Cuvintele sunt imaginea sufletului.

Ele sunt modalitatea prin care noi ne afisam personalitatea, gandurile,

scopurile, ideile, fata de altii. Ne subliniaza valorile si arata cine suntem cu
adevarat. Cuvintele sunt ca o mare pe care plutim in neant si, in functie de
cum ne exprimam, ne vom face sau nu auziti.
Pentru a obtine ceea ce dorim, folosim cuvinte. Pentru descoperiri, utilizam
cuvinte. Pentru scuze, minciuni, sau argumente, consumam cuvinte. Totul
se rezuma la cuvinte, dar, daca nu stim sa le folosim, ele se vor impleti
pana cand nu vom mai intelege nimic. Daca nu citim, vom folosi tosta viata
aceleasi expresii, formulari si idei; dar viata e despre descoperire -
descoperirea sufletului, trebuie sa ne descoperim pe noi înşine.
Cuvintele sunt ceea ce noi spunem, insa de multe ori nu sunt si ceea ce
gandim. Pentru ca noi nu gandim cu sufletul. Cuvintele sunt ceea ce simtim,
sunt o imagine a sufletului in care, daca stim sa o analizam, ne vom
observa oglindindu-ne.
Cuvintele sunt cel mai comun mijloc de motivare a sentimentelor, dar si cel
mai elitist. Nu oricine le poate insirui logic si coerent, pentru ca nu sunt
toate sufletele logice si coerente.
De aceea, cuvintele sunt imaginea sufletului - pentru ca exprima ce simtim,
nu ce gandim, nu ce urmarim, ci sunt sincere. Cuvintele sunt moduri de a
ne juca, dar si moduri de a ne inspaimanta. Cuvintele sunt multe, si multe
sunt cuvintele, iar sufletul nostru isi creeaza imaginea prin ele.
Un om bun nu va raspunde niciodata cu rautate, asa cum un om generos
nu va raspunde niciodata cu zgarcenie, desi este posibil sa gandeasca
altfel, dar sufletul va arata ce simte omul cu adevarat, prin cuvinte.
Cuvintele sunt imaginea sufletului.