Povestea lui Harap-Alb

-Relatia dintre Harap-Alb si Span-

De Ion Creanga
„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult publicat in revista
„Convorbiri literare” in anul 1877. G. Calinescu afirma cu privire la aceasta opera ca: „Povestea
lui Harap-Alb este un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice
varsta”.
Paradigma mentor-invatacel fundamenteaza intraga istorie a devenirii umane si este
reprezentata simbolic prin tema initierii. Initierea este generata de nevoia unui parcurs spiritual in
urma caruia cel initiat capata acces la cunoasterea lumii si la descoperirea sinelui. Mentorul este
deschizatorul drumului catre sine al discipolului.
Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchiparea binelui, dar este un erou atipic de
basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale; el este construit realist, ca o fiinta complexa
care invata din greseli si progreseaza. Iese din stereotipia superioritatii mezinului si este personaj
„rotund”.
Statutul initial al eroului este de neinitiat. Mezinul craiului este naiv, nu stie sa distinga
adevarul de minciuna, sa vada caracterul unui om dincolo de aparente. Are nevoie de experienta
vietii spre a dobandi intelepciune. Are calitatile necesare unui viitor imparat, dar acestea nu sunt
evidentiate de la inceput, ci sunt descoperite prin intermediul probelor la care este supus, cand
dovedeste generozitate, prietenie, respectarea juramantului, curaj, responsabilitate.
Numele Harap-Alb semnifica sclav alb, rob de origine nobila, dar si conditia de invatacel
faptul de a fi supus initierii, transformarii. Cele trei nume ale lui corespund etapelor drumului
initiatic: la inceput „fiul craiului” - mezinul (naivul), pe parcursul calatoriei Harap-Alb –
invatacelul, la final imparatul – initiatul.
Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici acesta nu are atribute
miraculoase, nu este un zmeu sau un animal fabulos. Dimpotriva, constructia realista a
personajului reflecta conceptia populara despre omul rau, care este „insemnat”, ceea ce poate
motiva psihologic ticalosia acestuia. In plus, deoarece „rautatea” lui il pune pe tanar in situatia
de a-si dovedi calitatile, Spanul are rolul unui „pedagog rau” in scenariul initierii lui Harap-Alb,
un „rau necesar” dupa spusele calului: „si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata,
pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte”.
Primele intalniri cu initiatorii sai, Sfanta Duminica, apoi calul nazdravan si Spanul pun in
lumina naivitatea, incapacitatea de a distinge adevarul de aparente.
O prima secventa semnificativa care declanseaza conflictul este intalnirea cu Spanul.
Dupa ce iese din imparatia tatalui sau, craisorul se rataceste in padurea-labirint. Incalca sfatul dat
de tata (sa se fereasca de omul span si de omul ros) si isi ia drept calauza un span viclean.
Antagonistul il inchide pe tanar in fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de
identitate, sa devina sluga lui si sa jure pe „ascutisul palosului” sa-i dea ascultare intru toate
„pana cand va muri si iar va invia”, conditionare paradoxala, dar care arata si calea de eliberare.
De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb.
Daca naivitatea de la inceput este o conditie necesara initierii tanarului, bunatatea este o
calitate innascuta care „provoaca” transformarea personajului. Primul gest de bunatate este proba
milosteniei, cand ii da batranei un ban, spunandu-i cu smerenie: „Tine, matusa, de la mine putin
si de la Dumnezeu mult.” Pe parcursul calatoriei isi va dovedi bunatatea si fata de furnici si
albine pe care le va ajuta neconditionat.
Spanul personifica raul, dar este si initiatorul pretentios: cu cat incercarile la care il
supune pe tanar sunt mai grele, cu atat eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul
unui viitor imparat, cum „n-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de
puternic”.
Probele reprezinta o a doua secventa semnificativa. Spanul ii cere sa aduca „salati” din
Gradina Ursului, pielea cu pietrele pretioase dn Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros.
Harap-Alb isi demonstreaza curajul si destoinicia in trecerea primelor doua probe cu ajutorul
obiectelor magice date de Sfanta Duminica.
Pentru erou, aducerea fetei Imparatului Ros la Span este cea mai dificila incercare, pentru
ca pe drum, se intragosteste de ea, dar onest, isi respecta juramantul facut si nu ii dezvaluie
adevarata sa identitate.
Spanul este demascat de fata, o „farmazoana”. El ii taie capul lui Harap-Alb si astfel, il
dezleaga pe erou din juramantul supunerii, semn ca initierea este incheiata, iar calul il omoara pe
Span. Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice. Invierea este o cale catre o noua
identitate: cea de imparat „iubit, slavit si puternic”. Pentru vitejia sa, primeste rasplata cuvenita:
nunta si imparatia.
Actiunea se desfasoara linear, prin inlantuirea secventelor narative, respecta modelul
structural al basmului si implica prezenta fabulosului. Motivele narative specifice sunt
superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului,
pedeapsa si casatoria.
Conflictul, lupta dintre bine si rau, se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Eroul
se confrunta cu doi antagonisti, dupa avertismentul tatalui: „sa te feresti de omul ros, iar mai
ales de cel span, cat ii putea”. Mai intai, Spanul, om viclean, ii rapeste identitatea feciorului, iar
motivele narative supunerea prin viclesug si demascarea raufacatorului delimiteaza inceputul si
sfarsitul initierii mezinului de crai. El il supune la trei incercari, iar la curtea Imparatului Ros el
va trebui sa treaca mai multe serii de probe. Fata de basmul popular, procesul compozitional al
triplicarii este amplificat.
Titlul sugereaza maturizarea mezinului de crai. Acesta parcurge o aventura imaginara, un
drum al maturizarii prin care dobandeste calitati morale si etice.
In concluzie, desi este un persoanj de basm, nu este doar tipul voinicului ca Fat-Frumos
in basmele populare, ci si un „om de soi bun” (G. Calinescu), eroul vrednic care traverseaza o
serie de probe, se maturizeaza si devine imparat.