PROPUNERE PROIECT
“Promovarea CIF ca instrument de incluziune și coeziune socială”
1
Legea nr 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York
de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007
şi semnată de România la 26 septembrie 2007
1
mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse
bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de
egalitate cu ceilalţi."
Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi",2016-
2020, aprobată prin HG nr. 655/2016, îşi propune să identifice condiţiile sociale, economice,
juridice, politice şi de mediu care acţionează ca bariere, limitând persoana cu dizabilități în
a juca rolurile le care le îndeplinesc ceilalți semeni ai săi și, totodată, să acționeze astfel
încât aceste bariere să fie eliminate, prin seturi de măsuri coerente, integrate şi
interinstituţionale.
În acest context, numai abordarea dizabilității din perspectiva Clasificării
Internaționale a Funcționării, Sănătății și Dizabilității (CIF) stabileşte un continuum între
problematica unei persoane cu deficienţă, barierele create de mediu și politicile publice.
Din această perspectivă, în cadrul prezentei cereri de finanțare propunem
comunicarea și promovarea CIF (OMS, 2001), la nivelul comunităților locale, ca instrument
de incluziune și coeziune socială. Propunem pilotarea acestui model de comunicare și
promovare a CIF în comunitățile locale din județele Mureș, Harghita și Covasna.
CIF - care are la bază modelul bio-psiho-social, aduce ca plus valoare factorii de
mediu, care au impact asupra tuturor componentelor funcţionării, dizabilităţii și sănătății și
care aduc informații extrem de utile atât pentru procesul de evaluare, cât și pentru
structurarea unui plan de intervenție, care trebuie să fie personalizat - deci să se adreseze
nevoilor individuale ale persoanei evaluate și adaptat contextului particular de viață în care
trăiește persoana.
CIF este un instrument util şi adecvat unui spectru larg de aplicare, de exemplu,
protecţie socială, evaluările din domeniul îngrijirii de sănătate, sondajele demografice la
nivel local, naţional şi internaţional. CIF oferă acel cadru conceptual de informare, aplicabil
politicilor de sănătate, inclusiv la prevenirea îmbolnăvirii, la promovarea sănătăţii şi
îmbunătăţirea participării și incluziunii sociale prin eliminarea sau diminuarea obstacolelor
din mediu şi prin încurajarea asigurării suportului necesar în plan psiho-social și profesional.
De asemenea, CIF este un instrument util şi pentru analizarea sistemelor de sănătate, atât
din perspectiva evaluării, cât şi a formulării politicilor acestora.
Instituţiile care acţionează la nivel comunitar prin proiecte şi programe sociale și de
sănătate ar trebui să cunoască filosofia CIF şi să-şi deruleze activităţile conştiente de
impactul CIF (ca instrument de politici sociale) pe termen mediu şi lung, la nivelul întregii
comunităţi. Măsura unei schimbări este dată mai ales de dimensiunea participării şi
implicării active a participanţilor, implicit a grupurilor ţintă, la această schimbare. Numai aşa
2
se poate vorbi de dezvoltare comunitară, de capacitate instituţională crescută, de practici
pozitive şi mai ales de programe şi intervenţii eficiente.
Esența soluției
3
Propunere proiect
Modelul holistic de abordare a CIF presupune evaluarea unei persoane care prezintă
o condiție de sănătate afectată și ulterior intervenția integrată, atât a sănătății fizice și
4
psihice, precum și a contextului de viață, accentul fiind pus pe impactul considerabil pe care
schimbările făcute în contextul și stilul (comportamentele) de viață îl pot avea asupra
longevității și calității vieții.
Grupul țintă avut în vedere este alcătuit din reprezentanți ai organelor și structurilor
de specialitate ale autorităților publice locale: DGASPC, Serviciile de evaluare complexă a
persoanelor adulte cu handicap, Serviciile de evaluare complexă a copiilor cu handicap,
Comisia de protecție a copilului, Comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap,
serviciile publice de asistență socială, Direcțiile de sănătate publică județene, institutele sau
centrele de sănătate publică județene, precum și instituții de învățământ, Centrele Județene
și Locale de Resurse și Asistență Educaționale, agențiile de ocupare a forței de muncă și
reprezentanți ai sectorului ONG de profil.
5
de marginalizare sau excluziune socială, astfel încât politicile publice elaborate
să conțină măsuri concrete, adaptate acestor nevoi).
Activități principale:
6. Promovarea proiectului
7. Elaborarea unui Raport final de analiză – care va conține recomandări de optimizare
a politicilor publice.
Premisele care au generat inițiativa elaborării acestei propune de proiect sunt legate de:
interconecitivatea redusă între domeniile politicilor publice: sănătate, incluziune
socială și ocupare
cunoașterea și valorificarea insuficientă a informațiilor legate de mediul de viață al
persoanelor cu dizabilități în considerarea unor strategii complexe de intervenție
investigarea insuficientă a nevoilor specifice ale persoanelor cu diverse deficiențe –
care nu sunt recunoscute echitabil astfel încât acestea să beneficieze de servicii și
măsuri corespunzătoare de support
diferențierile de abordare sesizate în domeniul dizabilității și al invalidității.
6
Premisa de la care s-a pornit în proiectul de modernizare a sistemului de asistență
socială în România a fost aceea că sprijinul acordat unei persoane trebuie să răspundă unei
nevoi reale, bine identificate.
În plus, din anul 2006, a intrat în vigoare Convenția ONU privind drepturile persoanelor
cu dizabilități (Convenția ONU), cel mai specializat și cuprinzător document de drept
internațional, care recunoaște drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități și clarifică
obligațiile Statelor de a respecta, proteja și îndeplini aceste drepturi.
În anul 2010, România a ratificat Convenția ONU prin Legea nr. 221/2010. Importanța
acestui document pentru politicile sociale constă în faptul că determină analiza și
actualizarea măsurilor și practicilor astfel încât persoanele cu dizabilități să își poată
exercita deplin şi în condiţii de egalitate toate drepturile şi libertăţile fundamentale și să
trăiască în demnitate.
Convenția ONU recunoaște “faptul că dizabilitatea este un concept în evoluţie şi că
acesta rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi
de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de
egalitate cu ceilalţi.”
Contextul internațional nu mai vede persoana cu dizabilităţi ca “pacient” care nu aduce
nimic societăţii ci ca o persoană care are nevoie să îndepărteze barierele pentru a putea
să-și ocupe locul legitim în calitate de membru deplin şi activ al societății, de cetățean.
Barierele se referă la atitudini, dar și la mediul fizic sau legislativ, de aceea este imperios
necesară acțiunea continuă și perseverentă de schimbare de paradigmă, substituind viziunii
medicale asupra dizabilității o abordare socială bazată pe drepturile omului. Pentru aceasta,
serviciile sociale prin care se pot egaliza șansele persoanelor cu dizabilități cu cele ale
tuturor persoanelor trebuie să răspundă nevoilor individuale, pe de o parte, iar pe de altă
parte, să sprijine capacitarea potenţialului fiecărei persoane cu deficiențe.
Referința pentru descrierea situațiilor legate de funcționare și dizabilitate și restricțiile
acestora o constituie Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății
(CIF), aprobată și adoptată în anul 2001 de Organizatia Mondială a Sănătății. Având la bază
modelul integrativ bio-psiho-social al dizabilității, CIF definește „funcţionarea unui individ
într-un anume domeniu ca o interacţiune sau o relaţie complexă între condiţia de sănătate
a acestuia şi factorii contextuali (de exemplu, factorii de mediu şi factorii personali)." În
oglindă, dizabilitatea este interacțiunea dintre un individ și condițiile sale de sănătate cu
mediul, în aspectele sale negative. Factorii de mediu pot conţine bariere sau facilitatori.
Barierele conduc la diminuarea activităţii şi pun restricţii de participare, ceea ce limitează
7
persoana în a juca rolurile pe care le îndeplinesc ceilalţi semeni ai săi. De aici, nevoia de a
cunoaște persoana în mediul ei de viață și de a interveni cu măsuri corespunzătoare
pentru eliminarea barierelor.
Strategiei naționale “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități ”2016 –
2020 (și Planul operațional privind implementarea Strategiei naționale) îşi propune să
asigure implementarea Convenției prin seturi de măsuri coerente, integrate şi
interinstituţionale.
România s-a angajat să mobilizeze resursele necesare pentru eliminarea barierelor
astfel încât nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie discriminată, marginalizată, exclusă sau
abuzată, iar alegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şi sprijinite, transpunând astfel în
realitate principalele priorități în domeniul politicilor pentru persoanele cu dizabilități ale
Programului de Guvernare, asigurând coerența politicilor în domeniul dizabilității precum și
între diferite nivele şi mecanisme de guvernanţă, dar şi concordanţa acestora cu principiile
şi obiectivele stabilite în tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Rezultate așteptate:
Obiectivul general al proiectului este creşterea, la nivelul comunităţilor locale din județele
selectate, a capacităţii de a realiza o dezvoltare locală durabilă şi incluzivă, în acord cu
prevederile Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030.
8
Inegalitatea este un obstacol în procesul de dezvoltare al unei societăți durabile. Unele
grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile cu dizabilități sau cele de etnie romă, se confruntă cu
discriminare intersecțională, prin care mai multe caracteristici ale grupului sunt supuse
fenomenelor discriminatorii, acesta devenind astfel în mod particular dezavantajat. Acest
obiectiv al dezvoltării capacităţii de a realiza o dezvoltare locală durabilă şi incluzivă prin
reducerea inegalităților accentuează caracterul ideal și meritocratic al societății și totodată,
permite tuturor accesul la resurse.
10
V. Promovarea proiectului şi a finanţatorului
Activitatea de promovare este o activitate orizontală care se desfășoară pe toată
durata proiectului utilizând toate mediile de comunicare specifice fiecărui partener, online
și în presa scrisă.
Strategia de comunicare a proiectului va conține: comunicate de presă, conferințe în
cadrul instituțiilor partenere și talk-uri. În cadrul activității de promovare vor participa toți
partenerii.
Pentru a oferi vizibilitate adecvată Secretariatului General al Guvernului (SGG) și
Serviciului de Dezvoltare Comunitară, ne vom asigura că identitatea vizuală a proiectului
și a finanțatorului va fi comunicată în toate materialele de promovare și pe toate canalele
media pe care le vom accesa.
În același mod, în toate comunicatele de presă, interviuri, TV și alte media, SGG și
SDC-SGG vor fi promovate toate informațiile din pachetul de promovare a proiectului.
12
***Partenerul (ONG) va prezenta statutul Fundației/Asociației, documentele de inființare,
CIF-ul, si CV-ul cu proiecte al organizației.
13