Proiect inițiat de Institutul Național al Patrimoniului

Finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale în cadrul Programului Centenar

Editor coordonator Dana Mihai
Cercetare și autori text: Horia Dumitrescu, Cătălin Fudulu, Sorin Iftimi, Dana Mihai, Zita
Mihály, Andreea Popa, Adriana Speteanu-Vasiliu, Radu Tulai, Florentina Udrea
ISBN: 978-606-94656-3-9
Layout, graphic design: Cristian Gache
Reproducerea integrală sau parțială este interzisă!
2018 © Toate drepturile rezervate Institutului Național al Patrimoniului
Cuprins

Județ pagina
AG MAUSOLEUL EROILOR DIN RĂZBOIUL 1916-1918 - dealul Mateiaș 8
BC MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI - Târgu Ocna 24
COMPLEXUL FUNERAR:
B
OSUAR ȘI MORMINTE INDIVIDUALE, CIMITIRUL EROILOR CĂZUȚI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL - București 32
GL MAUSOLEUL EROILOR - Galați 44
GR MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI, BULGARI, FRANCEZI ŞI GERMANI - Giurgiu 54
MAUSOLEUL EROILOR CĂZUȚI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL - Mănăstirea Comana 66
Mausoleul eroilor de la Comana 78
MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI - Toplița 84
HR
MAUSOLEUL EROILOR - Odorheiu Secuiesc 92
MAUSOLEUL EROILOR 1928-1930 - Iași 100
IS ANSAMBLUL MONUMENTAL AL EROILOR ROMÂNI 1916-1918 - Iași 108
MAUSOLEUL MILITARILOR FRANCEZI 1917- 1921 - Iași 118
MH MONUMENTUL EROILOR DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL - Drobeta Turnu Severin 132
TL MAUSOLEUL EROILOR - Tulcea 140
MAUSOLEUL EROILOR 1916-1919 - Mărăști 150
Mausoleul eroilor de la Mărăşti 172
Alexandru Averescu 1859-1938 192
Arthur Văitoianu 1864-1956 194
Generalul Alexandru Mărgineanu 1871-1930 196
VN Generalul Nicolae Arghirescu 1864 - 1919 200
MAUSOLEUL EROILOR 1916-1919 - Focșani 202
MAUSOLEUL EROILOR 1916-1919 - Mărășești 210
Eremia Teofil Grigorescu 1863-1919 242
Căpitanul Grigore Ignat 248
MAUSOLEUL EROILOR 1916-1919 - Soveja 250
TRASEE MEMORIALE 258

5
Cuvânt înainte

Dana Mihai

„Drumuri în memorie. Mausoleele” face parte din proiectul finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale în cadrul
programului Centenar. Proiectul, inițiat de Institutul Național al Patrimoniului, se înscrie în contextul celebrării Centenarului Marii
Uniri și are ca scop valorificarea și promovarea în spațiul public, la nivel național și european, a patrimoniului comemorativ, în
mod specific al mausoleelor ridicate pentru eroii din Primul Război Mondial, aflate pe teritoriul României.
Obiectivul acestui album este promovarea patrimoniului comemorativ și revalorizarea acestor locuri ce se constituie
într-o eternă dovadă a sacrificiului uman pentru constituirea României Mari.
Cartea album cuprinde mausoleele din România, alfabetic, pe județe, și dorește să promoveze și sa readucă în memoria
contemporanilor importantele sacrificii ale armatei române în Primul Război Mondial. Aceste locuri, de reculegere și de eternă
aducere aminte, au fost documentate și completate cu informații inedite din fondul Arhivelor Militare Centrale, Bibliotecii
Academiei, Arhivelor Județene, alte surse inedite. Au fost selectate și scanate peste 1000 de documente din arhivele Militare
Naționale și Bilioteca Academiei, care vor constitui și pe viitor o importantă sursă documentară. Chiar dacă aceste monumente
nu sunt denumite mausolee, ci osuare, complexe funerare, chiar dacă nu sunt clasate drept monumente istorice, le-am luat în
considerare pentru importanța, frumusețea și semnificația acestora. Eforturile excepționale făcute de Societatea pentru Cultul
Eroilor pentru ridicarea acestor locuri de reculegere și de prețuire a acestui imens sacrificiu uman, ale Societății Mărăști (pentru
ridicarea mausoleului de la Mărăști) , ale Societății Femeilor Ortodoxe Române (pentru Mausoleul de la Mărășești) , au constituit
un subiect pe care l-am abordat cu precădere.
Acest volum reunește autori din cadrul Institutului și din cadrul unor importante instituții județene, ce au fost și partenerii
noștri în proiect. Amintim aici Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Complexul Muzeal Național Moldova, Muzeul Vrancei.
Personalități de marcă sau eroi mai puțin cunoscuți ce au participat la luptele din Primul Război Mondial, care au fost
înmormîntați în diferite mausolee din țară, au fost evocate în acest volum.
Tocmai pentru a putea fi mai lesne vizitate și introduse în circuite memorial - culturale, au fost realizate trasee cultural
memoriale ce propun diferite trasee de vizitare, însoțite de informații suplimentare pentru monumente reprezentative din zonă.
Tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei lucrări, parte a proiectului cu același nume, le adresăm caldele
noastre mulțumiri.
1 - Vedere de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR
DIN RĂZBOIUL 1916-1918

AG-IV-m-A-14017, 1927-1935
Com Valea Mare Pravăț, pe dealul Mateiaș, jud. Argeș

Florentina Udrea
9
 M ausoleul, situat pe drumul european E574, la 11 kilometri de Câmpulung, spre Brașov,
pe dealul Mateiaș, a fost construit în memoria luptelor din octombrie - noiembrie
1916, când soldații români au opus o eroică rezistență, întârziind înaintarea armatei germane
spre București. În luptele din pasul Bran au căzut peste 2300 de militari din Grupul de Divizii
Nămăiești, condus de generalul Traian Găiseanu.

Mausoleul de la Mateiaș a fost ridicat din inițiativa
filialei locale a Societății „Cultul Eroilor” (1927) cu participarea
financiară și materială a autorităților locale și a localnicilor.
Mausoleul, impunător prin poziție și monumentalitate, a fost
construit de antrepriza italianului De Nicolo, între 1928 - 1935,
(foto 2) după planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și
State Baloșin. Lucrările de construcție, au început în anul 1927
și s-au finalizat în 1935 (foto 3, 3a). După terminarea edificiului,
mausoleul a devenit o capelă de cinstire și comemorare a celor
căzuți în luptele Primului Război Mondial (foto 4).
Mausoleul se compune din capelă, turn (foto 5) și
osuarul amenajat la subsol. Ușa de intrare prezintă bogate
elemente artistice decorative florale. Capela a fost inițial
pictată de Olga Greceanu, dar pictura a fost deteriorată după
anul 1957. Turnul descrie în exterior, pe toate fețele, câte o
cruce. În interior, accesul între niveluri se face printr-o scară în
colimaçon (foto 6) terminată la partea superioară cu un foișor.
Jos, scara duce la osuarul de la subsol. La baza turnului există
o inscripție pe care sunt menționați anii 1916-1918.
Din cauza infiltrațiilor de apă, monumentul a suferit de-a
lungul timpului lucrări de reparații și consolidare. În perioada
1980-1984, s-au realizat lucrări de restaurare și extindere ale
mausoleului prin: înlocuirea picturilor capelei cu mozaicuri,
construirea unei terase de paradă, a unor impozante scări de
acces, precum și a unui mic muzeu format din două săli ce
prezintă contribuția României în Primul Război Mondial (foto 7,
7a, 7b). La lucrări au participat artiști și meseriași locali și din
împrejurimi (Câmpulung, Rucăr, etc)

Dimitrie Ionescu-Berechet (1896-1969) a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București. A luptat în Primul
Război Mondial, pentru meritele sale militare fiind distins cu: „Crucea comemorativă a războiului” (1919), Medalia
„Victoria” (1924) și „Meritul Sanitar” (1931). A fost arhitect-șef al Patriarhiei Române timp de peste trei decenii,
calitate în care a proiectat și a participat la restaurarea unui mare număr de lăcașuri de cult ortodoxe. Este autorul
a numeroase proiecte de vile și clădiri publice în orașul său natal. Câmpulung Muscel și în județul Argeș. A realizat
pentru Societatea „Cultul Eroilor” proiectul Mausoleul Eroilor de la Mateiaș, din comuna Valea Mare Pravăț (1927-
1935) - împreună cu arhitectul State Baloșin.
Fișă realizată de arh. Anca FIlip
2 - Plata antreprenorului De Nicollo,
Arhivele Militare Naționale Române
3 - Proces verbal despre construcție mausoleu,
Arhivele Militare Naționale Române

11
3a - Proces verbal despre construcție mausoleu,
Arhivele Militare Naționale Române
4 - Mausoleul Mateiaș, 1940, Arhiva INP
5 - Capela și turnul mausoleului
6 - Scară în colimaçon

13
7, 7a, - Foto și releveu scară de acces, muzeu, mausoleu,
Arhiva INP
15
7b - Releveu scară de acces, muzeu, mausoleu, Arhiva INP
8 - Cupolă capelă

17
8a - Detaliu parter, capelă
9 - Sarcofag, osuar
 Capela si-a schimbat și ea aspectul interior, prezintă
scene din Primul Război Mondial realizate în mozaic de Mu-
rano, iar pe cupolă sunt înfățișate mari personalități din istoria
poporului român (foto 8, 8 a).
Osuarul adăpostește un sarcofag transparent (foto 9)
unde se află osemintele a 416 ostași români neidentificați,
iar în pereții osuarului, decorați cu marmură neagră, au fost
amenajate 20 de casete pentru ostașii neidentificați. Pe
pereții laterali ai încăperii în care se află osuarul sunt trecute,
pe plăci de marmură albă (foto 10), numele soldaților și
regimentele din care făceau parte - 31 de plăci, pe care sunt
inscripționate numele a 1719 eroi.
19
10 - Mozaic și fresca religioasă din încăperea osuarului
11 - Plăci marmură din încăperea osuarului
12 - Inscripție hol, trecere spre încăperea osuarului
 În spatele plăcilor sunt criptele individuale a 31 de
soldați și ofițeri căzuți în toamna anului 1916. Tot aici găsim
lucrări din mozaic ce redau silueta unor ostași români și o
frescă religioasă reprezentând pe Iisus Hristos și pe Sfânta
Fecioară (foto 11).
Impresionantă este inscripția aflată în interior:
„V-AM ADUNAT AICI, EROI AI MUNȚILOR
DEALURILOR SAU CÎMPIILOR MUSCELULUI
ȘI ARGEȘULUI, CA UN PIOS OMAGIU PENTRU
VITEJIA DE A PLĂMĂDI, DIN SÂNGELE VOSTRU
ÎMPREUNA CU ALȚI FII AI ȚĂRII, ÎNTREGIREA
NEAMULUI ROMÂNESC. GLORIE NEMURITOARE!”
(foto 12)
În aceeași perioadă, a fost adăugat un basorelief (foto
13, 13 a) de mari dimensiuni (16 m lungime și 3,5 m înălțime),
operă a sculptorului câmpulungean Radu Adrian, ce prezintă
o scenă de luptă, încadrată de două texte ce redau mesajul
luptătorilor de la Mateiaș și răspunsul generației actuale.
Prima inscripție:
„PENTRU ONOAREA PATRIEI ȘI A DRAPELULUI,
PENTRU FĂURIREA UNITĂȚII ROMÂNIEI, NOI AM
APĂRAT CU BĂRBĂȚIE ȘI CREDINȚĂ ÎN VICTORIE
PÎNĂ LA SUPREMA JERTFĂ PĂMÎNTUL SFÎNT AL
ȚĂRII, LĂSÎNDU-VĂ VOUĂ GENERAȚIILOR VIITOARE
O NAȚIUNE LIBERĂ ȘI INDEPENDENTA!”
(foto 14)
A doua inscripție:
„NE PLECĂM CU VENERAȚIE ÎN FAȚA
SACRIFICIULUI SUPREM AL BRAVILOR EROI
AI NEAMULUI, APĂRĂTORI DEMNI ȘI VITEJI AI
FIINȚEI NOASTRE NAȚIONALE, IAR LA CHEMAREA
PATRIEI VOM ȘTI SĂ NE JERTFIM ȘI NOI PENTRU
PĂSTRAREA INDEPENDENȚEI SI SUVERANITĂȚII
ROMÂNIEI!”
(foto 15)
21
13, 13 a - Basorelief vedere generală; basorelief detaliu
14 - Inscripție 1
15 - Inscripție 2

Tot atunci s-a construit și cupa din piatră de Albești, în

care arde o flacără veșnică în amintirea eroilor căzuți la Mateiaș.

Bibliografie:
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice
(Institutul Național al Patrimoniului)
Arhivele Militare Naționale Române

23
MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI

BC-IV-m-A-00908.03, 1925-1928
Târgu Ocna, jud. Bacău

Adriana Speteanu-Vasiliu
25
 M ausoleul este situat în apropierea Mănăstirii Măgura Ocnei, folosită ca spital de campanie
în 1917. A fost construit între 1925-1928, în memoria celor aproximativ 14.000 de militari
români căzuti pe frontul Oituz-Coșna-Cireșoaia, după planurile arhitectului Constantin Ciogolea,
originar din Târgu Ocna, din inițiativa unui comitet local, cu fonduri obținute prin intermediul
subscripției publice realizate de către Mihai Teodoru, fondatorul și președintele comitetului respectiv.
(foto 2)

Unic în România, atât prin amplasament, la 520 metri soldatului necunoscut, descoperit în tranșeele din zona Coșna,
altitudine, cât și prin arhitectura eclectică, a fost ridicat și prin pe care scrie:
participarea soldaților veterani din Primul Război Mondial. Piatra „OSTAȘI CE AȚI CĂZUT PENTRU ȚARĂ, VITEJI AI
utilizată, exploatată de la mare distanță, a fost transportată cu CREDINȚEI, SOLDAȚI, ORIUNDE ÎN MORMINTE VOI
tărgile. Într-o manieră neconvențională, schela utilizată în procesul STAȚI, VĂ FIE ȚĂRÂNA UȘOARĂ!
construcției a fost confecționată din lemn de mesteacăn. (EROILOR CĂZUȚI ÎN RĂZBOIUL 1916-1919)”
Mausoleul este construit din piatră cioplită, are o înălțime
La etajul 1 a fost montat un ceas mecanic, care acționa
de 22 metri și este compus din parter și două niveluri, care sunt
la ore fixe un clopot situat la etajul 2. Mentenanța era realizată
conectate printr-o scară interioară circulară. Caracterul inedit este
de către ceasornicarul Neculai Nălboc, care urca săptămânal
conferit prin forma de obuz pe care o are întreaga construcție
la mausoleu în scopul armării mecanismului. Ceasul a fost
(foto 1, 3).
Segmentul superior al fațadei conține declarația distrus de soldații sovietici în cel de-al Doilea Război Mondial.
„SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI NE-AM
FĂCUT DATORIA”
amplasată în cadrul a două segmente semicirculare
care completează arcul frontispiciului. (foto 4, 5) La parter
este poziționată o placă comemorativă depusă pe mormântul 2 - Propunerea din epocă a mausoleului

Constantin Ciogolea (1881-1956) este autorul proiectului câștigător al concursului pentru Teatrul Municipal ”Gheorghe
Pastia” din Focșani (1909-1913), importantă clădire în stil Art Nouveau. În calitate de arhitect șef al Societății de construcții
Clădirea Românească, apoi de director în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, a proiectat numeroase clădiri civile și
industriale, în București. Este autorul proiectului Mausoleului Eroilor de pe Dealul Măgura (1925-1928), amplasat lângă orașul
Târgu Ocna din județul Bacău - orașul său natal.
Fișă realizată de arh. Anca FIlip
27
 Spațiul proxim a inclus încă din momentul construcției
un ansamblu de trei bănci din aceeași piatră masivă cioplită,
care prezintă, pe spetează, într-o formă inscripționată prin
dăltuire, pe fiecare bancă, câte unul dintre cuvintele:

„TRĂIASCĂ” „ROMÂNIA” „ÎNTREGITĂ”

(foto 6, 7, 8)

Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial,

mausoleul era protejat de soldați aparținând garnizoanei
orașului. În august 1945 construcția a fost expusă unor acte de
vandalism produse de anumiți soldați ruși aflați în zonă. Situația
monumentului s-a ameliorat în anul 1972, când Nicolae Costin,
fiul unui veteran al Primului Război, a demarat, în calitate de
director al Trustului de Construcții Industriale din Onești,
restaurarea monumentului și completarea vârfului de dom
destinat steagului. La acest proces a contribuit și sculptorul
italian Cielo Secondo, stabilit în Târgu Ocna, care a conferit
forma actuală, din marmură, a inscripției de pe frontispiciu.
Sticla decorativă a fost realizată în atelierele din Târnăveni.
Procesul de racordare a mausoleului la curent electric,
în scopul asigurării iluminării interioare și exterioare, a fost
dificil, în contextul amplasamentului izolat al acestuia. Stâlpii
metalici care susțin cele patru reflectoare exterioare au fost
fixați direct în stâncă. Drumul finalizat în 1972 a facilitat accesul
pe termen lung la monument, care a fost inaugurat oficial pe
data de 9 mai 1974.
Micul muzeu situat în interior deține o colecție de
fotografii originale din Primul Război Mondial, printre care se
află și cele reprezentându-i pe mareșalii Alexandru Averescu
și Constantin Prezan, pe generalul Eremia Grigorescu, și
uniforme, alături de variate tipuri de armament și muniție de
război. (foto 9)
3 - Schița mausoleului (Arhiva INP)
4 - Fațada
5 - Frontispiciul

29
6, 7, 8 - Bănci
9 - Muzeul din interiorul mausoleului

Bibliografie:
Tucă, Florian; Gheorghe, Cristache, Altarele eroilor neamului.
Mic dicționar, București: Editura Europa Nova, 1994.
Ministerul Apărării Naționale, Oficiul Național Pentru Cultul
Eroilor, Centenar 1916-2016, Monumentele Marelui Război,
București, 2017.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor: https://once.mapn.ro
31
COMPLEXUL FUNERAR:
OSUAR ȘI MORMINTE INDIVIDUALE,
CIMITIRUL EROILOR CĂZUȚI
ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
B-IV-m-B-20080, construit după 1920
București, Bulevardul Ghencea nr. 20

Radu Tulai
33
 Î
n incinta Cimitirului Militar Ghencea, complexul funerar a fost construit după anul 1920,
din iniţiativa şi cu sprijinul „Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război”. În acest loc
au fost înhumați 2.295 morți de război, cei mai mulţi căzuţi la datorie în urma „Bătăliei pentru
Bucureşti”, unii în luptă, iar alţii decedaţi în diferite spitale de campanie (Militar, Brâncovenesc,
Colţea, Filantropia sau Mihai Vodă).

Complexul funerar prezintă două construcţii află două mari plăci de marmură albă, pe care sunt gravate
asemănătoare, aşezate faţă în faţă, în spațiul dintre ele aflându- inscripţii în versuri. De asemenea, pe plăci de marmură fixate
se cruci inscripţionate cu numele morților de război căzuţi în pe zidurile celor două construcţii, sunt scrise numele a 2.295
campaniile din anii 1916-1919 (foto 2, 3, 4). morți de război (conform Oficiului Național pentru Cultul
Cele două construcții, realizate într-un limbaj arhitec- Eroilor). În osuarele amenajate în subsol se află rămăşiţele
tural modernist cu inserții art deco, sunt concepute sub forma pământeşti a sute de eroi necunoscuţi. Deasupra osuarelor se
unui portic aflat între două volume verticale, sugerând două observă plăci comemorative inscripționate:
turnuri de apărare deschise spre fațada principală prin două „AICI
goluri cu formă semicirculară la partea superioară. Porticul ODIHNESC
străjuiește un zid aflat pe toată lungimea construcției pe care
333
se află gravate numele militarilor căzuți pe câmpul de luptă
OSTAŞI
(foto 5, 6).
Pilaștri de pe colțurile celor două turnuri poartă la partea ROMÂNI”
superioară însemnele heraldice ale Transilvaniei, Olteniei,
Dobrogei și Valahiei, încadrate în medalioane. Deasupra lor, „AICI
veghează câte doi vulturi din bronz, reprezentați în zbor planat. ODIHNESC
(foto 7, 8) 676
Porticul este întrerupt de o construcție, amplasată OSTAŞI
axial, compusă dintr-un ansamblu de prisme suprapuse, cu o
ROMÂNI”
cruce la partea superioară, precedate de un pachet de trepte,
care conferă monumentalitate accesului in memorial (foto 9).
Monumentul este placat cu piatră de culoare gri,
combinat cu panouri de marmură albă, iar soclul și treptele
sunt placate cu marmură neagră. În interiorul construcțiilor se (foto 10, 11, 12, 13, 14)
2, 3, 4 - Complexul funerar

35
5, 6 - Plăci cu numele militarilor căzuți pe câmpul de luptă
7 - Pilaștri de pe colțurile celor două turnuri

37
8 - Pilaștri de pe colțurile celor două turnuri
9 - Detaliu arhitectură

39
10 - Tablou inscripționat cu numele morților de război
11 - Placă memorială de marmură cu versuri de război

41
12 - Tablou inscripționat cu numele morților de război
13 - Panou de marmură a criptei ce adăpostește rămășițele
pământești a 333 morți de război
14 - Panou de marmură a criptei ce adăpostește rămășițele
pământești a 676 morți de război

Bibliografie:
Website-ul Agerpress: https://www.agerpres.ro/
social/2016/10/21/lucrarile-de-restaurare-a-cimitirului-de-
onoare-ghencea-militar-finalizate-12-17-14
Webiste-ul Oficiului Național Cultul Eroilor:
https://once.mapn.ro/pages/view/96
Arhiva INP

43
1 - Vedere de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR

Mun. Galați, jud.Galați,

Cimitirul Eternitatea, Bulevardul George Coșbuc nr. 221

Dana Mihai
45
 M ausoleul Eroilor este un monument (neclasat în Lista Monumentelor Istorice) dedicat
cinstirii eroilor care au căzut pe câmpul de luptă în Războiul de Independență din 1877-
1878, în Primul și al Doilea Război Mondial. Se află în Cimitirul „Eternitatea” situat pe Bdul George
Coșbuc nr. 221, fiind amplasat în partea de sud a cimitirului, ocupă o suprafață de 2736 mp și are o
înălțime de 12 m. Aici și-au găsit odihna veșnică 2625 de militari români, ruși, francezi.

În anul 1918, aproximativ 2.000 de militari români
au apărat oraşul Galaţi de la distrugere şi ocupare, luptând
împotriva unităţilor militare bolşevizate, din cadrul Armatei a 6-a
rusă, aflate în retragere de pe frontul din Moldova. În memoria
acelor lupte, oraşul erou Galaţi a fost decorat de regele Italiei,
prin generalul Pietro Badoglio (1921) şi de preşedintele Franţei,
prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), acordându-i-se
Crucea de Război a Italiei şi Crucea de Război a Franţei.
Mausoleul a fost construit după planurile arhitectului
șef al Primăriei Galați, Mihail Popescu, lucrările fiind începute
în anul 1925, coordonate de generalul Mihail Florescu, și
continuate de generalul Mihail Florea. Inaugurarea acestuia
avut loc în anul 1930. Monumentul este amplasat pe o parcelă
mai mare, împrejmuită de un gard de beton (foto 2).
Monumentul este o construcție monumentală, cu
două niveluri, unul la demisol, celălalt sub forma unei terase,
împrejmuită de un parapet lucrat în cărămidă și mozaic (foto
3, 4).
Nivelul superior are în plan forma unei cruci, cu două
abside laterale circulare, prevăzute cu scări și câte o secțiune
pentru acces în interior. Intrarea principală se găsește pe partea
vestică. Pe latura de est se află o mică capelă, formată dintr-un
grup statuar la partea superioară susținut în cele patru colțuri de
12 coloane, grupate câte trei. cu 12 coloane (foto 5, 5a, 5b, 6).
Cele 4 grupări de colonete, sunt unite la partea superioară de
câte un arc în plin cintru pe care sunt scrise texte în memoria
eroilor căzuți. Bolta este pictată în frescă cu scene religioase.
(foto 7)
Pe mausoleu este plasat un grup statuar din piatră
artificială, compus din două personaje alegorice, simbol al
vitejiei și recunoștinței, steaguri de luptă și elemente ale
echipamentului de război. În piatra grupului statuar se află
gravat numele lui Fernando Celino, sculptorul și autorul
acestuia. (foto 8, 9)
La demisol mausoleul dispune de o încăpere rotundă,
(foto 10, 10a, 11) cu o nișă pătrată în partea de răsărit. Pereții
sunt împărțiți în mai multe registre, dispuse vertical, placate
cu marmură cenușie, având săpate numele eroilor din fostul
județ Covurlui, căzuți în cele trei războaie, precum și fotografii
în medalioanele de porțelan ale unora dintre ei. Pereții nișei
laterale sunt pictați în frescă.
În perioada 1 octombrie 1929 - 1 iulie 1931
generalul de divizie Mihail Florescu a fost comandantul
Corpului de Grăniceri.
2 - Plan de situație, Arhivele Militare Naționale

47
3 - Vedere din față
4 - Vedere din spate
5 - Intrare în mausoleu
5a, 5b - Fragment pictură interior
6 - Intrare în criptă
49
7 - Bolta, pictură în frescă
8, 9 - Detalii grup statuar

51
10, 10a - Plăci comemorative cu eroi
11 - Detaliu medalion placă comemorativă

Bibliografie:
https://once.mapn.ro/pages/view/131
Corneliu Stoica, Monumente de for public din mun. Galați,
2015, p. 105-106
Arhivele Militare Naționale

53
MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI,
BULGARI, FRANCEZI ŞI GERMANI

GR-II-m-B-14867.02, 1926 - 1939

Mun. Giurgiu, jud. Giurgiu, Bulevardul București nr. 18 B

Florentina Udrea
55
 M ausoleul eroilor români, bulgari, francezi şi germani din municipiul Giurgiu face
parte din ansamblul comemorativ „Înălțarea Domnului” dedicat eroilor români şi
străini căzuți în Primul Război Mondial.
Lucrarea a fost comandată de către Societatea
„Mormintele Eroilor”, Comitetul județean Vlașca, fondurile
fiind obținute prin subscripție publică și ajutor de la guvernul
și statul român.Terenul pe care s-a construit mausoleul a fost
donat de către primăria orașului Giurgiu şi intabulat la Ministerul
Apărării Naționale. La sugestia preotulului maior N. I. Popescu
(comandantul garnizoanei) s-a propus şi construirea unei
„Capele”. Mausoleul şi capela urmau să fie construite în parcul
spitalului, locul unde a fost amenajat inițial şi cimitirul eroilor.
Autorul proiectului este arhitectul State Baloșin, care
a realizat o construcție cu o arhitectură de valoare deosebită,
bazată pe conceptul arhitecturii moderniste. Piatra de temelie
a fost pusă în ziua de 15 august 1926, cu prilejul aniversării unui
deceniu de la intrarea României în Primul Război Mondial (foto
2). Lipsa de fonduri a dus la întreruperea lucrărilor în anul 1930.
Lucrările au fost reluate în anul 1934, la insistențele ministrului
apărării, generalul Nicolae Uică (1933-1934). În 1935 s-au
executat o serie de lucrări: intrarea monumentală în mausoleu
(foto 3), amenajarea planșeului superior cu luminatoare şi
dispozitive de izolare pentru a împiedica infiltrațiile de apă;
lucrări ce au continuat până în mai 1939 (inscripțiile pe plăcile
ce închideau compartimentele individuale cu oseminte au fost
făcute în 1940). Sfințirea şi inaugurarea mausoleului eroilor și a
catedralei militare s-a făcut la 10 decembrie 1939, în prezența
regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, așa cum reiese
din pisania bisericii „Înălțarea Domnului” (fig, 4, 4a). Mausoleul
de plan treflat este ridicat pe două niveluri, construit din beton,
cu uși din fier, geamuri şi luminator deasupra. În spatele
corpului de acces se află o platformă trapezoidală care, prin
cele patru luminatoare, asigură iluminarea spațiilor de la nivelul
demisolului (foto 5).
La intrarea în mausoleu este o troiță de lemn
inscripționată cu însemnele militare și cuvintele:
„EROILOR REG. 5 SOC. VLAȘCA 1916-1918”
În spatele troiței se află o placă de marmură cu
următoarele cuvinte:
„ÎN VREMEA REGELUI CAROL AL II-LEA
S-A ÎNFĂPTUIT ACEST LOCAȘ DE CĂTRE
SOC. „CULTUL EROILOR” COMIT. CENTRAL,
BUCUREȘTI. 1939”
(foto 6)
Intrarea în demisol se face cu ajutorul a două scări
laterale, care conduc la cripte și osuar printr-un coridor. Potrivit
arhivelor militare, în cele două cripte dispuse la demisol,
stânga-dreapta, sunt depuse osemintele a 350 de eroi români
identificați şi 69 militari germani, morți în spitalul din Giurgiu în
perioada 1916-1918. Criptele cuprind câte 21 compartimente
(plăci de mozaic cu cruce și numele celor căzuți), fiecare

2 - Descriere mausoleu, Arhivele Militare Naționale Române
compartiment având câte 10 nișe. În mijlocul celor două cripte
este o urnă funerară (foto 7, 8, 9, 10).
În mijlocul demisolului a fost amenajat osuarul (a treia
criptă), în care se păstrează osemintele a 4.000 de militari români
neidentificați, exhumați din fostul cimitir comunal Giurgiu, căzuți
în luptele de la Naipu, Prunaru, Bălăria, sau adunați din cimitire
părăsite de pe teritoriul Bulgariei (foto 11, 11a).
Alături de aceștia, sunt depuse și osemintele unui
ofițer bulgar mort în 1913 și osemintele a 3 soldați francezi
morți în 1918. Intrarea în osuar se face printr-o ușă din lemn de
stejar (foto 12). Pe culoarul ce duce la osuar, pe peretele nordic
se află o placă de marmură pe care sunt înscrise următoarele
versuri:
„CE-I CE CĂZUT-AU PENTRU ȚARĂ, PE LANUL
CÂMPULUI BOGAT, JERTFIND O’ NTREAGĂ
PRIMĂVARĂ, NU AU MURIT CI AU ÎNVIAT.”
Construcția este împrejmuită pe trei laturi cu zid din
beton şi cărămidă, iar în partea din față cu grilaj de fier (având
însemnele CE-Cultul Eroilor și o mică poartă (foto 13). În
exteriorul mausoleului sunt 3 bănci de marmură albă (dispuse
est, sud, nord) și un sarcofag, tot din marmură albă în mijlocul
spațiului, delimitat de luminatoarele demisolului (foto 14, 14a).
De o parte și de alta a intrării în mausoleu sunt două troițe de
lemn (nord, sud) inscripționate:
„I(sus) N(azariteanul) R(egele) I(udeilor)”
„IS HR NI KA (Isus Cristos biruiește) 1916-1918”
(foto 15, foto 16).
Pe frontispiciul intrării în mausoleu este scris:
„MAUSOLEUL EROILOR/ 1934”.
Mausoleul a fost ridicat în onoarea celor căzuți în luptele
din noiembrie-decembrie 1916, pentru apărarea capitalei.
Starea de conservare este relativ bună, monumentul
fiind restaurat prin contribuţia Oficiului Naţional pentru Cultul
Eroilor şi reinaugurat la 7 decembrie 2007.
57
3 - Intrare mausoleu
4 - Pisanie biserica „Înălțarea Domnului”; detaliu
4a - Pisanie biserica „Înălțarea Domnului”; detaliu
5 - Vedere dinspre SE a mausoleului

59
6 - Troiță de lemn inscripționată la intrarea în mausoleu și
placă memorială
7 - Cripta mausoleu 1
61
8 - Cripta mausoleu 2
9 - Detaliu cripta, amforă și luminator
10 - Detaliu placă mozaic
11, 11a - Osuar, detaliu
63
 12 - Intrare/ușa osuar
13 - Intrare, gard de fier, însemnele CE - „Cultul Eroilor”
12 14 15 16
14, 14a - Sarcofag, vedere dinspre E; detaliu sarcofag
15 - Troiță lemn, N
16 - Troiță lemn, S
13 14a

Bibliografie:
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice
(Institutul Național al Patrimoniului)
Arhivele Militare Naționale Române

65
MAUSOLEUL EROILOR CĂZUȚI
ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

GR-II-m-A-14967. 06, 1926-1932

Com. Comana, jud. Giurgiu, Mănăstirea Comana, strada Radu Șerban nr. 392

Florentina Udrea
67
 Î
n incinta Mănăstirii Comana, după primul Război Mondial a fost amenajat de
către trupele germane un cimitir de campanie al eroilor căzuți în luptă, la ordinul
feldmareșalului german von Mackensen.
Mausoleul, situat la 35 de km sud de București,
între zidurile mănăstirii Comana situată pe malurile deltei
Neajlovului, a fost ridicat în memoria bătăliei cumplite din
zona Comana-Neajlov, din noiembrie-decembrie 1916 (Bătălia
pentru București), când ostașii români s-au opus armatelor
comandate de feldmareșalul von Mackensen, aflate în ofensiva
rapidă pentru ocuparea Bucureștilor.
În 1926, a fost construită o criptă-osuar în interiorul
paraclisului brâncovenesc al mănăstirii, unde au fost depuse
osemintele exhumate din cimitirul eroilor și cele din cuprinsul
fostului județ Vlașca. Amenajarea și construirea mausoleului-
paraclis a fost realizată la inițiativa marelui istoric Nicolae Iorga
și a Reginei Maria (pe locul fostului paraclis ridicat de Șerban
Cantacuzino), cu sprijinul Societății „Cultul Eroilor”, fondurile
fiind obținute prin subscripție publică și ajutor financiar de la
statul român.
În anul 1931, la solicitarea Societății „Cultul Eroilor”,
Comisia Națională a Monumentelor Istorice a avizat planurile
privind lucrările de completare a criptei-osuar, acestea fiind
finalizate în 1932 (foto 2). Antreprenorul lucrării a fost italianul
G. Rigutto, iar pictura murală interioară a fost realizată de
pictorul Gheorghe Chirovici (foto 3).
Mausoleul este o construcție dreptunghiulară, cu
absidă semicirculară pe latura de est. Intrarea, aflată pe latura
de vest, avea o ușă masivă de stejar (foto 4), flancată de un
portic înălțat în anii 1940, așezat pe două coloane masive
de zidărie care sprijină un arc semicircular cu două retrageri,
încheiat cu o mică acoladă. La partea superioară se află o
mică cornișă profilată, acoperită cu olane, ce urmărește forma
arcului. Deasupra cornișei porticului este o cruce din piatră
cu brațe simple (foto 5). Mausoleul este acoperit, ca în forma
inițială, cu un acoperiș în patru ape, cu o șarpantă joasă și
învelitoare din olane. Pe laturile de sud și nord ale mausoleului
sunt trei ferestre înguste, care asigură iluminatul natural în
interior.
În urma restaurării din perioada 2011-2016, a fost
coborât nivelul de intrare în incintă, iar accesul la mausoleu
s-a realizat prin intermediul unui pachet de cinci trepte, către
o platformă protejată de un parapet din fier forjat (foto 6). S-au
făcut modificări lăsând aparentă zidăria arcului. Interiorul, la
care se coboară două trepte, este sobru: un arc în plin cintru
desparte pronaosul de naosul paraclisului-mausoleu; de
asemenea, absida semicirculară este despărțită printr-un zid,
în care se află un gol dreptunghiular cu colțuri rotunjite. După
2 - Schița mausoleu Comana, anii 1925, Arhivele Militare Naționale Române

69
restaurare, în fața peretelui ce delimitează absida semicirculară,
a fost instalat un iconostas din lemn (foto 7), mausoleul având
în prezent funcțiunea de paraclis al mănăstirii. În mijlocul
naosului a fost lăsat vizibil osuarul eroilor (foto 8).
Trecerea dintr-un spațiu în altul în interiorul mausoleului
se face pe sub trei arce succesive. Între naos si pronaos sunt
chipurile celor ce au condus țara și armata în acei ani: Regele
Ferdinand, Regina Maria, generalii Averescu și Prezan, prim-
ministrul Ion I.C. Brătianu și istoricul Nicolae Iorga (foto 9).
Arcul de la intrare prezintă în șapte medalioane o succesiune de
date istorice. Întâlnim de asemenea stilizări ale pomului vieții,
pelicanului și păsării Phoenix (foto 10). Pictura nouă respectă
canoanele picturii bizantine, funcțiunea actuală de paraclis al
mănăstirii păstrează și funcțiunea inițială a edificiului. Tema
iconografică centrală a mausoleului-paraclis este „Învierea”,
scena „Învierii Domnului” fiind pictată în actualul altar. Pe
o măsuță din naos atrag atenția două tuburi de proiectile
transformate în candele (foto 11).
În cripta mausoleului au fost depuse osemintele a 720
de eroi, din care: 553 români (509 neidentificați şi 44 identificați);
151 bulgari neidentificați; 10 turci neidentificați; 4 ruși
neidentificați; 2 germani (unul neidentificat și unul identificat).
De asemenea, în mausoleu au mai fost înhumați, în cele 33 de
cripte individuale reprezentate prin 19 firide (foto12), un număr
de 42 de eroi români (27 identificați și 15 neidentificați). Cei
762 de eroi au fost exhumați din curtea mănăstirii Comana și
din diferite localități de pe raza fostului județ Vlașca.

3 - Document pictură murală, pictor G. Chirovici,

Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice
4 - Ușa originară
5 - Mausoleul - paraclis Comana, anii 1940, Biblioteca Academiei Române

71
6 - Intrare mausoleu, după restaurare
7 - Iconostas

73
8 - Osuar
9 - Interior detaliu pronaos, naos

75
10 - Detalii stilizate pictură: pomul vieții, pasărea Phoenix;
firidă cu mormânt
11- Tub proiectil transformat în candelă
12 - Detaliu nișă mormânt

Bibliografie:
Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana, în „Monumentul” XII,
partea a II-a, Editura Doxologia, Iași, 2011
Arhimandrit Mihail Muscariu, Mausoleul Eroilor de la
Mănăstirea Comana, Editura Episcopia Giurgiului, Giurgiu,
2018
Idem, Mănăstirea Comana, între istorie si legendă, Editura
Episcopia Giurgiului, Giurgiu, 2018
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice (Institutul Național al
Patrimoniului)
Arhivele Militare Naționale Române

77
Mausoleul eroilor de la Comana
Cătălin Fudulu
Militarii care au murit în luptele
din jurul Mănăstirii Comana au fost
înmormântați de către armata germană,
conform lui C. Stoenescu, pretorul plășii
Comana1. Exhumările morților de război
și reînhumarea acestora în Cimitriul
eroilor din incinta Mănăstirii Comana au
fost realizate până în anul 19182.
Despre centralizările efectuate
de germani la Mănăstirea Comana,
plutonierul Mihaiu, delegatul Societății
„Cultul Eroilor” a aflat la 9 octombrie 1931,
când a luat la cunoștință că toți morții
de război germani care au fost înhumați
în comuna Băneasa au fost exhumați
de o comisie germană, osemintele
fiind transportate la Cimitirul eroilor din
comuna Comana. Pentru confirmarea
situației, plutonierul Mihaiu a întocmit și
semnat un proces-verbal cu N. Chiriac,
notarul comunei Băneasa3.
Una din primele mențiuni
privind starea Cimitirului eroilor de la
Mănăstirea Comana datează de la 24
octombrie 1918, când feldmareşalul
Mackensen l-a invitat pe arhiepiscopul
catolic Raymond Netzhammer la o
plimbare cu maşina, pentru a patra oară
în ultimii doi ani. Lăsând în urmă Parcul
Carol, cei doi au mers pe itinerariul
Jilava - Adunaţii Copăceni - Grădiştea
- Comana, oprindu-se înt-un „loc de
neuitat”: ruinele mănăstirii Comana4.
Potrivit prelatului, „Mackensen vrea să-
şi viziteze morţii. În faţa ruinii şi în curţile
anterioare, înconjurate de zidul fostei
mănăstiri, este un cimitir de ostaşi.
Se lucrează cu hărnicie la terminarea
acestei frumoase aşezări. Soldaţi şi civili
cară cu roabe nisip şi pietriş pe cărările
dintre morminte, iar multe fete aduc
brazde de iarbă pe care le aşează şi le
udă. Fără deosebire de naţionalitate,
indiferent că sunt prieteni sau duşmani,
războinicii morţi sunt aşezaţi unul lângă
altul. Mackensen speră că românii vor
păstra în bună stare cimitirul, fiindcă şi
eroii lor sunt aşezaţi aici. Mareşalul se
bucură că terenul, sfinţit de rugăciunile
monahilor, este locul cel mai potrivit
pentru mormintele eroilor”5.
Conform unei schițe nedatate,
în Cimitirul eroilor Comana au fost
amenajate morminte pentru morții
de război români, bulgari, germani și
turci, acestea aflându-se în incinta
mănăstirii și în fața acesteia. În latura
stîngă a mănăstirii au fost amenajate
șase parcele, în care au fost înhumați
eroii turci (în trei parcele), bulgari (într-o
parcelă) și români (în două parcele -
una destinată exclusiv ofițerilor, iar una
soldaților)6. În latura dreaptă a mănăstirii,
în apropierea zidului, a fost amenajată o
parcelă pentru ofițerii români.
Înainte de a se intra în incinta
mănăstirii au fost amenajate cinci
parcele pentru soldații români, de formă
dreptunghiulară, acestea având latura
mică perpendiculară pe zidul mănăstirii7.
Militarii germani au fost înhumați
într-o parcelă, amenajată pe latura din
spate a mănăstirii8.
 După vizita feldmareșalului
Mackensen la Comana și până în anul
1921, peste Cimitirul eroilor din incinta
Mănăstirii Comana s-a așternut liniștea.
Abia la 2 februarie 1921, Cimitirul eroilor
de la Mănăstirea Comana a fost inspectat
în teren de Radu Makarovici, subdirector
la Societatea Mormintelor Eroilor
căzuți în Război, acesta constatând că
necropola „lăsă mult de dorit”9.
Cauzele problemei au fost
identificate la nivel administrativ, în
condiţiile în care persoanele desemnate
să îngrijească cimitirul nu se mai ocupau
cu activitatea respectivă, iar cei noi
desemnaţi cu o asemenea activitate nu-
şi cunoşteau atribuţiile.
În acest context, Radu Makaro-
vici i-a convocat la consfătuire pe Ghe-
orghe Militaru, paroh, Al. Polihoniadre,
administrator de plaşă, C. M. Tudora-
che, primar, N. Mihăilescu, diriginte, Niţă
Dumitru, plutonier la jandarmi, N. Bărăş-
teanu, invalid de război, Marin Pârvu,
epitrop al bisericii, Stanca Marin Andrei,
văduvă de război, şi Ileana I. Pârvu, vă-
duvă de război, constituind un comitet
care să se ocupe de întreţinerea cimiti-
rului10.
Pentru o parte din persoanele
convocate de Makarovici s-au stabilit
atribuţii specifice. Astfel, plutonierul de
jandarmi şi dirigintele comunei aveau
sarcina de curăţa cimitirul şi de a avea
grijă de împrejmuirea acestuia. Diriginte-
le urma să desfăşoare cu elevii, în cimitir,
ore practică de educaţie cetăţenească.
Plutonierul urma să solicite sprijinul locu-
itorilor pentru „împodobirea mormintelor,
repararea împrejmuirii, măsuri de pază
în ceea ce priveşte împrejurul cimitirului,
relativ la locul unde obişnuieşte a trage
căruţele”11.
Din cauză putrezirii crucilor din
lemn, acestea aveau să fie înlocuite
cu altele trimise de la Bucureşti de
Societatea „Mormintele Eroilor căzuți
în Război”, montarea însemnelor de
căpătâi urmând a se face prin munca
benevolă a locuitorilor din Comana.
Zidul mănăstirii Comana avea să
fie refăcut cu cărămizile găsite în teren,
zidarii urmând a fi recrutaţi din comună12.
În acest context, se subînţelege că zidul
de incintă era deteriorat pe alocuri.
Din cauza lipsei fondurilor de
întreţinere a cimitirului, osemintele eroilor
au fost exhumate din cimitirul eroilor şi
depuse într-un osuar din interiorul unui
paraclis.
Lucrările pentru amenajarea unui
osuar al eroilor la Mănăstirea Comana au
început în anul 1924, fiind executate de
antreprenorul G. Rigutto, „care a realizat
partea esențială a osuarului în foarte
bune condițiuni”13.
Din păcate, lucrările începute la
osuar în anul 1924 nu au fost realizate într-
un mod corespunzător, iar domnișoara
Ninoiu, directoarea Școlii Urbane de
Menaj14 a sesizat15 Societatea „Cultul
Eroilor”, la 29 aprilie 1929, despre faptul
că osemintele eroilor sunt „așezate într-o
criptă, între niște ziduri rămase netecuite,
neacoperite și fără nicio estetică, zidite,
pe care nu s-a așezat nicio inscripție,
care să explice vizitatorilor importanța
ce prezintă zidurile neterminate, în care
se află cripta”16. De asemenea, în ruinele
zidurilor localului din curtea Mănăstirii
Comana se mai află și azi oseminte și
cruci din piatră cu nume de ofițeri eroi17,
rămase neașezate la locul cuvenit din
curtea mănăstirii”18.
Directoarea Școlii Urbane de
Menaj din Comana a realizat că nu
dispune de fonduri19 pentru tencuitul
zidurilor criptei și acoperirea acesteia,
rugându-l pe președintele Societății
„Cultul Eroilor” să dispună realizarea
lucrărilor necesare,iar după încheierea
lor să se monteze pe criptă o placă pe
care să se incripționeze „numele tuturor
eroilor”20.
Ca urmare a celor sesizate de
directoarea Școlii Urbane de Menaj, un
delegat al Societății „Cultul Eroilor” s-a
deplasat la Comana, la 21 mai 1929,
constatând că lucrările la criptă s-au
79
realizat în perioada 1924-1926, acestea
ajungând la suma de 298.313 lei21. De
asemenea, delegatul a adus la cunoștința
Școlii Urbane de Menaj că lucrările care
urmau să fie executate au fost identificate
ca numeroase, acestea fiind planificate
pentru perioada 1929-193022.
Arhitectul F. Feilbogen a vizitat
osuarul eroilor de la Comana, realizând un
raport scris asupra celor constatate, la 27
iulie 1929, pe care l-a transmis Societății
„Cultul Eroilor”. Astfel, arhitectul a
observat că osuarul a fost conceput
pentru a fi inclus în cripta unei biserici23.
Însă, considerând costurile prea ridicate,
arhitectul a propus, pentru ca osuarul să
nu ajungă o ruină în următorii ani, să se
procedeze în același mod ca la Mausoleul
eroilor de la Soveja: „asigurarea contra
ploilor printr-un acoperiș cu strașină și
burlane, tencuiala exterioară cu o placă
cu inscripție, iar interiorul va fi decorat
într-un mod simplu, însă demn de scopul
construcției; chestiunea interiorului este
relativ simplă, fiindcă osemintele sunt
puse într-o criptă subterană”24.
Lucrările pentru conservarea
osuarului au fost reluate în baza
propunerilor arhitectului F. Feilbogen,
la licitația de adjudecare a acestora
prezentându-se un singur concurent,
antreprenorul G. Rigutto, care a propus
un deviz de 166.608 lei. În consecință,
Societatea „Cultul Eroilor” a aprobat,
la 18 iulie 1931, ca lucrările, avizate
de Comisia Monumentelor Istorice25,
să fie executate de antreprenorul G.
Rigutto, acesta având să se ocupe și
cu „executarea unui trotuar, care să
protejeze construcția contra infiltrării
apelor de ploaie” și tencuirea soclului
interior cu un strat de mortar special,
care să izoleze contra igrasiei26.
După încheierea lucrărilor de
conservare a Mausoleului, din dorința de
a-l pune în valoare atât din fața intrării cât
și dinspre calea ferată, Societatea „Cultul
Eroilor” a solicitat conducerii Școlii de
Menaj din Comana să realizeze, în baza
mijloacelor posibile, mai multe măsuri:
Dărâmarea acoperișului și
scheletului remizei de trăsuri, amplasată
în dreapta intrării în Mausoleu.
Înlăturarea trestiei de pe ghețărie
și acoperirea acesteia cu pământ „pentru
a se oferi celor din tren spectacolul a două
movile și nu a două șandramale de crescut
porci”.
Forțarea proprietarului terenului
din spatele Mausoleului, domnul Vișoiu,
„de a pune în stare de curățenie terenul
său”.
De a fi de acord cu micșorarea
verandei de fier de la intrare cu 2/3, pentru
a asigura vizibilitatea Mausoleului de la
intrarea principală.
De a fi de acord cu deschiderea
unui drum de acces de la poartă și până
la Masuoleu, cu o lungime de cca. 21 m.
De a semănă iarbă sau flori, „în
grădinița din fața intrării în Mausoleu”.
Desființarea grădinii din curtea
școlii, „ce dă un aspect prost”27.
După cazul din 1929, când s-a
reclamat că nu toate osemintele morților
de război au fost centralizate în osuar,
locuitorii din Comana au reclamat că au
mai rămas oseminte ale unor morți de
război eroilor care nu au fost depuse în
osuar. Acest aspect a fost confirmat și de
maiorul Fotescu, la 26 iunie 1933, care a
anchetat în comuna Comana modul în
care a fost amenajat mormântul preotului
G. Militaru28. La sesizarea familiei eroului
mr. Ion Botez Diculescu29, că pe locul
mormântului acestuia a fost amenajat
cavoul preotului G. Militaru, maiorul a
procedat la cercetarea30 cavoului, un
muncitor italian identificând un sac cu
oseminte în interiorul cavoului. Familia
maiorului Diculescu a confirmat că
osemintele aparţineau maiorului, acestea
fiind depuse într-un sicriu şi depuse
provizoriu, după o slujbă religioasă, în
cripta eroilor până la realizarea plăcii
cu inscripţie31. Cu acest prilej au fost
identificate în acelaşi loc osemintele
a cinci morți de război necunoscuţi,
depuse provizoriu în cripta-osuar32.
 În anul 1934, Legiunea de
Jandarmi Vlașca a confirmat că în incinta
Mănăstirii Comana exista o criptă în
care sunt depuse osemintele eroilor din
Primul Război Mandial, construită de
Societatea „Cultul Eroilor”, suprafața
acesteia fiind de 6x6 m33. Intrarea în
Masuoleu se realiza prin porți metalice,
urmând apoi o ușă din stejar, sculptată34.
Alte lucrări de reparații la
Mausoleul eroilor de la Comana s-au
realizat la 12 ani după cele din 1931,
când Aşezământul Naţional Regina
Maria pentru Cultul Eroilor a aprobat, la
26 mai 1943, devizul35 privind efectuarea
unor reparaţii ample la mausoleul de
la Comana, valoarea lucrărilor fiind
de 180.000 lei. În condiţiile în care
Aşezământul dispunea de materiale şi
mijloace de transport, Radu Makarovici,
directorul instituţiei, a hotărât ca
lucrările să se execute în regie proprie,
salariatul Al. Ionescu fiind desemnat să
le coordoneze, iar meşterii urmând a fi
tocmiţi „prin împrejurimi”36.
În Mausoleul eroilor de la
Comana au fost centralizate, în cripte
individuale și în osuar, osemintele a
802 morți de război români, bulgari,
germani și turci. Astfel, în 33 de firide
individuale37 sunt depuse osemintele a
40 de morți de război români38 și cele ale
soției doctorului E. Harulan39 iar în osuar
sunt depuse osemintele a 594 de morți
de război români (45 identificați nominal
și 51940 neidentificați nominal41), 151 de
bulgari neidentificați nominal42, 10 turci
neidentificați nominal43, doi eroi germani
(unul identificat și altul neidentificat
nominal)44 și patru eroi ruși, neidentificați
nominal45.
Numele morților de război
români identificați nominal, ale căror
oseminte sunt depuse în firide sunt
inscripționate pe plăci din marmură
albă46. De asemenea, la intrarea în
mausoleu au fost dăltuite, în marmură
albă, câteva versuri47 ale poetului Mircea
Rădulescu48.
Pe fațada Mausoleului s-a
dezvelit o placă comemorativă, în mai
2002, în memoria a cinci piloţi49 britanici,
care au murit la 7 mai 1944, fiind
înmormântaţi de locuitorii din Comana50.
Începând cu anul 2005,
conducerea mânăstirii a dorit să
transforme Mausoleul într-un paraclis,
în care să se desfăşoare slujbele
religioase pe timpul iernii, când costurile
de încălzire ale mânăstirii ar fi fost mult
mai ridicate. În acest sens, călugării
au demarat lucrări de îmbunătăţire
a interiorului mausoleului, spărgând
pardoseala acestuia şi ajungând la cripta
cu osemintele eroilor. Lucrările au fost
întrerupte odată cu sesizarea poliţiei51.
În cele din urmă, începând cu anul
2011, Mausoleul eroilor de la Comana52 a
fost restaurat cu fonduri europene, sfințirea
acestuia având loc la 25 noiembrie 2016.
Note
1 - AONCE, fond CE, dosar 745 [f.d.], f. 176.
2 - Ibidem, f. 181,
3 - Idem, dosar 473/1919, f. 44.
4 - Coordonate GPS: 44° 10’ 35.32’’ N; 26° 08’
34.28’’ E.
5 - Raymond Netzhammer, Arhiepiscop în Ro-
mânia. Jurnal de război, 1914-1918 [ediţie îngri-
jită de Ion Dumitriu-Snagov), Bucureşti, 1993, p.
279.
6 - AONCE, fond CE, dosar 734/1921, f. 146.
7 - Ibidem, f. 146.
8 - Ibidem, f. 146.
9 - Idem, dosar 736/1921, f. 2.
10 - Ibidem, f. 2.
11 - Cătălin Fudulu, Necropola de la mănăstirea
Comana, în „Ziarul Financiar”, 15.10.2010.
12 - AONCE, fond cit., dosar 736/1921, f. 2 (v.)
13 - Idem, dosar 734/1921, f. 138.
14 - Școala a funcționat în incinta Mănăstirii Co-
mana.
15 - Sesizarea a fost determinată de impresiile
negative ale părinților fetelor, care mergeau la
Mănăstirea Comana, precum și de vizitatorii lă-
cașului de cult, care ajungeau la Comana de pri-
măvara și până toamna, cu ajutorul unor trenuri
de plăcere, puse la dispoziție de C.F.R.
16 - Pentru mai multe detalii, vezi Anexa nr. 1.
17 - Este vorba despre mormintele eroilor lt.
Petre Linteș și maior Grigorescu Constantin.
Locotenentul Petre Linteș, născut în 1894, a fă-
cut parte din Regimentul 4 Vânători, murind în
toamna anului 1916 în luptele de la Călugăreni.
Mormântul acestuia, situat în dreapta intrării
mănăstirii, a avut grilaj din fier, felinar metalic,
iar tabla care conținea inscripția cu datele de in-
dentificare a fost lipită de gard. Al doilea ofițer,
maiorul Grigorescu Constantin, a avut mormân-
81
tul în stânga intrării mănăstirii Comana. A făcut
parte din Divizia 10 Infanterie, murind în luptele
de la Flămânda. Mormântul a avut cruce și grilaj
dinlemn, nevopsit, inscripția cu datele acestuia
fiind realizată pe o tablă.
18 - AONCE, fond cit, dosar 734/1921, f. 141.
19 - Bugetul de care dispunea școala a fost des-
tinat pentru reparația sălilor de clasă și pentru
completarea acestora, a atelierelor și dormitoa-
relor.
20 - AONCE, fond cit., dosar 734/1921, f. 141.
21 - Ibidem, f. 143.
22 - Ibidem, f. 142.
23 - Conform planurilor întocmite de Ministerul
Artelor și păstrate de antreprenorul G.Riguto.
24 - AONCE, fond cit., dosar 17/1929, f. 2.
25 - Potrivit avizului, coloanele arcada și capi-
telurile aveau să le imite pe cele ale mănăstirii,
acoperișul urmând să fie din olane, iar crucea de
deasupra frontonului din piatră naturală.
26 - AONCE, fond cit., dosar 734/1921, f. 138.
27 - Idem, dosar 740/1932, f. 112.
28 - Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana (II).
Exhumări și relocări, în „Ziarul Financiar”,
22.10.2010.
29 - Maiorul Diculescu a făcut parte din Statul
Major al Regimentului 10 Roşiori; a fost adus
mort de sanitari, la 19 septembrie 1916, ora 7
pm, fiind înmormântat la 21 septembrie 1916,
ora 11.30 am. Conform preotului Georgescu,
maiorul „era dezbrăcat aproape de tot, se luase
tot, astfel că nu s-a găsit la el decât un ceas de
nichel şi nişte chei de casă de bani; i se scosese
şi inelele şi verigheta din degete şi galoşii şi jam-
bierele de la picioare”. Cazul nu a fost singular,
obiceiul fiind generalizat în timpul războiului…
30 - Acţiunea s-a realizat cu aprobarea Direcţiei
Sănătăţii din cadrul Ministerului Muncii; au par-
ticipat doamnele Aneta Căpitan Ionescu şi Elena
G. Popescu (surorile eroului Diculescu), primarul
comunei, pretorul plaşei Călugăreni, şeful pos-
tului de Jandarmi, Rigutto (medicul circumscrip-
ţiei) şi familia preotului Militaru.
31 - Inscripţia a fost realizată după sugestiile fa-
miliei eroului: Lt. col. Ion Botez Diculescu / fost
şef de stat major / Divizia I Cavalerie / mort pe
câmpul de onoare / născut la 9 aprilie 1977 /
mort la 18 septembrie 1916. În cele din urmă,
osemintele maiorului Diculescu au fost depuse
în firida cu nr. 31 din interiorul mausoleului, cf.
AONCE., fond CE, dosar 742/f.d., f. 51.
32 - AONCE, fond cit, dosar 736/1921, f. 17 (v.)
- 18.
33 - Idem, dosar 735/1921, f. 17.
34 - Ibidem.
35 - Lucrările au fost împărţite în 14 etape: 1. În-
locuirea soclului din interior cu un altul din mor-
tar de var gros şi adaos de ciment. 2. Înlocuirea
tavanului de la intrare cu mortar de var şi ipsos.
3. Cojitul complet al tencuielilor la exteriror, aco-
lo unde era coşcovită, şi retencuirea cu mortar
de var gros şi adaos de ciment. 4. Refacerea
trotuarului din faţă. 5. Înlocuirea vechilor burlane
cu altele noi din tablă galvanizată. 6. Înlocuirea
a 350 de olane sparte la acoperiş. 7. Vopsirea
straşinei în culoare de ulei. 8. Adăugarea unui
strat de ulei pe ambele feţe ale uşii de la intrare.
9. Vopsitul fierăriei: poarta de la intrare, feres-
trele şi rama de fier de la uşa de la intrare. 10.
Înlocuirea geamurilor sparte. 11. Vopsitul soclu-
lui şi a tavanului, „în culoare de apă”. 12. Vopsi-
tul faţadelor în culoare de ciment. 13. Montarea
unor cutii din tablă pentru aprinsul lumânărilor.
14. Curăţarea pardoselii şi a plăcilor de la firide
şi a sarcofagului central.
36 - Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana, în „Mo-
numentul” XII, partea a II-a, Ed. Doxologia, Iași,
2011 p. 499.
37 - Firidele 1-14 sunt ampalsate în latura stân-
gă; firidele 15-28 sunt în latura dreaptă, iar firi-
dele 29-33 sunt situate în latura din spate. Osu-
arul este situat în latura din spate, fiind marcat,
în perioada interbelică, cu un sarcofag.
38 - Repartizarea morților de război români pe
grade este următoarea: 3 maiori, 1 căpitan, 9
locotenenți, 6 sublocotenenți, 1 plutonier, 1 ser-
gent, 19 soldați și un doctor.
39 - Doctorul E. Harulan a murit la 14.12.1916 la
Drăgănești, osemintele acestuia și cele ale soției
sale, de profesie doctor, fiind depuse în firida cu
nr. 10.
40 - AONCE, fond cit, dosar 743 [f.d.], f. 46.
41 - Pentru opt eroi români, neidentificați no-
minal, nu este precizat locul exhumării. Pentru
ceilalți eroi români, neidentificați nominal, ex-
humările s-au realizat de la Adunații Copăceni
(14), Călugăreni (37), Crângurile (37), Crucea
de Piatră (4), Dăița (1), Drăgănești (180), Dră-
gănești-Poștă (157), Mihai Bravu (56), Novaci
(3), Stâmba (55), Uzunu (55) și Vlad Țepeș (2).
42 - Pentru un ofițer bulgar nu este menționat
locul exhumării. Ceilalți 150 de militari bulgari au
fost exhumați de la Dăița (1), Falaștoanca (25),
Frasinu (1), Mihai Bravu (39), Grădiștea (3), Pu-
ieni (5), Călugăreni (60), Uzunu (10), Crânguri (1)
și Crucea de Piatră (5).
43 - Osemintele militarilor turci au fost exhumate
de la Poieni (2) și Călugăreni (8).
44 - Un erou german este necunoscut, osemin-
tele fiind exhumate de la Uzunu, iar al doilea
este identificat nominal -Schammler Fritz Erne-
st, mort la 26.08.1916, osemintele acestuia fiind
exhumate din comuna Grădiștea, jud. Ilfov.
45 - Militarii ruși au fost exhumați de la Falaș-
toanca.
46 - Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana, în „Mo-
numentul”,..., p. 497.
47 - CEI CE CĂZUTA-U PENTRU ŢARĂ / PE LA-
NUL CÂMPULUI BOGAT / JERTFIND O’NTREA-
GĂ PRIMĂVARĂ / NU AU MURIT CI AU ÎNVIAT
48 - AONCE, fond cit, dosar 735/1921, f. 17 (v.).
49 - Stanley Clarke, Leonard William, Robert
Peter Scott, George Samuel Vaughan și Clifford
Walker.
50 - Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana, în „Mo-
nuentul”,..., p. 500.
51 - Cătălin Fudulu, Mausoleul Comana (III).
Urmează reabilitarea, în „Ziarul Financiar”,
05.11.2010.
52 - Mausoleul este înscris în Lista Monumen-
telor Istorice 2015 -Județul Giurgiu-, la poziția
363, având codul GR-II-m-A-14967.06.
Abreviere
AONCE - Arhiva Oficiului Național pentru
Cultul eroilor
1 - Vedere de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR ROMÂNI

Mun. Toplița, jud. Harghita, str. 1 Decembrie 1918

Zita Mihály
85
 M ausoleul a fost construit din iniţiativa Societăţii „Cultul Eroilor” şi a fost inaugurat în
1939. La baza mausoleului se găseşte osuarul care adăposteşte osemintele a 771 de
militari români căzuţi în această regiune, în bătălia anului 1918. Dintre aceştia 25 sunt identificaţi
şi depuşi în firide individuale. Pe zidurile construcţiei se află 18 plăci de marmură, pe care
sunt consemnate numele eroilor identificaţi. Monumentul a fost inaugurat de Elie Miron Cristea,
originar din Topliţa.

Mausoleul este situat pe şoseaua Topliţa-Borsec DJ
15, la ieşirea din Topliţa pe str. 1 Decembrie 1918 în locul numit
„Gura Secului” la bifurcaţia spre cabana „Păstrăvarul”
În perioada interbelică au existat două cimitire militare
numite Topliţa română şi Topliţa germană, în care au fost în-
humaţi soldaţi români, austrieci, germani, maghiari, italieni şi
ruşi care au murit în Primul Război Mondial. Cimitirul Topliţa
Română a fost amenajat de primăria din localitate în anul 1925.
Datorită necesităţii centralizării osemintelor eroilor înhumaţi în
morminte izolate, cimitirul a fost reorganizat în 1939. Cu acest
prilej s-a luat hotărârea ca cimitirul de onoare să se desfiinţe-
ze, iar în spaţiul acestuia să se construiască un mausoleu în
criptele căruia să fie depuse osemintele celor căzuţi în această
zonă. (eroi cunoscuţi şi cei necunoscuţi deopotrivă).
Mausoleul din Topliţa-Secu este un monument come-
morativ care impune prin masivitate. Este o construcţie din
piatră mare, aparentă, având formă de prismă, dezvoltată în
trei trepte, fiind situat într-un un parc memorial amenajat în cin-
stea eroilor Primului Război Mondial. Pe o placă de marmură
albă prinsă în chenar, se află dedicaţia monumentului semnată
de Patriarhul României, Miron Cristea:
VOUĂ OSTAŞILOR ROMÂNI/VI S-A RIDICAT ACEST
MONUMENT DIN/ PARTEA SOCIETĂŢII CULTULUI
EROILOR/ ÎN CINSTEA VOASTRĂ CĂ NE-AŢI SCOS
DE SUB/JUGUL STRĂINILOR ŞI NE-AŢI ALIPIT LA/
ŢARA MAMĂ/Miron/Patriarhul României.
În registrul următor, deasupra plăcii de marmură, sunt
aşezate trei plăci de bronz . Două plăci cu următorul text sem-
nat (cu semnătură olografă) de Miron Cristea:
„Ostaşi eroi din vechiul Regat:
Binecuvântată a fost clipa în care a-ţi trecut
în Ardealul fraţilor voştri dezrobindu-i prin
jertfa voastră de mucenici.
Recunoştinţa tuturor v’a aşezat spre vecinică
odihnă în acest loc de cinste, drept neuitate pilde
ale iubirii de neam şi de ţară, pentru cei de azi
şi din viitor. Ardealul vi să’nchină.
Topliţa română 1925.
Miron
Patriarhul României.”
Iar deasupra plăcilor inscripţionate se găseşte un
basorelief turnat în bronz reprezentând două steme, din care
una, stema României. Monumentul se termină printr-o cruce în
relief de dimensiune mari, din beton şi ciment sclivisit.
De jur împrejurul primei trepte piramidale sunt aşezate
18 nişe placate cu plăci de marmură albă, pe care sunt con-
semnate numele eroilor identificaţi: (pe front)
2 - Detaliu cu plăcile comemorative

87
3 - Troiță
Placa 1: Lt. Grigoraş Nicolae. Reg. 56. Inf. GHEORGHE Reg. 9 V.tori de munte
Placa 2: Cpt.. Gheorghe Scarlat Reg. 55. Inf. Placa 12: Sold. CONSTANTIN ŞTEFAN Reg. 55 Inf.
Placa 3: Cpt. Pop Vistor Reg. 55. Inf. Placa 13: Sold. ASTANEI GHEORGHE Reg. 55 Inf. şi
Placa 4: Cpt. Bădescu Sold. DUCUT NICOLAE Reg. 55 Inf.
Placa 5: Un colonel necunoscut Placa 14: Sold. ANTAL
(dreapta) (stânga)
Placa 6: Lt. Gheorghe Morţun – Reg. 67. Inf. Placa 15: Sold. GHIURCĂ VASILE Reg. 77 Inf. şi
Placa 7: Slt. Rivolet Veniamin Reg. 77 Inf. Sold. Dumitru Reg. 55 Inf.
Placa 8: Un sublocotenent român necunoscut şi Slt. Placa 16: Sold. BUTNARU VASILE Reg. 77 Inf. şi
Popvici Sold. MIHAESEI CONSTANTIN Reg. 55 Inf.
Placa 9: Serg. Vasile Grigore. Reg. 55. infanterie Placa 17: Sold. POP VASILE Reg. 55 Inf. şi Sold.
(spate) EPURE IOAN Reg. 55 Inf.
Placa 10: Sold. Gheorghe Dumitru Reg. 55 Inf. Placa 18: UN SERGENT instructor NECUNOSCUT
Placa 11: Sold. Raţă Simianu Reg. 62 Inf. şi Sold.

4 - Detaliu cu plăcile comemorative

89
 În partea stângă a monumentului este aşezată o troiţă,
iar în partea dreaptă este amenajat un mormânt cu placă co-
memorativă cu următorul text:
„CINSTE EROILOR CĂZUŢI
ÎN RĂZBOIUL ANTIFASCIST
1944-1945
Căliman Trifan
Moldovan Ioan
Truţa Irimie”

5
 Parcul este înconjurat de un zid de piatră naturală, cu
scară de acces monumentală ce se desfășoară de la nivelul
șoselei până la monumentul situat pe platforma amenajată din
vârful dealului, construită tot din piatră naturală, iar locul este
marcat cu două tunuri folosite în primul război mondial, aşe-
zate simetric pe platforma existentă la mijlocul dealului. Pe cei
doi stâlpişori ai accesului scării, sunt aşezate două plăcuţe in-
scripţionate cu următorul text:
„ÎN ACEST MAUSOLEU/ SE AFLĂ DEPUSE/ OSEMIN-
TELE A 771/ OSTAŞI ROMÂNI CĂZUŢI/ ÎN TIMPUL PRIMULUI/
RĂZBOI MONDIAL”
Simetric în partea cealaltă, acelaşi text în limba
franceză.

91
1 - Vedere de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR

1929
Mun. Odorheiul Secuiesc, jud. Harghita, str. Rákóczi Ferenc nr. 25, Kuvar

Zita Mihály
93
 M ausoleul este situat în intravilanul localităţii Odorheiu Secuiesc, pe dealul numit „Kuvar”
cu intrarea veche din str. Kuvar şi intrare nouă situată pe str. Rákóczi Ferenc nr. 25.
Construirea unei capele/ cripte/ mausoleu, (vizavi de
fosta cazarmă a armatei române, transformat după 1950 în Co-
operativa 1 Mai, mai apoi în Fabrica de Confecţii), a fost iniţiată,
la mijlocul anilor 1920 pe dealul stâncos numit „Kuvar”. (foto 2)
Construcţia fost terminată şi inaugurată abia la 11 iulie 1929.
Sunt amintiţi ca fiind colaboratori la realizarea ei, maiorul Berea
şi notarul principal al oraşului Odorhei, Caţaveicu. (foto 2b, 2c)
Despre festivitatea de inaugurare s-a scris în ziarul local
„Harghita” în numărul apărut la 11. iulie 1929.
Pe frontonul clădirii, care adăposteşte osemintele adu-
nate din Zona Odorhei, ale eroilor necunoscuţi căzuţi în primul
război mondial, era următoarea inscripţie în limba latină:
AD/ PERPETUAM/ VIRTUTIS/ GLORIAM/ 1914-18
(In traducere: pentru gloria eternă a vitejiei)
Ziarul local „Székely Közelet” (Viaţa publică secuiască)
în numărul din 22 iulie 1929, a relatat despre inaugurarea ma-
usolelului ce s-a realizat în prezenţa mitropolitului din Sibiu, dr.
Nicolae Bălan, care ajutat de un sobor de preoţi a celebrat şi o
slujbă funerară. Au participat edilii oraşului: primarul dr. Gönczy
Gábor, prefectul judeţului Balint, care era şi preşedintele Asoci-
aţiei Cultul Eroilor, şi conducători ai Armatei Române.
Cu ocazia renovărilor din anii 1987-1988 s-a amenajat
o intrare directă la mausoleu din strada Rákóczi Ferenc, tăind în
stâncă o cale şi betonând 128 trepte. (foto 5) Tot atunci a fost
amenajat în vecinătatea cimitirului greco-catolic, un ansamblu
de 43 de morminte, un obelisc după modelul celui de pe fron-
tispiciu, dar cu dimensiuni mărite şi cu placă de marmură cu
următoarea inscripţie:
GLORIE OSTAŞILOR
ARMATEI ROMÂNE
CĂZUŢI PENTRU ELIBERAREA PATRIEI
(foto 6)
S-au amenajat alee din plăci de beton şi drum betonat
până la obelisc, totul fiind împrejmuit cu un gard din plasă de
sârmă, prins pe popi de beton. Cu ocazia intervenţiilor efectuate
din iniţiativa Asociaţiei pentru Cultul Eroilor în 2009, au fost rea-
lizate reparaţii interioare şi schimbarea învelitorii.
Acum pe frontispiciul construcţiei, pe o platbandă arcu-
ită se află o inscripţie bilingvă cu textul:
PENTRU ETERNA CINSTIRE A EROISMULUI
– A VITÉZSÉG ÖRÖK DICSŐSÉGÉRE.
Mausoleul este o construcţie din beton, cu o singură
intrare, acoperiş parţial din boltă cilindrică, parţial în 2 ape. În
interior sunt marcate, în stânga şi în dreapta, câte 16 locuri de
cavou şi 6 locuri pe peretele dorsal, cu 38 de plăci de marmură
neagră cu cruce. Aproape de peretele dorsal este situată „Masa
Domnului” cu icoana lui Isus, intercalat de două sfetnice (foto 5).
2 - Planul mausoleului.
ANMR. 1928

95
3a, 3b - Corespondenta cu privire la lucrările de începere în anul 1920 și de terminare a mausoleului în anul 1928,
Arhivele Militare Naționale
4 - Cripte din interiorul mausoleului

97
5, 6 - Obelisc și morminte
 Pereţii interiori şi exteriori sunt tencuiţi şi văruiţi în alb.
Construcţia are o singură intrare, la care se ajunge pe trei trepte din
piatră naturală fasonată, prin intermediul unui gol de uşă cu închi-
dere în semicerc şi cu gol de fereastră circulară deasupra intrării.
Intrarea este marcată de doi pilaştri cu capete
piramidale. Frontonul are o închidere arcuită accentuată cu
un marcaj alternant alb-gri aşezat radial. Deasupra intrării
este amenajată o compoziţie din două candele, intercalând un
obelisc de dimensiuni reduse. Cu ocazia reparaţiei din 2009 a
fost acoperită cu tablă zincată. Împrejmuirea realizată în anii
1987-88 este deteriorată.
99
1 - Vedere de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR
1928-1930

Mun. Iași, jud. Iași, șoseaua Galății nr. 64

Sorin Iftimi
101
 Î n 1928, la un deceniu după Marele Război, Societatea „Cultul Eroilor” Filiala Iași a
avut inițiativa construirii monumentului, pe dealul Galata. Este un monument dedicat
cinstirii eroilor căzuți pentru patrie în anii 1916-1918. Mausoleul se află amplasat pe un deal din
apropierea Mănăstirii Galata pe marginea drumului care duce spre cartierul Nicolina sau spre
comuna Miroslava (Șoseaua Galății nr. 64).

În 1928, la un deceniu după Marele Război, Socie-
tatea „Cultul Eroilor” Filiala Iași a avut inițiativa construirii
monumentului, pe dealul Galata. Este un monument dedicat
cinstirii eroilor căzuți pentru patrie în anii 1916-1918. Mau-
soleul se află amplasat pe un deal din apropierea Mănăstirii
Galata pe marginea drumului care duce spre cartierul Nicolina
sau spre comuna Miroslava (Șoseaua Galății nr. 64). Dacă cele
mai multe mausolee se află pe fosta linie a frontului, acolo
unde s-au dat marile bătălii, cele din Iași au un specific: au
fost destinate eroilor din trupele aflate în refacere, care au mu-
rit în spitale din cauza rănilor mai vechi sau epidemiei de tifos
exantematic (boală ce nu a afectat aproape deloc trupele de
pe linia frontului).
Locul a fost ales de mitropolitul Pimen, generalul
Iacob Zadik (președintele Societății „Cultul Eroilor”) și primarul
Osvald Racoviță. Poziția naturală este una remarcabilă, oferind
o bună vizibilitate a monumnetului din mai multe zone ale
orașului. De altfel, Gheorghe Asachi plănuia, încă din prima
jumătate a secolului XIX amenajarea pe acest loc a necropolei
Iașilor: orașul etern, acropola de marmură a capitalei Moldovei
(ceea ce nu s-a mai îndeplinit).
În anii 1916-1918 pe dealul Galata a funcționat un
spital ambulant pentru boli infecțioase, proiect realizat de
Regina Maria. Spitalul era condus de doctorul Vuillet, care a
murit la datorie, răpus de tifosul exantematic. Amplasamentul
este situat sub zidurile de incintă ale Mănăstirii Galata.
După Primul Război Mondial, în incinta mănăstirii s-a mutat
Penitenciarul orașului Iași (adus de pe „Poarta Verde”, în
apropierea Bibliotecii Centrale Universitare de astăzi).
Osemintele au fost aduse din în 15 sate din vecinătatea
orașului Iași, acolo unde a fost încartiruită pentru refacere
unitățile Armatei I. Este vorba despre osemintele a 6000 de
soldați decedați în urma rănilor sau a bolilor dobândite pe
câmpul de luptă. S-a arătat că în localitățile din apropierea
orașului a fost dislocat Corpul 1 Armată cu toate diviziile și
regimentele care urmau să intre în compunerea sa și trebuiau
să înceapă procesul de reorganizare1:
Corpul 1 armată (partea activă și sedentară) - își avea
centrul la Galata. De aceea monumentul a fost amplasat pe
teritoriul acestei localități. În perioada de la Iași, comandantul
Corpului I a fost generalul N. Petală. Militarii acestui corp de
armată proveneau din Muntenia și Oltenia.
Diviziile component au fost încartiruite astfel chiar într-
un număr mai mare de așezări rurale, după cum urmează:
Divizia 2 infanterie - la Bucium: Socola, Vlădiceni,
Tomești, Chiperești, Osoiu, Chicera, Goruni, Buciumi, Păun,
Petrăria, Bârnova, Todirelu, Lunca Bârnovei, Cercu, Zania,
Hlincea, Lunca Cetățuia.
2 - Mausoleul Eroilor Corpului I Armată de la Galata-Iași,
(DJAN Iași)

103
3 - Monumentul de la Galata în construcție, Muzeul de Antichități - Iași
4 - Monumentul de la Galata în construcție (c.
1930) (Muzeul Științei și Tehnicii Iași)

105
5 - Monumentul de la Galata în construcție (c. 1930), (Muzeul Științei și Tehnicii Iași
 Divizia 4 infanterie - Ciurea: Galata, Valea Adâncă,
Ezereni, Horpaz, Ciurea, Mânjești, Voinești, Vocotești,
Ciurbești, Dancaș, Balciu, Cornești, Prostelnici, Bogdănești,
Dăjeni, Lungani, Horlești, Domniței, Horlești Catolici.
Divizia 11 infanterie - Poeni: Comarna de Sus și Jos,
Curagău, Poeni, Slobozia, Blaga, Schitu Duca, Costuleni,
Hilița, Poiana Cârnului, Trestiana, Slobozia, Moldoveni, Ruși,
Deleni, Pocreaca.
Consiliul Municipal Iași a aprobat, la 29 septembrie
1928, donarea unui teren în suprafață de 2.778 mp pe dealul din
apropierea Mănăstirii Galata către Societatea „Cultul Eroilor”,
în vederea construirii mausoleului și a unui cimitir de onoare. În
plus, Primăria a aprobat și donarea unei suprafețe de teren de
4.400 mp, cu scop de zonă de a proteja cimitirului de onoare,
de apariția unor construcții particulare, care să aducă prejudicii
caracterul solemn al ansamblului comemorativ. Această zonă
de protecție se întindea de la marginea cimitirului și până la
râul Nicolina.
Monumentul a fost realizat din beton armat (1929-
1930), un material relativ nou în acea perioadă, care oferea
posibilități tehnice insuficient explorate. Monumentul este
format dintr-un osuar (un cub cu latura de 20 m), deasupra
căruia se înalță un frumos obelisc, pe trei niveluri, dispuse „în
retragere”. Proiectul a fost realizat de inginerul Henri Coandă,
fiul generalului Coandă, care a devenit șeful guvernului în
noiembrie 1918, când armata Română a fost remobilizată.
Henri Coandă a fost și elev al Școlii Militare din Iași, de pe
Bd. Carol I, absolvind ca șef de promoție (1899-1903), asemeni
tatălui său. Partea de pictură din interiorul obeliscului a fost
realizată de Ion Bălău, absolvent al Academiei de Arte din Iași.
Antrepriza lucrărilor a fost asigurată de firma frații Marconini.
Finanțarea lucrărilor s-a făcut prin subscripție publică.
Date privitoare la construirea Mausoleului se aflau în
„Cartea de Aur” a acestuia, document dispărut în perioada
comunistă2. Tot atunci a dispărut și butelia de gaz metan care
asigura arderea „făcliei veșnice” aprinse în memoria eroilor
români. Sub regimul comunist, Societatea „Cultul Eroilor”,
a fost desființată, iar terenul pe care era amplasat întregul
ansamblu comemorativ a reintrat în proprietatea Consiliului
Popular Iași. Ulterior a ajuns în administrarea Ocolului Silvic.
Terenul pe care se află monumentul a fost consolidat în scopul
evitării unor alunecări de teren între anii 1981-1983.
Pictura din interiorul Mausoleului a fost renovată după
Revoluție, în 1997, de doi discipoli ai pictorului Ioan Bălău:
Iulan Albu și Ciprian Stratulat3. Monumentul a fost resfințit în
data de 30 noiembrie 1999.
Cu prilejul „Centenarului” Primăria Municipiului Iași a
alocat suma de 2,5 milioane de lei pentru renovarea monu-
mentului. O parte din terenul pe care se află cimitirul Mau-
soleului a fost scos din domeniul public, printr-o revendicare
particulară potrivit principiului „uzucapiunii”. Ar fi de dorit ca la
această dată, cu prilejul „Centenarului” Primăria să reușească
readucerea în domeniul public a acestor părți de teren.
Note
1 - Ion Giurcă, Prezența militară românească la Iași în anii 1916-
1917, în vol. (coord. I. Agrigoroaiei)
2 - Bogdan Cronț, Monumentul Eroilor din Galata a rămas un cimitir al ni-
mănui, în cotidianul „Lumina” la 16 februarie 2007.
3 - Olga Rusu, Constantin-liviu Rusu, Viorela Lăcătușu, Codrin Lă-
cătușu, Iași - chipuri în bronz, marmură și piatră, ediția a II-a revă-
zută și adăugită, Editura Vasiliana ʼ98, Iași, p. 200.
107
1 - Vedere de ansamblu
ANSAMBLUL MONUMENTAL
AL EROILOR ROMÂNI
1916-1918

Cimitirul „Eternitatea”
Mun. Iași, jud. Iași, Strada Eternității nr. 121

Sorin Iftimi
109
2 - Planul Cimitirului „Eternitatea din Iași, cu
extensia destinată eroilor de la 1816-1918
(DJAN Iași)
3 - Regele Ferdinand se închină la mormintele
eroilor de la Cimitirul „Eternitatea”
(Colecția Narcis Dorin Ion)
4 - Regele Ferdinand și
mitropolitul Pimen Georgescu aleg locul în
care va fi construit Mausoleul „Sf. Ștefan”
(cca. 1923) (Colecția Narcis Dorin Ion)
 Cimitirul „Eternitatea” din Iași, necropolă multi­
confesională, înființată în anul 1876, pe Dealul lui Dragoș, lângă
Iași. Amplasarea se află în apropierea platoului de la Șorogari
pe care s-au desfășurat ceremoniile militare din anul 1917.
Necropola orașului cuprinde parcele speciale destinate eroilor
români, ortodocși și catolici, eroilor ruși și eroilor Francezi căzuți
în Primul Război Mondial. Cimitirul eroilor români din Primul
Război Mondial este parte integrantă a Cimitirului „Eternitatea”
din Tătărași din str. Eternitatea nr. 121. Amenajarea acestui
cimitir militar s-a făcut în anul 1924, în memoria militarilor
căzuți în Marele Război pentru Întregirea Patriei, din inițiativa
Societății „Cultul Eroilor” filiala Iași. Autorul proiectului nu este
cunoscut. Până la încheierea Marelui Război, peste 2900 de
militari români au murit din cauza rănilor dobândite în luptă
sau din cauza tifosului exantematic pe raza judeţului Iaşi, fiind
înhumați în acest loc.
Necropola ostașilor români care au murit în urma
rănilor sau maladiilor dobîndite a fost amenajată în 1920-
19241. Parcela are două alei dispuse sub formă de cruce
latină. Ansamblul monumentelor de pe Parcel 2/III cuprinde
un obelisc, un mausoleu central înalt de 10 metri, terminat la
vârf cu o cruce din piatră. Acesta servește ca osuar, destinat
ofițerilor. În acest mausoleu, denumit „Sf. Ștefan”, odihnesc
osemintele a 116 ofițeri, dintre care și un general, inscripția:
„GLORIE EROILOR CĂZUȚI 1916-1918”
Monumentul central este înconjurat de patru troițe cu
osuare pentru soldați, putând numele celor patru evangheliști:
Sf. Luca, Sf. Matei, Sf. Marcu și Sf. Ioan. De asemenea, în
perimetrul parcelei există 7 gropi comune, în care sunt
înhumaţi 14 eroi români. Numărul total al eroilor din Primul
Război Mondial care au doar îngropați aici nu este cunoscut
cu siguranță:
111

5 - Cimitirul eroilor din Primul Război Mondial de la Cimitirul
„Eternitatea” Iași. Vedere aeriană, cca. 1930 (Muzeul Științei
și Tehnicii Iași)
- Mausoleul central, prevăzut cu un osuar, este denumit „Sf.
Ștefan”. A fost destinat ofițerilor, fiind înhumați aici 116 ofițeri.
- Osuarul Sf. Luca, în care au fost depuse osemintele a 662 de
eroi necunoscuți, exhumați din Cimitirul Eternitatea din Iași.
- Osuarul „Sf. Matei”, rămas gol;
- Osuarul „Sf. Marcu”, rămas gol;
- Osuarul „Sf. Ioan”, în care se află osemintele a 496 de eroi
necunoscuți, exhumați din cimitirele Copou, Vila „Greierul”,
Cornești.
S-a păstrat o listă a ofițerilor din osuarul central,
„Sf. Ștefan”: un general, 13 colonei, 20 maiori, 21 căpitani,
32 locotenenți, 29 soldați. Tot aici au fost înhumați un preot,
4 elevi ai Liceului Militar și doi grefieri militari. Dintre acești
ofițeri-eroi erau 20 de medici militari, 2 farmaciști, 1 medic
veterinar, 6 ingineri. S-a păstrat schița columbarelor ofițerilor
eroi înhumați în cripta monumentului din cimitirul de onoare
„Eternitatea” din Iași.
Dintre cele 119 cripte găsim la nr. 77 pe lt. colonelul
Constantin I. Creangă, ofițer în Regimentul 8 Vânători, decedat
la 30 martie 1918 (la Spitalul de la Liceul „Oltea Doamna”/
„Mihai Eminescu”). Este fiul scriitorului Ion Creangă, înhumat
tot în cimitirul „Eternitatea”, partea pentru civili.
În cripta nr 116, partea dreaptă (jos) se păstrează
osemintele lui Laurențiu O. Teodoreanu, elev al Școlii militare
de aviație de la Avord-Franța, decedat la 14 aprilie 1918. Este
fratele mai mic al scriitorilor Ionel și Păstorel Teodoreanu,
numit în familie „Puiu”. Acesta s-a înscris ca voluntari în 1917
în aviația franceză și a căzut la datorie, departe de patria sa.
Corpul său a fost adus la Iași în 1919 (Demostene Botez,
Memorii). Inițial a fost înhumat în parcel 21/I; în anul 1924 a
fost deshumat și înmormântat la locul de onoare, lângă ceilalți
ofițeri români.
6 - Mausoleul ofițerilor, Sf. Ștefan, construit în 1924 (Colecția Narcis Dorin Ion)
7 - Mausoleul ofițerilor, „ Sf. Ștefan” (foto 2016)

113
8 - Mausoleul ofițerilor, „Sf. Ștefan”, detaliu (foto 2016)
9 - Una dintre cele patru troițe-osuar purtând numele Evangheliștilor (foto 2016)

115
10 - Obelisc în memoria militarilor morți în spitalele din Iași, 1917-1918 (foto 2016)

11 - Inscripția de pe cele două obeliscuri ridicate în memoria
militarilor morți în spitalele din Iași, 1917-1918 (foto 2016)
Aleea mică este flancată de două obeliscuri laterale
identice, cu acvile de bronz în vârf, care marchează locurile
unde au fost înhumate osemintele militarilor care au decedat
în spitalele ieșene. Textul de pe soclu:
„Aici odihnesc o parte din ostașii români care au
murit în spitalele din Iași, în urma rănilor căpătate
în luptă sau a maladiilor contactate, căzuți pentru
idealul neamului; jertfa lor eroică va rămâne pururea
în aminitrea generațiilor viitoare. Domnul odihnească
sufletul lor în pace și glorie!”2
În această parcelă au fost înhumați și 1790 de militari
care au murit în al doilea Război Mondial.
Note
1 - Col. Constantin Bucos, Mormintele militarilor. Complexul
monumentelor ostașilor români (1916-1918), în vol. Cimitirul
Eternitatea din Iași, coord. Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Iași,
Editura Junimea, 1995, p. 18-20.
2 - Olga Rusu, Constantin-liviu Rusu, Viorela Lăcătușu, Co-
drin Lăcătușu, Iași - chipuri în bronz, marmură și piatră, ediția
a II-a revăzută și adăugită, Editura Vasiliana 98, Iași, p. 204.
117
1 - Mausoleul eroilor francezi de la Cimitirul „Eternitatea” -Iași
(BCU Iași)
2 - Mausoleul eroilor francezi de la Cimitirul „Eternitatea” -Iași
(colecția Narcis Dorin Ion)
MAUSOLEUL MILITARILOR FRANCEZI
1917- 1921

Cimitirul „Eternitatea”
Mun. Iași, jud. Iași, Strada Eternității nr. 121

Sorin Iftimi
119
 Misiunea Militară Franceză în Moldova a numărat
peste 1700 membri. Mai mulți francezi și-au jertfit viața, dând
dovadă de un devotament deosebit. Asigurarea unor locuri de
veci pentru acești eroi a devenit o problemă la Iași, încă de
la începutul anului 1917. S-a pus amenajării unui loc special
unde să fie făcute aceste înhumări. În 1917 a fost amenajat
mausoleul de la „Eternitatea”.
La 23/5 aprilie 1917 în numele Generalului Berthelot,
șeful misiunii Militare Franceze, șeful statului major francez,
colonelul Victor Petin înainta o adresă către Primăria
Municipiului Iași prin care solicita: mai mulți membri ai misiuni
franceze (ofițeri, soldați infirmiere au decedat în timpul misiunii,
în circumstanțele războiului și ale epidemiei). Solicită să se
acorde Misiunii Franceze, cu titlul de concesiune perpetuă,
un teren în cimitirul „Eternitatea”, pentru a construi un cavou
conținând vreo 20 locuri de locuri de înhumare1.
La începutul lunii martie 1917 a fost ales locul pentru
mausoleul militarilor francezi din Cimitirul „Eternitarea”. La
aceasta a participat și colonelul Parfait de la Misiunea Militară
franceză. În parcela nouă catolică, pe locul defunctului Console,
situat chiar pe aleea principală, a fost stabilită amplasarea
mausoleului (parcela 27/II). În actele din fondul Primăriei Iași se

3 - Inaugurarea obeliscului amenajat peste cripta
mausolelului (1921) (colecția Valeriu Dornescu)
4 - Solicitarea Misiunii Militare franceze pentru concesionarea
locului pentru mausoleu (DJAN Iași)
amintește de „militarii francezi, frați ai gintei noastre latine, frați
de arme cu noi, ce și-au expus viața pentru cauza neamului
nostru”. Acest mausoleu era menit „să fie mărturie neștearsă
a sacrificiilor pe care fii Franței, surorii noastre mai mari, au
făcut-o pentru alcătuirea României mari, apărându-ne chiar cu
prețul vieții lor, scumpe nouă”2.
La 11 aprilie, 1917, contele de Saint-Aulaire, ministrul
plenipotențial al Franței, șeful Legației, adresa mulțumiri
Primăriei pentru terenul concesionat în vederea construirii
mausoleului3.
Antreprenorul care a realizat mausoleul a fost Salvador
Scutari . Pe obelisc este aplicată o decorațiune ilustrând
4
decorație „Croix de Guerre” însoțită de crenguțe de lauri5. Pe
obelisc se află, lucrată în bronz, decorația franceză „La Croix
de Guerre” și inscripția (în limba franceză): „Ostașilor francezi
morți în România, în anii 1916-1918”. Monumentul avea
amenajate 48 de nișe, dar au fost depuse osemintele a 38 de
francezi.
Un caz care a trezit o vie emoție publică a fost decesul
locotenent-colonelului Locotenent-colonelul Georges Dubois
(1870-1917). Dubois a acumulat o experiență militară în Algeria
și Maroc, ca șef de stat major 1912. A participat la Marele
Război încă din prima zi, în calitate de comandant de batalion.
S-a distins în luptele de la Champagne, Verdun și Somme.
Generalul Joffre la decorat, acordându-i „Legiunii de Onoare”
și o „Croix de Guerre”. Colonelul Dubois era considerat un
mare comandant, venerat de oamenii săi. În septembrie
1916 este inclus în Misiunea Militară Franceză în România. A
fost întâmpinat cu deosebită prețuire de Regele Ferdinand.
Angajându-se în lupte cu deosebită bravură, Dubois a fost rănit
grav în timpul bătăliei de la Argeș (Bădulești) pe 19 noiembrie
1916, având ambii plămâni străpunși de schije. Dubois a ajuns
în spitalul militar de pa Ploiești, apoi la Galați și în cele din
urmă la Iași. Regina Maria a România face numeroase vizite
121
5 - Decizia Consiliului Comunal Iași pentru amenajarea mausoleului francez (DJAN Iași)
6 - Decizia Consiliului Comunal Iași pentru amenajarea mausoleului francez (DJAN Iași)

7 - Raport către Primăria Iași despre modul în care s-a
delimitat terenul pentru construirea mauzoleului. (DJAN Iași)
la patul bolnavului Georges Dubois. Ziarul „Le Figaro” din 9
aprilie 1917 a publicat un articol In memoriam. La 4 aprilie
1917, la Iași (România), el moare la vârsta de 46. Dubois a
fost îngropat în acest oraș, în prezența unei mulțimi mari,
printre care principalele autorități române și franceze. La 31
august 1927, osemintele colonelului Georges Dubois au fost
exhumate pentru a fi repatriate în Franța6.
Henry Pierre Lafont (1865-1918), născut la Santiago
de Cuba, a făcut carieră în armata franceză, participând la
Marele Război ca ofițer de artilerie. După retragerea Misiunii
Franceze din România (9 martie 1918), generalul a rămas
la Iași, ca atașat militar al Legației Franței. A cunoscut ziua
victoriei (11 noiembrie 1918), care punea capăt conflagrației,
dar s-a îmbolnăvit de o foarte virulentă gripă spaniolă.
A decedat la Iași, în 3 decembrie 1918, fiind înhumat în
mausoleul eroilor francezi de la Cimitirul Eternitatea. Regina
Maria, profund marcată, nota în jurnalul său acest moment:
s-a stins Generalul Lafont „care a împărtășit cu noi exilul și
zilele negre, care făcuse parte din mica noastră comunitate
de prieteni și oameni credincioși de la Iași... Oh! Cât m-a
întristat că nu se va mai întoarce acasă! Se pare că a avut
parte de o moarte foarte conștientă și nobilă”7.
*
La 1921, ceremonie, la inițiativa Ambasadeii Franței
din București, fiind regrupate osemintele de la Eternitatea, Vila
Greierul și Ciurea (accidentul de cale ferată). Cavoul conținea
48 nișe numerotate, cu 10 plăci de marmură făcute în Franța.
Dr. Jean Clunet (general P.H. Lafont, Eugène Joseph Dufreche
(medicin aide-major), Marie Picard (infirmiere), Emile Loiseau
(aviateur), Charles Caubet, Omer Arcens (capitaine), Célestin
Lecret (soldat), Mahomet Bem Ham (caporal), et Léopold
Delafoy (caporal. Registrul Cimitirului menționează, de
asemenea: colonel Georges Dubois (re-inhume en France),
l’infirmiere Alphonsine Filippes, soldatul Lucien Duval,
123
8 - Mulțumirile contelui de Saint-Aulaire, ambasadorul
Franței în România, Adresate Primăriei Iași, pentru
concesiunea făcută. (DJAN Iași)
9 - Eroul francez Georges Dubois, înhumat inițial în
mausoleul de la Eternitatea
10 - Funeraliile eroului francez Georges Dubois ( DJAN Iași)

125
11 - Acordul Primăriei Iași pentru deshumarea osemintelor colonelului Dubois (DJAN Iași)
12 - Programul ceremoniilor de repatriere a osemintelor colonelului Dubois (DJAN Iași)
13 - Generalul Lafont, atașatul militar al Legației Franței înhumat în mausolul de la Iași (1918)
14 - Actul de deces al generalului Lafont

127
15 - Adresa Spitalului Englez din Iași către Primărie, solicitând ca medicul Yvan Stuart Campbell decedat la datorie, să fie
înhumat în mausolelul Misiunii Franceze. (DJAN Iași)
16 - Funeraliile medicului britanic Yvan Sturtat Campbell
 spra Antoniette Raut și soldatul Vincent Siderine. Alte surse
menționează 39 de corpuri înhumate în cavoul, la 1921,
între care căpitanul Vernay, A. Douitière (sau Dennetière) și
Geneviève Hennet de Goutel8.
La ceremonia din 1921 au fost prezenți: episcopul
Cesar, generalul Victor Petin, atașatul militar al Ambasadei
Franței din București, însoțit de căpitanul Daru, M. Sibi agentul
consular al Franței la Iași, dr. Bogdan (preșefintele Societății
culturale „Lutetia”) și toate autorități le civile și militare de la
Iași, Asociația română, Cultul Eroilor, Centrul Cultural Francez
din Iași.
*
Printre cei căzuți la datorie se s-a aflat medicul militar
Yvan Stuart Campbell, decedat la 27 iunie 1917, din cauza
septicemiei. Regina Maria consemna că Dr. Campbell era
„destul de tânăr, de 30 de ani, și trecuse prin toate epidemiile
de tifos din campania sârbă. S-a luptat cu tifosul și aici, alături
de noi, și în Rusia, și care s-a întors să moară din cauza unui
deget infectat! Așa e soarta!”9. Regina a adus o decorație
din partea regelui, pentru Dr. Campbell, pe care i-a prins-o
defunctului în pieptul hainei, cu mâna ei. Cei care au lucrat
cu el îl iubeau din suflet. În ziua înmormântării lui Campbell,
regina nota că „Maruka Cantacuzino s-a străduit cât a putut să
aranjeze o înmormântare demnă de el. Unii au spus că a făcut
prea multe. Dar a fost bine pentru că au cinstit un englez așa
cum îi cinstiseră și pe francezi...”10.
Dr. Campbell a avut parte de o înmormântare militară
cu onoruri la Cimitirul Eternitatea, în mausoleul militarilor
francezi. Regina României l-a decorat post mortem cu Ordinul
„Coroanei României”. Ceremonia funerară a fost mediatizată
în mod deosebit; de la această solemnitate s-au păstrat mai
multe imagini. În 1920, mormântul lui Campbell a fost mutat în
17 - Piatra de mormânt a medicului Yvan Stuart Campbell
cimitirul militar Slobozia.
Din cimitirul militar britanic de la Slobozia
(unde au fost transferate)

129
18 - Mausoleul eroilor francezi, foto 2016
19 - Decorația «Croix de Guerre» pe obeliscul mausoleului (foto 2016)

20 - Inscripția de pe soclul obeliscului (foto 2016)
Note
1 - DJAN IAȘI, Primăria Iași, f. 263.
2 - DJAN IAȘI, Primăria Iași f. 264.
3 - DJAN IAȘI, Primăria Iași f. 198, 199.
4 - Col. Constantin Bucos, Mormintele militarilor. Complexul monumente-
lor ostașilor români (1916-1918), în vol. Cimitirul Eternitatea din Iași, coord.
Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Iași, Editura Junimea, 1995, p. 18-20.
6 - Ibidem, p. 19-20.
5 - Olga Rusu, Constantin-liviu Rusu, Viorela Lăcătușu, Codrin Lăcătușu,
Iași - chipuri în bronz, marmură și piatră, ediția a II-a revăzută și adăugită,
Editura Vasiliana 98, Iași, p. 200-201.
6 - DJAN IAȘI, Primăria Iași, 32/1927, f.
7 - Maria Regina României, Jurnal de război, III (1918), p. 437.
8 - Felicia Dumas, Olivier Dumas, La France et Iași. 600 ans dʼune histoire
dʼamour, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, p. 282-283.
9 - Maria Regina României, Jurnal de război, II, p. 51-52.
10 - Ibidem, II, p. 51-52
131
1 - Vedere de ansamblu
MONUMENTUL EROILOR
DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

MH-III-m-B-10448, ridicat în 1933

Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți
bulevardul Carol I, în Parcul Rozelor,

Radu Tulai
133
 P roiectul monumentului aparține arhitectului State Baloșin, fiind realizat de sculptorul
Teodor Burcă și de pietrarul Carol Umberto, la inițiativa primarului Virgiliu Neta.
Monumentul este compus dintr-o criptă, deasupra căreia se înalță monumentul propriu-zis,
format dintr-un grup statuar rond-bosse din bronz, în partea centrală și două aripi laterale, toată
compoziția fiind așezată pe un soclu dreptunghiular din beton.

Cripta are o singură încăpere, a cărei intrare se află la
sud printr-o ușă de fier forjat, la baza soclului corpului central
al monumentului. Cripta a fost pictată de pictorul Kirovici, însă
compoziția a fost avariată de infiltrațiile de ploaie.
Lateral, în criptă, se află casetele cuprinzând osemintele
morților de război. Deasupra criptei, în fața monumentului se
află o terasă ce face accesul la monumentul propriu-zis și la
aripile laterale, iar pe lângă terase găsim trepte ce fac trecerea
spre ușa criptei, în spatele monumentului.
La baza piedestalului, pe fațada nordică se înalță o
statuie din bronz, reprezentând Victoria, purtând o spadă în
mâna stângă și întinzând simbolic o cunună de lauri în mâna
dreaptă, spre terasa care în subteran ascunde cripta, deasupra
spațiului dintre cele două simulacre de morminte, fiecare având
o lespede cu inscripții comemorative (foto 2).
Pe lespedea de est se observă inscripția:
„PRINOS DE MĂRIRE ȘI ÎNCHINARE OSTAȘILOR
ROMÂNI CE ȘI-AU JERTFIT VIAȚA PENTRU
ÎNTREGIREA PATRIEI UNITE. ADMIRAȚIE
ȘI RECUNOȘTINȚĂ ACELORA DINTRE
SUPRAVIEȚUITORI CE ȘI-AU SFÂRTECAT
TRUPURILE ȘI VĂRSAT SÂNGELE ÎN LUPTELE
GLORIOASE SAU NEFERICITE PENTRU APĂRAREA
GLIEI. MÎNGÂIERE PENTRU CEI CARE AU
State Baloșin (1885-1953) a absolvit Școala Superioară de
Arhitectură în anul 1915. A fost membru al Societății Arhitecți-
lor Români, al Corpului Arhitecților și al Colegiului Arhitecților
Români. A proiectat în centrul Bucureștiului blocuri de locuit
și sedii de instituții publice. Este autorul planurilor de sistema-
tizare ale orașelor Turnu-Severin și Galați. A lucrat mulți ani
alături de arhitectul Statie Ciortan, clădirile proiectate de el
în stil neoromânesc împrumutând din vocabularul maestrului
Ciortan, dar purtând o amprentă personală. A realizat proiec-
te de monumente și troițe tradiționale comemorative pentru
„Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război”, organizație
înființată în anul 1919 pentru comemorarea luptelor și a eroilor
căzuți în Primul Război Mondial. A continuat să colaboreze
cu această organizație și după anul 1927, anul transformării
acesteia în Societatea ”Cultul Eroilor”. A proiectat: Mausoleul
eroilor români, bulgari, francezi și germani din Giurgiu (1926-
1930, 1934-1939), Monumentul Eroilor din Primul Război
Mondial din Drobeta Turnu-Severin (1928-1933), Mausoleul
Eroilor de la Mateiaș, din comuna Valea Mare Pravăț (1927-
1935) - împreună cu arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet,
Mausoleul Eroilor din Focșani (1927-1931).
Fișă realizată de arh. Anca Filip
 LĂCRĂMAT ȘI LĂCRĂMEAZĂ ÎNCĂ, PIERZÂND PE Urna de sub colonada de est, înfățișează spre nord
CEI MAI SCUMPI AI LOR. EL VA STA DE-A PURURI un relief reprezentând o luptă între un soldat roman și un dac,
CA PILDĂ DE AVÎNT, VITEJIE ȘI JERTFĂ DE SINE iar spre sud găsim un alt relief reprezentând soldați romani
GENERAȚIILOR VIITOARE.” atacând.
Pe lespedea de vest stă scris: Urna de sub colonada de vest, pe latura de nord
reprezintă doi soldați români, unul dintre ei rănit grav, iar pe
„CONSOLATIO PARENTIBUS QUOD TANTA PATRIAE
latura de sud reprezintă soldați români atacând (foto 3).
PRAESIDIA GENERUNT LIBERIS, QUOD HABERUNT
Două sculpturi, reprezentând doi lei, veghează așezați
DOMESTICA EXEMPLA VIRTUTIS; CONJUGIBUS
la estul și la vestul monumentului.
QUOD IIS VIRIS CAREBUNT, QUOS LAUDARE
Deasupra compoziției sunt așezați doi vulturi de bronz,
QUAM LUDERE PRAESTABIT OMNIBUSQUE
reprezentați în zbor planat.
MILITIBUS QUORUM OSSA, NON DISPERSA,
Pe arhitrave se observă inscripții:
CONTECTA SUNT PUBLICO OPERE ATQUE
Pe arhitrava estică, în față, stă scris cu majuscule:
MUNERIBUS PUBLICIS, EAQUE EXSTRUCTIONE,
ALION - CERNA - MĂRĂȘTI
QUAE SIT, AD MEMORIAM AETERNITATIS, ARA Pe arhitrava vestică, în față, găsim inscripția cu
VIRTUTIS.” majuscule:
La picioarele Victoriei găsim, pe un mic postament, CÂMPIA SEVERINULUI
în stânga, o ramură de lauri și stema mică a României, iar în În spate pe arhitrava vestică, cu majuscule stă scris:
dreapta două puști, o cască și o ramură de lauri, executate tot TIGHINA - MOMAIA - JIU
în bronz. În spate pe arhitrava estică, observăm în majuscule:
În partea superioară se observă statuile de bronz, TISA - CIREȘOAIA - OLT
înfățișând un legionar roman predând torța civilizației latine Mausoleul este înconjurat cu o împrejmuire de piatră,
unui soldat român, ambii înfățișând nordul. Soldatul roman este de mică înălțime (foto 4, 5).
echipat de luptă, cu un coif (galea) cu „crista”, platoșă (lorica),
purtând în mâna stângă un scut dreptunghiular (scutum), iar
în mâna dreaptă purtând făclia eroismului. Soldatul român
este echipat cu uniforma campaniei din 1916-1918, cu cască,
cartușieră și cu pușca ținută în mâna stângă, cu mâna dreapta
preluând făclia legionarului roman.
Pe ambele părți ale piedestalului se află două con­strucții
masive formate din câte patru coloane stilizat ionice pe care se
sprijină frontoane, realizate din beton. De-o parte și de alta a
statuii reprezentând Victoria, sunt așezate două urne din bronz.

135
2 - Fațada nordică
3 - Fațada sudică

137
4 - Schița mausoleului

Bibliografie
Arhiva INP
Foto 1 - Mădălin Chitonu
Foto 2, 3, 4, 5 arhiva INP
5 - Secțiune

139
1 - Vedere de ansamblu a mausoleului
MAUSOLEUL EROILOR

Mun. Tulcea, jud. Tulcea,

Regimentele 33 și 73 Infanterie, Strada Troiței nr. 2

Dana Mihai
141
 D in inițiativa autorităților locale, cu sprijinul „Societății Cultul Eroilor”, în anul 1938 se
constituie un comitet în frunte cu colonelul V. I. Rață, prefect de Tulcea, comandant al
Regimentului 33 Infanterie, pentru ridicarea unui osuar în care să se adăpostească osemintele
risipite pe câmpurile și cimitirele din Moldova și mai târziu cele adunate pe câmpurile de luptă din
Dobrogea, Carpați și Mărășesti.

Construcția s-a ridicat prin contribuția de 700.000 lei a
cetățenilor din oraș și de 1000 lei din partea prefecturii.(fig. 1.
Amplasament osuar) Generalul Gh. Avramescu, comandantul
Diviziei 10 Infanterie, şi colonelul Vasile I. Raţă, comandantul
Regimentului 33 Infanterie, s-au implicat personal, în 1938,
în amenajarea mausoleului în municipiul Tulcea, în care să
fie depuse osemintele morţilor de război tulceni, căzuţi pe
câmpurile de bătaie din Dobrogea, Transilvania şi Moldova
„care să servească şi de monument simbolic generaţiilor de
azi şi viitoare” (foto 1).
Exhumarea osemintelor morţilor de război a fost
supravegheată personal de generalul Avramescu, timp de
o lună de zile, pe locurile unde au luptat Regimentele 33 şi
37 Infanterie. Sicriile cu oseminte, ajunse cu trenul funerar în
gara Babadag, au fost așezate pe afete de tun, în prezența
autorităților militare și civile în frunte cu prefectul V. I. Rață.
Mausoleul a fost inaugurat la 2 iunie 1938, în incinta
Cimitirului eroilor din Primul Război Mondial, care cuprindea la
vremea respectivă mormintele individuale a 82 morţi de război
tulceni, marcate cu însemne de căpătâi din piatră, patru troiţe
din lemn şi o placă din marmură, inscripţionată cu numele a
363 morţi de război din Regimentele 33 şi 73 Infanterie Tulcea.
Pe frontispiciul portalului, (foto 2) la intrarea în mau­
soleu, stă scris:
„1916-1918 - MAUSOLEUL UNOR EROI DIN
REG. 33 SI 73 INFANTERIE”
iar deasupra ușii de intrare este scris textul:
„EI NU SUNT MORȚI, TRĂIESC ÎN NOI”
Cimitirul cuprinde 82 de morminte cu cruci de piatră,
(foto 3, 4) 4 troițe de lemn și o placă de marmură cu numele a
363 eroi din Regimentele 33 si 73 Infanterie. Una din cele patru
troițe de lemn din curtea cimitirului, cu inscripția „In amintirea
eroilor noștri care și-au sacrificat viața pe altarul patriei”, a fost
executată de Ecaterina Hereșteanu (foto 5, 5a).
Mausoleul este construit din beton și cărămidă în
mijlocul unui parc (foto 6), având corp de gardă, în față cu
troiță și poartă de intrare masivă la intrarea în parc. (foto 7)
Este împrejmuit cu gard din piatră, cu coloane de beton și
lanțuri de fier. Osemintele eroilor sunt așezate în două cripte
laterale subterane, din piatră și beton, având culoare de acces
și orificii cu geamuri la cripte. Lucrările de pictură din interior
au fost executate de pictorul George Cardaș.
Capela, așezată în centru, are deasupra o turlă din
beton armat, este decorată cu ornamente în relief, iar în
interior, picturi în ulei. Deasupra criptelor, peste planșeul de
beton, acoperișul mascat din tablă este susținut de coloane
cu capitele (foto 8).
2 - Poarta de intrare în mausoleu

143
3 - Vedere de ansamblu
4, 4a - Tabel nominal a 60 de eroi înmormântați în curtea Mausoleului Eroilor 1916-1918, Arhivele Militare Nationale Române

145
5, 5a - Troiță
6 - Amplasament mausoleu, ANIC

147
6 - Cruci ale mormintelor aflate în curtea mausoleului
7 - Mausoleul, vedere laterală

Bibliografie
Monumentele Marelui Război, 2017, MAN, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, p. 248
https://www.sync360.eu/tururi-virtuale/mausoleul-eroilor-tulcea.html
Valentina Postelnicu. Monumentele eroilor tulceni.-Tulcea, 2003, p.13-16

149
1 - Poarta de intrare a Câmpului Istoric Mărăști, Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Societatea „Mărăști’’
MAUSOLEUL EROILOR
1916-1919

VN-IV-m-A-06632, 1928-1938
Sat Mărăști, comuna Răcoasa, județul Vrancea

Adriana Speteanu-Vasiliu
151
 C unoscut și sub denumirile „Mausoleul de la Mărăști” și „Mausoleul Eroilor Români, Germani
și Ruși”, este poziționat pe locul în care, între 9-17 iulie 1917 s-a desfășurat una dintre
marile bătălii ale Primului Război Mondial, fiind construit pe baza inițiativei Societății „Mărăști”.

Societatea a fost înființată la propunerea generalului
Alexandru Averescu, iar președinte a fost numit generalul
Alexandru Mărgineanu. Prima activitate a societăţii a fost axată
pe activitățile de restaurare a satului Mărăşti şi de construire
a unei cripte - monument. În acest scop, ofiţerii, subofiţerii şi
soldaţii Diviziei 3 urmau să contribuie la constituirea unui fond,
ca bază materială inițială a Societăţii „Mărăşti”.
Conform articolului 2 al Statutului Societăţii „Mărăşti”,
obiectivele enunțate cuprindeau:
A perpetua comemorarea acestor zile glorioase ale
neamului, din generaţie în generaţie, prin mijloace educative
pentru populaţie şi în special pentru tineret.
Înălţarea unui monument comemorativ.
Refacerea unor porţiuni din lucrările duşmane.
Reconstituirea satului Mărăşti.
Crearea de instituţii ca: orfelinate, sanatorii de ofiţeri şi
trupă etc., potrivit mijloacelor materiale de care societatea va
dispune.
În relație cu amplasarea, Statutul Societăţii „Mărăşti” -
tipărit la Iași, în 1918, stipula la art. 13, punctul b: „Monumentul
se va înălţa la cota 536, în cinstea eroilor căzuţi, şi va purta
inscripţiile comemorative ale bătăliei”. Societatea „Mărăşti” a
primit statut juridic prin Legea publicată în „Monitorul Oficial”
nr. 22 din 1920.
După reconstruirea satului, Societatea „Mărăşti” a
demarat principalul obiectiv: realizarea mausoleului. Însă, din
luna mai 1928, fondurile Societăţii „Mărăşti” fiind epuizate
prin lucrările realizate anterior, Comitetul Societăţii a hotărât
organizarea unor serbări în cele cinci oraşe ale judeţului
Vrancea, cu suținerea Prefecturii Vrancea.
De asemenea, Societatea „Mărăşti” a iniţiat liste de
subscripţie, a susținut activități cultural-artistice, a organizat
baluri, invitaţii plătind biletele de participare. După încheierea
procesului dificil de acumulare a fondurilor corespunzătoare,
unele adrese semnate de preşedintele Societăţii „Mărăşti”,
generalul Mărgineanu consemnând realizarea unor „sacrificii
nebănuite” și depășirea unor „greutăți de tot felul”, anul 1928
a reprezentat momentul de demarare efectivă a procesului de
construire a monumentului memorial.
Piatra de temelie a Mausoleului Mărăşti a fost aşezată
pe 10 iunie 1928, în prezenţa reginei Maria, a principelui regent
Nicolae, a membrilor Comitetului de conducere a Societăţii
„Mărăşti”, a unei delegaţii a Marelui Stat Major şi a alteia a
Uniunii Ofiţerilor de Rezervă, și a reprezentanţilor regimentelor
care au luptat în acea zonă a frontului. (foto 1, 2)
Cu o zi înainte, ziarul Adevărul a publicat articolul
„La Mărăşti” prin care erau înștiințați și invitaţi să participe la
eveniment toţi cetăţenii ce puteau fi prezenți. În acest context,
2 - Inaugurarea Câmpului Istoric Mărăști, 1928 (ANIC, Fond Societatea „Mărăști”)
3 - Imagine ansamblu
au ajuns locuitori cu precădere din Vrancea, Muntenia, dar
și din Dobrogea și Transilvania, în ciuda condițiilor dificile de
deplasare.
Pe data de 12 septembrie 1930, mareşalul Alexandru
Averescu, promovat în acest grad cu câteva luni înainte prin
decret regal, a fost prezent la mausoleu, alături de generalii
Alexandru Mărgineanu, Răşcanu, Dragu, Alimănescu, Henri
Cihoski, Ion Pătraşcu, Coandă, Vasiliu şi alţi ofiţeri superiori și,
de asemenea, alături de un public format din 6.000 de locuitori
din județul Putna. În acest context, generalii Mărgineanu
şi Răşcanu i-au înmânat mareşalului Alexandru Averescu
un baston cu frunze de stejar pe care erau gravate numele
localităţilor unde au avut loc luptele în care a fost implicată
Armata a II-a Română.
Lucrările, realizate în etape, au fost finalizate în anul
1938. Principala cauză a tergiversării finalizării construcției
a fost de natură financiară, costurile proiectului fiind uriașe
după război și, de asemenea, în contextul crizei economice a
anilor ‘30. De altfel, în anii ‘30 Societatea „Mărăști” a solicitat
constant fonduri pentru continuarea lucrărilor întrerupte din
motivele financiare menționate.
În ciuda amânărilor și a dificultăților de ordin financiar,
a rezultat totuși o construcție impunătoare, realizată într-un
stil arhitectonic inedit. (foto 3) Mausoleul și complexul aferent,
ocupând o suprafață de 1000 m², au fost realizate după proiectul
arhitectului Pandele Șerbănescu (foto 4), iar lucrările au fost
executate în antrepriză de către Gabriel Petrescu. Construcția
se dezvoltă pe două nivele subterane și unul exterior. Ultimul se
153
4 - Arhitectul Pandele Șerbănescu (ANIC, Fond Societatea „Mărăști”)
Arhitectul Pantele Șerbănescu a absolvit Școala Superioară de Arhitectură de la Paris. A fost membru al Comitetului
Societății Arhitecților Români (1936-1940), secretar al Comitetului Societății Arhitecților Români (1941-1944). A
publicat studii și proiecte în revista Arhitectura (1938-1941).Numele său este strâns legat de cel al Societății „Mărăști”,
înființată la 5 decembrie 1917, la inițiativa generalilor Alexandru Mărgineanu și Alexandru Averescu, pentru restaurarea
satului Mărăști, distrus în Primul Război Mondial. Arhitect șef al Serviciului Tehnic al Societății „Mărăști”, Pandele
Șerbănescu este autorul proiectului complex de reconstruire a satului și de edificare a monumentelor comemorative
care alcătuiesc Câmpul Istoric Mărăști. Timp de peste două decenii arhitectul a coordonat amplele lucrări desfășurate
pe toate șantierele de la Mărăști. Printre lucrările datorate lui Pandele Șerbănescu trebuie enumerate: Mausoleul
Eroilor, Arcul de Triumf, Fântâna, Școala Regina Maria, Uzina de apă, Uzina electrică. Arhitectul este și autorul
proiectelor locuințelor tip din satul reconstruit.
Fișa biografică realizată de arhitect Anca Filip.

sprijină pe piloni masivi din beton, decorați cu basoreliefuri de
sculptorul Aurel Bordenache. (foto 5, 6) Între cei doi piloni au fost
amplasate 13 plăci din marmură, pe care au fost inscripționate
numele a 900 de combatanți și a regimentelor cărora le-au
aparținut. (foto 7) Aurel Bordenache a realizat, de asemenea,
modelele de decorații, care au fost turnate în ghips de Caroll
Girolami.
Mausoleul a fost construit în zona de nord a satului,
într-un parc, pe platoul Cotei 536. (foto 8) Amenajarea terenului
de amplasament a necesitat, de asemenea, fonduri importante.
De altfel, contractul între Societatea „Mărăşti” şi antreprenorul
Gavril Petrescu, a fost denunţat în 1928, lucrările de lungă durată
neputând fi onorate în totalitate, societatea neavând la dispoziție
fonduri suficiente.
Principala cale către mausoleu este reprezentată de
două alei placate cu beton şi flancate de arbuşti ornamentali şi
pomi fructiferi.
Grupul statuar din fața mausoleului a fost turnat din ţevi
de tun. Intrarea în incintă se realizează prin deschiderile a două
porţi dispuse simetric, pe stâlpii cărora sunt poziționați doi vulturi
din bronz, cu aripile deshise, realizați de către sculptorul Spiridon
Georgescu. Astăzi este prezent doar unul. În centrul parcului este
amplasat un grup statuar, realizat în tehnica ronde-bosse, din
bronz, care înfăţişează un soldat rănit ce predă unui tânăr arma
şi făclia, acțiune simbolizând continuarea luptei. (foto 9) Mulajele
din ghips ale acestui grup statuar au fost realizate în 1935, iar
în anul următor au fost turnate în bronz, din materialul provenit
de la ţevile unor tunuri grele, oferite de Ministerul Armamentului,
prin aprobare guvernamentală. În centrul incintei este poziționat
bustul masiv al generalului Averescu, creația sculptorului Oscar
Späthe.
La subsolul mausoleului se află criptele în care au fost
depuse osemintele a 5.342 de militari români, ruşi şi germani.
Pentru construirea criptelor, Adunarea Generală a permis
vinderea materialelor și a maşinilor aflate pe şantier, considerând
că nu mai sunt necesare, în acest mod planificându-se mărirea
fondului destinat activităţii de centralizare a osemintelor. Până la
amenajarea criptelor, mormintele combatanților de la Mărăşti au
fost păstrate în cimitirul amenajat la sud de sat, care se afla într-o
stare necorespunzătoare. Membrii Societății „Mărăști” au apelat
la autoritățile locale pentru a curăța cimitirul și zona proximă.

155
5 - Basorelief, autor Aurel Bordenache
6 - Basorelief, autor Aurel Bordenache
7 - Numele eroilor înhumați în mausoleu

157
8 - Mausoleul în cadrul fostului spațiu al bătăliei, ANIC, Fond Societatea „Mărăști”
9 - Grup statuar înfățisând un soldat rănit predând unui tânăr arma și făclia

159
10 - Situație a osemintelor depuse în criptele mausoleului, 1935, Arhivele Naționale Militare Române
11 - Schița amplasării osemintelor în mausoleu, 1935 (ANMR)
12 - Plan cripte, ANIC, Fond Societatea „Mărăști’’

161
 Problemele de natură financiară privind amenajarea
criptelor au continuat și în anii următori. În 1929, în fondul
societății mai existau doar 446.420 lei. În consecință, a fost
solicitat sprijin financiar de la mai multe instituții ale statului
precum: Ministerul de Finanțe (în urma intervenției generalului
Mărgineanu), Banca Naţională și Ministerul Apărării Naţionale.
Societatea „Cultul Eroilor” a oferit, de asemenea, o contribuție
în perioada 1929-1930. În campania anului 1930 au fost
tencuite toate osuarele, sălile dintre ele, sala mare de ceremonii
şi luminatoarele. Tot acum a început și tencuirea altarului.
Lucrările de amenajare a criptelor, realizate doar în
proporție de 50%, au fost reluate în 1931. Până la finalul anului
criptele au fost completate cu basoreliefuri şi instalaţii de
iluminat, la care s-au adăugat elementele anexe exterioare ale
mausoleului: grupurile statuare de pe pilonii din dreapta şi din
stânga monumentului. Recepţia finală a lucrărilor realizate la
cripte a avut loc în iunie 1931, valoarea acestora ridicându-se
la suma de 1.330.771 lei.
Din lipsă de fonduri, Societatea „Mărăşti” a solicitat
subvenții de la bugetul de stat, însă Comisia Bugetară şi
Adunarea Deputaţilor au respins cererea. De altfel, în 1932,
singurele lucrări realizate la cripte au constat în acoperirea cu
carton gudronat pentru a le proteja de efectele intemperiilor.
Cu banii obţinuţi în cursul anului 1933 au fost zidite intrările în
cripte, treptele din beton, a fost tencuit interiorul muzeului, au
fost montate ramele de fier la osuare și uşile de la intrări.
Lucrările la mausoleu au continuat în perioada 1934-
1935, astfel încât în septembrie 1935 erau amenajate aici 10
 13 - Introducerea osemintelor în criptă, ANIC, Fond Societatea „Mărăști’’
14 - Firidă cu oseminte, ANIC, Fond Societatea „Mărăști”
15 - Schița cristalului care închide firida, autor regina Maria, ANIC, Fond
Societatea „Mărăști’’
16 - Cristalul care închide firida, ANIC, Fond Societatea „Mărăști”

cripte în care au fost centralizate osemintele morților de război
necunoscuţi, români, ruși și germani.
A. San Galli, reprezentantul german pentru „Cultul
Eroilor” în România a criticat modul în care erau păstrate
osemintele combatanților germani, cerând Societății „Mărăști”
ca în criptele militarilor germani identificați nominal să fie
inscripţionate numele acestora, ca și în cazul altor mausolee,
pentru păstrarea mai bună a memoriei lor, dar și a evidențelor
statistice.
Conform Societății „Cultul Eroilor”, în criptele
individuale, amplasate în spațiul firidei în care se află și
sarcofagul generalului Alexandru Mărgineanu, au fost depuse
osemintele a 116 români și 6 germani identificați. (foto 10,
11, 12) În partea inferioară a nişelor, pe un postament au fost
depuse osemintele, iar pe rafturi au fost aşezate craniile. (foto
13, 14) Criptele au fost închise cu geamuri de semicristal,
decorate cu îngeri redaţi cu aripile larg deschise şi ornamente
florale, confecționate pe baza desenelor reginei Maria. (foto
15, 16)
De asemenea, subsolul adăposteşte şi criptele în care
sunt înhumaţi ofiţerii români căzuţi în bătălia de la Mărăşti.
Ulterior, aici au fost depuse sarcofagele mareşalului Alexandru
Averescu (comandantul armatei române în timpul bătăliei) şi
cele ale generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi
Nicolae Arghirescu. (foto 17, 18, 19, 20) În subsolul mausoleului
există şi un muzeu în care sunt expuse trofee militare, hărţi,
documente, fotografii, alături de obiecte ce au aparținut
generalului Văitoianu.

163
17 - Sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu
18 - Sarcofagul generalului Alexandru Mărgineanu

165
19 - Sarcofagul generalului Arthur Văitoianu
20 - Sarcofagul generalului Nicolae Arghirescu

167
21 - Schița fațadelor mausoleului, 1969 (Arhiva INP)
22 - Plan de subsol realizat în 1969 în contextul unor reparații (Arhiva INP)

169
23 - Planul de ansamblu al mausoleului 1969 (Arhiva INP)
 Inaugurarea mausoleului, planificată pentru 1937 a fost
amânată, ca și cea din anul următor, în contextul morții reginei
Maria și a mareșalului Averescu, la care s-a adăugat starea dru-
murilor, devenite impracticabile din cauza vremii. Ulterior, între
1940-1941, au avut loc reînhumările osemintelor militarilor.
Președintele Societății „Mărăști” a solicitat în 1945
sprijinul premierului Petru Groza pentru înlocuirea cristalelor
de la criptele sparte, în urma cutremurului din 1940, acțiune
nefinalizată cu o intervenție. De asemenea, situația economi-
că dificilă a României imediat după Al Doilea Război Mondial,
i-a determinat pe localnici să fure sau să distrugă materiale
și obiecte, parte din ansamblul mausoleului (gard de beton,
armament, copaci, piatră) pentru a le utiliza în scop personal.
Societatea a fost desființată în anul 1948, moment în care ad-
ministrarea mausoleului a fost inclusă în atribuțiile Ministerului
Forțelor Armate.
Primul raport detaliat postbelic a fost realizat în 1953
sub egida Muzeului Militar, consemnându-se prezența unor
probleme structurale în interior, datorate infiltrărilor de apă.
În decursul anilor următori, ca urmare a contextului economic
complicat, rapoartele au semnalat în continuare condiția
necorespunzătoare a mausoleului și riscul accentuării factorilor
de degradare.
În contextul ameliorării situației financiare, dar și a
modificării de paradigmă politică, în sensul inițierii valorificării
intense a monumentelor similare, mausoleul a fost integrat în
primele programe de restaurare la finalul anilor ‘60 și începutul
anilor ‘70. (foto 21, 22, 23) În 1990 platforma din segmentul
frontal al mausoleului, din delaj, a fost înlocuită cu una mult
mai rezistentă, din beton.
În 2009, în conformitate cu prioritățile Proiectului
„Drumul de glorie al Armatei române în Primul Război Mondial”,
mausoleul a fost inclus în demersul de consolidare, restaurare
și amplasare de anexe (parcare, instalații sanitare, termice și
electrice, sisteme de ventilare moderne), fapt care a permis
reintegrarea sa funcțională în cadrul unui circuit de interes
național și european.
Bibliografie:
A.N.I.C., fond Societatea „Mărăști”
Arhivele Militare Naționale Române
Cherciu, Cezar, Vrancea şi Ţinutul Putnei - o lume de altădată.
1921-1945, Focșani: Editura Andrew, 2005.
Fudulu, Cătălin, Mausoleul eroilor de la Mărăști.
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru, Monumentele eroilor din județul
Vrancea în lupta pentru independență, Focșani: Editura
Neuron, 1995.
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru; Apostol, Aurora - Emilia;
Dumitrescu, Horia, Patrimoniul cultural național construit din
județul Vrancea, Focșani: Editura PALLAS, 2008.
Tucă, Florian, Cîmpul istoric de la Mărăşti. Istoricul
mausoleului de la Mărăşti, Bucureşti: Editura Militară, 1973.
Tucă, Florian, Triunghiul eroic. Mărăști - Mărășești - Oituz,
Iași: Editura Junimea, 1977.
Tucă, Florian; Cociu, Mircea, Monumente ale anilor de luptă și
jertfă, București: Editura Militară, 1983.
Tucă, Florian; Gheorghe, Cristache, Altarele eroilor neamului.
Mic dicționar, București: Editura Europa Nova, 1994.
Ministerul Apărării Naționale, Oficiul Național Pentru Cultul
Eroilor, Centenar 1916-2016, Monumentele Marelui Război,
București, 2017.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor: https://once.mapn.ro
Muzeul Vrancei: http://muzeulvrancei.ro
171
Mausoleul eroilor de la Mărăşti
Cătălin Fudulu
Ofensiva armatei române la
Mărăşti (24 iulie-1 august 1917, stil nou) a
distrus frontul inamic pe o lungime de 30
km şi o adâncmie de 20 km, fiind eliberaţi
500 de kilometri pătraţi şi 30 de localităţi1.
Pierderile Armatei române au
fost de 110 ofiţeri şi 4.782 de soldaţi
(morţi, răniţi şi dispăruţi), iar cele ale
inamicului au fost de 2.793 de prizonieri2,
60 de piese de artilerie, 77 de mitraliere,
2.500 de puști, 3 secții de telegrafie, 84
de chesoane de artilerie3.
Pentru victoria de la Mărăşti,
Regele Ferdinand a transmis, prin Ordi-
nul nr. 32/25 iulie 1917, „adânca satis-
facţie şi regeasca lui mulţumire” solda-
ţilor, anunţându-l pe generalul Averescu
că i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul,
clasa a II-a4.
În timpul Bătăliei de la Mărăşti,
ofiţerii români care au participat la lupte
s-au simţit legaţi de satul Mărăşti, „pe
care propria noastră artilerie l-a incendiat
şi distrus”5.
De altfel, în epocă a circulat și o
descriere a modului în care militarii ro-
mâni au decis să refacă locuințele dis-
truse: „După eliberarea satului Mărăști,
nu apucaseră bine trupele noastre să se
așeze și comandamentul nostru să-și
mute postul de comandă.
Când, de unde nu se putea ști,
pe drumul ce ducea spre sat, ofițerii
comandamentului nostru au văzut o
femeie care urca muchea, ducând în
mână o traistă și un ceaun.
Era primul locuitor ce se întorcea
în sânul satului proaspăt eliberat de sub
dominația inamică. Femeia a urcat încet,
chiar spre postul de comandă român
și a rămas ca pironită, când a văzut că
din casa ei nu mai rămăsese decât un
morman de ruine. A cuprins-o plânsul.
Atunci, în sufletul generalului
Mărgineanu și al oficialităților statului
său major, a încolțit ideea că trebuie să
contribuie la refacerea satului”6.
Până la înființarea Societății
„Mărăști”, în baza unei circulare a
generalului Mărgineanu7, în cadrul
Diviziei a 3-a s-au strâns, pe bază de
subscripție, 63.000 lei8, prin forțele
ofițerilor români9, iar apoi la acest efort
au contribuit și cetățenii români10.
Pentru implicarea în proiectul
Mărăşti, generalul Alexandru Averescu,
comandantul Armatei a II-a, a convocat11
pe toţi comandanţii de corp de Armată,
Divizii şi Brigăzi ai Armatei a 2-a, pentru
a hotărî dacă avea să se realizeze un
fond12 care să stea la baza refacerii
satului Mărăşti13, să se zidească o
biserică şi o şcoală şi „să se ridice o
criptă-mausoleu în care să se adune
osemintele ofiţerilor şi soldaţilor români
şi străini care au căzut pe frontul pe care
se dăduse Bătălia de la Mărăşeşti”14.
Propunerea generalului Ave-
rescu, de înfiinţare a Societăţii „Mă-
răşti”15, din care să facă parte toţi ostaşii
trupelor şi serviciile Armatei a 2-a, a fost
aprobată în unanimitate, iar delegaţii
s-au constituit în prima Adunare gene-
rală a societăţii, care au ales, prin vot,
comitetul de 12 membri16 de conducere
al acesteia17. De asemenea, cei prezenţi
au donat bani18 şi au promis că îşi vor da
tot sprijinul19.
Generalul Alexandru Mărgineanu
a fost numit şi recunoscut de membrii
adunării ca preşedinte activ al Societăţii
„Mărăşti”, fiind desemnat să întocmeas-
că statutele organizaţiei20. Conform unei
comunicări din Camera Deputaţilor, gene-
ralul Alexandru Mărgineanu a susţinut că
a fost ales preşedintele activ al Societăţii
„Mărăşti” în semn de onoare pentru că
„eu, împreună cu trupele mele, fusesem
acela care rupsesem frontul inamic”21.
Societatea „Mărăşti” a avut la în-
fiinţare un număr de 10 membri de onoa-
re22, 30 de membri fondatori23, 9 membri
aderenţi24 şi 2.126 membri din cadrul mi-
litarilor25.
Adunarea generală a stabilit
principiile de viitor ale Societăţii „Mărăşti”:
• Perpetuarea bătăliei de la Mărăşti din
generaţie în generaţie26.
• Înălţarea unui monument comemorativ,
„care să confinţească generaţiilor viitoare
gloria nepieritoare a eroilor, acestei mari
şi neuitate bătălii27”.
• Refacerea unei porţiuni din „lucrările
duşmane”.
• Reconstruirea satului Mărăşti28.
Dincolo de cele patru deziderate
ale Adunării Generale, statutele Societă-
ţii „Mărăşti” au suferit un adaos supli-
mentar, acela de a se crea orfelinate, un
sanatoriu pentru ofiţeri şi trupă etc.29
Membrii comitetului Societăţii
„Mărăşti” au stabilit, pentru anul 1918,
un program de lucru pentru adăpostirea
sutelor de familii refugiate, care se
întorceau la Mărăşti. Astfel, s-au stabilit
mai multe direcţii de acţiune:
• Reparea caselor avariate.
• Construirea de barăci pentru locuitorii
care aveau casele distruse.
• Fabricarea de cărămidă, pe stoc.
• Fasonarea unei cantităţi de lemnărie.
• Strângerea şi depozitarea materialelor
de construcţie pentru campania de lucru
a anului 191930.
Pentru coordonarea lucrărilor,
Societatea „Mărăşti” a angajat un
arhitect şef, un ajutor şi un administrator
şef al materialelor31.
Lucrările din anul 1918 s-au rea-
lizat cu soldaţi din Regimentele Diviziei a
3-a, care au lucrat32 sub supravegherea
personalului tehnic al societăţii, în cadrul
Detaşamentului Mărăşti, care a avut la
dispoziţie şi 80 de prizonieri33. Pe timpul
efecturării lucrărilor, toate gradele inferi-
oare detaşate la Mărăşti au avut dreptul
de a primi, în afară de hrana zilnică, raţii34
de alimente ca suplimente, dacă Socie-
tatea „Mărăşti” avea să dispună în acest
sens35. Din cauză că militarii nu su fost
insuficienţi, Societatea „Mărăşti” a soli-
citat şi a primit aprobarea Ministerului de
Război, ca toate diviziile care au partici-
pat la Bătălia de la Mărăşeşti să trimită
la lucru câte un detaşament, compus din
25 de oameni36. Din păcate, în contextul
unor efective scăzute, nu toate diviziile
armatei române au trimis detaşamente
la lucru, iar Societatea „Mărăşti” a anga-
jat lucrători civili, pe care i-a plătit37.
Având în vedere faptul că Soci­
etatea „Mărăşti” a dispus de fonduri
pentru investiţii, acestea au provenit
în perioada 1 decembrie 1917-13 iulie
1920 din donaţii, organizarea unor fes­
tivaluri, cotizaţii, dobânzi, vânzarea
revistei „Eroii” etc, însumând la capitolul
venituri, în total, suma de 5.914.614,89
lei, iar la cheltuieli având costuri de
5.914.644,89 lei38.
Plecând de la planul de lucru,
Societatea „Mărăşti” a reparat în anul
1918 un număr de 73 de case avariate39,
a construit 21 de barăci40 pentru locuitorii
ale căror locuinţe au fost distruse
integral în timpul războiului, a amernjat
în Lunca Gogoiului41 o cărămidărie,
începând fasonarea unui stoc de lemne
şi realizarea unui depozit de materiale42.
De asemenea, Societatea „Mă-
răşti” „a luat toate măsurile necesare
173
pentru îngrijirea şi amenajarea mormin-
telor eroilor căzuţi în întreaga regiune a
Mărăştilor” (…) care „nu târziu după bă-
tălie aceste morminte au rămas fatal în
părăsire, în urma retragerii trupelor din
această regiune. Mormintele sunt azi în-
grijite şi supuse controlului permanent al
organelor tehnice ale Societăţii cu sediul
în Mărăşti”43.
La cota 536, Societatea „Mă-
răşti” a planificat să realizeze un monu-
ment al victoriei, care să cuprindă şi un
mausoleu, „unde se vor depune toate
osemintele eroilor căzuţi în Bătălia de la
Mărăşti”44.
Însă, toate lucrările planificate
necesitau cheltuieli. Astfel, potrivit unui
proiect de buget al Societăţii „Mărăşti”,
pentru perioada 1920-1921, mem-
brii acesteia se bazau pe o sumă de
470.288,60 lei, bani rămaşi din fondul de
1.000.000 lei, donat de Regele Ferdinand
din fondul „Regele Carol”, prin Ministerul
de Interne45. O altă sumă, în valoare de
1.000.000 lei provenea din cota de 25 %
la o serie de cinematografe46. Împreună
cu sumele planificate a fi obţinute de la
organizarea unor festivaluri, de la filiale,
venitul unui garaj şi cel al revistei „Ero-
ii”, societatea s-a bazat pentru perioada
1920-1921 pe un buget de 2.618.288,60
lei47. Însă, estimarea veniturilor a fost
mai mică decât sumele încasate. Astfel,
numai de la cinematografele Cercului
Militar din București, „Sidoli” din Iaşi,
„Orfeum” din Chişinău, „Elisabeta” din
Iaşi şi „Modern” din Craiova s-au încasat
1.629.193,40 lei48, ceea ce a însemnat,
la vrema respectivă, peste 50 % din ve-
niturile extimate. Veniturile totale pentru
perioada 1 aprilie 1920-1 aprilie 1921 au
fost de 11.204.124,39 lei, iar cheltuielile
realizate au fost de 11.204.123,39 lei49.
În cele din urmă, Adunarea
Generală a Societăţii „Mărăşti” a propus,
la 17 aprilie 1927, ca în locul monumentului
istoric de la Mărăşti, la cota 536, din lipsă
de fonduri, „să se transforme biserica50
în monument, aşezându-se în cele două
laturi ale bisericii51 câte un monument,
reprezentând soldatul dac, soldatul
roman, soldatul de la 1877-1878 şi cel
de la 1916-1918, precum şi câte o placă
mare din marmură, pe care să se scrie
numele eroilor căzuţi în Bătălia de la
Mărăşti, iar mai târziu, dacă fondurile
ar fi fost suficiente, să realilzeze, la
cota 536, statuia Regelui Ferdinand.52
Renunţarea la realizarea monumentului
a fost determinată de costurile operei
comemorative, estimate la 30 milioane
lei53.
Pentru construirea criptelor54,
Adunarea Generală a admis vinderea
materialelor şi maşinilor existente
pe şantier, apreciind că nu mai sunt
necesare, în acest mod planificându-se
mărirea fondului destinat activităţii de
centralizare a osemintelor55.
Lucrările privind amenajarea
Mausoleului eroilor de la Mărăşeşti au
fost facilitate şi de Legea nr. 1.699/1927
asupra Regimului Mormintelor de
război din România56. Astfel, deşi toate
mormintele de război de pe teritoriul
României se expropriau „pentru interes
obştesc” şi se puneau la dispoziţia
Ministerului de Război, pentru gruparea
acestora în cimitire de onoare, osuare,
mausolee, cripte etc, cu scopul unei
îngrijiri mai uşoare57, mormintele morţilor
de război aflate pe câmpul istoric de la
Mărăşti rămâneau la dispoziţia Societăţii
„Mărăşti” până la terminarea lucrărilor
sau până când îşi înceta activitatea,
urmând a fi predate Ministerului de
Război58.
În acest sens, Casa Centrală a
Împroprietăririlor a pus la dispoziţia So-
cietăţii „Mărăşti” un teren cu o suprafa-
ţă de 30 ha, din care 20 de ha au fost
alocate pentru „mânăstirea istorică” şi
întreţinerea tuturor monumentelor de
pe Câmpul Istoric59. Termenul de mo-
numente nu este eronat, acesta referin-
du-se, în spiritul epocii, la mormintele de
război, în contextul în care art 4. din Le-
gea 1.699/1927 asupra Regimului Mor-
mintelor de război din România definea
„toate mormintele de război - naţionale
şi străine - (...) fie că se găsesc izolate
sau sunt grupate în cimitire” ca fiind mo-
numente publice60.
Normele de exploatare a
terenului cădeau în sarcina Societăţii
„Mărăşti”, întreţinerea personalului
parohiei Mărăşti şi a bisericii depinzând
de societate61.
Până la amenajarea criptelor,
mormintele eroilor de la Mărăşti au fost
păstrate în Cimitirul amenajat la sud
de sat, acesta având nevoie de îngrijiri
urgente. Constatându-se de membrii
Societăţii „Mărăşti” că cimitirul a fost
năpădit de buruinei, la 5 mai 1927, s-a
solicitat comunei Răcoasa62 să se pie­
truiască şoseau ce ducea la cimitir, cu
scopul realizării unei legături cu satul, să
se cureţe cimitirul de buruieni şi să se
alinize crucile, „făcându-se practicabile
şoselele şi aleile, completând împrej­
muirea”63. În închierea scrisorii, Ioan St.
Iliescu, secretarul Societăţii „Mărăşti” a
fost foarte imperativ: „Nu se va admite
nicio scuză sau greşeală în nerespectarea
ordinelor de mai sus”64.
Referitor la Cimitirul eroilor de la
Mărăşti, membrii societăţii i-au precizat65
prefectului judeţului Putna, la 17 octom-
brie 1927, că existau 18.500 morţi de
război, prilej de a-i solicita să ia măsuri
faţă de fapta a şapte locuitori ai satului
şi a preotului Corbea, care au exhumat
osemintele unor civili, din cimitirul bise-
ricii, la 14 octombrie 1927, reînhumân-
du-le în „Cimitirul de onoare al eroilor”66.
Fapta locuitorilor a fost determinată de
știrea că vechiul cimitir al bisericii de la
Mărăşti urma să fie desfiinţat, în locul re-
spectiv, pe vatra vechii biserici, urmând
a se amenaja o biserică nouă67. Deşi
evenimentul a fost adus şi la cunoştin-
ţa primarului, acesta a avut o atidudine
conciliantă, intervenind la locuitorii din
Mărăşti pentru a nu mai fi distruse mo-
numentele Cîmpului Istoric Mărăşti, iar
Societatea Mărăşti l-a informat pe edil68
că îşi va retrage plângerea dacă primarul
şi 405 locuitori ai satului Mărăşti aveau
să semneze un proces-verbal prin care
„pe a lor răspundere se obligă personal
a veghea şi a opri să nu se mai produ-
că de unii locuitori răi, astfel de fapte de
vandalism şi distrugere, ce numai cinste
şi onoare nu pot face locuitorilor”69.
Proiectul criptelor şi a monu-
mentului de la Mărăşti a fost înaintat de
arhitectul Pandele Şerbănescu, licen-
țiat al Școlii Superioare de Arhitectură
din Paris70, către preşedintele Societă-
ţii „Mărăşti”, devizul estimativ fiind de
4.444.200 lei71. La 27 martie 1928, Co-
mitetul Director al Societăţii „Mărăşti” a
aprobat integral propunerile arhitectului
Şerbănescu, dispunând să i se achite
acestuia suma de 40.000 lei ca avans
pentru acoperirea cheltuielilor „făcu-
te cu întocmirea preţului şi devizului”
de realizare a planurilor72. Suma cerută
de Şerbănescu putea fi chiar mai mare,
conform argumentării acestuia: „Onora-
riul meu de arhitect conceptor şi dirigin-
te va fi de 12 %, avându-se în vedere că
lucrările se execută în afară de reşedinţă
şi că voi avea o mulţime de cheltuieli cu
voiajele, mai ales să se aibă în vedere şi
situaţiunea satului Mărăşti.
Conform tabelului soc. Arhitec-
ţilor români deşi aveam dreptul la un
onorariu mult mai mare, dar având în ve-
dere scopul urmărit, renunţ la plata chel-
tuielilor la hotel şi hrană, plătindumi-se
numai un abonament cl. I pe 6 luni sau
pe toată durata lucrărilor pe distanţa Bu-
cureşti-Mărăşeşti şi să mi se plătească
cheltuielile de deplasare fie între Foc-
şani-Mărăşti, fie între Mărăşti-Mărăşeşti
cu căruţa sau cu automobilul”73.
Suma solicitată cu deviz pentru
lucrările efectuate74 la criptele eroilor
de la Mărăşti s-a ridicat la 139.650 lei,
arhitectul Şerbănescu scăzând75 39.650
lei, bani pe care i-a primit ca avans la
semnarea contractului și cerând să-i fie
plătită diferența de 100.000 lei76.
Lucrările de amenajare a crip-
telor eroilor de la Mărăști au început la
10 iunie 1928, când s-a pus piatra fun-
175
damentală77 în prezenţa Reginei Maria, a
principelui regent Nicolae, a ministrului
de război, a reprezentanţilor Guvernului,
a Mitropolitului Primat al Moldovei, a ge-
neralului Averescu, a autorităţilor admin-
sitrative78, precum şi a unor delegaţi ai
regimentelor care au luptat la Mărăşti79.
Inițial, activitățile au demarat
într-o zi de sâmbătă, la 9 iunie 1928, la
ora 7 pm, când episcopul Lucian Triteanu
al Romanului a oficiat slujba Vecerniei -
antemergătoare sfințirii Bisericii, care
urma a doua zi. La încheierea slujbei, la
care a participat generalul Mărgineanu,
participanții s-au deplasat în pelerinaj la
Cimitirul eroilor de la Mărăști80.
A doua zi, Regina Maria și Prin-
cipele Nicolae au ajuns la Mărăști la ora
10 am, cu automobilele81, fiind primiți la
Arcul de Triumf cu pâine și sare, în asis-
tența primarilor din județul Putna, iar
apoi au participat la serviciul religios82,
oficiat de episcopul Lucian al Romanu-
lui83. Înaintea începerii slujbei, principele
Nicolae a trecut în revistă o Companie
de onoare din Regimentul 10 Putna84.
După cuvântarea episcopului
Lucian Triteanu, care a făcut istoricul
luptelor de la Mărăști, asistența s-a de-
plasat la Cimitirul eroilor, unde oficiali-
tățile au coborât „în săpăturile viitoarei
cripte”, semnând actul comemorativ85 și
îngropându-l în temelii, prima cărămidă
fiind zidită de Regina Maria86.
După discursurile generalilor
Averescu, Paul Anghelescu87, Schina88 și
a deputatului Ștefan Tătărescu89, a urmat
un banchet90, începând cu ora 12, orga-
nizat sub un umbrar din curtea bisericii,
pentru 300 de invitați91, prezidat de prin-
cipele Nicolae92.
În timpul banchetului, Regina
Maria, împreună cu suita, a luat masa se-
parat93 la școala de țesători și gospodărie
din Mărăști94, prilej de a primi delegația
unor femei din comună. La ora 2 pm, Re-
gina Maria s-a urcat într-un automobil,
condus de principele Nicolae, oprindu-se
la 3.30 pm, preț de câteva minute, la Ma-
usoleul eroilor de la Mărăști, de unde au
plecat cu un tren special spre Scroviștea,
la 4 pm95.
După momentul festiv din 10
iunie 1928, din lipsă de timp, lucrările de
săpătură au fost foarte reduse96.
Contractul pentru realizarea lu-
crărilor după planul arhitectului Şerbă-
nescu, deşi a fost încheiat între Societa-
tea „Mărăşti” şi antreprenorul Gavril Pe-
trescu, a fost denunţat în anul 1928, în
contextul în care s-a extimat că lucrările
sunt de durată, iar Societatea „Mărăşti”
nu dispunea de toate sumele necesare
lucrărilor şi nu putea onora toate angaja-
mentele luate de antreprenor97.
În anul 1928, Societatea „Mă-
răşti” a intenţionat să centralizeze în
criptele Mausoleului de la Mărăşeşti şi
osemintele morţilor de război din Cimi-
tirul de campanie de la Varniţa. În acest
scop s-a adresat Societăţii „Cultul Ero-
ilor”98, solicitându-i să aprobe99 desfiin-
ţarea Cimitirului eroilor de la Varniţa şi
centralizarea osemintelor la Mărăşti100.
Societatea „Cultul Eroilor” a
aprobat 101
centralizarea osemintelor
morţilor de război de la Varniţa la Mă-
răşti, oferind Societăţii „Mărăşti” un aju-
tor în valoare de 1.500.000 lei, plătibil în
tranşe de trei ani (câte 500.000 lei/an) în
funcţie de încasări.
Nu se cunoaşte ce sumă a soli-
citat „Societeta Mărăşti”, însă aceasta a
fost mult mai mare faţă de cât i-a oferit
Societatea „Cultul Eroilor”, în contextul
în care generalul Manolescu Ioan, di-
rectorul general, a comunicat că „Soci-
etatea s-a găsit în imposibilitatea de a
satisface cererea Dvs. în întregime, de-
oarece veniturile ei sunt însutit mai mici
decât costul lucrărilor în curs şi viitoare
din întreaga ţară”102.
Pentru acoperirea cheltuielilor
construirii criptelor de la Mărăşeşti, pre-
şedintele Societăţii „Mărăşti” a solici-
tat Societăţii „Cultul Eroilor”, la 11 iulie
1928, să primească o sumă de 300.000
lei, din fondul de 500.000 alocat pen-
tru anul 1928, urmând ca diferenţa de
200.000 lei să o primească în octombrie
1929, când aveau să se facă plăţile pen-
tru lucrările din anul respectiv103.
 În perioada 1928-1930, Societa-
tea „Cultul Eroilor” a transmis Societăţii
„Mărăşti” suma totală de 1.100.00 lei, în
16 tranşe104, preşedintele Societăţii „Mă-
răşti” solicitând, la 9 ianuarie 1931, să i
se pună la dispoziţie, de către Societa-
tea „Cultul Eroilor” suma de 150.000 lei,
„cât mai curând posibil”, pentru lucrările
criptelor de la Mărăşti, „având absolută
şi urgentă nevoie pentru acoperirea plă-
ţilor antreprizei”105.
În anul 1929, Comitetul Director
al Societăţii „Mărăşti” a aprobat aloca-
rea sumei de 1.500.000 lei pentru lu-
crările care urmau să se facă la criptele
de la Mărăşti şi a stabilit să i se acorde
arhitectului Şerbănescu un onorariu de
20.000 lei106.
Recepţionarea şi luarea în primi-
re a modelelor de decoraţii de la Mauso-
leul eroilor de la Mărăşti a avut loc la 10
noiembrie 1929, în prezenţa arhitectului
Pandele Şerbănescu, delegatul Societă-
ţii „Mărăşti” şi a sculptorului Aurel Bor-
denache. Toate modelele de decoraţii au
fost executate de sculptorul Bordenache
la Mărăşti, fiind turnate în gips de Caroll
Girolami. Sculptorul s-a obligat prin pro-
cesul-verbal să supravegheze turnarea în
bronz a decoraţiilor, care avea să se facă
la o turnătorie ce urma să fie desemnată
de Societatea Mărăşti107.
Problemele de natură financiară
privind amenajarea criptelor eroilor de la
Mărăştii au fost constatate de membrii
Societăţii „Mărăşti” încă din anul 1929.
Astfel, la 1 ianuarie 1929, Societatea
„Mărăşti” nu deţinea decât 446.420 lei
pentru a continua lucrările la criptele
eroilor de la Mărăşti108. În urma interven-
ţiei generalului Mărgineanu au fost obţi-
nute mai multe sume de bani, ca ajutor,
de la Ministerul de Finanţe - 500.000 lei
pentru anul 1929 şi 100.000 lei pentru
anul 1930, iar de la Banca Naţională a
României - 300.000 lei. De asemenea,
Ministerul Apărării Naţionale a acordat,
în anul 1930, o subvenţie de 449.000 lei,
iar Societatea „Cultul Eroilor” a acordat
un ajutor, în perioada 1929-1930, pentru
amenajarea criptelor, de 1.025.000 lei109.
La nivelul anului 1930, Societa-
tea „Mărăşti” l-a rugat110 pe antreprenorul
Gavril Petrescu din Focşani, „cu insisten-
ţă”, fie să refacă fie să consolideze tot
acoperişul de la cripte, urmând a fi făcut
răspunzător în cazul în care avea să se
producă „o eventuală intrare de umezea-
lă în zidărie”111.
Pentru Campania de lucrări din
anul 1930 s-au tencuit toate osuarele,
sălile dintre ele de o parte şi de alta, cu
toate decoraţiile şi sculpturile necesare
- lucrările costând 639.961 lei112. S-au
mai tencuit sala mare de ceremonii şi
luminatoarele şi a început tencuirea alta-
rului, valoarea totală a lucrărilor trecând
de 1.037.950 lei, din care s-au scăzut
lucrările neterminate şi garanţiile, rămâ-
nând de plată antreprenorului suma de
929.067 lei, acesta primind 715.000 lei
până la 2 octombrie 1930113.
Din păcate, lucrările la Mausoleul
eroilor de la Mărăşti s-au oprit integral
la 20 decembrie 1930. Până atunci s-au
terminat săpăturile începute, au fost
betonate fundaţiile şi s-au realizat toate
zidurile, primul planşeu peste osuare şi
al doilea planşeu al sălii muzeului114.
Nemaiprimind fonduri integrale
de la Ministerul de Finanţe, care a redus
subvenţia anuală cu 1000.000 lei, Soci-
etatea „Cultul Eroilor” a informat Socie-
tatea „Mărăşti”, la 13 ianuarie 1931, că
„nu poate face faţă ajutoarelor promise,
de altfel fără obligaţie, şi nici chiar plăţi-
lor pentru propriile sale lucrări”115.
Lucrările de amenajare a cripe-
lor din Mausoleul eroilor de la Mărăşti
fiind realizate doar în proporție de 50 %,
preşedintele Societăţii „Mărăşti” i-a re-
proşat generalului Manolescu Ioan, la 16
martie 1931, că se baza pe subvenţia pe
care trebuia să o primească, aspect care
a determinat mărirea planurilor pentru
construcţia criptelor116. În acest context,
preşedintele Societăţii „Mărăşti” a men-
ţionat că în cripte se afla deja depus cor-
pul neînsufleţit al generalului Alexandru
Mărgineanu şi că neprimirea fondurilor
necesare avea să ducă la ruinarea lucră-
rilor deja executate117.
177
 Lucrările de amenajare a cripte-
lor eroilor au reînceput în anul 1931, iar
despre stadiul acestora a fost informat118
inclusiv mareşalul Alexandru Averescu,
de către preşedintele activ al Societăţii
„Mărăşti”, generalul N. Rujinschi. Astfel,
pentru campania anului 1931 s-a extimat
că lucrările începute aveau să fie termi-
nate, „montându-se ornamentele, stere-
otizându-le şi raşchetându-le, apoi să se
construiască ultimul planşeu al terasei,
să se construiască şi tencuiască intrările,
să se tencuiască sălile de muzeu, face-
rea scărilor din beton armat, fără placajul
de marmură. Să se toarne betonul pentru
mozaicuri la pardoselele de jos în cripte,
sala mare, altarul şi cripta mare”119.
Criptele eroilor au fost tencuite
integral, având ornamentele montate şi
se începuse activitatea la plafonul sălii
mari120. Au fost completate criptele cu
basoreliefuri şi instalaţii de iluminat. S-au
efectuat decoraţiuni exterioare ale Ma-
usoleului, „făcându-se grupele statuare
de pe pilonii din dreapta şi stânga monu-
mentului”121.
Valoarea totală a lucrărilor a fost
extimată la 1.479.000122.
Recepţia finală a lucrărilor re-
alizate de la cripte s-a realizat la 24 iu-
nie 1931, valoarea acestora fiind de
1.330.771 lei, iar în noiembrie 1931 s-a
plătit antreprenorului Gavrilă Petrescu
suma de 1.201.826 lei, rămânând ca
acesta să mai primească un rest de
128.945 lei, data nefiind precizată123.
Din lipsă de fonduri pentru anul
1931, Societatea „Mărăşti” a solicitat124
să fie subvenţionată de la bugetul de
stat, însă Comisia Bugetară şi Adunarea
Deputaţilor nu au admis cererea125.
Dorind menţinerea şi păstrarea
lucrărilor la Mausoleul de la Mărăşti,
ministrul apărării a dispus să se acorde
Societăţii „Mărăşti” o subvenţie în valoa-
re de 150.000 lei, de acest aspect fiind
informată126 şi societatea127.
De altfel, Societatea „Mărăşti”
s-a confruntat cu probleme financiare
încă din anul 1930, la criptele eroilor de
la Mărăşti existând posibilitatea de a
stagna lucrările, tot aşa cum la Mausoleul
eroilor de la Mărăşeşti lucrările au fost
„lăsate în părăsire de cei care luaseră
iniţiativa să le facă”128.
Pentru continuare lucrărilor, ge-
neralul Alexandru Mărgineanu s-a adre-
sat129 mareşalului Alexandru Averescu,
care a sugerat să se solicite sprijinul
ministrului de război: „Se va interveni la
ministrul de război a se acorda şi lucră-
rilor de la Mărăşti sprijinul binevoitor, în
măsura în care se acordă lucrărilor de la
Mărăşeşti”130.
În scurt timp, la 6 octombrie
1930, Comitetul Director al Societăţii
„Mărăşti” a solicitat sprijinul ministrului
de război, rugându-l a dispune să se
prevadă în bugetul anului 1931 o sumă
de el puţin 3.000.000 lei „pentru a putea
termina criptele”131.
Din lipsă de fonduri, la nivelul
anului 1931 s-au continuat şi s-au termi-
nat tencuielile şi aranjarea ornamentelor
interioare ale criptelor, însă alte lucrări
nu s-au mai executat132.
Conştientă că lipsa de fonduri
putea să determine ca lucrările de la
Mausoleul eroilor de la Mărăşti să nu
se încheie, Societatea „Mărăşti” şi-a
modificat statutele de organizare şi
funcţionare, acestea fiind aprobate de
mareşalul Averescu la 25 mai 1931133.
Astfel, la Cap. III, cu titlul „Dispoziţiuni
Generale”, membrii societăţii au stabilit
că în cazul în care aceasta nu îşi va
putea continua opera începută, „va trece
la Ministerul Armatei cu tot inventarul şi
personalul ei”, în conformitate cu Art 17
alin. 2 din Legea nr. 1.699/1927 asupra
Regimului Mormintelor de război din
România, sau „Cultul Eroilor”, cum au
numit-o aceştia.
Pentru economisirea de fon-
duri, Societatea „Mărăşti” nu a mai ţinut
adunări generale anuale, conform sta-
tului, în perioada 1932-1937, din cauză
că membrii societăţii au fost foarte greu
de strâns, fiind răspândiţi pe la diverse
corpuri de trupă134. În perioada în care
nu s-au ţinut adunări generale, Societa-
tea „Mărăşti” a cheltuit în total suma de
15.802.543,50 lei135.
În anul 1932 nu s-au realizat lu-
crări la cripte, din lipsă de fonduri, aces-
tea fiind acoperite cu carton gudronat
pentru a le feri de intemperii136.
Din dorinţa de a se atrage fon-
duri pentru amenajarea Mausoleului ero-
ilor de la Mărăşti, la nivelul anului 1932,
membrii societăţii au apelat şi la spijinul
Reginei Maria şi al Regelui Carol al II-lea.
Unul din momentele speculate a fost la
19 iunie 1932, când a avut loc Adunarea
Generală a Societăţii „Mărăşti”, la Bucu-
reşti137. Membrii acesteia138 au transmis,
prin generalul Văleanu, mesaje Reginei
Maria şi Regelui Carol al II-lea139, „în amin-
tirea zilelor glorioase din iulie 1917, când
Majestatea Voastră a îmbărbătat glorioşii
luptători de la Mărăşti şi a alinat durerile
celor căzuţi răniţi”140, solicitând şi pentru
viitor sprijinul suveranului „pentru ca ope-
ra începută la Mărăşti să fie dusă la celmai
bun sfârşit şi care să rămâe pildă generaţi-
ilor viitoare de recunoştinţa faţă de memo-
ria celor care şi-au sacrificat viaţa pe acel
camp de bătaie pentru Întregirea neamului
sub glorioasa domnie a neuitatului şi loia-
lului Rege Ferdinand I-iu”141.
Scrisorile de felicitare au avut
loc în contextul în care Societatea
„Mărăşti” chiar nu mai dispunea de
fonduri sufieciente pentru a continua
lucrările la Mausoleul eroilor de la
Mărăşti, solicitând la o serie de instituţii
ale statului să fie sprijinită din punct
de vedere financiar. Pentru anul 1932
Societatea „Mărăşti” îşi propus să facă
un al doilea planşeu deasupra criptelor,
pentru prevenirea scurgerilor de apă,
dar numai în funcţie de fondurile de care
avea să dispună şi dacă bugetul avea să
permită142. Afirmaţia referitoare la buget
nu este întâmplătoare. Dacă ne raportăm
numai la veniturile încasate din cotizaţii
se va observa că Societatea „Mărăşti” a
înregistrat un deficit financiar, din cauza
faptului că membrii acesteia şi-au plătit
cotizaţiile cu întârziere, în contextul
în care nu au primit soldele la data
planificată143, iar materialele prevăzute
pentru a fi comercializte nu au fost
vândute, ofertele primite fiind respinse
pentru preţurile mici care au fost oferite,
preferându-se să fie vândute „încetul
cu încetul, fără precipitare”, pentru a se
obţine o sumă mai mare144.
În anul 1933, la intervenţia ge-
neralului de corp de armată Arthur Vă-
itoianu, Societatea „Mărăşti” a primit
400.000 lei de la Ministerul Sănătăţii şi
100.000 lei de la Senat, bani care s-au
adăugat la alte sume obţinute din diver-
se activităţi organizate de societate (ba-
luri, conferinţe, festivaluri) sau din coti-
zaţii, donaţii, dobânzi, etc145.
Cu banii obţinuţi în anul 1933
s-au zidit intrările la cripte, treptele din be-
ton, s-a tencuit interiorul muzeului, s-au
montat ramele de fier la osuare, uşile de
la intrări, s-au realizat lucrări de fierărie în
golurile iluminatoarelor, completându-se
cu sticla necesară - totalul lucrărilor s-a
ridicat la suma de 1.295.251 lei146.
În anul 1934, lucrările realizate la
Mausoleul eroilor de la Mărăşti au costat
716.413 lei, acestea constând în izola-
rea pentru partea tehnică şi hydrofreză,
aşezându-se deasupra plăci de mozaic.
S-au terminat toate luminatoarele, mon-
tându-se luxferul147.
În anul 1935, Societatea „Mă-
răşti” a primit în urma „tranzacţiei loteri-
ei” suma de 6.900.000 lei de la Ministe-
rul Sănătăţii, montându-se la Mausoleu
toate pardoselile din mozaic - la cripte,
la muzeu şi inclusiv la soclul de marmură
din sala de ceremonie - şi marmura ne-
cesară la criptele ofiţerilor identificaţi şi
la osuarele comune - precum şi gravarea
cristalelor cu desenul schiţat de regina
Maria - toate aceste lucrări au costat
455.154 lei148.
La 3 septembrie 1935, la Ma-
usoleul de la Mărăşti existau amenaja-
te 10 cripte în care au fost centralizate
osemintele morților de război necunos-
cuţi de naţionalitate română, germană şi
rusă, conform unui plan întocmit şi sem-
nat de un subofiţer al armatei române149.
179
 Pentru e încheia lucrările la Ma-
suoleu şi a-l inaugura în prezenţa Rege-
lui Carol al II-lea, preşedintele Societăţii
„Mărăşti” i-a solicitat150 arhitectului P. Şer-
bănescu să intensifice lucrările care se
executau de antreprenorul Gavril Petrescu
după planurile sale, pentru a fi terminate
integral la 15 iulie 1935151.
În aceeaşi perioadă, episcopul
Lucian al Romanului a observat o proble-
mă la criptele de la Mărăşti spunând, refe-
ritor la nişa din fundul altarului unde a fost
reprezentat un Hristos răstignit în relief, că
„religia ortodoxă nu admite chip cioplit; în
biserici, capele, cripte s epot face numai
icoane”152.
Lucrările au continuat la Monu-
mentul aflat deasupra Mausoleului, acesta
realizându-se din piatră de Rusciuc. Plăci-
le din marmură pe care s-au inscripţionat
numele eroilor au o grosime de 3 cm. Nu-
mele morţilor de război au fost scrise cu
litere aurite153.
Având în vedere cererea expre-
să a Societăţii „Mărăşti” ca lucrările să se
încheie integral la 15 iulie 1935, inginerul
G. Petrescu, antreprenorul lucrărilor de la
Mărăşti, l-a însoţit pe arhitectul lucrărilor
la o inspecţie la criptele şi monumentul
eroilor, la 18 iulie 1935, constatându-se
situaţia din teren şi că lucrările se desfă-
şurau lent:
Delegatul Societăţii „Cultul Eroi-
lor” continua aşezarea osemintelor în osu-
are conform schiţelor.
Urmau a se comanda plăcile
necesare închiderii criptei mari, pe care
avea apoi să se sculpteze numele tutu-
ror celor care aveau osemintele depuse
în cripte.
Din cauză că dalele nu au fost
bine montate, nefiind în axul sălilor dintre
osuare, acestea urmau să fie scoase şi
remontate „aşa cum trebuie”, înainte de
aşezarea sarcofagului.
Urmau să fie montate ramele la
osuare, pentru fixarea cristalelor, dar nu-
mai după ce fierarul avea să completeze
lucrările de fierărie.
Deşi pe şantier existau 24 de pie-
trari, lucrările de pietrărie se desfăşurau
cu greutate, în perioada 10-18 iulie 1935
montându-se numai un rând de „pla-
caj”154. Mersul lent al lucrărilor de pietră-
rie a fost explicat de architect prin fineţea
acestora, care a cerut şi implementarea
unor măsuri de creştere a calităţii aces-
tora: „lucrările sunt delicate şi am cerut
meşterilor multă atenţiune în executare şi
multă atenţiune la citirea şi interpretarea
detaliilor mele. Lucrarea înaintează încet
după mine din lipsa unui şef pietrar pri-
ceput în plan şi cunoscător al artei tăierii
pietrei, adică al steotoromiei. Am rugat
şi încă rog stăruitor pentru găsirea aces-
tui şef de către dl. Antreprenor, care nici
domnia sa nu poate utilize această artă,
necunoscând-o, deci este nevoie urgent
de acest specialist conducător”155.
Deşi se dorea creşterea ritmului
de lucru, arhitectul a constatat156 că, în
intervalul 15-31 iulie 1935, lucrările nu au
progresat, în situaţia în care toţi zidarii au
părăsit şantierul, iar ploaia torenţială din
noaptea de 30/31 iulie 1935 a făcut ca
apa să intre în cripte, „din neglijenţă (…)
prin golul din spatele cercului de la intra-
re, care nu a fost acoperit la vreme”157.
Arhitectul a extimat că lucrările
la cripte şi la monument nu aveau să se
termine în anul 1935, dacă ritmul de lucru
rămânea acelaşi158. Cum nu s-a intervenit
în acest sens, lucrările la Mausoleul eroi-
lor de la Mărăşti nu s-au terminat în anul
1935. De asemenea, mai multe probleme
apărute între timp au determinat oprirea
premeditată a lucărilor. Astfel, din cauza
scumpirii preţului alimentelor, tencuitorii
şi pietrarii au cerut să le crească nivelul
plăţilor, în caz contar urmând a înceta lu-
crul. Situaţia a fost adusă la cunoştinţa
preşedintelui Societăţii „Mărăşti” de in-
ginerul G. Petrescu, prin intermediul unei
telegrame, la 31 iulie 1935159.
Antreprenorul ing. G. Petrescu a
insistat să i se plătească de Societatea
„Mărăşti” o majorare cu 40 % a preţului
lucrărilor pentru placarea cu piatră a crip-
telor160, susţinând că furnizorii de piatră
au majorat preţul în mai multe etape, as-
pect verificat în teren la cariera de piatră
de la Slănic şi de Directorul Societăţii „Mă-
răşti”161.
În scurt timp, situaţia lucrătorilor
a Mausoleul eroilor de la Mărăşti a devenit
în vara anului 1935 una tensionată. Într-o
primă etapă, pietrarii au încetat lucrul162,
iar apoi zidarii au intrat în grevă, ceea ce
a determinat-o pe Diana (?) să îi telegrafie-
ze de urgenţă antreprenorului ing. Gabriel
Petrescu163, la 26 iulie 1935, şi să îl cheme
urgent la Mărăşti164.
O altă grevă a lucrătorilor de la
Mărăşti este consemnată de acceaşi Dia-
na, care l-a informat telegrafic pe antrepre-
norul Petrescu: „Toţi meşterii au încetat lu-
crul mărăşti (sic!) cioara nu mai dă ciment
lucrătorii şi salahorii pleacă dacă nu vii să
le faci plata la zi”165.
În pofida solicitării imperative a
Societăţii „Mărăşti” ca lucrările să fie în-
cheiate în vara anului 1935, acestea au
continuat şi în anul 1936. Pentru asigura-
rea costurilor, Societatea „Mărăşti” a primit
de la Ministerul Sănătăţi suma de 6.500.00
lei, definitivând toate lucrările exterioare de
la Mausoleu - s-a realizat zidăria din piatră
în jurul monumentului, pavajele, conso-
lidarea malurilor, instalarea reţelei de apă
şi de scurgere în jurul monumentului; s-au
montat toate bronzurile interioare şi exte-
rioare care decorează monumental şi s-au
montat plăcile din marmură pe care s-au
inscripţionat numele morţilor de război
identificaţi166.
Odată cu amenajarea Mauso-
leului eroilor de la Mărăşti, A. San Galli,
delegatul german pentru „Cultul Eroilor ”
în România a observat „că cea mai mare
parte a eroilor germani a fost exhumată
în scop de a libera locul necesar mauso-
leului,osemintele lor fiind păstrate de ani
de zile într-un şopon de lemn167, pe locul
contrucţiei. Ceea ce a mai rămas din ci-
mitirul de eroi germani în dosul mauso-
leului este acoperit de diferite materiale,
magazie etc168.”
Considerând că modul în care
se păstrau osemintele eroilor germani nu
mai putea continua, A. San Galli s-a adre-
sat preşedintelui Societăţii „Mărăşti”, la
20 august 1934169, mulţumindu-i ulterior
acestuia, la 31 august 1934170, pentru că
în toamna aceluiaşi an se vor putea aşeza
în Mausoleul de la Mărăşti toţi eroii că-
zuţi pe câmpul de luptă de la Mărăşti şi
împrejurimi şi că s-a rezervat un loc spe-
cial pentru eroii germani, alături de ero-
ii români171. Delegatul german a insistat
în aceeaşi corespondenţă ca la criptele
eroilor germani identificaţi nominal să fie
inscripţionate numele acestora, aşa „cum
s-a procedat şi la alte mausolee, pentru
păstrarea mai bună a memoriei lor”.
Inaugurarea Mausoleul de la Mă-
răşti a fost planificată pentru anul 1937,
însă a fost amânată din cauză că nu exista
un pod la Şuşiţa, iar Regele Carol al II-lea
ar fi trebuit să meargă prin apă pentru a fi
prezent la inaugurare, astfel că mareşalul
Palatului a cerut amânarea inaugurării172.
Şi asta cu toate că deşi şoseaua de la
Mărăşti la Mărăşeşti „foarte rău stricată şi
lipsită de poduri” a fost reparată, pentru
ca la evenimentul comemorativ să poa-
tă participa Regele Carol al II-lea, mem-
brii guvernului, autorităţile administraţiei
central civile, militare, precum şi delegaţii
de ofiţeri şi soldaţi din toate regimentele
care au luptat la Mărăşti173.
Pentru descărcarea Comitetului
Director de gestiunea anilor 1932-1937174,
membrii societăţii au stabilit să ţină o sin-
gură Adunare Generală, care să aibă loc
odată cu inaugurarea criptelor-mausoleu,
în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a Re-
ginei Maria. Inaugurarea Mausoleului nu
s-a putut realiza nici în anul 1938, în con-
textul decesului reginei Maria şi apoi al
mareşalului Averescu, ceea ce l-a deter-
minat pe mareşalul Palatului să solicite
Societăţii „Mărăşti” „să amâne inaugu-
rarea criptelor pentru mai târziu”175.
O altă situaţie care a determinat
implicarea Societăţii „Mărăşti” în anul
1938 a fost cea referitoare la asigurarea
pazei la Mausoleului eroilor de la Mărăşti,
în contextul în care au fost înregistrate o
serie de furturi.
Furturile de la Mausoleul eroilor
de la Mărăşti au fost puse de societa-
te176 pe seama originii locuitorilor din lo-
calitate: «Locuitorii satului Mărăşti fiind
181
de origine „ciangăi” sunt foarte răi şi nă-
răviţi la fapte rele, întrucât în mai mul-
te rânduri au spart magaziile şi [au n.a.]
furat materiale de construcţie, au furat
porţile de fier de la Arcul de triumf, au
distrus adăposturile blindate, rămase de
la inamic, care trebuiau să rămână ca
uvraje istorice pentru generaţiile viitoare,
au rupt plantaţiile etc.177».
Constatând că la Mormântul Os-
taşului Necunoscut din Parcul „Carol I”,
situat la vremea respectivă în faţa Pala-
tului Muzeului Militar, exista o gardă de
onoare şi pentru că Societatea nu dispu-
nea de fonduri să angajeze personal de
pază, preşedintele acesteia i-a solicitat
ministrului apărării să aprobe detaşarea a
12 militari din Garnizoana Focşani pen-
tru a face de gardă la Mărăşti: «Având
în vedere şi impietatea ce s-ar comite
ca scumpele oseminte ale camarazilor
noştri, ce şi-au vărsat sângele şi şi-au
sacrificat viaţa cu atâta generozitate pe
altarul Patriei, să fie străjuite de civili în
loc de ostaşii ţărei, precum şi nedrepatea
ce s-ar face acestor eroi faţă de camara-
dul lor „Eroul Necunoscut” de la Muzeul
Militar din Parcul Carol I, care pe lângă
o gardă de onoare permanent este zilnic
cinstit şi omagiat de diferite societăţi din
ţară şi din străinătate şi înalte personagii
din afara ţărei.
Spunând cele mai de sus la cu-
noştinţa Domniei Voastre, cu onoare vă
rugăm, Domnule Ministru, să binevoiţi a
aproba şi da dispoziţiuni Diviziei 6 Infan-
terie din Garnizoana Focşani să detaşeze
un număr de 12 soldaţi din Corpurile de
trupă ale acelui Comandament, pentru a
face serviciul de gardă şi pază la Câmpul
istoric Mărăşti.
Încredinţaţi că cererea noastră
va avea ecoul dorit, vă rugăm Domnule
Ministru să binevoiţi a primi, odată cu
mulţumirile noastre cele mai vii, asigura-
rea celei mai distinse stime şi considera-
ţiuni»178.
Ministrul apărării naţionale a
fost de acord cu solicitarea Societăţii
„Mărăşti”, la 15 martie 1938 punându-se
o gardă de 12 oameni179, din Regimentul
10 Dorobanţi, la dispoziţia plutonierului
Năstase Simion, custodele acesteia;
garda urma să fie schimbată după o
lună, prin grija Diviziei a 6-a, pentru
ca instrucţia oamenilor să nu aibă de
suferit180.
Preşedintele Societăţii „Mărăşti”
nu a considerat fiabilă schimbarea gărzii
după o lună, apreciind că activitatea se
desfăşura în mod dăunător, având în ve-
dere că militarii se obişnuiau cu serviciul
după o lună de zile, iar apoi trebuiau să
plece, societatea plătindu-le atât trans-
portul (1000 lei de la Panciu la Mărăşti
şi retur), cât şi un supliment de hrană de
5 lei/zi pentru fiecare om181. Astfel, pre-
şedintele societăţii a solicitat ministrului
apărării, la 13 octombrie 1938, să fie de
acord ca la Mausoleul eroilor de la Mă-
răşti să funcţioneze o gardă permanen-
tă, compusă dintr-un sergent şi 13 sol-
daţi182, patru dintre ei trebuind să aibă
pregătire de croitorie, cizmărie, tâmplă-
rie şi zidărie183.
Referitor la asigurarea unei gărzi
permanente, Marele Stat Major a preci-
zat184, la 10 ianuarie 1939, că s-a aprobat
ca paza criptelor eroilor de la Mărăşti să
fie asigurată de o gardă dată de unităţi-
le care au luptat în zonă în Primul Răz-
boi Mondial, însă din cauza efectivelor
reduse ale contingentelor care se aflau
sub arme nu se putea asigura decât o
gardă de 7 oameni (un caporal şi şase
soldaţi185), apreciindu-se că la biserică
şi şcoală nu este necesar să se asigure
paza prinintermediul soldaţilor186.
Garda avea să fie schimbată
după 30 de zile, în fiecare zi de 15 ale
lunii următoare187.
În total, în criptele Mausoleului
eroilor de la Mărăşti au fost centralizate
osemintele a 5.342188 morţi de război, de
naţionalitate română, germană şi rusă189.
În criptele individuale, amplasate
în firida unde este depus sarcofacul
generalului Alexandru Mărgineanu, au
fost depuse osemintele a 122 morţi
de război identificaţi (116 români190
şi 6 germani191), conform unei situaţii
întocmite de Societatea „Cultul Eroilor”,
la 4 septembrie 1935, şi certificată de
plutonierul-major Anghel Stan192.
Criptele comune193 în care sunt
depuse osemintele eroilor au următoarea
configuraţie, de la intrarea din dreapta în
Mausoleul eroilor, în sens invers acelor
de ceasornic, mergându-se după forma
literei E, răsturnată cu faţa în jos:
• cripta nr. 1 - 500 morţi de război români
neidentificaţi nominal194;
• cripta nr. 2 - 121 morţi de război
germani (120 identificaţi nominal şi unul
neidentificat nominal)195;
• cripta nr. 3 - 500 morţi de război ruşi,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 4 - 500 morţi de război români,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 5 - 500 morţi de război români,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 6 - 500 morţi de război ruşi,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 7 - 500 morţi de război germani,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 8 - 500 morţi de război români,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 9 - 800 morţi de război români,
neidentificați nominal;
• cripta nr. 10 - 800 morţi de război
români, neidentificați nominal196;
În centrul Mausoleului eroilor de
la Mărăşti sunt amenajate sarcofagele
mareşalului Alexandru Averescu şi ge-
neralului Alexandru Mărgineanu. Pe pe-
retele din spatele sarcofagului mareşa-
lului Averescu nu sunt amenajate firide
individuale197.
Sarcofagul generalului Mărgi-
neanu este aşezat în firida din centrul
literei E, având pe trei din laturile sale
amenajate cripte individuale, în care sunt
depuse osemintele unor morţi de război,
după cum urmează:
• în latura stângă: osemintele gradelor
ingerioare;
• în latura din spate: osemintele soldaţilor
români identificaţi nominal;
• în latura dreaptă: osemintele morţillor
de război români şi germani, grade
superioare198.
În ceea ce priveşte starea Ma-
usoleului eroilor de la Mărăşti, după cu-
tremurul din 1940, detalii în acest sens
au fost consemnate, de către arhitectul
Petre Şerbănescu, care a vizitat con-
strucţia la 4-5 iulie 1942199.
Arhitectul a observat că malul
se impunea realizarea unor lucrări de în-
treţinere în mai multe locuri:
La malul de est, „care ne-a dat
atât de lucru şi a costat atâţia bani”, a
fost consolidat foarte bine cu salcâmi,
propunând ca în toamna anului 1942 să
se populeze partea de nord a mausoleu-
lui cu puieţi de salcâmi.
Grijajul metalic al gardului trebu-
ia revopsit, iar porţile din fier nu se mai
închideau din cauza deplasării stâlpilor
din piatră în urma unui cutremur.
Cei doi vulturi din broz de la por-
ţile de intrare, căzuţi pe jos, trebuiau refi-
xaţi şi consolidaţi în piatră.
Refacerea pavajului din dreap-
ta colţului din spate, pentru a nu se mai
scurge apa de ploaie în cripte.
Refacerea bordurilor din stânga
criptelor, a scărilor din faţa criptelor trebu-
iau refăcute, fiind deteriorate de intemperii.
Balustradele de la cripte trebuiau
revopsite.
În prima criptă cu oseminte din
dreapta de la intrare şi la cripta din col-
ţul din dreapta se infiltra apă din cauza
pavajului tasat în exteriorul mausoleului,
propus a fi refăcut la pct. Nr. 4
Ventilatoarele de la coborârea in-
trării din stânga, în număr de două, nece-
sitau reparaţii.
Deşi s-au refăcut poliţele din
beton la 12 osuare, osemintele eroilor
au fost aşezate pe poliţe şi nu s-au mai
montat geamurile în ramele de închidere
a osuarelor. Două geamuri de la osuare,
deşi au fost aduse de la Fabrica I.R.C.O.,
în februarie 1941, nu au fost despacheta-
te şi montate la osuare200.
Cristalele care au acoperit crip-
tele eroilor, menţionate în 1942 în refera-
tul arhitectului Şerbănescu, dar şi plata
lucrărilor efectuate la Mausoleul eroilor
183
de la Mărăşti şi neachitate au devenit
un subiect intens discutat de Societatea
„Mărăşti” cu reprezentanţii administrați-
ei publice centrale în anii care au urmat.
Astfel, la 26 noiembrie 1945, preşedinte-
le Societăţii „Mărăşti” a solicitat premie-
rului dr. Petru Groza să intervină pentru
înlocuirea cristalelor de la criptele eroilor
de la Mărăşti, sparte de cutremurul din
1940, motivând că din cauza timpurilor
grele prin care trecem astăzi nu se mai
poate face apel la obolul public pentru
strângerea fondurilor necesare de care
mai avem urgenţă în prezet pentru face-
rea reparaţiilor201.
Cu excepţia lucrărilor care tre-
buiau efectuate, preşedintele Societății
„Mărăşti” l-a informat pe premier că mai
avea de plătit o datorie de 1000.000 lei
antreprizei lucrărilor de la Mărăşti, care
nu a fost achitată din lipsă de fonduri.
Deși lucrările au fost planificate pentru
primăvara anului 1946, iar societatea nu
mai dispunea de fonduri, s-a făcut apel
la sentimentele de bun român ale premi-
erului dr. Petru Groza, pentru ca acesta să
aloce bani: „facem apel Domnule PrimMi-
nistru la sentimentele Domniei Voastre de
bun Român, pe care le cunoaştem şi ne
bizuim pe ele, spre a vă ruga să binevoiţi
a ne veni în ajutor, acordându-ne suma
de 5000.000 lei din fondurile Preşedenţi-
ei Consiliului de Miniştri”202.
Pentru sensibilizarea premie-
rului dr. Petru Groza s-a apelat inclusiv
la memoria mareşalului Averescu şi la
importanţa victoriei de la Mărăşti: „În-
drăznim a face această cerere invocând
memoria Mareşalului Averescu, care în
afară de acţiunea sa militară, în special
prin repurtarea singurei victorii offensi-
ve câştigată de armata noastră contra
cotropitorilor germani din 1917, care a
ridicat moralul întregei naţiuni şi a arătat
virtuţile militare ale soldatului roman, dar
şi prin activitatea sa în viaţa politică a
ţării, a adus servicii ce nu pot fi uitate şi
cari merită ca această operă a sa să fie
susţinută şi ajutată”203.
Din păcate, din documentele
existente în fondul Societăţii „Mărăşti”
nu rezultă modul în care a fost soluţio-
nată problema cristalelor sparte la crip-
tele eroilor de la Mărăşti, însă este de
remarcat că Societatea „Mărăşti” a soli-
citat sprijinul premierului dr. Petru Groza
la numai câteva luni distanţă după ce a
avut o reacţie virulentă la adresa acestu-
ia, imediat după ce i-au fost expropriate
30 de hectare de teren pe care le avea
în proprietate. Astfel, preşedintele So-
cietăţii „Mărăşti”, generalul de Divizie
Davija, s-a adresat în scris premierului
dr. Petru Groza, la 20 noiembrie 1945,
protestând pentru că la 29 aprilie 1945,
Comisia de expropiere de pe lângă pla-
sa Vidra, comuna Putna a expropriat 30
de hectare204 din terenul Societăţii „Mă-
răşti”, unde se aflau ampalsate biserica
şi şcoala205. Generalul Dabija a conside-
rat măsura abuzivă, informându-l pe dr.
Petru Groza că exproprierea a încălcat
art 8 din Legea pentru înfăptuirea Refor-
mei Agrare, care prevedea că „terenurile
agricole aparţinând bisericilor, parohii-
lor şi aşezămintelor bisericeşti, precum
şi cele ale aşezămintelor de cultură în
general, toate bunurile făcând parte din
patrimoniul Statului, sunt exceptate de
la expropriere”206. De asemenea gene-
ralul Dabija i-a comunicat premierului dr.
Petru Groza că terenul Societatăţii „Mă-
răşti” făcea parte din proprietatea sta-
tului, având în vedere că societatea era
dizolvată printr-o decizie207 a ministrului
de război, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 33/9.02.1943, partea I-a. Ca
urmare a deciziei menţionate, Societatea
„Mărăşti” urma să-şi predea tot patrimo-
niul statului, în anul 1944208, care urma să
fie pus la dispoziţia Ministerului de Răz-
boi, prin Aşezâmântul Naţional „Regina
Maria” pentru Cultul Eroilor209.
Premierul dr. Petru Groza a fost
rugat să anuleze exproprierea conside-
rată ilegală, iar în cazul în care locuitorii
din Mărăşti ar fi făcut însămânţări, aceş-
tia să plătească Societăţii „Mărăşti” o
sumă modestă de 6.000 lei/ha, urmând
ca terenul să reintre în patrimoniul So-
cietăţii Mărăşti după ridicarea recoltei210.
Cum o supărare nu vine niciodată
singură, în acelaşi timp Societatea „Mă-
răşti” a reclamat prim procurorului Tribu-
nalului Putna furtul a 7 arme, 4 săbii şi 3
revolvere de tip francez din incinta Muze-
ului de la Mărăşti, solicitând efectuarea
unor percheziţii „necesare la cei bănuiţi,
pentru descoperirea şi prinderea autori-
lor acestei nelegiuiri, care urmează să fie
sancţionaţi cu gravitatea faptelor”211.
Starea Mausoleului eroilor de
la Mărăşti nu a fost una îmbucurătoare
nici în anul 1946. Potrivit unor constatări
în teren ale plutonierului major Năstase
Simion212, la mausoleu existau o serie
de problemele, generate de infiltraţii,
surpări de teren, furturi sau nemulţumiri
salariale, după cum urmează:
Apa s-a scurs la mausoleu, prin
luminătoare, ajungând până la cripte,
problemă reparată de custodele muzeu-
lui, care a reparat şi surparea de teren la
bordura din latura de vest a mausoleului.
Gardul din scândură aflat lângă
mausoleu se afla în stare de putrefacţie,
o parte din el fiind furată de locuitori213.
Cum Societatea „Mărăști” nu avea bani
pentru refacerea gardului, plutonierul a
propus ca acesta să fie predat cu proces-
verbal propietarilor ce dețineau terenuri
care se învecinau cu masuoleul, pentru
a-l repara. De asemenea, gardul care
împrejmuia plantaţia de salcâmi şi arţari
a fost distrus integral „de răufăcători”.
Plantaţia de salcâmi se dezvol-
tase frumos, mai puţin în zona din spa-
tele mausoleului, unde s-a uscat, terenul
fiind pietros.
Instalţia electrică a fost ruptă
şi furată, stâlpii de susţinere fiind toţi
putrezi214.
Noul custode, Mihăilă Dumitru,
a comunicat „că nu mai poate face
serviciul cu 15.000 lei pe lună, când acum
a ajuns ziua de lucru 10.000 lei, la ţară
chiar”, propunându-se să i se mărească
salariul la 40.000 lei/lună. În cele dinurmă
Societatea „Mărăşti” a stabilit să i se
dubleze salariul custodelui215.
Probabil din dorinţa de a verifica
ceea ce a constatat în teren plutonierul
major Năstase Simion, secretarul contabil
al Societăţii „Mărăşti”, Ioan Iliescu, s-a
deplasat la Mărăşti în perioada 1-3 iulie
1946, acesta observând şi alte probleme
faţă de cele constatate ulterior:
Criptele în care se aflau depus
osemintele morţilor de război se aflau
într-o stare foarte bună, deşi de în ultimii
patru ani nu s-a mai putut face reparaţii
la ele216.
În interior, la cripte, lipseau 2
cristale, două fiind sparte la cutremu-
rul din 1940, iar alte două au crăpat la
cutremurul din 9 decembrie 1945. Cum
Societatea Mărăşti avea trei cristale, co-
mandate la Fabrica I.R.C.O. din Bucu-
reşti, acestea neputând fi transportate la
Mărăşti din cauza războiului şi a lipsei
de fonduri, s-a decis să se solicite, cu
titlu gratuit, un camion de la Ministerul
Apărării pentru transportul acestora.
Atunci când ploua, apa ajunge la
criptele eroilor, scurgându-se prin lumi-
nătoare.
Pe o lungime de 40-50 m din
parcarea de la intrarea în parcul Mauso-
leului, precum şi în jurul celor două intrări
la cripte, pavajul s-a lăsat, necesitând a
fi reparat217.
Pentru ambientarea Muzeului
istoric de la Mărăşti, Mareşalul Averescu
a donat o sabie brunată şi 13 obiecte de
îmbrăcăminte şi încălţăminte care i-au
aparţinut218.
Reprezentanţii Societăţii „Mă-
răşti” au observat că în discuţiile private,
în conferinţe, în mass-media, în literatură
şi în piesele de teatru cu caracter evo-
cator se „aminteşte necontenit despre
marea victorie de la Mărăşeşti, ca unica
izbândă românească a marelui război”219.
Acest curent de opinie nu a res-
pectat realitatea istorică, în contextul în
care Bătălia de la Mărăşeşti a fost una
defensivă, care s-a remarcat printr-o
rezistenţă eroică şi teren pierdut220, în
185
comparaţie cu Bătălia de la Mărăşeşti,
caracterizată printr-o eroică ofensivă221
şi teren câştigat222.
Pentru cunoaşterea adevăru-
lui istoric, membrii Societăţii „Mărăşti”
au stabili să renunţe la pasivitate şi să
facă propagandă în presă despre Glo-
ria Bătăliie de la Mărăşti, „fără a anihila
cu nimic absolut Mărăşeştii”, apelând la
publicistul Ion Viţianu223.
De altfel, importanţa Bătăliei de
la Mărăşti a fost menţionată în deschide-
rea Dării de seamă a activităţii Societăţii
Mărăşti, de la înfiinţarea din 1917 şi până
la 1 ianuarie 1949, apreciindu-se că vic-
toria, plătită cu preţul a 4.888 ofiţeri şi
soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi), putea
să fie şi mai răsunătoare, dacă Mare-
le Cartier General Român nu ar fi oprit
ofensiva, la 24 iulie 1917 (stil vechi), în
contextul în care începuse Bătălia de la
Mărăşeşti224.
În anul 1949, când Societatea
„Mărăşti” şi-a prezentat realizările din
perioada 1917-1948, Mausoleul eroilor
de la Mărăşeşti225, sau criptele-mauso-
leu cum le-au numit în epocă, au fost
prezentate ca fiind „cea mai frumoasă
operă înfăptuită226 (…) a căror frumuseţe
şi grandoare nu are egal în ţară şi după
arătările cunoscătorilor, ele sunt unele
dintre cele mai frumoase din Europa” 227.
Din cauza distrugerilor şi lip-
surilor determinate de al Doilea Război
Mondial, locuitorii comunei Mărăşti au
devenit adversarii a ceea ce a creat So-
cietatea „Mărăşti” pentru ei, dedându-se
la furturi şi distrugeri, inclusiv la Mauso-
leul eroilor de la Mărăşti. Aşa se explică
de ce la 16 mai 1945 s-a reclamat Par-
chetului Putna furtul armamanetului de
pe panopliile de la cripte şi a gardului de
sârmă ghimpată ce închidea plantaţia de
salcâmi de la cripte228.
Furturile au continuat şi în anii
următori, hoţii scoţând, în 1947, piatra
pe care s-au amenajat criptele eroilor,
pentru a o folosi la construirea de cup-
toare de pâine şi lojniţe de uscat pru-
ne229. Tot în anul 1947, hoţii au smuls din
pământ florile de la Mausoleul eroilor şi
au fost tăiaţi „câţiva salcâmi din planta-
ţia de protecţie a criptelor”230. Doi copii
ai părinţilor Stan I. Guţan şi Ion Oprea
au demontat Troiţa eroilor de pe dru-
mul Mărăşti-Câmpuri, folosind lemnul la
amenajarea unei stâne231.
În noaptea de 29/30 decembrie
1948, hoţii au încercat să demonteze, cu
ciocane şi dălţi, o parte din gardul de fier
de la criptele eroilor. Deşi nu au reuşit să
scoată gardul din beton, „l-au sfărâmat
şi deplasat”232.
Mausoleul eroilor de la Mărăști
a fost restaurat, consolidat, reabilitat și
introdus într-un circuit turistic, în baza
proiectului „Drumul de glorie al armatei
române în Primul Razboi Mondial”, de-
marat de Consiliul Județean Vrancea în
anul 2007233.
Mausoleul eroilor de la Mărăşti a
fost în anul 2017 unul din locurile în care
s-au desfăşurat ample activităţi de co-
memorare a morţilor de război din prima
conflagraţie mondială. Această admira-
bilă operă de artă, înscrisă în Lista Mo-
numentelor Istorice 2015234, nu s-ar fi re-
alizat fără implicarea directă a Societăţii
„Mărăşti”, care, din momentul în care nu
a mai dispus de fonduri pentru continua-
rea lucrărilor, a fost sprijinită financiar de
instituţiile statului român.
Note
1 - [***], Enciclopedia Armatei Române, Ed.
CTEA, Bucureşti, 2009, p. 810.
2 - Ibidem.
3 - [***], Crucea, slăvitul semn de biruință în răz-
boiul de întregire a României, Ed. Monitorul ofi-
cial, București, 2018, p. 60.
4 - [***], Enciclopedia Armatei Române,..., p.
810.
5 - Societatea Mărăşti, Dare de seamă asupra
activităţii societăţii. Decembrie 1917-iulie 1920,
Ed. Imprimeria cooperaţiei române, Bucureşti,
1920, p. 5.
6 - Titus Ionescu, În ajunul serbării de La Mă-
răști, în „Universul”, Anul XLVI, Nr. 132, Luni, 11
iunie 1928, p. 9
7 - Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centra-
le (S.A.N.I.C.), fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 2.
8 - Titus Ionescu, op. cit., p. 9.
9 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
2/1917, f. 4.
10 - Mai multe doamne din „înalta societate”
au donat bijuterii de valoare, care să fie puse
la loterie, iar banii obţinuţi să fie donaţi „Socie-
tăţii Mărăşti”, pentru a-şi atinge scopurile sale.
Astfel, primele bijuterii donate au fost un inel or-
nat cu briliante şi rubine, estimat la 5.000 lei, şi
un inel ornat cu un mare briliant şi un safir, în
valoare de 20.000 lei. Cele două inele au fost
atribuite la lista de loterie nr. 71, a cărei tragere
a avut loc la 1 aprilie 1918. De asemenea, „Fa-
milia Luptătorilor” din municipiul Iaşi (cu sediul
în str. Muzeelor 14 A) a donat, la 19 iunine 1918,
suma de 100.000 lei, menţionând în mod expres
ca aceasta să fie folosită pentru construcţia
sau restaurarea de clădiri la Mărăşti, urmând ca
acestea să poarte menţiunea ajutorului primit de
la societatea menţionată.
11 - Ofiţerii şi generalii au fost convocaţi la Bâl-
ca - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
5/1917, f. 1.
12 - Propunerea de realizare a fondului i-a apar-
ţinut comandantului Diviziei a III-a.
13 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
2/1917, f. 4 (v.)
14 - Idem, dosar 5/1917, f. 1.
15 - Societatea „Mărăşti” a funcţionat în
baza unei legi, la care s-au adăugat statu-
tele, fiind considerată persoană morală şi
juridică, care beneficia de o serie de scutiri
de taxe. Legea şi statutele au fost aprobate
în Camera Deputaţilor, la 11 martie 1920, iar
în Senat la 23 iulie (Monitorul Oficial”, No.
92, Marţi, 27 iulie 1920, p. 3.205, 3.207).
Statutele Societăţii „Mărăşti” au fost mo-
dificate şi aprobate prin legea publicată în
Monitorul Oficial Nr. 220/1921 şi a fost în-
scrisă cu nr. 23/1929 în registrul persoane-
lor juridice de la Tribunalul Ilfov.
16 - Generalul Alexandru Averescu, preşedin-
te de onoare; generalul Alexandru Mărgineanu,
preşedinte activ; generalii Sava Dimitriu, Dabija
Gheorghe, Alexiu Alexandru, Negoescu Gheor-
ghe, Ion Macri, coloneii Calotescu Constantin,
Paraschivescu Corneliu, locotenent-colone-
ii Gheorghiu D, Gheorghiu Al. şi Botey M. Gh,
având rolul de membri, iar maiorul Tătărescu
Ştefan a fost dsemnat secretarul comitetului.
17 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
2/1917, f. 4 (v.) - 5.
18 - De la înfiinţarea din anul 1917 şi până 31 de-
cembrie 1943, Societatea „Mărăşti” a înregistrat
56.592.061 lei (cel mai mic venit a fost încasat în
anul 1917 - 21.259 lei, iar cele mai mari în anul
1935 - 7.631.067 lei şi 1936 - 7.034.934 lei). Re-
feritor la cheltuieli, Societatea „Mărăşti” a avut
în perioada menţionată investiţii de 55.287.820
lei, ceea ce a însemnat o execuţie bugetară de
97,70 %. Cea mai mică cheltuială este aferentă
anului 1917 - 205,4 lei, iar cea mai mare s-a în-
registrat în anul 1936 -8.740.940 lei - S.A.N.I.C.,
fond Societatea Mărăşti, dosar 73 [f.d.], f. 1.
19 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
5/1917, f. 1.
20 - Idem, dosar 4/1917, f. 4.
21 - Generalul Alexandru Mărgineanu, Preci-
zări. Comunicare făcută Adunării Deputaţilor în
şedinţa din 14 decembrie 1926 de Generalul
Alexandru Mărgineanu, deputat de Putna, Ed.
Imprimeria Statului, Bucureşti, 1927, p. 9.
22 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
44/1929, f. 2,
23 - Ibidem, f. 3.
24 - Ibidem, f. 5
25 - Ibidem, f. 6-54 (f.v.)
26 - Idem, dosar 2/1917, f. 4 (v.) - 5; „Monitorul
Oficial”, No. 92, Marţi, 27 iulie 1920, p. 3.205.
27 - Idem, dosar 21/1920, f. 111.
28 - Idem, dosar 2/1917, f. 4 (v.) - 5; „Monitorul
Oficial”, No. 92, Marţi, 27 iulie 1920, p. 3.205.
29 - Idem, dosar 4/1917, f. 47.
30 - Societatea Mărăşti, op.cit., p. 9.
31 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
2/1917, f. 6.
32 - Militarii au folosit 14 căruţe cu câte 4 cai de
căruţă, şi 10 perechi de boi.
33 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
16/1919, f. 4.
34 - 200 gr. pâine, 300 gr. mălai. 100 gr. carne,
100 gr. cartofi, 20 gr. ceapă, 10 gr. ulei, 10 gr.
sare, 20 gr. paste făinoase, 100 gr. peşte, 10 gr.
zahăr şi 1/2 ceai.
35 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
16/1919, f. 5.
36 - Idem, dosar 2/1917, f. 6 (v.).
37 - Ibidem.
38 - Ibidem, f. 23.
39 - S-au reclădit pereţii, au fost refăcute aco-
perişurile, s-au completat uşile şi ferestrele şi au
fost construite tavane şi sobe din cărămidă.
40 - Barăcile au avut dimensiuni de 4x5 m, fiind
acoperite cu scânduri; pereţii au fost împletiţi cu
nuiele şi făţuiţi cu pământ. Toate barăcile au fost
prevăzute cu sobe şi paturi.
41 - Cărămidăria a fost amplasată la o distanţă
de 1.800 m de liziera satului Mărăşti
42 - Societatea Mărăşti, op. cit., p. 11.
43 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
2/1917, f. 16 (v.).
44 - Ibidem.
45 - Ibidem, f. 25.
46 - Este vorba despre cinematografele „Lux”,
„Cercul Militar”, „Colos” din Bucureşti, „Mo-
dern” din Craiova, „Orfeum” din Chişinău şi
„Sidoli” din Iaşi.
47 - Societatea Mărăşti, op.cit., p. 45.
48 - Idem, Dare de semă asupra activităţii socie-
tăţii pe anul 1920-1921, Ed. Poporul, Soc. An-
ton. de Tipografie, Librărie şi Editură, Bucureşti,
p. 22.
49 - Ibidem, p. 27.
50 - Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată la
24 iulie 1921, iar lăcașul de cult a fost sfinţit la 10
iunie 1923. La data respectivă, Comitetul direc-
tor al Societăţii „Mărăşti” a fost compus din ge-
neralul A. Averescu, preşedinte de onoare, gen.
Al. Mărgineanu, preşedinte activ, şi 10 membri
- generalii I. Popovici, N. Rujinschi, Const. Za-
haria, I. Răscanu, I. Martac, A. Alimănescu, Gr.
Constandache, fostul ministru M. Popovici, prof.
Univ. Pompei, col. Gabriel Marinescu şi col. Na-
neovici.
51 - Biserica, clopotniţa şi zidul împrejmuitor au
costat 2.473.566 lei, fiind constuite de Societa-
tea „Mărăşti” pe terenul care a fost proprieta-
tea Bisericii Ortodoxe Române. Biserica a fost
reconstruită pe locul vechii biserici din lemn,
distrusă şi arsă în timpul războiului, precum şi
pe locul cimitirului din jurul bisericii, mutat la
marginea satului pe un teren donat de genera-
187
lul Al. Mărgineanu - S.A.N.I.C., fond Societatea
Mărăşti, dosar 4/1917, f. 28.
52 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 19.
53 - Ibidem, dosar 6/1917, f. 84.
54 - Criptele de la Mărăşti, împreună cu monu-
mentele aferent, gardul, consolidarea malurilor,
pavaje, lampadiere etc au costat 19.070.490 lei,
iar sarcofagele mareşalului Averescu şi cele ale
generalilor Văitoianu şi Mărgineanu au necesiat
o investiţie de 600.000 lei.
55 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 19 (v.)
56 - „Monitorul Oficial”, No. 919, Joi, 2 iunie
1927, p. 7.516-7.520.
57 - Ibidem, p. 7.516.
58 - Ibidem, p. 7.517.
59 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 81.
60 - „Monitorul Oficial”, No. 919, Joi, 2 iunie
1927, p. 7.516.
61 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 81.
62 - La vremea respectivă, comuna Răcoasa a
făcut parte din jud. Putna. În prezent face parte
din jud. Vrancea.
63 - Ibidem, f. 109.
64 - Ibidem, f. 109 (v.)
65 - Scrisoarea cu nr. 372/1927.
66 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
6/1917, f. 74.
67 - Societatea Mărăşti, Dare de seamă pe
1921-1922, Ed. Tipografia Gutenberg, Societate
Anonimă, Bucureşti, 1922. p. 31.
68 - Scrisoarea cu nr. 458/20 decembrie 1927.
69 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
6/1917, f. 75.
70 - Daria Balaican, Implicarea Generalului G.A.
Dabija în construcţia Mausoleului de la Mărăşti,
în „Monumentul”, Ediţia a XVII-a, Ed. Doxologia,
Iași, 2016, p. 266; S.A.N.I.C., fond Societatea
Mărăşti, dosar 5/1917, f. 4
71 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
43/1928, f. 9.
72 - Idem, dosar 38/1923, f. 178.
73 - Ibidem, f. 179.
74 - Săpătură în pământ şi cărat - 900 mc x 130
= 117.000 lei; acoperişul pe întreaga criptă -
cca. 30.000 lei; garanţia de 5 % - 7.350 lei.
75 - La 21 decembrie 1928.
76 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
38/1923, f. 185.
77 - Idem, dosar 4/1917, f. 194
78 - Idem, dosar 42/1927, f. 59.
79 - Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Locuri
de glorie. Mormintele Marelui Război, Ed. Cen-
trul Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2018,
p. 349.
80 - [REP.], Solemnitățile de ieri, în „Adevărul”,
Anul 41, No. 13.642, Marți, 12 iunie 1928, p. 3.
81 - Au fost însoțiți de coloneii Anastasescu,
Sviedenek și Păiș.
82 - La slujbă a participat și Mitropolitul Pimen.
Drapelele regimentelor care au participat la lup-
tele de la Mărăști (4, 17, 18, 22, 24, 28, 30 Infan-
terie și 2 Vânători) au fost aliniate în fața bisericii.
83 - [REP.], Sfințirea bisericii, în „Adevărul”, Anul
41, No. 13.642, Marți, 12 iunie 1928, p. 3.
84 - [***], Târnosirea bisericii, în „Universul”, Anul
XLVI, Nr. 133, Miercuri, 13 iunie 1928, p. 7.
85 - În anul Întdâiu al Domniei Majestății Sale
RegeluiMihai I al României, azi, 10 iunie 1928,
așezatu-s´au piatra de temelie a criptelor clădite
de către Societatea Mărăști, pe chiar câmpul de
bătaie și pe locul unde, în zilele de 22-27 iulie
1917, s´au dat sub conducerea Generalului Ale-
xandru Averescu, Comandantul Armatei a II-a,
crâncenele, glorioasele și victorioasele lupte îm-
potriva armatei germane și s´a străpuns frontul
dușman de către trupele Diviziei 3-a, comandată
de generalul Alexandru Mărgineanu, spre odih-
na veșnică a rămășițelor sfinte neamului româ-
nesc, a treizeci și cinci de mii de viteji, căzuți
pentru țară în bătălia de la Mărăști și împreju-
rimi și pentru ca să fie pururea vie în sufletele
urmașilor amintirea măreței jertfe aduse fericirei,
mărirei și reîntregiriei patriei de către premer-
gătorii lor și să le păstreze în ele pildele eterne
de vitejie, de dragoste de țară și de neam, care
au făcut întodeauna tăria poporului românesc și
l-au ținut neînfricat în fața nevoilor șiprimejdiilor
și stană de piatră împotriva dușmanilor moșiei
strămoșești. Și au fost față la așezarea acestei
pietre M.S. Regina Maria, A.S. Regală Principele
Nicolae, Înalt Regent, generalii Averescu, P. An-
gelescu și Mărgineanu, I.P.S.S. Mitropolitul Pi-
men și P.S.S. Triteanu și au scris și s´au iscălit
de toți cei de față acest pergament spre veșnică
pomenire. Planurile acestor cripte s´au întocmit
de arhitectulPandele Șerbănescu, iar lucrările au
fost executate în antrepriza lui Gavril Petrescu.
86 - [REP.], Sfințirea bisericii,…, p. 3.
87 - A vorbit în numele Guvernului și al armatei.
88 - Delegat al Senatului.
89 - «În numele Adunării Deputaților și a pre-
zidiului ei aduc omagiul pios al națiunii în fața
mormintelor unei generații de sacrificiu, căzută
pe platoul Mărăștilor. (...) Pe drapelele zdrențuite
numai două cuvinte răsunau palide și triste în
adierea vieții și a morții: „A învinge sau a muri”.
(...) Și i-am văzut pornind în acea dimineață is-
torică a lui 24 iulie 1917 din labirintul cetăților
subterane, de sub crestele pierdute în șarja tu-
multoasă și eroică. Așa s-a cucerit victoria me-
morabilă a Mărăștilor» - [***], În numele Adunării
Deputaților. Cuvântarea domnului Ștefan Tătă-
rescu, în „Universul”, Anul XLVI, Nr. 133, Miercu-
ri, 13 iunie 1928, p. 7.
90 - La banchet au ținut toasturi generalii Ave-
rescu și Alexandru Mărgineanu, Mitropolitul Pi-
men și principele Nicolae.
91 - Potrivit cotidianului „Universul”, participa-
rea la banchet a fost organizată pentru 400 de
invitați.
92 - [REP.], Solemnitățile de ieri,…, p. 3.
93 - Din cauza doliului pe care îl purta Regelui
Ferdinand I.
94 - [***], Banchetul, în „Universul”, Anul XLVI,
Nr. 133, Miercuri, 13 iunie 1928, p. 7.
95 - [REP.], Cuvântarea prințului Nicolae, în
„Adevărul”, Anul 41, No. 13.642, Marți, 12 iunie
1928, p. 3.
96 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
6/1917, f. 36.
97 - Idem, dosar 43/1928,f. 39.
98 - Societatea „Cultul Eroilor” a fost înfinţată
în baza art. 24 din Legea nr. 1.669/1927 asupra
Regimului mormintelor de război din România,
când a fost modificat numele „Societăţii Mor-
mintele eroilor căzuţi în război”, înfiinţată în baza
Decretului-lege nr. 4.106/1919.
99 - Societatea „Cultul Eroilor” a avut responsa-
bilitatea îngrijirii, înfrumuseţării şi păstrării mor-
mintelor de război, iar potrivit Art. 7 din Legea nr.
1.669/1927 asupra Regimului (…), „Nimeni şi sub
nicio formă nu va putea strămuta mormintele de
război fără autorizaţia” acesteia
100 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 176.
101 - Prin Referatul cu nr. 1.286/1928.
102 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 176.
103 - Ibidem, f. 178.
104 - Ibidem, f. 181.
105 - Ibidem, f. 182.
106 - Ibidem, dosar 38/1923, f. 183.
107 - Ibidem, f. 188-189.
108 - Idem, dosar 42/1927, f. 12.
109 - Ibidem.
110 - Adresa cu nr. 52/21 mai 1930.
111 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
43/1928, f. 20.
112 - Ibidem, dosar 43/1928, f. 40.
113 - Ibidem, f. 40-41.
114 - Idem, dosar 6/1917, f. 36.
115 - Idem, dosar 4/1917, f. 183.
116 - Ibidem, f. 184.
117 - Ibidem, f. 184 (f.v.)
118 - Raportul cu nr. 230/20 aprilie 1931, înreg-
istrat la sediul central al Societăţii „Mărăşti”, în
Bucureşti, str. General Berthelot, nr. 83.
119 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 126.
120 - Ibidem.
121 - Ibidem, f. 155.
122 - Ibidem f. 126(v.)
123 - Ibidem, dosar 6/1917, f. 36.
124 - Adresa cu nr. 20/9 ianuarie 1931.
125 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 130.
126 - Adresa cu nr. 2.521/30 ianuarie 1931, sem-
nată de col. Nicolaescu, subdirectorul Contabili-
tăţii, în cadrul Direcţiei Contabilităţii din Ministe-
rul Armatei.
127 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 130.
128 - Ibidem, f. 134.
129 - Adresa cu nr. 715/12 octombrie 1930.
130 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 134.
131 - Ibidem, f. 135.
132 - Ibidem, f. 155.
133 - Ibidem, f. 238.
134 - Ibidem, f. 157.
135 - Ibidem, dosar 7/1917, f. 47.
136 - Ibidem, dosar 42/1927, f. 31 (v.).
137 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
54/1932, f. 7.
138 - La Adunarea Generală au participat 40 de
ofiţeri, reprezentând 1.887 de ofiţeri din regimen-
tele care au luptat la Mărăşti în anul 1917.
139 - Regele a mulţumit membrilor Societăţii Mă-
răşti, trimiţând o telegramă generalului de divizie
Văleanu, preşedintele acesteia, la 22 iunie 1932,
redactată de C. Dumitrescu, secretarul particu-
lar al regelui - „ms regele, mişcat de frumoasele
sentimente exprimate de dv din partea ofiţerilor
activi şi de rezervă ai societăţii mărăşti cu prilejul
adnării generale anuale, mă autoriză să vă exprim
viile sale mulţumiri” - S.A.N.I.C., fond Societatea
Mărăşti, dosar 54/1932, f. 12.
140 - DANIC, fond Societatea Mărăşti, f. 11.
141 - Ibidem, f. 13.
142 - Ibidem, f. 25.
143 - Ibidem, f. 25 (v.).
144 - Ibidem, f. 26.
145 - Idem, dosar 42/1927, f. 32.
146 - Ibidem.
147 - Ibidem, f. 32 (v.)
148 - Ibidem, f. 32 (v.)
149 - Ibidem, dosar 40/1927, f. 100.
150 - Adresa cu nr. 123/29 aprilie 1935.
151 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
43/1928, f. 390.
152 - Ibidem, f. 398.
153 - Ibidem, f. 16.
154 - Ibidem, f. 423.
155 - Ibidem, f. 424.
156 - Adresa cu nr. 601/5 august 1935.
157 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
43/1928, f. 427.
158 - Ibidem.
159 - Ibidem, f. 432.
160 - Ibidem, f. 435.
161 - Ibidem, f. 434 (f.v.).
162 - Ibidem, f. 437.
163 - Acesta locuia la hotelul „Modern” din Foc-
şani, în camera cu nr. 81.
164 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
43/1928, f. 438.
165 - Ibidem, f. 439.
166 - Idem, dosar 42/1927, f. 32 (v)-33.
167 - Până la amenajarea criptelor eroilor în
Mausoleul de la Mărăşti, osemintele mor-
ţilor de război au fost exhumate şi închise
în lăzi din lemn, cu o lungime de 5-6 m,
acestea fiind depuse într-o magazie, con-
form unei informări a plutonierului Anghel
Stan, transmisă Societăţii „Cultul Eroilor”,
la 2 septembrie 1932, şi înregistrată cu nr.
1.883/2 septembrie 1932.
168 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti,, dosar
40/1927, f. 88.
169 - Corespondenţa a fost înregistrată cu nr.
721/21 august 1934
170 - Adresa cu nr. 733/1 septembrie 1934.
171 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
40/1927, f. 88-89.
172 - Idem, dosar 42/1927, f. 31.
173 - Ibidem, dosar 4/1917, f. 157.
174 - Veniturile Societăţii „Mărăşti” în perioa-
da 1932-1937 au fost de 14.000.000 lei, banii
provenind din încasări de la serbări şi festivaluri,
încasări de la filiale, cotizaţiile membrilor, veni-
turile şcolii de meserii „Regina Maria”, subvenţii
de la Ministerul de Război, încasări din vânzarea
cărămizilor „Mărăşti”, dobânzi de la depuneri,
vânzarea materialelor neîntrebuinţate, subvenţii
de la Ministerul de Interne, ajutoare de la Minis-
terul Muncii, Ministerul Sănătăţii, ajutoare de la
Senat, donaţii, arenda terenuluiagricol, încasări
din vânzarea icoanelor, încasări de la Ministerul
Sănătăţii în contul tranzacţiei loteriei.
175 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 157; dosar 42/1927, f. 31.
176 - Adresa cu nr. 130/25 februarie 1938, trans-
misă ministrului apărării naţionale.
177 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
62/1936, f. 69.
189
178 - Ibidem, f. 70.
179 - Militarii s-au deplasat de la Focşani la Pan-
ciu în baza unor foi de drum, iar de la Panciu la
Mărăşti au ajuns cu trei căruţe particulare.
180 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
62/1936, f. 72.
181 - Ibidem, f. 86.
182 - Un sergent şi trei soldaţi aveau să facă de
gardă la criptele cu osemintele eroilor, trei soldaţi
la uzina de apă, iar patru soldaţi la castelul de
apă, uzina electrică şi la biserică.
183 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
62/1936, f. 86 (v.).
184 - Aresa cu nr. 23.774/10 ianuarie 1939, sem-
nată de lt. Col. E. Borcescu, şeful Secţiei I-a, şi
de maiorul Ionescu T. Ioan, şeful Biroului 2 Or-
ganizare.
185 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
62/1936, f. 94.
186 - Ibidem, f. 93.
187 - Ibidem, f. 94.
188 - Osemintele a 4.717 morţi de război au fost
exhumate din zona Mărăşti [242 morţi de război
identificaţi - 116 români (osemintele celor 116
morţi de război româniidentificaţi au fost depuse
la cripte individuale) şi 226 germani (doar ose-
mintele a 6 morţi de război germani identificaţi au
fost depuse la cripte individuale)] -, iar 4.475 nei-
dentificaţi nominal - 3.600 români, 500 germani şi
375 ruşi), iar osemintele a 625 ruşi neidentificaţi
au fost exhumate de la Varniţa.
189 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
40/1927, f. 101.
190 - Un căpitan, 4 locotenenţi, 13 sublocote-
nenţi, 4 plutonieri, 13 sergenţi, 7 caporali şi 74
soldaţi.
191 - 3 locotenenţi şi 3 plutonieri
192 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
40/1927, f. 102.
193 - Dimensiunea criptelor este de de 2/3 m,
acestea fiind acoperite cu cristale de aceeaşi mă-
rime - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
5/1917, f. 4.
194 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
40/1927, f. 100.
195 - AONCE, fond CE, dosar 581/1935, f. 1-5
(f.-v.).
196 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
40/1927, f. 100.
197 - Ibidem.
198 - Ibidem.
199 - Idem, dosar 6/1917, f. 103.
200 - Ibidem.
201 - Idem, dosar 78/1945, f. 55.
202 - Ibidem, f. 55 (v.).
203 - Ibidem.
204 - 20 de hectare aparţineau bisericii, 8 hectare
şcolii de ţesătorie, iar 2 hectare şcolii primare din
localitate.
205 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
78/1945, f. 40 (f.v.).
206 - Ibidem, f. 40 (v.)
207 - Decizia cu nr. 4002/27.01.1943.
208 - Întâzierea punerii înaplicare a deciziei a fost
explicată prin problemele determinate de război.
209 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
78/1945, f. 40 (v.).
210 - Ibidem, f. 42.
211 - Ibidem, f. 44.
212 - Plutonierul a vizitat satul Mărăşti în perioa-
da 29-31 martie 1946, informând în scris Soci-
etatea „Mărăşti”, la 12 aprilie 1946, despre cele
constatate.
213 - În noaptea de1/2 martie 1946, soţii Niţă
şi Mărioara Iftimie, împreună cu Ștefan Bran din
Mărăşti, au fost văyuţi de locuitorul Tănăsache
Popescu cu câte un braţ de scânduri furate din
gardul de la Mausoleul eroilor - S.A.N.I.C., fond
Societatea Mărăşti, dosar 80/1946, f. 42.
214 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
74/ [ f.d.]f. 4.
215 - Ibidem, f. 4 (v.)
216 - Ulterior, conform unei corespondenţe a So-
cietăţii „Mărăşti” cu Direcţia Arhitecturii din Mi-
nisterul Cultelor s-a menţionat că nu s-au efec-
tuat reparaţiila Mausoleul eroilor de la Mărăşti în
perioada 1940-1946, „din lipsa fondurilor şi eve-
nimentelor” - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti,
dosar 80/1946, f. 82.
217 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
74/ f. 11.
218 - Ibidem, dosar 4/1917, f. 188.
219 - Ibidem, f. 189.
220 - În Bătălia de la Mărăşeşti, frontul ruso-ro-
mân a fost dat înapoi, pierzându-se 225 km.p.
(armata rusă 169 km.p, iar Armata I-a română
pierde 56 km.p.); s-au pierdut 30 de sate; Armata
I-a română a avut 84 de ofiţeri şi 2.431 soldaţi
morţi şi a pierdut 12 guri de foc, 55 mitraliere şi
8.000 de arme.
221 - Armata a II-a Română a rupt linia frontului,
determinând inamicul să se retragă şi pornind în
urmărirea lui; l-a determinat să îşi aducă rezerve
(41 batalioane, 45 bateriide artilerie şi 41 esca-
droane), obligând armata germană să renunţe la
ofensiva de la Siret, „care reuşea la sigur”; Ar-
mata a II-a a eliberat 30 de sate şi a câştigat 500
km.p., făcând 2.748 de prizonieri (Grupul Ruiz a
fost desfiinţat) şi cucerind 47 piese de artilerie şi
2.500 de arme.
222 - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
4/1917, f. 189 (f.v.).
223 - Ibidem, f. 189 (v.) - 190.
224 - Ibidem, dosar 5/1917, f. 1.
225 - Muzeul destinat vizitatorilor criptelor eroilor
a avut repartizate două camere, fiind amenajate
într-o casă parohială din piatră şi cărămidă.
226 - Criptele şi biserica de la Mărăşti au fost
considerate de Comitetul director al Societăţii
Mărăşti că „vor face dovadă a gloriei neamului
românesc, ele vor sluji de exemplu pentru ge-
neraţiile viitoare, cinstind în egală măsură pe cei
ce şi-au vărsat sângele pentru mărirea Patriei,
cum şi pe acei ce prin obolul sau munca lor au
înţeles să contribuie la înfăptuirea acestor lu-
crări” - S.A.N.I.C., fond Societatea Mărăşti, dosar
6/1917, f. 35.
227 - Ibidem, dosar 5/1917, f. 4.
228 - Ibidem, f. 7.
229 - Ibidem, f. 8.
230 - Ibidem, dosar 6/1917, f. 7 (v.)
231 - Ibidem, dosar 5/1917, f. 8.
232 - Ibidem.
233 - Catalin Fudulu, Cultul Eroilor, între tradiție
și realitatea contemporană, în „Acta Bacoviensa,
Anuarul Arhivelor Naționale Bacău”, Ed. Magic
Print, Onești, 2012, p. 249.
234 - Poziția 401 la județul Vrancea, având codul
VN-IV-m-A-06632.
Alexandru Averescu (1859-1938)
Radu Tulai
La 9 martie 1859 se năștea, în
Ismail (Basarabia), Alexandru Averescu,
viitor mareșal și om politic român, ce
s-a distins în timpul Războiului de
Independență, participând ca voluntar și
obținând gradul de sergent.
A urmat o carieră militară, ab-
solvind Școala Militară de la Mănăstirea
Dealu în 1881, avansând la gradul de
sublocotenent. Datorită calităților sale
excepționale, a fost selecționat pentru a
urma cursurile Școlii Superioare de Răz-
boi din Torino, pe care a absolvit-o în
1886 (foto 1).
De-a lungul carierei sale militare
a îndeplinit mai multe funcții importante,
precum comandant al Școlii Superioare
de Război din București între 1894-1895,
comandant al Regimentului 4 Roșiori în-
tre 1898-1899, șef al Secției organizare
și operații din Marele Stat Major (1899-
1904), comandant al Brigăzii 1 Roșiori
între 1904-1907. În 1906 a fost avansat
la gradul de general de brigadă, iar între
1907-1909 a fost ministru de război. Între
1909-1911, a preluat comanda Diviziei 1
Infanterie, iar între 1911-1913 a fost șef
al Marelui Stat Major al armatei. În aceas-
tă funcție a condus operațiunile Armatei
Române în cel de-al doilea Război Balca-
nic din 1913.
În timpul Primului Război Mondi-
al, Alexandru Averescu a condus Armata
a 2-a Română, cu excepția unei perioade
scurte când a condus Grupul de Armate
Sud. A devenit general de corp de arma-
tă la 1 ianuarie 1917, fiind artizanul vic-
toriilor de la Mărășești și Oituz din vara
anului 1917. A câștigat respectul și ad-
mirația trupelor sale, capital de imagine
ce va fi fructificat și în plan politic, ocu-
pând președinția Consiliului de Miniștri al
României în anii 1918, 1920-1921, 1926-
1927. În anul 1918, Alexandru Averescu
a încheiat armistițiul cu Puterile Centrale,
învingătoare pe frontul de est și a semnat
Tratatul Preliminar de Pace de la Buftea
din 20 februarie 1918. Aceste tratate vor
rămâne fără rezultat, datorită victoriilor
Antantei pe frontul de vest (foto 2).
În următorii ani de guvernare
se vor realiza reforma financiară,
unificarea monetară și reforma agrară, în
urma căreia au fost împroprietărite 1,5
milioane familii de țărani.
Pe 4 iunie 1920 se semnează
Tratatul de la Trianon, iar pe 28 octombrie
1920, cel de la Paris. Sub conducerea lui
s-au semnat tratatele bilaterale ale Micii
Înțelegeri, tratatele de amiciție cu Franța,
Italia și concordatul cu Vaticanul (foto 3, 4).
Pentru meritele sale, în 1923, a
fost ales membru de onoare al Academiei
Române, în 1926 senator de drept, iar
pe 14 iunie 1930 a fost numit Mareșal al
României.
S-a stins din viață pe 3 octom-
brie 1938, fiind înmormântat în cripta de
la Mărăști, în Mausoleul Eroilor, ridicat din
inițiativa sa, în memoria eroilor din 1917,
în apropiere de satul Mărăști, comuna
Răcoasa, jud. Vrancea (foto 5, 6).

Bibliografie
Stoica, Stan, coordonator
(2008) - Dicționar Biografic de
Istorie a României,
Ed. Meronia
Constantin, Nicolae (2009)
- Dicționar de Personalități
Istorice Românești,
Ed. Cetatea de Scaun
5
1 2
6
3
Surse fotografice
Foto 1, 2, 3 - Fototeca Muzeului
Militar Național (foto 2, foto3 - primirea
bastonului de mareșal al României)
Foto 4 - Arhiva Agerpress:
https://www1.agerpres.ro/flux-
documentare/2014/03/09/documentar-
155-de-ani-de-la-nasterea-maresalului-
alexandru-averescu-14-04-13
Foto 5 - Arhiva Agerpress, Mausoleul
de la Mărăști: https://www1.agerpres.
ro/flux-documentare/2014/03/09/
documentar-155-de-ani-de-la-
nasterea-maresalului-alexandru-
averescu-14-04-13
Foto 6 - Arhiva Agerpress, sarcofagul
mareșalului Alexandru Averescu
din mausoleul de la Mărăști:
https://www1.agerpres.ro/flux-
documentare/2014/03/09/documentar-
155-de-ani-de-la-nasterea-maresalului-
alexandru-averescu-14-04-13
193
Arthur Văitoianu (1864-1956)
Radu Tulai
Fiul unui șef de stație tele­grafică,
de etnie germană, Arthur Văitoianu s-a
născut în Ismail, în Basarabia, în 14 ianua-
rie 1864. (foto 1)­
În 1884 este absolvent al Școlii
Militare de la Adjud, iar peste doi ani va
termina cursurile școlii de Artilerie și Ge-
niu din București. Va fi profesor la Școala
Superioară de Război, urcând fulgerător în
ierarhia militară.
În timpul primului război mondial,
comandă Divizia 10 infanterie și corpurile
2 si 4 de armată și armata a II-a. În 1918
este numit inspector general de armată,
iar tot în 1918 este numit comisar gene-
ral al Basarabiei. În același an, inițiază o
campanie de strângere de fonduri pentru
comemorarea soldaților căzuți în război,
iar astfel se vor ridica mausoleele de la
Mărăști, Mărășești, Soveja și Oituz.
În 1919 demisionează din arma-
tă pentru a urmări o carieră în politică, în
cadrul Partidului Național Liberal. Într-o
perioadă grea, în care se exercitau pre-
siuni uriașe asupra elitei noastre politice,
mai ales în ceea ce privea Tratatul de Pace Generalul și omul politic Arthur
de la Saint Germain, Arthur Văitoianu va Văitoianu s-a stins din viață în Bucureşti,
refuza să semneze acel tratat și la fel ca pe 17 iunie 1956, la vârsta de 92 de ani.
predecesorul său, Ion I. C. Brătianu, la șe-
Trupul său neînsuflețit a fost depus în crip-
fia Consiliului de Miniștri ai României, va
ta din mausoleul de Mărăști, alături de cel
tergiversa procedurile.
În motivarea sa, generalul afirma al mareșalului Alexandru Averescu și de
drepturile românilor la unitate naționa- generalii Alexandru Mărgineanu și Nicolae
lă, subliniind că modalitatea în care este Arghirescu (foto 3).
tratată România „nu corespunde nici spi-
ritului în care s-a făcut alianța, nici decla-
rațiilor solemne ale tuturor aliaților de a
fi luptat pentru libertate în lume, pentru
libertatea şi egalitatea tuturor naționalită-
ților mari şi mici”.
Arthur Văitoianu rămâne în isto-
rie și ca primul organizator al alegerilor pe
baza votului universal, în România, alegeri
ce vizau Adunarea Deputaților și Senatul,
în 1919 (foto 2).
În 1947, Arthur Văitoianu este
arestat și întemnițat la Sighet,alături de
majoritatea politicienilor din perioada in-
terbelică.
1 2 3

Bibliografie
Stoica, Stan, coordonator (2008) - Dicționar Biografic de Istorie a României, Ed. Meronia
Constantin, Nicolae (2009) - Dicționar de Personalități Istorice Românești, Ed. Cetatea de Scaun
Surse fotografice
Foto 1 Generalul Arthur Văitoianu, cu gradul de general de corp de armată (probabil 1918-1919), cu ordinele Mihai Viteazul şi
Crucea Regina Maria - Wikipedia:
Foto 2 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8c/1916_-_Generalul_Arthur_Vaitoianu_-_Comandantul_
Diviziei_10_Infanterie.png
Guvernul Arthur Văitoianu la învestire - Wikipedia: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8c/1916_-_Generalul_
Arthur_Vaitoianu_-_Comandantul_Diviziei_10_Infanterie.png
Foto 3 Bustul generalului Arthur Văitoianu in mausoleul de la Mărăști - sit web Turist in țara mea: http://turistintaramea.
blogspot.com/2017/07/mausoleul-de-la-marasti.html

195
Generalul Alexandru Mărgineanu (1871-1930)
Horia Dumitrescu
Concitadin cu Nicolae Iorga,
Alexandru Mărgineanu s-a născut pe 24
februarie 1871. Tatăl său, Ion, născut la
Iaşi, a fost profesorul lui Iorga. Pe 1 sep-
tembrie 1885 s-a înscris la Şcoala Fiilor
de Militari din Iaşi. După absolvirea celor
patru clase la data de 1 septembrie 1889,
s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri. A fost re-
partizat în calitate de sublocotenent pe 8
iulie 1891 în cadrul Regimentului 13 Do-
robanţi „Ştefan cel Mare”. După 2 ani şi
10 luni a fost avansat la gradul de locote-
nent (10 mai 1894) şi mutat la Regimen-
tul 34 Constanţa, în cadrul căruia îşi va
desfăşura activitatea în următorii doi ani.
La 10 mai 1896 este mutat la Râmnicu
Sărat, la Regimentul nr. 9 al Corpului III
Armată.
Clasificarea bună i-a conferit po-
sibilitatea de a fi propus pentru avansare
în grad, după aprecierea comandantului
Şcolii de Război, locotenent-colonelul
Mavrocordat. După absolvirea Şcolii de
Război, în noiembrie 1900, a fost adus la
Marele Stat Major pentru stagiu. Avansat
căpitan la 10 mai 1901 a fost încorporat
la Regimentul 12 Cantemir, iar la 1 aprilie
1902 a revenit la Regimentul 9 Râmnicu
Sărat.
În cursul anului 1903, căpita-
nul de infanterie Mărgineanu a urmat un
stagiu în armata austro-ungară. Între 1
ianuarie-26 august 1903 a fost ataşat la
Regimentul de Infanterie Imperial şi Re-
gal Baron de Igelson nr. 93. La manevrele
desfăşurate între 27 august-5 septembrie
1903, a fost ataşat la Comandamentul Di-
viziei 5 Infanterie.
Pe 1 aprilie 1905 este mutat la
Comandamentul Diviziei a 5-a. În con-
centrarea de la Hagieni şi în manevrele de
toamnă a fost remarcat atât de coman-
dantul Diviziei a 5-a, generalul de Brigadă
Constantin Iarca, cât şi de şeful de Stat
Major al Diviziei a 5-a, maiorul Petrescu,
care l-a propus pentru a fi decorat cu
„Coroana României”, în grad de Cavaler.
Prin Înalt Decret nr. 1893 este mutat la
Statul Major General la 16 aprilie 1906. În
acelaşi an, pe 15 decembrie, a promovat
examenul pentru gradul de maior. Revine
la Regimentul 9 Râmnicu Sărat în octom-
brie 1907 și devine maior pe data de 10
mai 1908. În momentul în care era ofi-
ţer în cadrul Batalionului I Vânători, prin
consimţământ a revenit la Regimentul 9
Râmnicu Sărat (1 iulie 1908).
Pe 10 mai 1910 a fost numit
ajutorul comandantului Şcolii Militare de
Infanterie (colonel Ion A. Dragalina), di-
rector de studii şi profesor de Tactică, iar
la 31 august, a fost decorat cu „Coroana
României”, clasa a V-a (Brevet nr. 2.400 /
1910) pentru serviciile sale îndelungate şi
meritorii. Avansat locotenent-colonel pe
1 aprilie 1913, a luat parte la Campania
din Bulgaria cu partea activă a Diviziei
5, ca şef de Stat Major (23 iunie-31 au-
gust 1913). Prin Înalt Decret nr. 1.021 / 1
aprilie 1916, Alexandru Mărgineanu a fost
avansat la gradul de colonel.
După intrarea României în Pri-
mul Război Mondial (14 august 1916), a
fost numit până la 10 noiembrie 1916,
şef de Stat Major al Corpului 3 Armată
(comandant: generalul Constantin Tănă-
sescu), iar la 20 noiembrie 1916 a deve-
nit comandant al Diviziei a 3-a. La scurtă
vreme i s-a acordat gradul de general de
Brigadă.
Satul Mărăşti fusese puternic
fortificat şi transformat într-un centru de
rezistenţă pe care duşmanul îl considera
aproape inexpugnabil. Conducerea ope-
rațiunilor atacului a fost încredinţată ge-
neralului Alexandru Mărgineanu, coman-
dantul Diviziei a 3-a, care ţinea frontul de
la dealul Drăgoteştilor până la Răcoasa,
inclusiv. La Mărăşti, generalul Mărgi-
neanu a condus pe lângă trupele ce apar-
ţineau organic Diviziei a 3-a Infanterie şi
trupele ce au fost ataşate şi puse sub co-
manda sa din punct de vedere operativ:
Regimentele 18, 4, 2 Vânători, 22 şi 30,
iar în linia a II-a, Regimentul 28. Ca artile-
rie: Regimentele 2 Artilerie şi 5 Obuziere.
În fâşia de ofensivă a Diviziei 3
Infanterie de sub comanda generalului de
Brigadă Mărgineanu, efectivele luptătoa-
re au fost constituite în două grupuri de
atac: Grupul de Nord, format din Brigada
5 (Regimentele 4 şi 18 Infanterie şi Regi-
mentul 2 Vânători) şi Grupul de Sud, re-
prezentat de Brigada 6 (Regimentele 22
şi 30 Infanterie).
Început cu ora 4 dimineaţa, pe
data de 11/24 iulie 1917 de Regimentul
22 Infanterie, comandat de locotenent-
colonelul Alexandru Gheorghiu, atacul
efectivelor române a rezultat în ocuparea
satului Mărăști într-un interval de doar
trei ore. Breșa realizată între redutele de
la cotele 536 şi 500 s-a lărgit din ce în
ce mai mult, astfel încât în seara aceleaşi
zile linia frontului se situa deja în proximi-
tatea Văii Şuşiţei.
După străpungerea frontului, ge-
neralul Mărgineanu a condus operaţiunile
de urmărire a duşmanului, eliberând sate-
le Câmpuri şi Roşculeşti. Primind ordin din
partea Corpului 2 Armată să înainteze pe
înălţimile de pe stânga râului Putna, între
dealul Baba Maria şi satul Valea Sării, ge-
neralul Mărgineanu „a hotărât să execute
un marş de urmărire pe două coloane de
regiment (regimentele 22 şi 30 infanterie),
până la satul Găurile. De aici, marşul a
continuat pe o singură coloană, unităţile
diviziei ajungând în noaptea de 25/26 iulie
pe înălţimile de la nord de satul Părosul,
fără să fi întâlnit rezistenţe inamice”.
În timpul luptelor de la Mărăşeşti,
Divizia a 3-a a suportat cele mai grele
atacuri pe Dealul Porcului timp de cinci
zile, continuu (16-21 august 1917). Prin
dezertarea Diviziei 124 ruse, Divizia a 3-a
română s-a aflat într-o situaţie foarte difi-
cilă: într-o singură zi, a avut de suportat
13 atacuri intense ale artileriei grea. Des-
coperirea aripii stângi de către trupele ve-
cine l-a pus pe generalul Mărgineanu în-
tr-o situaţie extrem de grea, care amenin-
ţa întregul front. În pofida acestor factori
defavorabili, a condus cu succes acţiunea
din 4 septembrie 1917, pentru rectificarea
frontului pe Valea Şuşiţei-Varniţa, unde
197
inamicul, prin breșa din sectorul Diviziei,
periclita întregul sistem de apărare.
În conformitate cu rezultatele ob-
ținute, generalul Alexandru Mărgineanu a
fost recompensat cu înalte ordine şi me-
dalii: Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a
și Legiunea de Onoare a Franţei, în grad
de ofiţer (Ordinul Corpului 2 Armată nr.
7.490/1917).
Pe data de 29 noiembrie 1930,
generalul Alexandru Mărgineanu a încetat
subit din viaţă. Corpul său a fost trans-
portat cu trenul de la Gara de Nord la Bibliografie:
Mărăşeşti. În Gara Mărăşeşti s-a format
Arhivele Militare Române, Fond „Direcția Cadre și Învățământ, Memorii Bătrâni,
un convoi compus dintr-un car mortuar,
Litera M, Generali”.
un car cu coroane şi zece automobile în
Cezar Cherciu, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie: 1820-1920, Editura
care se aflau membrii familiei, delegaţii
Neuron, Focșani, 1995.
Societăţii „Mărăşti” şi delegaţii Partidului
Poporului, organizaţia Putna. La intrarea Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916 - 1919,
în satul Mărăşti, convoiul funerar a fost Ediţia II-a, Refăcută în întregime şi mult adăogită, în 3 volume, vol. II, Editura Casei
întâmpinat de două companii din Regi- Şcoalelor, Atelierele,,Cartea Românească”, Bucureşti, 1925.
mentul 10 Infanterie, care au dat ultimele Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, Cavalerii Ordinului „Mihai Viteazul”, Ediţie
onoruri militare corpului neînsufleţit al coordonată de comandor Ilie Manole, Editura UNIVERSAL CARTFIL, Ploieşti, 1996.
generalului Mărgineanu, depus în cripta Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, Ofensiva de vară - Mărăşti 1917, Editura
de pe Cota 536. Ulpia Traiana, Bucureşti, 1999.
Generalul Nicolae Arghirescu (1864 - 1919)
Horia Dumitrescu
Primul din cei patru copii ai fami-
liei învăţătorului Ioan şi Ana Arghirescu.
A fost contemporan cu două evenimente
majore din istoria poporului român: Răz-
boiul de Independenţă, când avea vâr-
sta de 14 ani şi Primul Război Mondial,
când, la vârsta de 53 de ani deținea deja
gradul de general.
După absolvirea cursurilor Li-
ceului „Gheorghe Roşca Codreanu” din
Bârlad, Nicolae Arghirescu a îmbrăţişat
cariera militară. La 18 ani s-a înscris vo-
luntar în Regimentul 12 Infanterie „Dimi-
trie Cantemir” din Bârlad şi, după un an,
comandantul l-a trimis la Şcoala Militară
Ofiţeri Infanterie Bucureşti (15 octombrie
1884 - august 1886).
Principalele puncte de reper în
cariera timpurie a generalului Arghirescu
sunt: elev la Şcoala Militară (1884), sol-
dat (25 martie 1882), caporal (1 decem-
brie 1882), sergent (1 iulie 1883), sergent
major (16 august 1883), sublocotenent
(16 august 1886), locotenent (1 august
1891), căpitan (8 aprilie 1896).
În anul 1891, locotenentul Arghi-
rescu a fost admis la Şcoala Superioară
de Război Bucureşti, pe care a absol-
vit-o în 1893. A avansat, treptat, la gra-
dele de maior (24 ianuarie 1906), locote-
nent - colonel (10 mai 1910), colonel (1
octombrie 1912) și general de brigadă (1
aprilie 1916 - Înalt Decret nr. 1159 / 18 III
916). A fost mobilizat între 23 iunie - 31
august 1913 în Campania din Bulgaria.
A primit comanda Diviziei a 19-a Infan-
terie Sibiu (15 august - 25 august 1916),
participând la luptele din Dobrogea, din
vara anului 1916, în dificilele confruntări
cu trupele germane, bulgare şi turce.
Pe data de 27 august 1916 - a
primit comanda Diviziei a VI-a Infanterie
- cu reşedinţa la Focşani - care avea în
compunere: Brigada 11 Infanterie (Re-
gimentul „Putna” nr. 10 Infanterie, Re-
gimentul al VI-lea „Tecuci” nr. 24 Infan-
terie), Brigada 12 Infanterie (Regimen-
tul „Siret” nr. 11 Infanterie, Regimentul
„Cantemir” nr. 12 Infanterie), Brigada 6
Artilerie (Regimentul 11 Artilerie, Regi-
mentul 16 Obuziere), Regimentul 7 Vâ-
nători de Câmp, la care se adăugau sub-
unităţi şi servicii.
Intervenţia promptă şi energică
a trupelor pe care le-a condus în lupte-
le din Transilvania (26 - 30 septembrie
1916) a contribuit la oprirea temporară
a ofensivei germane din Bărcuţi - Crân-
gari. Timp de două luni, în toamna anului
1916, românii au stopat planurile arma-
tei germane de a forţa din mişcare trecă-
torile Tabla Buţii şi Bratocea.
Pentru competențele demon-
strate şi în aceste circumstanțe, Nicolae
Arghirescu a fost decorat cu Ordinul Na-
ţional „Coroana României” cu Spade în
grad de Comandor. Această decoraţie
se adăuga celor primite anterior: Meda-
lia „Bene Merenti”, clasa II (1900), Me-
dalia Jubiliară Carol I din 1906, Semnul
onorific de aur pentru serviciul militar de
25 ani (1907), Ordinul Naţional „Coroa-
na României” în grad de Cavaler (1911).
Până la pensionarea sa a mai primit şi
Ordinul Militar de Război „Mihai Vitea-
zul” clasa a III-a.
Cu Divizia a VI-a Infanterie, ge-
neralul de Brigadă Nicolae Arghirescu a
participat la bătălia de la Mărăşti, aflân-
du-se în mod constant pe direcţia avan-
sului principal al a Corpului 1 Armată,
comandat de către generalul Gheorghe
Văleanu. De numele generalului Nicolae
Arghirescu sunt legate şi luptele duse în
vara anului 1917 în pasul Oituzului (4-22
august 1917).
În viaţa personală, Nicolae Ar-
ghirescu s-a căsătorit la 3 martie 1891
cu Margareta Botez. Cei doi au avut o
fată, Viorica, născută în Bucureşti, la
23 mai 1902. Cariera sa militară a fost
brusc stopată ca urmare a unor proble-
me de sănătate. S-a pensionat pe 4 fe-
bruarie 1918 şi la scurt timp a decedat
(14 aprilie 1919) în locuinţa sa din Bucu-
reşti, Strada Batiştei nr. 11, la vârsta de
55 de ani.
Ziarul Dacia l-a omagiat în pa-
ginile sale: „Acela care a dispărut era un
om. Un om cum nu sunt mulţi. Un om care
s-a ridicat în vârful carierei sale, ca grad
şi ca intelectualitate, numai prin propriile
sale mijloace, fără protecţie, fără avere,
fără rude, fără relaţii sociale. Numai prin-
tr-o voinţă de fier, printr-o energie susţi-
nută zi de zi. Un exemplar om, din acele
elemente sănătoase şi viguroase, care
fac adevărata putere a unei naţiuni. Ge-
neralul Nicolae Arghirescu este cel dintâi
care dispare din generaţia care ne-au dat
Mărăştii, Mărăşeştii şi Oituzul, care ne-
au ridicat prestigiul ţării.”
Corpul său a fost depus în unul
dintre cele patru sarcofage din Mausoleul
Mărăşti.
Opera: Campania din 1828 şi 1829 dintre Rusia şi Turcia (în Europa), Tipografia
Voinţa Naţională, Bucuresci, 1901; Chestiuni tactice tratate dupe programul
analitic al examenului pentru gradul de maior, Tipografia şi Fonderia de
Litere Thoma Basilescu, Bucuresci, 1896; Directive pentru şcoala de ploton,
companie, batalion şi instrucţia de noapte, Institutul de Arte Grafice Samitca,
Craiova, 1915; Istoria militară la Români (Istoricul armatelor Moldovei până la
Regulamentul organic), Bucureşti, 1900; Lecţiuni de educaţie morală şi militară,
Bucureşti, 1899; Probleme tactice aplicate pe charta (marş, staţionare, luptă),
Tipografia Voinţa Naţională, Bucuresci, 1900; Studiul resboaelor moderne,
volumul I, 1796 - 1814, Stabilimentele de Arte Grafice Albert Baer, Bucuresci,
1902; Tactica, vol. I. Tactica elementară, Stabilimentele de Arte Grafice Albert
Baer, Bucuresci, 1909; Tactica, vol. II, Bucuresci, 1910.
Bibliografie:
Colonel (rtg.) Constantin Chiper, Nicolae Mihai, mr (r) Mircea Fitcal, Omagiu eroilor
judeţului Vaslui, Editura Sfera, Bârlad, 2016.
Cornel Popescu, Cornel Ţucă, Armata 2 Română. Mărăşti: Iulie 1917, Volumul I.
Mărturii documentare, Editura Militară, Bucureşti, 2017.
Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni
şi înfăptuiri, Ediţie anastatică, Editura SAECULUM I.O. - Editura VESTALA,
Bucureşti, 1999.
201
1 - Vedere frontală a clădirii Mausoleului-Osuar
MAUSOLEUL EROILOR
1916-1919

VN-IV-m-B-06592, 1927-1931
Bulevardul București, nr. 7, mun. Focșani, jud. Vrancea

Adriana Speteanu - Vasiliu

203
 S ituat în zona sudică a orașului Focșani, mausoleul a fost construit pe baza unei inițiative
publice, cu sprijinul Societății „Cultul Eroilor” și al administrației locale. (foto 1)
Discuțiile în jurul ridicării unui mausoleu datează de la începutul anilor ‘20. Astfel, în 1921,
Comitetul Central al Societății „Mormintele eroilor căzuți în război”, filiala Putna, condusă de
generalul Toma Lișcu, a hotărât înființarea în oraș a unui „cimitir de onoare”, pe terenul fostei
tabere a Regimentului 10 Putna.

Aici urmau a fi înhumate osemintele aduse din 24 de
comune: 14 din județul Putna și 10 din fostul județ Râmnicu-
Sărat. Dar pentru că ar fi ocupat o suprafața prea mare, în 1925,
Comitetul Județean Putna al Societății a propus construirea unui
mausoleu.
Ridicarea Mausoleului-Osuar din Focşani s-a dovedit a fi
un proces dificil ce a necesitat un mare efort în a asigura sumele
necesare construcţiei. De altfel, pe întregul teritoriu al României
se realizau demersuri semnificative în scopul acumulării fondurilor
necesare construirii unor monumente prin intermediul cărora
să fie celebrată memoria celor căzuți în luptele Primulul Război
Mondial.
La 1 septembrie 1924 s-a constituit la Focşani „Comitetul
pentru ridicarea unui monument Eroilor din Războiul 1916-1918”.
Ca şi în cazul altor lucrări de interes public, au fost deschise lis-
te de subscripţie, au fost organizate serbări, baluri, au fost puse
în vânzare cărţi poştale, cel mai sigur sprijin financiar rămânând
însă cel al instituţiilor statului, în special al Primăriei din Focşani.
Lucrările au început în 1927. Deși între 1927-1928 au fost
distribuite spre vânzare populației din județ ilustrate poștale cu
imaginea mausoleului, sumele strânse au fost insuficiente pentru
avansarea lucrărilor, ceea ce a dus la degradarea construcției
până în 1929. În decembrie 1929 a fost întocmit un proces-verbal
de recepție provizorie a lucrărilor executate în decursul acelui an.
Structura principală a fost completată în anul 1931.
Proiectul a fost realizat de către arhitectul State Baloșin și este
inspirat din arta bizantină. Materialele constitutive sunt: beton,
piatră și cărămidă. Stratul exterior este tencuit în culoare albă.
Caracteristica structurală distinctivă a mausoleului o constituie
prezența a trei cupole, acoperite cu segmente metalice finisate
și finalizate prin câte o lucrare plastică în formă de cruce. (foto 2)
Deasupra segmentului central este amplasată cupola principală,
susținută în interior de pandativi și arce, și care prezintă în planul
superior goluri arcuite în care sunt montate ferestre având funcția
de filtrare a luminii ce pătrunde în interiorul mausoleului. (foto
3) Pe frontonul de deasupra intrării principale, plasat pe două
colonete cu capitel compozit, se află o inscripție, compusă din
litere în relief, „PRO-PATRIA”, încadrate de o bogată ornamentație
vegetală. (foto 4) Mausoleul, ocupând o suprafață de 457 m² este
înconjurat de un parc cu o suprafață de 1200 m².
În pofida realizării recepției definitive a lucrărilor în
decembrie 1930, o serie de finisaje esențiale și de aspecte
structurale au rămas nefinalizate. Situația s-a prelungit de-a
lungul întregului deceniu, ca urmare a imposibilității practice a
autorităților de a procura fondurile necesare continuării lucrărilor,
fapt care a determinat, în cele din urmă, chiar și degradarea
structurii existente. Astfel, în cadrul referatului nr. 1.413/8
august 1940 întocmit de Comitetul Central al Societății „Cultul
Eroilor”, erau consemnate următoarele lipsuri: „pardoseala în
2 - Imagine de ansamblu

205
3 - Cupola principala, cu ferestrele arcuite
4 - Inscripția de pe frontispiciu
interior, plăcile cu inscripţii la compartimentele cu oseminte de
eroi cunoscuţi, capacele de deasupra criptelor, balustrade la
platformele de sus şi pe scări, ornamente, plăci comemorative,
patinarea pereţilor (calciu), lămpi, casă paznic şi împrejmuirile
din faţă”. Suma estimata necesară în scopul finalizării
mausoleului se ridica la un nivel considerabil, în acel context:
1.500.000 lei.
Aceasta nefiind niciodată disponibilă, s-a continuat, în
condițiile foarte dificile produse de al Doilea Război Mondial
și evidenta criză economică din România, realizarea unor
intervenții de ameliorare a situației de degradare a constucției
nefinalizate și, de asemenea, de amplasare a unor polițe din
beton necesare introducerii osemintelor în nișe individuale.
Ultimul moment când mai există consemnarea unor astfel de
lucrări este reprezentat de luna noiembrie a anului 1943. Până
la acel punct, fuseseră exhumați din județele Putna și Prahova
aproximativ 2.619 militari români, ruși, care au fost reînhumați
în acest mod: cei 518 identificați au fost așezați în firide, iar
cei 2.101 neidentificați au fost așezați în cripte comune. (foto
5, 6, 7)
Controalele efectuate în intervalul 1952-1955 au semna-
207
5 - Cripta comună
6 - Cripta comună
7 - Cripta comună
8 - Troița
lat degradarea construcției, situații de profanare și lipsa de inte-
res a autorităților locale. În acest context, reparațiile și lucrările de
consolidare finală au fost realizate între 1958-1959.
După daunele produse ca urmare a cutremurului din
1977, au fost executate noi reparații la nivelul pereților interiori
și al fațadelor, și a fost refăcut acoperișul. Cu această ocazie a
fost organizată și o expoziție, alcătuită din arme, hărți, diverse
documente ce evidențiază detaliile operațiunilor militare aferente.
În ciuda faptului că destinația mausoleului nu putea fi modificată
în mod legal, în anii ‘90, acesta a fost transformat în biserică de
cult. Pe o latură a aleii principale a fost amplasată o troiță din
lemn. (foto 8)
În anul 1991, Secția de Numismatică a Cercului Militar
Național a conceput o medalie din tombac și argint, pe aversul
căreia este redată imaginea mausoleului, reversul acesteia conți-
nând profilul mareșalului Alexandru Averescu.
În anul 2008 mausoleul a revenit la funcția sa de mo-
nument memorial și a fost, ca și celelalte mausolee din județul
Vrancea, inclus în cadrul Proiectului „Drumul de glorie al Armatei
române în Primul Război Mondial”, ce a presupus ample lucrări
de consolidare și renovare, permițând reintegrarea funcțională a
mausoleului în cadrul unui circuit de interes național și european.

Bibliografie:
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru, Monumentele eroilor din județul Vrancea în lupta pentru independență, Focșani: Editura Neuron, 1995.
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru; Apostol, Aurora - Emilia; Dumitrescu, Horia, Patrimoniul cultural național construit din județul
Vrancea, Focșani: Editura PALLAS, 2008.
Tucă, Florian; Gheorghe, Cristache, Altarele eroilor neamului. Mic dicționar, București: Editura Europa Nova, 1994.
Ministerul Apărării Naționale, Oficiul Național Pentru Cultul Eroilor, Centenar 1916-2016, Monumentele Marelui Război,
București, 2017.
Muzeul Vrancei: http://muzeulvrancei.ro
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor: https://once.mapn.ro

209
1 - Imagine de ansamblu
MAUSOLEUL EROILOR
1916-1919

VN-m-A-06631, 1923-1938
Oraș Mărășești , jud. Vrancea, șoseaua Națională, nr. 223

Adriana Speteanu-Vasiliu
211
 U nul dintre cele mai importante mausolee din Europa (fig.1) conectate Primului Război
Mondial, a fost construit din inițiativa participanților la Congresul „Societății Ortodoxe
Naționale a Femeilor Române” (SONFR), reprezentată, printre altele, de către Alexandrina
Cantacuzino, Anastasia Filipescu, Elena Odobescu, Eliza Mavrocordat și Zoe Râmniceanu.

Mausoleul este conectat Bătăliei de la Mărășești, care
a constituit, în termeni de efective și materiale implicate, cea
mai mare confruntare armată de pe teritoriul României în Primul
Război Mondial, în decursul acesteia murind cca. 480 de ofițeri
și 21.000 de soldați români. Armata română a fost comandată
de către generalii Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu.
În anul 1920, mareșalul Joseph Joffre, comandantul-
șef al armatei franceze în intervalul 1914-1916, a decorat orașul
Mărășești în numele Republicii Franceze, act de recunoaștere
la cel mai înalt nivel în context european a importanței
rezultatului obținut de armata română, alături de aliații ruși și
francezi, cu semnificații asupra evoluției pozitive a situației
frontului Antantei în sectorul sud-estic al Europei, în anul 1917.
Propunerea de ridicare a mausoleului a fost înaintată
regelui Ferdinand și guvernului condus de Ion I. C. Brătianu.
După aprobarea cererii, a fost constituit un comitet executiv,
având-o ca președinte pe Alexandrina Cantacuzino, cu
atribuțiile de coordonare a etapelor concrete de elaborare și
implementare a proiectului. În mod esențial, comitetul avea ca
scop și strângerea fondurilor necesare construcției, demarată
în 1919 prin lansarea a peste 9.000 de liste de subscripție.
Locația a devenit clară prin donarea de către George Ulise
Negroponte, proprietarul inițial al terenurilor din zona proximă
bătăliei, a 20 hectare în iulie 1921. (foto 2, 3)
Prin rezultatul concursului de proiecte (foto 4) organizat
o lună mai târziu, s-a stabilit ca mausoleul să fie conceput după
planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, pe
locul în care au avut loc luptele din vara anului 1917. (foto 5, 6)
În conformitate cu resursele financiare disponibile,
lucrările s-au realizat în două etape, 1923-1924 și 1936-1938.
Anul 1923 a fost rezervat construirii segmentului central și
a criptelor. În iulie 1923 a fost începută pregătirea terenului,
după ce s-a stabilit ca lucrările să fie realizate în antrepriză de
Societatea de Construcții și Lucrări Subterane din Cernăuți.
Piatra fundamentală a fost amplasată pe 6 august, aleasă
în mod simbolic ca urmare a aniversării a șase ani de la
declanșarea bătăliei. (foto 7)
În anul 1924 au început reînhumările osemintelor
ostașilor, în număr de aproximativ 5.000, introduse în criptele
mausoleului, iar în toamna aceluiași an a fost depus în sarcofag
corpul generalului Eremia Grigorescu, în segmentul central al
mausoleului. (foto 8) În acel moment construcția consta dintr-
un cavou în formă circulară, de 40 m, cuprinzând 16 galerii
dispuse radial.
În septembrie 1924 s-a desfășurat inaugurarea criptelor
în prezența reginei Maria și a altor oficialități. Ca urmare a
epuizării fondurilor disponibile, lucrările au fost întrerupte
pentru o perioadă de 12 ani. Astfel, în 1936 activitatea a fost
Constantin Pomponiu (1887-1945)
Constantin Pomponiu a urmat cursurile Școlii Superioare
de Arhitectură din București și ale Școlii de Arte Frumoase
din Paris. A fost membru al Societății Arhitecților Români.
În calitate de arhitect șef al Serviciului Arhitectură al Casei
Muncii C.F.R. a participat la realizarea parcelărilor: Edilita-
tea, C.F.R. Inginerilor, Steaua, Viilor din București și C.F.R.
Nicolina din Iași și a numeroase proiecte de arhitectură din
aceste parcelări. Împreună cu arhitectul George Cristinel
este autorul proiectului Catedralei Unirii din Cluj-Napoca
(1921-1934) și al proiectului câștigător al concursului pen-
tru ”Biserica Neamului” Mausoleu la Mărășești, desfășu-
rat în anul 1921 la inițiativa „Societății Ortodoxe Naționale
a Femeilor Române”. Acest prim proiect, a cărui piatră de
temelie a fost pusă în primăvara anului 1923, când s-au
construit criptele centrale, este al unei biserici monumen-
tale, în stil neo-bizantin. Lucrările vor fi întrerupte în anul
1924 și reluate în anul 1936, după un proiect modificat
semnat doar de arhitectul George Cristinel.
Fișă realizată de arh. Anca Filip

2 - Actul de donație (Arhivele Naționale Militare Centrale,

Fond „Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române”)

213
3 - Plan inițial (ANIC, Fond SONFR)
4 - Schiță inițială (ANIC, Fond SONFR)

215
5 - Schiță (ANIC, Fond SONFR)
6 - Schiță (ANIC, Fond SONFR)

217
7 - Programul zilei de 6 august 1923 (ANIC, Fond SONFR)
8 - Sarcofagul generalului Eremia Grigorescu
219

9 - Momentul inaugurării în presa vremii (ANIC, Fond SONFR)
reluată, incluzând și intervenții de ameliorare structurală a
criptelor, care prezentau diverse niveluri de deteriorare. Noua
etapă a construcției s-a desfășurat într-un ritm accelerat, fiind
încheiate doi ani mai târziu.
Inaugurarea oficială a avut loc pe 18 septembrie 1938,
în prezența regelui Carol al II-lea și a altor oficialități. (foto 9,
10) Construit din beton armat, mausoleul, cunoscut în epocă și
sub denumirea de „Biserica Neamului”, are o formă circulară,
o înălțime de 22 metri și este încadrat de mai multe terase
dispuse simetric pe o lungime de 60 metri. Basoreliefurile
„Cupolei Gloriei” sunt incluse în segmentul frizei, au fost
realizate prin dăltuire în piatră, ilustrând scene din timpul
luptelor, și aparțin lui Cornel Medrea și Ion Jalea. (foto 11,
12, 13, 14) Pictura în frescă a fost concepută de către Eduard
Săulescu, reprezentând figuri de îngeri în ipostază militară, cu
săbii de foc. (foto 15, 16, 17) Un grilaj din fier forjat separă
pirctura de cupolă.
Pe fațada principală sunt amintite numele celor mai
importante localități în care s-au desfășurat lupte în decursul
Primului Război Mondial: Jiu, Olt, Sibiu, Coșna, Cireșoaia,
Robănești, Neajlov, Dragoslavele, Predeal, Câmpulung,
Panciu, Răzoare, Brașov, Porumbacu, Mărășești, Mărăști,
Oituz, Doaga, Muncel, Arabagi, Bărcuț, Amzacea, Prunaru,
Cerna, Cașin, Valea Uzului, Sticlăria. Pe fațada principală se
află, de asemenea, inscripția
„Întru slava eroilor neamului”.
Calea de acces este reprezentată de un portal și un
culoar flancat de 10 coloane ionice, la capătul căruia este
amplasat pe o placă din marmură albă „Actul ctitoricesc de
întemeiere”. (foto 18) Cele 18 galerii constitutive de la parter
sunt dispuse radial și cuprind 154 de cripte individuale și 9 cripte
comune, în care au fost reînhumați aproximativ 6.000 militari.
(foto 19, 20) Pe „Culoarul cavalerilor” se află osemintele eroilor
10 - Momentul inaugurării
în presa vremii (ANIC,
Fond SONFR)

221
11 - Schiță marea friză, autori Cornel Medrea și Ion Jalea (ANIC, Fond SONFR)
223
12, 13 - Secvență basorelief, autori Cornel Medrea și Ion Jalea
225
14 - Secvență basorelief, autori Cornel Medrea și Ion Jalea
15 - „Cupola Gloriei’’, autor Eduard Săulescu

227
16, 17 - Detaliu „Cupola Gloriei”, autor Eduard Săulescu
229
18 - „Actul ctitoricesc de întemeiere’’
Gabriel Ignat, Gabriel Pruncu, Măriuca Zaharia, care au căzut În apropierea mausoleului se află Muzeul Armelor,
la rândul lor în Bătălia de la Mărășești. Pe plăcile de marmură construit în 1987 și restaurat în 2012, în care sunt expuse
din fața criptelor sunt inscripționate numele combatanților. arme, fotografii, documente și echipament militar din perioada
(foto 21) Alături de aceștia și de sarcofacul generalului Eremia Primului Război Mondial, ca și obiecte ce au aparținut Ecaterinei
Grigorescu, se află zona de înhumare a militarilor neidentificați Teodoroiu și generalului Eremia Grigorescu. Pe peretele opus
și sarcofagul generalului rus Feodor Alexandrovici Coloacev. expoziţiei se află o frescă ce redă momente ale luptelor în care
(foto 22, 23) au fost implicați românii de-a lungul istoriei.
Finisarea interioară a pereților s-a realizat prin În anul 2009, ca și în cazul celorlalte mausolee din
intermediul fixării unor segmente din piatră artificială, iar județul Vrancea, mausolelul de la Mărășești a fost inclus în
criptele prezintă decorații în frescă. (foto 24) În exterior au fost Proiectul „Drumul de glorie al Armatei române în Primul Război
utilizate blocuri de piatră din trahit tare. Mondial”, finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European
Cele două alei situate în parcul din fața mausoleului de Dezvoltare Regională. Acesta a presupus realizarea unor
sunt flancate de busturile realizate în bronz ale mareșalului ample lucrări de consolidare şi restaurare, încheiate în 2012,
Alexandru Averescu, generalului Eremia Grigorescu, generalului permițând reintegrarea funcțională a mausoleului în cadrul
Constantin Cristescu, generalul Ioan Dragalina, Ecaterina unui circuit de interes național și european. (foto 27)
Teodoroiu, căpitanul Grigore Ignat, generalul Henri Berthelot.
În 1938, cu ocazia inaugurării, a fost emisă o medalie
jubiliară, în trei variante: aur, argint și bronz. (foto 25, 26)
În contextul variatelor avarii rezultate ca urmare a
cutremurelor sau intemperiilor, cele mai semnificative lucrări de
consolidare și recondiționare au fost cele din 1974-1976 și cele
din 1983. În decursul perioadei național-comunismului, toate
mausoleele din județul Vrancea au fost valorificate, însă cel de
la Mărășești a fost în mod special promovat în documentare,
filme și imagistică, în cărți, reviste, timbre poștale, ca și în
manualele de istorie. De asemenea, a existat susținerea oficială
a unui flux constant de vizite în grup, în special ale elevilor, ca
spațiu de validare simbolică a transformării acestora în pionieri.

231
19, 20 - Criptă comună
233
21 - Plăci comemorative cuprinzând nume ale eroilor căzuți
22 - Sarcofagul eroilor necunoscuți

235
23 - Sarcofagul generalului Feodor Alexandrovici Coloacev
24 - Proiect decorațiune criptă (ANIC, Fond SONFR)
237
25 - Medalie jubiliară 1938 (ANIC, Fond SONFR)
26 - Medalie jubiliară 1938 (ANIC, Fond SONFR)

239
Bibliografie:
A.N.I.C., Fondul „Societatea Ortodoxă Națională a
Femeilor Române” (SONFR)
Arhivele Militare Naționale Române
Cherciu, Cezar, Vrancea şi Ţinutul Putnei - o lume de
altădată. 1921-1945, Focșani: Editura Andrew, 2005.
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru, Monumentele eroilor
din județul Vrancea în lupta pentru independență,
Focșani: Editura Neuron, 1995.
Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru; Apostol, Aurora-Emilia;
Dumitrescu, Horia, Patrimoniul cultural național
construit din județul Vrancea, Focșani: Editura
PALLAS, 2008.
Tucă, Florian, Triunghiul eroic. Mărăști - Mărășești -
Oituz, Iași: Editura Junimea, 1977.
Tucă, Florian; Cociu, Mircea, Monumente ale anilor de
luptă și jertfă, București: Editura Militară, 1983.
Tucă, Florian; Gheorghe, Cristache, Altarele eroilor
neamului. Mic dicționar, București: Editura Europa
Nova, 1994.
Ministerul Apărării Naționale, Oficiul Național Pentru
Cultul Eroilor, Centenar 1916-2016, Monumentele
Marelui Război, București, 2017.
Muzeul Vrancei: http://muzeulvrancei.ro
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor: https://once.mapn.ro

27 - Imagine de ansamblu

241
Eremia Teofil Grigorescu (1863-1919)
Radu Tulai
1 Generalul Eremia Teofil Grigorescu
Profesor de algebră superioară
la Școala de Artilerie, Geniu și Marină,
Cercetător la laboratorul pulberăriei de
la Dudești, director al Școlii de Artilerie,
Geniu și Marină, director al personalului
din Ministerul de Război și comandant al
Brigăzii 3 Infanterie, Comandant al Divizi-
ei 14 la granița cu Bucovina, Comandant
al Diviziei 15 Infanterie la Constanța, Co-
mandant al Armatei 1, eroul luptelor din
Dobrogea, de la Oituz și de la Mărășești,
Ministru de Război. (foto 1)
Eremia Teofil Grigorescu s-a
născut la Târgu Bujor, județul Galați, la 28
noiembrie 1863. Născut al patrulea co-
pil dintr-o familie de moldoveni, a urmat
școala primară și gimnazială la Galați. Fa-
milia acestuia s-a mutat la Galați la scurt
timp după ce tatăl celor 4 copii moare.
A urmat studiile la Liceul Națio-
nal din Iași, numit la vremea respectivă,
„Academia Mihăileană”, una dintre cele
mai bune școli din țară. Rezultatele ex-
cepționale obținute la învățătură, i-au
permis acestuia să se întrețină singur
încă din timpul liceului, oferind meditații
de geometrie descriptivă. Diploma de ba-
calaureat a obținut-o în anul 1881, susți-
nând examenul în prezența unor renumiți
oameni de știință și cultură, precum Petru
Poni, A. D. Xenopol, Coco Dumitrescu,
Xenofon Gheorghiu, St. Vârgolici etc.
Interesul său pentru domeniul
militar a apărut în urma frecventării casei
Lipan din Iași, unde o medita pe Eleonora
Arapu, devenită ulterior soția sa. A ajuns
la București unde s-a înscris la școa-
la militară, după ce în prealabil studiase
la Facultatea de Medicină și la Faculta-
tea de Științe din Iași. În 1884 a absolvit
Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie
din București și s-a înscris pentru urmă-
torii doi ani la Școala de Artilerie și Geniu.
Rezultatele sale deosebite l-au determi-
nat să urmeze cursuri de matematică la
Sorbona între 1887-1889, urmând ca la
întoarcerea în țară să publice lucrarea
,,Calculul probabilităților aplicat la gurile

de foc’’ și să predea cursuri de algebră
superioară la Școala de artilerie, geniu și
marină.
În 1892, a fost avansat în gradul
militar de căpitan și în același an se pu-
neau bazele primei unități de producere a
pulberii fără fum pentru care se importa
doar materia primă - fulmicotonul. A lu-
crat intensiv în laboratorul pulberăriei de
la Dudești, motiv pentru care a fost de-
corat cu Ordinul ,,Steaua României’’, fi-
ind avansat în gradul de maior și devenit
astfel director al pulberăriei.
În anii ce au urmat, a ocupat
funcțiile de director al Școlii de artilerie,
geniu și marină, director al personalului
din Ministerul de Război și comandant al
Brigăzii 3 Infanterie. A fost trimis cu dife-
rite misiuni în Austria, Marea Britanie și
Rusia, iar în 1902 a publicat a doua lu-
crare teoretică, ,,Studiul balistic al armei
Mannlicher model 1893’’. Cât timp a fost
director al Școlii de artilerie, a realizat
numeroase progrese în ceea ce privește
2: Generalul Eremia Grigorescu în fața școlii comunale Grozești în 1916
pregătirea corpului ofițeresc și a orientat
programei analitice, către partea aplicati-
vă a studiilor.
În noiembrie 1915 Eremia Gri-
gorescu se afla la comanda Diviziei 14,
dislocată în regiunea frontieră dinspre
Bucovina. La scurt timp, din motive de
serviciu, a fost mutat la comanda Divizie
15 Infanterie, aflată la Constanța. A intrat
în luptă în sectorul Arabagi-Mulcicova cu
misiunea de a restabili frontul atacat de
inamic. A avut un rol extrem de deosebit
în menținerea moralului ridicat al trupe-
lor aflate sub comanda sa, care suferi-
seră recent înfrângerea de la Turtucaia.
Adresându-se subordonaților săi, Eremia
Grigorescu spunea:
„Să cunoaștem în amănunt tere-
nul și inamicul. Terenul te învață cum să
ataci, cum să te aperi, cum să te camu-
flezi. Totul este să-l înțelegi, să-l folosești
cu justețe, atât atunci când adopți un dis-
pozitiv, cât și când instalezi armamentul
de infanterie și artilerie”.
Pentru rezultatele sale din lup-
tele din Dobrogea, Eremia Grigorescu a
fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”
clasa a III-a, fiind primul general român
care primea această distincție „pentru
acte de bravură în fața inamicului”.
În urma pătrunderii trupelor ina-
mice din Transilvania spre Valea Oituzu-
lui, trupele din Oltenia și Muntenia au fost
obligate să se retragă în nordul Moldovei.
Această situație a impus deplasarea Divi-
ziei 15 Infanterie condusă de Eremia Gri-
gorescu, spre Valea Trotușului, în sectorul
Oituzului. Vitejia trupelor române care au
apărat țara în vara anului 1917, a rămas
în istorie ca un act eroic colectiv, ce poar-
tă simbolic însemnele devizei generalului
Grigorescu „Pe aici nu se trece”. (foto 2,
3, 4, 5)
După bătălia de la Mărășești a
ținut un discurs memorabil către armată:
„Timp de aproape două luni, prin
rezistența îndârjită ce ați opus cu pieptu-
rile voastre la Mărășești și Muncelu năvă-
243
3 Generalul Eremia Grigorescu alături de Regele Ferdinand și de Principele Carol, primind defilarea trupelor armatei după
depunerea jurămâtului în vara anului 1917
4 Generalul Eremia Grigorescu alături de Regele Ferdinand asistând la defilarea voluntarilor ardeleni în vara anului 1917

lirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se
întunece visurile de cucerire ușoară a păr-
ții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră
țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare,
nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biru-
ința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea
tuturor amintirea glorioasă a străbunilor
noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din
sângele vostru se va ridica, curat și măreț,
o țară românească a tuturor românilor.”
În 1918 a primit o sabie de onoa-
re oferită de împăratul Japoniei, având
inscripția „Voi sunteți aceia care scrieți is-
toria Țării”. O altă sabie de onoare i-a fost
oferită, în noiembrie 1918, de corpul pro-
fesoral din Universitatea din Iași, având in-
scripția: „Generalului Eremia Grigorescu,
care a făcut scut de apărare Țării, pecet-
luind vechea faimă a Neamului Românesc
cu sângele bravilor ostași pe care i-a con-
dus în luptele de la Oituz și Mărășești”.
Generalul Eremia Teofil Grigo-
rescu a primit, pe parcursul carierei sale
militare, următoarele distincții: „Coroana
României”, în grad de cavaler, „Steaua
României” în gradele de cavaler și ofi-
țer, „Semnul onorific pentru 25 de ani de
serviciu militar”, medalia „Meritul Indus-
trial”, Crucea „Trecerea Dunării”, medalia
„Bărbăție și Credință”, clasa a I-a, ordinul
„Sfânta Ana”, în grad de comandor, ordi-
nul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a și clasa
a III-a, ordinul „Vulturul Negru” (german),
„Crucea de război” (franceză), „Legiunea
de onoare”, în grad de comandor, „Ordi-
nul băii” (Anglia), Crucea „Sfântul Gheor-
ghe” (rusă), ordinul „Sfânta Ana” în grad
de mare cruce, de comandor și de mare
ofițer, ordinul „Coroana României” cu
spade, în grad de comandor și de mare
ofițer, ordinul „Steaua României” cu spa-
de, în grad de comandor și mare ofițer.
A decedat la 21 iulie 1919 și a
fost înmormântat inițial în cimitirul osta-
șilor de la Mărășești, dar osemintele i-au
fost ulterior mutate la Mausoleul de la
Mărășești, în sarcofagul din partea cen-
trală a acestuia. (foto 6, 7)
5 Reproducere după desenul „Respingerea unui atac austro-ungar” - de I. Bughardt (din 1916)

245
6 Chipiu care a aparținut lui Eremia Grigorescu
7 Sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu din camera
centrală a Mausoleului de la Mărășești
Bibliografie
Ionescu, Nicolae (1967) - Generalul Eremia Grigorescu, Editura Militară, București
Moghior, Neculai (2006) - Credință și glorie. General Eremia Grigorescu: Mărturii Documentare, Editura Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, București
Surse fotografice
Foto 1: https://wikivisually.com/lang-ro/wiki/Fi%C8%99ier:Eremia_Grigorescu_(general)_-_image_from_page_456_
of_%22Secrets_of_the_Balkans%22_(1921)_(14594155449).jpg
Foto 2: https://wikivisually.com/lang-ro/wiki/Fi%C8%99ier:Img_G-ral_Eremia_Grigorescu_03.jpg
Foto 3: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Img_G-ral_Eremia_Grigorescu_06.jpg
Foto 4: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu#/media/File:Voluntarii_ardeleni_07.jpg
Foto 5: https://wikivisually.com/lang-ro/wiki/Fi%C8%99ier:1916_-_Respingerea_unui_atac_austro-ungar_-_desen_de_I_
Bughardt.png
Foto 6: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Img_G-ral_Eremia_Grigorescu_01.jpg
Foto 7: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu#/media/File:Camera_principala_a_Mausoleului_de_la_M%C4%83r%C
4%83%C8%99e%C8%99ti.jpg

247
Căpitanul Grigore Ignat
Florentina Udrea
Grigore Ignat, fiul lui Enache şi al
Elisabetei Ignat, s-a născut la 2 august
1889 în orașul Bârlad. Discuțiile lungi pe
teme militare, purtate cu tatăl său, parti-
cipant la Războiul de Independență din
1877-1878, l-au făcut să opteze pentru
cariera militară.
În august 1908, la vârsta de 19
ani, Grigore Ignat se prezintă la concur-
sul de admitere în Școala militară de ofi-
țeri de infanterie. După doi ani de pre-
gătire intensă este avansat la gradul de
sublocotenent şi repartizat la Regimen-
tul 12 Cantemir din Bârlad. Calitățile de
educator şi instructor şi rezultatele bune
pe care le-a obținut în activitatea desfă-
șurată în unitățile prin care a trecut după
terminarea studiilor militare - Regimentul
Radu Negru nr. 28, Regimentul 77 infan-
terie Botoșani - anunțau prestația sa de-
osebită din timpul luptelor la care a luat
parte în Primul Război Mondial. Până la
intrarea României în război, tânărul ofițer
şi-a completat studiile militare urmând
cursurile Școlii speciale de infanterie şi
pe cele ale Școlii de trageri a infanteriei
- cursul de mitraliere, acestea din urmă
de curând intrate în înzestrarea multor
armate, printre care şi armata română.
În vara anului 1914, a izbuc-
nit Primul Război Mondial. În această
perioadă dificilă, locotenentul Ignat își
îndreaptă eforturile pentru instruirea şi
educarea oamenilor din compania sa.
Locotenentul Grigore Ignat făcea parte,
începând cu 1 aprilie 1916, din Regi-
mentul 51 infanterie, aflat în compunerea
Diviziei 6 infanterie. Primește comanda
companiei de mitraliere pe care o instru-
iește și o pregătește pentru luptele din
Transilvania. Ofensiva dezlănțuită în Do-
brogea de trupele germane şi aliații lor, au
făcut ca mai multe divizii destinate fron-
tului din Transilvania să fie transportate
în Dobrogea, printre ele numărându-se şi
cea care avea în compunere regimentul
unde era încadrat locotenentul Grigore
Ignat. În ziua de 29 august, ora 7, după
un marș de noapte de 20 km, subunitățile
Regimentului 51 infanterie ajung pe fron-
tul din Dobrogea, la Cobadin. În luptele
purtate aici armata română a dovedit o
forță morală extraordinară, deși a sufe-
rit pierderi însemnate, fapt ce a impus o
totală reorganizare a acesteia. Odată cu
reorganizarea unităților şi subunităților
Diviziei 2/5 infanterie, locotenentul Ignat
este avansat la gradul de căpitan.
Căpitanul Grigore Ignat va con-
tribui la victoria armatei române în Pri-
mul Război Mondial, atât prin activitatea
sa pe frontul din Oltenia, unde, aflat la
comanda companiei de mitraliere, reu-
șește să participe la buna organizare a
apărării.
Căpitanul Ignat își pierde viața
în lupta armatei române de la Mărășești.
Înaltul Ordin de zi nr. 41, semnat de că-
tre regele Ferdinand şi de generalul de
Corp de armată Constantin Prezan, dat
de Marele Cartier General, în 16 august
1917 consemna moartea eroică a că-
pitanului. Pentru vitejia cu care a luptat
la 6 august 1917 în zona Mărășești - La
Răzoare, căpitanul Grigore Ignat a fost
decorat post-mortem cu ordinul „Mihai
Viteazul”, clasa a III-a (Decretul Regal
nr.1488). Decorația i-a fost trimisă soției Bibliografie:
eroului printr-un delegat special, împreu- Oltea Rășcanu-Grămâticu, Bârlădeni în Războiul de întregire al neamului (1916-
nă cu o scrisoare a comandantului Divizi- 1918); Acta Musei Tutovensis, IX-X, Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad, 2014.
ei 13. A fost înmormântat în Mausoleul de Idem, Bârladul şi gloria militară, Editura PIM, Iași, 2013
la Mărășești. Idem, Personalități bârlădene. Dicționar, I, Editura PIM, Iași, 2012
Maricel Popa, Constantin Ucrain, Țara Vrancei, panteon al Eroilor României, Editura
Pro Transilvania, București, 2006
Vasile I. Mocanu, Căpitanul Grigore Ignat, Editura Militară, București, 1967.

249
1 - Intrarea în mausoleu
MAUSOLEUL EROILOR
1916-1919

VN-IV-m-A-006619, 1926-1929
Com. Soveja, jud. Vrancea

Andreea Popa
251
 M ausoleul este situat la intrarea în stațiunea Soveja, județul Vrancea și a fost construit la
iniţiativa localnicilor și a organizaţiei „Văduvele de război”. Lucrările au fost realizate
între anii 1923-1929, cu sprijinul Societății „Cultului Eroilor”, de către inginerul George Petrescu,
după planurile arhitectului Florea Stănculescu.

Deși inițial s-a propus amplasarea monumentului în cur-
tea mănăstirii din mijlocul satului, ulterior s-a decis ca acesta să
fie construit la intrarea în parcul staţiunii, la o înălțime de 200
de metri de Cimitirul German. (foto 2) Mausoleul prezintă ca-
racteristici structurale similare cu cele ale unei cetăți din piatră,
cu planul în formă de cruce (foto 3) şi acoperişul conceput ca o
cupolă. Suprafaţa construită este de 550 m², iar materialele uti-
lizate au fost piatra şi marmura. Accesul către intrarea principală
se face din șoseaua care urcă spre stațiunea Soveja, pe o scară
monumentală din piatră cioplită. De o parte și de alta a scării se
află două tunuri - trofee de război obținute în urma bătăliei de la
Mărășești, iar la baza acesteia este amplasat un vas de dimen-
siuni mari, decorat cu motive florale. (foto 4)
Dintr-o corespondență din anul 1932, reiese că tunurile
au fost adăugate ulterior, pe două piedestale deja existente de o
parte și de alta a mausoleului, precum și faptul că era necesară
dispunerea unei porți din fier forjat pentru a împiedica trecerea
vitelor în parcela mausoleului; în ceea ce privește casa de locuit
(în prezent muzeul din spatele mausoleului), acesteia urma a i se
realiza pavajul și porțile gardului. (foto 5)
Pe frontonul de la intrarea principală a mausoleului
exista inițial o placă de marmură pe care era inscripționat:
„ODIHNA DE VECI PENTRU EROII INTREGIREI”
(foto 6)
Florea Stănculescu a absolvit Școala Superioară de
Arhitectură din București în anul 1915. Douăzeci și cinci
de ani mai târziu va deveni profesor al acestei școli,
devenită Facultatea de Arhitectură. Din anul 1935 este
redactor șef al revistei Arhitectura a Societății Arhitecților
Români. Are o bogată activitate publicistică, atât în
paginile revistei cât și în volume independente, dedicând
ample studii arhitecturii populare românești.
După reforma agrară din anul 1919, a sistematizat
cca. 100 de sate. A proiectat: Institutul de Cercetări
Agronomice din București (împreună cu arhitecții
Leonida Plămădeală și L. Paternelli), Școala Horticolă
Băneasa, Palatul Agriculturii din Brăila, Facultatea de
Agronomie din Cluj-Napoca, Institutul Agricol din Iași,
crame, școli agricole, vile și ansambluri rezidențiale.
A realizat proiecte de monumente și troițe tradiționale
comemorative pentru Societatea „Mormintelor Eroilor
Căzuți în Război”, organizație înființată în anul 1919
pentru comemorarea luptelor și a eroilor căzuți în Primul
Război Mondial. A continuat să colaboreze cu această
organizație și după anul 1927, anul transformării sale în
Societatea „Cultul Eroilor”. A proiectat Mausoleul Eroilor
din Soveja, județul Vrancea (1923-1929).
Fișă realizată de arh. Anca Filip
 În prezent, pe placa de marmură sunt inscripționate În spatele mausoleului se află clădirea unui muzeu,
următoarele: „Aici odihnesc ostașii căzuți pe aceste plaiuri în care păstrează documente originale, hărți, fotografii din luptele
războiul 1916-1919”. Pe latura estică se află inscripția: Primului Război Mondial, medalii și brevete care au aparținut
„OSTAȘI CE-AȚI CĂZUT PENTRU ȚARĂ, ostașilor români. (foto 13)
VITEJI AI CREDINȚEI, SOLDAȚI
ORI UNDE’N MORMINTE VOI STAȚI
VĂ FIE ȚĂRÂNA UȘOARĂ!”
(foto 7)
IAR PE LATURA VESTICĂ SE AFLĂ URMĂTOARELE
VERSURI:
„CEI CE CĂZUT-AU PENTRU ȚARĂ
PE LANUL CÂMPULUI BOGAT
JERTFIND O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ
NU AU MURIT CI-AU ÎNVIAT!”
Interiorul mausoleului a fost inițial pictat, pe arcele
cupolei fiind stilizate motive florale și geometrice, iar pe arcul
de la intrarea spre osuar, alături de acestea existând și o
cruce stilizată. Pe nișa care acoperă osuarul exista un mozaic
înfățișând o scenă religioasă, încadrată de și ea de motive
Bibliografie:
florale și geometrice. (foto 8) Accesul în interior se face prin
ușa din fier montată într-un ancadrament din piatră, rotunjit la Arhivele Militare Naționale Române
partea superioară. (foto 1, 10) Biblioteca Academiei Române
Mausoleul reunește osemintele a 2140 morți de Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru, Monumentele eroilor din județul
război, căzuți în bătăliile din vara anului 1917 de pe Valea Vrancea în lupta pentru independență, Focșani: Editura
Șușiței, Dealul Secuiului și din zona Varnița-Muncelu. Aici se Neuron, 1995.
află criptele în care au fost reînhumați 528 de români, ruşi, Tucă, Florian; Gheorghe, Cristache; Altarele Eroilor Neamului.
germani, austrieci şi maghiari și osuarul (foto 9, 11), care Mic dicționar, București: Editura Europa Nova, 1994.
cuprinde 1612 soldați neidentificați. În faţa criptelor, în nișe, au Ministerul Apărării Naționale, Oficiul Național pentru Cultul
fost montate plăci de marmură pe care au fost inscripţionate Eroilor, Centenar 1916-2016, Monumentele Marelui Război,
numele celor înhumaţi. (foto 12) Mausoleul a devenit şi un București, 2017.
loc de pelerinaj, aici organizându-se comemorări ale eroilor,
Muzeul Vrancei: http://muzeulvrancei.ro
precum în anul 1938, cu ocazia a 22 de ani de la bătăliile de pe
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor: https://once.mapn.ro
Valea Şuşiţei din 1917.

253
2 - Mausoleul Soveja în construcție, 1925
3 - Planul criptei Mausoleului Soveja (Arhivele Militare Naționale Române)
255
4 - Scara de acces spre mausoleu
5 - Corespondență privind terminarea lucrărilor mausoleului
(Arhivele Naționale Militare Române)
6 - Mausoleul Soveja, c.1940 (Biblioteca Academiei Române)
7 - Inscripția de pe frontonul de pe latura estică

257
8 - Interiorul Mausoleului Soveja, 1940 (BAR)
9 -Vedere spre osuarul din mausoleu
10 - Schița porții de fier de la intrare (AMNR)
11 - Detaliu osuar
12 - Criptă în interiorul mausoleului
13 - Muzeul mausoleului

259
TRASEE MEMORIALE

Andreea Popa
 T raseele memoriale își propun să pună în valoare mausoleele din România împreună cu
alte obiective de interes, strâns legate de comemorarea Marelui Război. Aceste locuri și
monumente păstrează certitudinea că amintirea războiului și sacrificiile celor care și-au pierdut viața,
nu vor dispărea niciodată.
Următoarele propuneri de itinerarii memoriale cuprind, pe lângă cele 15 mausolee, monumente
funerare și memoriale, cimitire sau parcele, biserici, mănăstiri și muzee. Traseele au ca punct
de pornire capitala și se îndreaptă către următoarele regiuni ale României: Dobrogea, Moldova,
Transilvania, Oltenia.
Durata totală a fiecărui traseu este de circa 10-11 h, cu tot cu opriri la obiectivele turistice,
motiv pentru care acesta poate fi împărțit în 2 zile, în funcție de preferințe.
Mausoleul din București se află în Cimitirul Ghencea (Bd. Ghencea, nr. 18, 8h-20h), alături
de acesta fiind și alte obiective importante precum: Cercul Militar (Bd. Regina Elisabeta), instituția
centrală de cultură a Armatei române, construită în 1911 de către arhitectul Dimitrie Maimarolu,
Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” (Str. Mircea Vulcănescu, nr. 125, mar.- dum. 9h-17h),
ce cuprinde o vastă colecție de armament de război, piese de artilerie, infanterie și aviație și numeroase
documente de arhivă, Cimitirul Bellu (ortodox și catolic) (Șos. Olteniței, nr. 3-5, 8h-19h) unde sunt
înmormântați artiști, scriitori, oameni de stat, dar și personalități implicate în Primul Război Mondial,
Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului (1963), cunoscut și ca Mausoleul din Parcul
Carol I sau Memorialul Eroilor Neamului (2006), amplasat în Parcul Carol I, pe Dealul Filaretului.
Amintim câteva din monumentele de for public aflate în București, ce ar putea fi văzute:
Monumentul Eroilor Aerului (Bd. Aviatorilor, nr .32), Monumentul Eroilor CFR - operă a sculptorilor
C. Medrea și I. Jalea (Piața Gării de Nord), Monumentul medicilor militari (Str. Institutul Medico-
Militar, nr. 3-5), Monumentul Eroilor Patriei (în fața Academiei Militare), Monumentul Eroilor Sanitari
(în vecinătatea Operei Naționale), Statuia geniului „Leul” (intersecția bd. Iuliu Maniu și Geniului, în
apropiere de Palatul Cotroceni).
Durata totală a traseelor este de circa 10-11 h și poate fi împărțit în 2 zile, în funcție de preferințe.
263
Mausoleele din Muntenia și Oltenia

Traseu 1
București-Valea Mare Pravăț-Curtea de Argeș-Târgu Jiu-Drobeta-Turnu Severin

Traseul pornește din București și se îndreaptă spre Mausoleul de la Mateiaș din județul Argeș. Prima
oprire are loc la Pitești, unde pe strada Trivale se află Poarta Eroilor construită în 1926 drept omagiu eroilor
argeșeni, care au luptat pentru înfăptuirea unității naționale. Traseul continuă spre capitala Valahiei din secolul
al XIV-lea -Câmpulung Muscel. Pe lângă Mănăstirea Negru Vodă și Casa Domnească din centrul istoric al
orașului, amintim și monumentul comemorativ din Piața Regală, opera sculptorului Dumitru Mățăoanu. Urmând
drumul spre Valea Mare Pravăț, la ieșirea din localitate, se află mausoleul de pe Dealul Mateiaș. Mausoleul a
fost construit între 1928-1935, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și State Baloșin. Urmând
drumul spre Curtea de Argeș, de neratat este o oprire la Biserica episcopală - Mănăstirea Curtea de Argeș,
necropolă voievodală și regală. De asemenea, Cimitirul Eroilor aflat în N-V orașului și Crucea Eroilor 1916-1918
din apropierea ruinelor bisericii Sân Nicoară. A doua parte a traseului își continuă drumul spre Hurezi, unde se află
mănăstirea fondată de Constantin Brâncoveanu, monument istoric clasat de către UNESCO. Următoarea oprire,
se află la Târgu Jiu, unde se află cel mai complex ansamblu monumental, cu referințe spirituale și comemorative
aduse eroilor ce au luptat în Primul Război Mondial; realizat de Constantin Brâncuși, acesta cuprinde Masa Tăcerii,
Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului. De-a lungul căii Eroilor care leagă Coloana Infinitului
de restul ansamblului, se întâlnește Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel. În centrul istoric al orașului se găsește
și sarcofagul eroinei Ecaterina Teodoroiu (str. Victoriei, nr 1). Destinația traseului este municipiul Drobeta-Turnu
Severin. Foarte aproape de Cetatea Severinului, se află Parcul Rozelor, unde este amplasat Mausoleul Eroilor
din Primul Război Mondial, construit de arhitectul State Baloșin în 1933.

265
Mausoleele din Transilvania

Traseul 2
București-Brașov-Odorheiu Secuiesc-Toplița

Pornind din București, acest traseu își propune să ajungă în locurile din Transilvania în care se găsesc
mausolee dedicate Primului Război Mondial. Pe parcurs se vor întâlni și alte obiective turistice, fie comemorative,
în strânsă legătură cu Primul Război Mondial, fie atribuite perioadei regalității. Astfel, pe Valea Prahovei, amintim
Crucea de pe Muntele Caraiman, monument dedicat eroilor Primului Război Mondial vizibil din localitatea Bușteni,
Castelul Peleș și Pelișor, reședințele regilor României și Mănăstirea Sinaia, cu biserica veche și cea nouă, locul
unde veneau la slujbă Regele Carol I și Regina Elisabeta și unde de asemenea, se află și cavoul prim-ministrului
din perioada Primului Război Mondial, Take Ionescu. La ieșirea din Azuga, spre Predeal, există Cimitirul Eroilor,
construit de Societatea „Cultul Eroilor”. Apoi, în Piața Gării din Predeal, poate fi văzut grupul statuar Apărătorii
Predealului, construit în cinstea celor care au luptat în Marele Război. În egală măsură poate fi vizitat și Cimitirul
Eroilor ce se află pe marginea șoselei ce șerpuiește, între localitățile Predeal și Timișul de Sus.
În Brașov, la câteva minute de mers pe jos de centrul vechi, în apropierea Bastionului Țesătorilor,
se găsește Cimitirul Eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial (Str. Constantin Lacea). Mergând spre
cartierul Șcheii Brașovului, se află Biserica Sf. Treime - Pe tocile (Str. Doctor Vasile Saftu), monument istoric,
fortificat ce păstrează în curtea sa un monument al eroilor din Primul Război Mondial. Traseul continuă spre
Ordoheiu Secuiesc, unde pe Dealul Kuvar din sudul orașului, se află o capelă-masuoleu, ridicată între 1920-
1929. Ultima oprire este la ieșire din Toplița, pe strada 1 Decembrie 1918 în locul numit „Gura Secului”, la
bifurcaţia spre cabana „Păstrăvarul”, unde se află Mausoleul Eroilor din Toplița.

267
Mausoleele din Moldova

Traseul 3
București-Focșani-Mărășești-Mărăști-Soveja-Târgu Ocna-Iași

Traseul memorial pornește din București și se termină în Iași, cuprinzând cele 6 mausolee din Moldova.
Prima oprire este la Buzău, unde se află Biserica Eroilor și Cimitirul Eroilor (ambele situate pe Bd. Unirii, nr. 1),
ridicate în 1927 și respectiv 1930 pentru comemorarea morților de război din anii 1916-1918. Primul mausoleu
se află în Focșani, pe Bd. București, intrarea spre Aleea Mausoleu Sud. Acesta a fost construit la inițiativa
Societății „Cultului Eroilor”, de către arhitectul Sate Baloșin. În Piața Unirii din Focșani se găsește și un obelisc
dedicat Unirii Principatelor, operă a sculptorului Ion Jalea. Spre nord, la 24 km de Focșani, este la Mausoleul
de la Mărășești, monument ridicat între 1923-1938. Urmând DN 2L, traseul continuă spre munți, în satele
Mărăști și Soveja. În satul Mărăști se găsește atât Biserica Mărăști, cât și mausoleul, ambele comemorând
jertfa localnicilor în Primul Război Mondial. În Soveja, la intrarea în vechea stațiune, se află mausoleul care
comemorează bătăliile din vara anului 1917.
A doua parte a traseului vizează orașul Târgul Ocna. Aici, la intersecția străzilor Locotenent Sion și
Alexandru cel Bun, se află Biserica Sf. Nicolae și Cimitirul cu Tunuri, ce comemorează luptele de la Cireșoaia
și Cosna. Urcând spre Mănăstirea Măgura Ocnei, folosită ca spital de campanie în 1917, întâlnim Mausoleul
de pe Măgura Ocnei, ridicat la inițiativa locală, între 1925-1928. Apoi, traseul urmează destinația Iași, pe
parcurs putând să se mai facă opriri la Bacău, unde se află Cimitirul Eroilor (Str. Constanței) și Cimitirul
Eroilor Lazaret (Str. Digul Bârnat) al victimelor tifosului exantematic și holere; la Roman, de asemenea, există
un Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial (Str. Mihai Viteazul), construit în 1920; Târgu Frumos deține și el
un Cimitir al Eroilor (Str. Eternității), în care poate fi văzut un monument al soldaților români. Traseul se încheie
în fosta capitală de război - Iași, oraș cu numeroase atracții turistice, printre care Muzeul Unirii, fosta reședință
a Regelui Ferdinand în timpul ocupării Bucureștiului, Piața Unirii și Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. În
aceeași măsură recomandăm mănăstirile de pe coline, dintre care amintim Mănăstirea Cetățuia (secolul al
XVII-lea), folosită în timpul Primului Război Mondial ca spital pentru răniți și Mănăstirea Galata (secolul al XVI-
lea), în apropierea căreia se află și Mausoleul Eroilor, ridicat în 1928-1930.

269
Mausoleele din Muntenia și Dobrogea

Traseu 4
București-Comana-Giurgiu-Galați-Tulcea

Traseu pornește din București și se îndreaptă spre Ansamblul Mănăstirii Comana, ridicată la jumătatea
secolului al XV-lea de către Vlad Țepeș. În curtea Mănăstirii se află și Mausoleul de la Comana, ridicat la
inițiativa lui Nicolae Iorga și a Reginei Maria, cu sprijinul Societății „Cultului Eroilor”, în anul 1931. Următoarea
oprire se află în municipiul Giurgiu, la Mausoleul eroilor români, bulgari, francezi și germani. Acesta face
parte din ansamblul comemorativ „Înălțarea Domnului” și se găsește la adresa Bd. București, nr. 18 B. A doua
parte a traseului se îndreaptă către Galați, cu prima oprire în Slobozia, unde pe strada Eternității, nr 2, se află
Cimitirul Eroilor, construit în 1927 de către Societatea „Cultul Eroilor”. A doua oprire este la Brăila, unde se află
un osuar ridicat în cinstea soldaților căzuți în Moldova în 1917 și un cimitir al eroilor, ambele situate în Cimitirul
„Sf. Constantin și Elena”. Următorul mausoleu din traseul nostru se află la Galați, în Cimitirul Eternitatea (Bd.
George Coșbuc, nr. 221). Construcția monumentală comemorează eroii din Războiul de Independență, Primul
și Al Doilea Război Mondial. Un alt obiectiv ce comemorează militarii români care au luptat în Primul Război
Mondial, se află vis-a-vis de Parcul Orășenesc (Str. Brăilei) - Monumentul Apărătorilor Galațiului, refăcut
recent, după modelul celui inițial, din anul 1923. În aceeași zonă, la doar câteva minute de mers pe jos, traseul
se poate abate și la Biserica Sf. Precista și la o plimbare pe Faleza Dunării. Punctul final al traseului se termină
în Tulcea, la mausoleul aflat pe strada Troiței, nr. 2. Poate fi vizitat și Monumentul Eroilor din Războiul pentru
Independență, aflat în apropierea cetății antice Aegyssus.

271