alveolare. La inlaturarea dintilor primary nu se face sindesmotomia, insinuarea nu
se face mai jos de coletul dentar, luxatiile nu au directii stricte, nu se face chiuretajul plagii alveolare.

Extractia dintelui de lapte se efectueaza dupa o anestezie adecvata, care permite extractia fara durere, cu ajutorul
clestelui. Virful degetelor mare si aratator se plaseaza pe apofiza alveolara la nivelul dintelui care urmeaza sa fie
extras, fixind-o bine. Astfel, se vor evita miscariel capului copilului in timpul manipulatiilor. Clestele se va insinua
pina la colet, indreptindu-l spre apex, aceasta va asigura o buna fixare a clestelui si va preveni alunecarea lui.
Ciocul clestelui se fixeaza si se mentine parallel axei longitudinale a dintelui, efectuind miscari de luxatie.

Pentru dintii anteriori miscarile se fac in plan antero-posterior si de rotatie.

Pentru molari si premolari la maxilar, miscarile se vor efectua in directive palatine, apoi in directie vestibulara.
Miscarile alterneaza cu rotatii usoare si deplasari palatine de exarticulatie. Miscarile de luxatie in extractiile
molarilor si premolarilor la mandibula incep cu deplasari indreptate spre partea vestibulara, apoi spre directia
lingual.

Cind se programeaza extracti multiple, se recomanda de marcat dintii, pentru a evita erorile. Hemostaza plagii
dentinare se efectueaza cu comprese, suturile alveolei postextractionale se fac cu scop hemostatic la copiii cu
dereglari mintale, cu extractii multiple, la copiii foarte mici si la cei din localitati rurale indepartate.

17. Complicatiile locale si generale in timpul operatiei extractiei dentare si dupa extractie

Complicatile care pot să apară în cursul unei extracţii dentare sunt următoarele:leziuni dentare; leziuni ale
părţilor moi din jurul maxilarului; leziuni osoase; leziuni ale nervilor; înghiţirea unor corpi străini; aspirarea unor
fragmente dentare sau osoase; fracturarea unor instrumente de extracţie cu retenţie de corpi străini.

Complicaţiile apărute în urma extracţiei dentare.

Fractura radiculară la copii - cea mai frecventă complicaţie, cauzată de procesul de rezoliză neuniformă, care
duce la formarea rădăcinilor înguste si lungi. Fragmentele radiculare fracturate uneori sunt situate chiar sub
mugurii dinţilor permanenţi. Se ştie că înlăturarea fragmentelor fracturate este condiţia principală în regenerarea
plăgii alveolare. La copii însă, aceste fragmente radiculare vor fi lăsate în alveolă. Străduinţa de a înlătura aceste
fragmente va duce la înlăturarea accidentală a mugurelui dentar. Sunt necesare condiții pentru o regenerare fără
complicaţii a alveolei dentare (alveola lată, superficială, măruntă, cu o capacitate mare de drenare). Odata cu
eruperea dinților permanenți, rădăcinile fracturate vor fi expulzate spontan

. Luxaţia totală a mugurelui dentar este o complicaţie în extracţia dentară la copii, dacă nu se respectă
particularităţile manevrelor de exodonţie. Mugurele dentar, odată luxat, se reimplantează imediat în alveolă şi se
fixează prin suturarea marginilor alveolare sau prin aplicarea aparatului ortodontic. Complicaţiile infecţioase
posibile vor fi prevenite prin protecţie de antibiotice. Evidenţa radiologică a acestor dinţi se va face la intervale de 3
luni, timp de 1 an.

Aspirarea dintelui exarticulat, în timpul manevrelor de extracţie dentară poate apărea la copiii anxioşi, mobili,
capricioşi. Aceşti copii sunt îndreaptaţi în staţionarele respective pentru examen şi tratament specializat.
 Hemoragia ce apare după extracţia dentară: sângerarea persistentă sau care nu poate fi ţinută sub control este o
complicaţie a extracţiei dentare care poate să apară imediat, precoce (în primele ore), sau tardiv (până la 10 zile
postoperator);

18. Profilaxia complicatiilor locale si generale in timpul extractiei dentare.

Evitarea alimentele si bauturile calde- in primele 2-3 zile dupa extractie deoarece acestea pot dilata vasele de sange
si astfel vor putea aparea mici sangerari. Acest aspect este si mai important imediat dupa extractie, pana ce efectul
anesteziei trece. Sub efectul anesteziei nu veti putea simti corect temperatura alimentelor existand riscul aparitiei
unor arsuri la nivelul mucoasei orale.O alta posibila problema atat timp cat sunteti sub efectul anesteziei este
muscarea obrajilor sau a limbii datorita disparitiei senzatiei tactile.

evitarea clatiturilor in zona extractiei- Este important sa nu deranjati cheagul de sange ce se formeaza in orificiul
ramas dupa inlaturarea dintelui. Acesta reprezinta cea mai buna protectie impotriva infectiei si tot el va initia
procesul de vindecare.

Pastrarea unei igiene orale riguroase- Igiena orala riguroasa este extrem de importanta dupa orice interventie
chirurgicala. O cavitate bucala curata se va vindeca mult mai repede iar riscul infectiei este redus la maxim.

Evitarea masticatiei puternica in zona extractiei in primele zile. Este important sa urmati o dieta sanatoasa; puteti
suplimenta dieta cu comprimate de vitamina C pentru a ajuta procesul de vindecare.
Nu se va clati puternic cavitatea bucala in prima zi; dupa aceea, puteti folosi o apa de gura sarata pentru a ajuta
vindecarea.
aplicarea de comprese reci pe obraz, pentru a reduce umflătura şi durerea. consumul de analgezice pentru a evita
eventuala durere care poate apărea după ce anestezicul îşi termină efectul.

Intreruperea anticoagulantelor cu 3 zile inainte de efectuarea extractiei. Administrarea unui tratament antibiotic in
cazul unei infectii in sistemul osos de sustinere a dintelui, infectiile nu permit anesteziei dentare sa isi faca efectul,
daca extractia se efectueaza in plin fenomen infectios, bacteriile pot disemina in organism.