Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa: a X-a
Data:
Tema: INTERESE ŞI APTITUDINI
Componenta şi subcomponenta educaţiei:
-Dezvoltarea personalităţii şi a carierei
Durata: 50 minute
Scopul lecţiei: Conştientizarea de către elevi a propriilor interese şi a propriilor
aptitudini, modalităţile de consolidare a acestora
Desfăşurarea lecţiei
1. Momentul organizatoric
- formularea scopului lecţiei a cărei temă a fost anunţată din timp şi stabilita de
comun acord cu elevii
- notarea pe tablă a titlului temei propuse si a obiectivelor specifice vizate
- analizarea unui test dat în prealabil privind opţiunile lor pentru profesia pe care
urmăresc să o aibă în viaţă
- formularea unor aprecieri legate de discrepanţe majore observate între ceea ce îşi
doresc şi ceea ce pot realiza unii elevi
4. Exersarea direcţionată
- propunerea unor situaţii imaginare, sub forma unor povestioare, pe care urmează
să le analizeze împreună cu profesorul ( clasa fiind împărţită în trei grupe –
fiecare grupă având de analizat câte o situaţie )
- identificarea altor situaţii (fie imaginare, fie concrete) ce pot influenţa negativ
formarea aptitudinilor şi temperamentul elevilor
- propunerea spre analiză a următoarelor concepte: elev precoce ( îşi cunoaşte
aptitudinile şi interesele) şi elev pe care nu-l interesează nimic (nu are stabilite
interesele)
- stabilirea diferenţelor şi a asemănărilor dintre conceptele de: elev cuminte şi elev
izolat (ce înţeleg ei prin acestea )
- analizarea condiţiilor în care colectivul clasei poate avea o influenţă asupra
dezvoltării personalităţii fiecărui elev din clasă
5. Obţinerea performanţelor
6. Asigurarea feed-back-ului
- analiza unei situaţii concrete existente în cadrul colectivului ( un elev – care îşi
doreşte acest lucru – îşi prezintă interesele, precum şi aptitudinile pe care
consideră că le are )
- identificarea unor situaţii problematice care pot duce la propunerea unor interese
irealizabile
7. Formularea concluziilor
1. „ Gigel este un adolescent căruia părinţii s-au străduit să-i ofere totul. I-au pus la
dispoziţie cărţi ştiinţifice, literare, de muzică, posibilitatea de a face sport. Au fost atenţi
la cercul lui de prieteni şi la modul în care îşi alegea prietenii. Au greşit cu ceva? La
şcoală este un elev mediocru. Totuşi, părinţii nu l-au văzut niciodată luându-şi singur o
carte şi adâncindu-se în lectura ei. Fizică sau istorie, geografie sau matematică, toate îi
apar sub forma unor corvezi mai mult sau mai puţin dificile. La drept vorbind, nici nu
există pentru el fizică, istorie, matematică, geografie, ca izvoare de cunoştinţe pentru
viaţă, despre lume. Nu există decât „manuale” mai groase sau mai subţiri, din care se „ia”
de aici până aici, se repetă se rezumă, se copiază, se rezolvă, „de aici până aici”. N-au
întrezărit la el nici o urmă de curiozitate pentru faptele, evenimentele despre care învaţă.
În clipa când a închis cartea şi caietul, orice preocupare pentru problemele respective a
încetat.
E posibil ca pe un adolescent să nu-l intereseze nimic? Cum va putea ieşi din băiatul
acesta ceva, când nu se întrezăreşte în el nici un fel de interese, nici o valenţă, nici o
înclinaţie mai vie, nici o flacără? „
2. „ Pe Lucian l-am cunoscut la bibliotecă, chiar în timp ce trebuia să fie la ore. I-am
arătat mirarea mea cu privire la absenţele sale repetate de la orele de curs. Mi-a explicat
că pe el îl pasionează biologia, că face cercetări la un mare institut în probleme de
bacteriologie şi că este păcat să-şi piardă vremea cu istoria sau algebra, care îl plictisesc
şi care, oricum nu-i aduc vreun folos în sensul preocupărilor sale. Un an mai târziu mi-a
povestit că s-a retras de la liceu ca să se poată consacra în întregime cercetărilor şi că-şi
va da examenele altă dată. L-am întâlnit peste alţi câţiva ani şi l-am întrebat ce face. Mi-a
spus că lucrează la un studiu interesant pe care vrea să-l publice în străinătate, deoarece
cei de aici „sunt încuiaţi” şi „nu pot să sufere un talent tânăr”. Studiile nu le terminase şi
de lucrat , nu lucra niciunde.
L-am mai văzut de atunci. N-are nici un rost pe lume. Nu e nimic. Din vechea
pasiune n-a mai rămas, decât strângerea de materiale pentru un articol imaginar.
Ce este mai important? Să cunoaştem posibilităţile elevului şi să-l ajutăm şi pe el să
şi le cunoască? Să-l lăsăm să discearnă singur asupra intereselor sale? Să-l îndrumăm în
formarea de noi aptitudini în domeniul de care se simte atras?
3. „ Andrei este elev în clasa a X-a F la noi la liceu. L-am observat adesea atât în timpul
orelor cât şi în pauze. Niciodată nu l-am văzut bătând mingea alături de colegi şi
niciodată nu s-a arătat interesat de vreun anumit subiect dezbătut la ore. Am aflat că nu
are nici un prieten, iar părinţii fiind mult prea absorbiţi de grijile vieţii cotidiene se
mulţumesc cu faptul că Andrei este un elev cuminte. Este drept că nici colegii nu-l
antrenează în jocurile lor, dar se pare că nici nu îşi doreşte acest lucru. Această
„cuminţenie” a lui se datorează faptului că nu i s-a încredinţat nici la şcoală nici acasă
vreo sarcină?
Oare, unii sunt de la început condamnaţi să ajungă nişte neadaptaţi, nişte învinşi sau
încă nu şi-au găsit cu adevărat nici o pasiune ? Oare colectivul clasei este şi el responsabil
de atitudinea lui Andrei?
Putem spune în ce măsură felul de a fi al elevului, temperamentul lui slab – cum
este numit, este expresia unor particularităţi ale sistemului său nervos sau este produsul
educaţiei „de seră” pe care o primeşte acasă?